Sistemele de tranzactii

Sistemele de tranzactii

Bursele de valori sunt, in forma lor pura, piete de licitatii, functia de concentrare a ordinelor de vanzare/cumparare si de asigurare a lichiditatii pietii revenind agentilor de bursa care actioneaza ca intermediari de titluri (brokerii); de aceea bursa se mai numeste si piata de intermediere (agency market). Exemplul cel mai concludent este Bursa de la Tokyo, unde centralizarea ordinelor se realizeaza de catre firmele saitori, iar incheierea contractelor se face, in principiu de catre agentii acestor firme (intermediary clerks).

Pietele bursiere continue (continuous markets) sunt tipice pentru pietele de negocieri, dar mecanismul lor se regaseste si in cazul burselor de valori. Caracteristica definitorie a acestor piete este faptul ca ordinele de vanzare/cumparare de titluri pot fi plasate tot timpul cat piata este in functiune, iar contractarea are loc pe o baza continua.

In cazul pietelor de licitatii cu functionare continua, colectarea ordinelor in bursa se face, in principiu, prin societati de bursa, iar volumul mare al pietei, raspandirea titlurilor in masa de investitori, ca si activitatea unor societati financiare puternice asigura atat lichiditatea, cat si continuitatea pietei; este cazul Bursei de la Tokyo.

In cazul celor mai multe piete continue, rolul central in mecanismul tranzactional revine "creatorului de piata" (market maker). El "ia pozitie" pe titlurile cu care lucreaza, adica devine "cealalta parte" in tranzactia cu clientii pietei bursiere; vanzator, pentru cei care cumpara si cumparator, pentru cei care vand. Orice market maker prezinta - la solicitarea clientilor, a unor brokeri sau dealeri - doua categorii de preturi: bid (de cumparare), cel mai mare pret pe care firma respectiva il ofera pentru cumpararea titlului si ask sau offered (de vanzare), cel mai mic pret pe care firma il cere pentru vanzarea titlului. Desigur, intotdeauna pretul ask este mai mare decat pretul bid, iar diferenta dintre ele -numita spread - este sursa de venituri pentru market maker.

Detinand stocuri pe titlurile respective, vanzand si cumparand in dorinta de a obtine un profit din diferenta de cursuri, market makerul "face piata", de unde si denumirea sa. Pe de alta parte, firmele care joaca acest rol au obligatia sa intervina pe piata - prin operatiuni de bursa in scop tehnic - in

vederea contracararii unor tendinte de indepartare a cursului de pretul de echilibru al pietei, asigurand un "pret corect si ordonat" (fair and orderly).

O alta caracteristica a pietelor continue este faptul ca tranzactiile nu se incheie la un curs unic, ci la preturi care se modifica in tot timpul sedintei de bursa in raport cu cererea si oferta de titluri ce se manifesta in fiecare moment. In acest caz, bursa de valori nu va publica un curs oficial, ci de regula mai multe cursuri: cel de deschidere, cursul maxim, cursul minim si cursul de inchidere.

Informatizarea burselor

Dezvoltarea pietei secundare de capital pe plan mondial, in general, si european, in special, va inregistra, in primul rand, o latura cantitativa, datorita crearii si consolidarii economiei de piata in tarile foste socialiste.

Pe masura ce aceste tari isi vor crea propriile burse de valori, bursa europeana se va extinde geografic, urmand ca, in functie de posibilitatile practice din fiecare tara, miscarile de capital sa cunoasca, in parte, o translatie spre Europa Centrala si de Est.

Este probabil, dar si posibil, ca investitiile de capital strain sa devina din ce in ce mai importante pe aceste piete, datorita atractivitatii oferite de multiple domenii care pot fi dezvoltate (iar unele chiar create) pe fondul procesului generalizat si tot mai accentuat al privatizarii.

In acelasi timp insa, investitiile in cadrul acestor economii incumba si un risc ridicat, pe fondul unei instabilitati economice, sociale si mai ales politice.

Pe de alta parte, viitorul burselor europene va cunoaste si o latura calitativa, prin integrarea principalelor burse occidentale, ca latura intrinseca a integrarii economice europene. Astfel, in septembrie 1990, reprezentantii marilor burse au elaborat un proiect bursier comun, schitand arhitectura unei viitoare Euroburse. O asemenea bursa nu va fi insa un al XXVIII-lea membru al Comunitatii Europene. Eurobursa va fi constituita de fapt, prin legarea, cu ajutorul retelelor de calculatoare, a burselor componente.

Obiectivul principal al viitoarei asociatii europene bursiere este acela de a reuni, cu ajutorul informaticii si telematicii, diferitele piete de capital, prin gruparea negocierilor, capabile sa raspunda exigentelor investitorilor operationali pe plan international. Actualul proiect are la baza un joint-venture, denumit Euroquote, stabilit la Dublin intre viitorii parteneri.

. Intr-o prima etapa, Euroquote va trebui sa-si fundamenteze principiile unui sistem informational comun, capabil sa furnizeze in timp real nivelul principalilor indicatori ai activitatii bursiere:cursurile de vanzare si cumparare ale titlurilor de pe fiecare piata, indicii bursieri etc. Prima retea de transmisii automate inglobeaza deja bursele din Paris, Amsterdam, Londra si Frankfurt.

. A doua etapa o va constitui stabilirea conditiilor de negociere, precum si lista valorilor universal cotate la Euroquote. O intelegere intre membrii viitoarei burse integrate prevede un numar de actiuni cuprinse intre 100 si 300, apartinand principalelor intreprinderi europene, care vor acoperi un segment rezervat exclusiv, in paralel cu fiecare bursa individuala. Conditiile de acces pe acest segment sunt constituite din nivelurile cele mai inalte in ceea ce priveste: capitalizarea bursiera, lichiditatea si publicitatea. In plus, pentru a servi ca baza a negocierilor, instrumentele financiare trebuie puse de acord prin stabilirea unui indice european al actiunilor.

Scopul stabilirii unei liste de actiuni comune este de a crea, in cadrul structurilor bursiere existente,o piata transparenta si atractiva a valorilor europene "vedete", la indemana institutiilor din interiorul sau din afara Uniunii Europene.

Diversele burse occidentale nu au insa aceeasi forta si aceleasi conditii, avantajele concurentei manifestandu-se pozitiv numai pentru o parte. De aceea, eurolista actiunilor este numai o etapa tranzitorie a bursei Euroquote.

. A treia etapa o va constitui largirea sistemului informational interbursier la parametrii care sa transforme procesele de negociere si executie, din stadiul intrafrontier, in cel transfrontier. Tranzactiile cu valori mobiliare vor demara "clasic", prin negocieri si executii la bursele nationale, dar intr-un cadru sistematic, unic. Pentru un investitor va deveni netransparent faptul ca tranzactiile demarate la o bursa se petrec intr-o alta bursa din sistemul integrat.

Constituirea unei retele de comunicatii intre bursele europene va oferi avantajul ca investitorul - beneficiar al unui pret de tranzactie superior - va putea gasi o alta piata, mai atractiva, prin arbitrajul automat al sistemului informatic integrat.

Bineinteles ca realizarea unei burse europene informatizate este,deocamdata, datorita costurilor ridicate ale unui asemenea proiect, de domeniul viitorului. In paralel, Marea Britanie a propus organizarea unei alte piete europene de capital - European Wholesale Market - care va putea, fie ingloba proiectul Euroquote, fie conlucra cu acesta.

Se prefigureaza astfel, doua tipuri de piata: bursa en gros, care sa raspunda necesitatilor marilor investitori profesionisti si bursa en detail, rezervata investitorilor mici si mijlocii.

O a treia dimensiune, deosebit de importanta, care constituie, atat in prezent, dar mai ales in viitor, o caracteristica dominanta a activitatii burselor de valori, se refera la latura informationala si informatica.

Modernizarea burselor se realizeaza, pe de o parte, sub aspectul economic si financiar, prin introducerea de noi produse bursiere in circuitul tranzactiilor, a unor noi tehnici de cotare, modalitati flexibile si rapide de initiere, derulare si executare a contractelor bursiere etc., iar pe de alta parte, prin utilizarea pe scara larga a prelucrarii automate a datelor, cu ajutorul calculatoarelor electronice, a retelelor locale nationale si internationale, a teleinformaticii si telecomunicatiilor moderne.