Definirea riscului si clasificarea riscurilor la nivelul intreprinderii

Definirea riscului si clasificarea riscurilor la nivelul intreprinderii

Notiunea de risc este inseparabil legata de acelea ale rentabilitatii si flexibilitatii. Rezultatul intreprinderii este supus evenimentelor neprevazute care insotesc activitatea sa in toate domeniile. Riscul se traduce prin variabilitatea rezultatului, afectind rentabilitatea activelor si, in consecinta ,a capitalului investit. Aceasta variabilitate poate fi cu atat mai stapinita de intreprinere cu cat aceasta poseda un anumit grad de flexibilitate .

Riscul activitatii economice nu este decat incapacitatea intreprinderii de a-si adapta continuu costul si de a se adapta la mediu. Riscul poate fi abordat de o maniera diferita din punctul de vedere al intreprinderii sau din punctul de vedere al investitorului sau creditorului. Disocierea intre capitalul economic si capitalul financiar isi manifesta intreaga semnificatie. Organizarea acestei disocieri pe pietele financiare permite un veritabil transfer al

riscului generat de activitatea economica asupra activului financiar.

Riscul se manifesta incepand chiar din momentul demararii unei afaceri sau investitii; continua cu stabilirea obiectivelor si a conditiilor de desfasurare , apoi cu atragerea surselor de finantare, cu implementarea managementului, gasirea pietelor de desfacere, stabilirea preturilor/tarifelor, etc.

Astfel, alegerea unui obiectiv eronat, luarea unor decizii manageriale gresite sau necorelarea volumului productiei cu cererea existenta pe piata respectiva duc la aparitia unui risc, care se va manifesta sub forma de pierdere pentru firma respectiva. Asadar, problematica descoperirii si evitarii pe cat posibil a situatiilor probabile de a genera riscul este una prioritara pentru bunul mers al firmei.

Riscul este definit ca probabilitatea aparitiei unui eveniment defavorabil.

Riscul financiar consta in incapacitatea intreprinderii de a face fata obligatiilor de plata catre creditori, iar la un volum mare al datoriilor exigibile ea poate deveni insolvabila. Probabilitatea producerii riscului financiar depinde de proportia indatorarii in structura financiara. El este cu atat mai mare cu cat proportiile capitalului imprumutat si dobanzile aferente sunt mai mari, iar rentabilitatea economica mai redusa.

Riscul financiar are semnificatii contrare efectului (pozitiv) de levier financiar si se manifesta sub incidenta unor factori comuni, precum: rentabilitatea economica ,rata dobanzii si nivelul indatorarii. Pentru o intreprindere care utilizeaza un capital format din propriu (Cp), cu o rata a rentabilitatii (Re) si un capital imprumutat (Ci), cu aceeas rata a rentabilitatii , dupa deducerea ratei dobanzii (d), efectul de livier financiar se regaseste in rentabilitatea capitalului propriu (Rp) ca rezultat de ansamblu: Aparitia riscului financiar determina si probabilitatea de faliment a intreprinderii.

Numai pentru o perioada de timp scurt, se pot determina cu precizie coordonatele unei situatii de echilibru intre incasari si plati. Pe termen lung, beneficiile sunt incerte , deoarece capacitatea intreprinderilor de a obtine o rata a rentabilitatii peste costul capitalului este determinata de forte, adesea, incontrolabile lor, cum ar fi puterea de negociere a furnizorilor si cumparatorilor, amenintarea produselor substituibile, intrarea pe piata a noi concurenti , rivalitatea dintre competitori. Pentru a preveni riscul financiar, managerii trebue sa calculeze si sa asigure, din toate activitatile desfasurate, un prag de rentabilitate , configurat ca un interval de incredere si nu ca un reper valoric predeterminat. Amplitudinea acestui interval este determinata de nivelul incertitudinii in care evolueaza intreprinderea in cauza .Cand ea tinde spre zero, cu siguranta ca va fi vorba de o rentabilitate punctuala si nu de un interval in care profitabilitatea se realizeaza cu probabilitatea multumitoare. Iar cand incertitudinea este ridicata, intervalul de incredere, chiar daca se determina cu precizie are o dimensiune atat de mare, incat devine neutilizabil in procesul decizional.

Clasificarea riscurilor la nivelul intreprinderii se poate face in functie de mai multe caracteristici, dat fiind faptul ca nu exista o clasificare standard a acestora. Diferitele combinatii ale caracteristicilor pot genera grupari diferite ale riscului. In literatura de specialitate, multi autori de lucrari cu tematica legata de acest subiect considera clasificarea riscurilor in functie de natura lor ca fiind una foarte la indemana celor care studiaza sau opereaza cu notiunea de risc.

Dupa aceasta poate fi clasificat astfel:

− riscul comercial - se refera la modul de desfasurare a activitatii comerciale a societatii respective (aprovizionare cu materii prime si materiale, desfacerea produselor finite, orientarea spre piete de desfacere atractive);

− riscul contractual - legat de aspectele juridice ale incheierii si derularii

contractelor economice;

− riscul economic (riscul de exploatare, operational sau de productie) - se

refera la conditiile de desfasurarea a ciclului economic al firmei, de exploatarea optima a resurselor, de desfasurarea in bune conditii a activitatii de productie si de modul de adaptare a firmei la variatiile mediului economic;

− riscul financiar (de capital) - are legatura cu structura financiara a

capitalului firmei;

− riscul valutar - apare ca o consecinta a schimbarii cursului valutar pentru monedele straine cu care opereaza agentul economic supus analizei. Se cuantifica in pierderi datorita variatiei cursului de schimb;

− riscul politic - se manifesta in pierderi al firmei ca urmare a schimbarii

regimului politic al tarii sau a modificarii cadrului legislativ;

− riscul catastrofal - reprezinta pierderi datorate unor eventuale catastrofe

naturale sau de ordin uman.

O alta clasificare, si cea mai uzuala, este cea in functie de modul de formare a riscurilor. Conform acestei clasificari, riscurile se impart in:

− riscul economic;

− riscul financiar;

− riscul de faliment.

Riscul economic- reprezinta incapacitatea intreprinderii de a se adapta intocmai si la timp, cu costuri minime, la variatiile mediului economic.

Riscul financiar- este legat de gradul de indatorare a agentului economic supus analizei si este pus in evidenta de evolutia indicatorilor de rezultate la nivelul firmei, sub incidenta structurii financiare a acesteia.

Riscul de faliment- sau de insolvabilitate, desi poate fi considerat ca fiind un risc de natura financiara, este oportuna studierea lui ca risc separat, deoarece solvabilitatea reprezinta un capitol important in analiza economico-financiara si patrimoniala a oricarei unitati economice. In termeni generali, solvabilitatea reprezinta capacitatea firmei, bancii de a face fata obligatiilor contractate si ajunse la scadenta, indiferent faptului ca ele provin din angajamente anterioare, curente sau din prelevari obligatorii (impozite, taxe, cotizatii la fondurile sociale).