Dobanda

Dobanda

Dobanda si rata dobanzii sunt concepte de mare expresivitate pentru caracterizarea starii si dinamicii economiei in spatiu si timp. In decursul timpului,dobanda a fost definita sub diverse forme si sensuri, in relatie cu gradulcunoasterii stiintifice. Tinand seama de acumulari stiintifice pozitive, ca si de limitele diferitelor interpretari, putem sa definim dobanda in conditiile actuale, in sens larg si in sens restrans.

Dobanda in sens larg inseamna venitul sau remunerarea unui capital antrenat intr-o activitate economica oarecare, cu risc normal in raport cu capitalul respectiv avansat. Ea sejustifica prin serviciul obisnuit adus de un capital folosit in conditii normale, iar cand utilizarea capitalului are loc in conditii de risc, acesta se acopera prin plati suplimentare ce maresc suma incasata de proprietar, utilizandu-se termenul de falsa dobanda.

Astfel, dobanda se poate obtine in urmatoarele forme: remunerare pentru orice imprumut banesc (credit) in conditii de garantie; venit adus de o obligatiunesau orice alta valoare mobiliara cu aceleasi garantii; venit obtinut prinserviciulrealizat cu orice element de capital real pe orice piata concurentiala, cand exista un risc normal sau cand toti factorii de risc suplimentar au fost deja platiti cu prime speciale.

Dobanda ca un venit platit proprietarului, peste dimensiunea capitalului utilizat, reflecta o forma de venit ce se poate realiza numai intr-o activitateeconomica eficienta, adica aduce un efect mai mare decat efortul.

Dobanda, in sens restrans, reprezinta venitul sau remuneratia capitalului imprumutat, respectiv rasplata primita sau platita pentru utilizarea sumelor cedate pe un timp determinat. Conceptul de dobanda a aparut cu aceasta acceptiune, in conditiile in care creditul avea ca destinatie consumul.

Creditul cu destinatie productiva era folosit rar, insa in conditiile economiei cu piata concurential-functionala, mai ales in economiile superdezvoltate, a devenit precumpanitor. In prezent creditul este un instrument fara de care nu se poate concepe progresul economic si social. Astfel, dobanda este folosita de banca centrala ca parghie importanta de politica monetara, adica dobanda la creditele si depozitele in moneda nationala.

Dobanda are urmatoarele forme de existenta:

a) dobanda de pe piata monetara adica aceea care se utilizeaza in general in cazul creditelor pe termen scurt, contractate intre bancile comerciale, precum si intre ele si banca centrala;

b) dobanda bancara de baza adica aceea care se practica pentru certificatele de depozit sau pentru bonurile de trezorerie;

c) dobanda aplicata intreprinderilor de catre banci si alte institutiifinanciare;

d) dobanda ca taxa de scont comerciala sau scontul comercial, perceputa la operatiunile de scontare a efectelor de comert, precum si dobanda ca taxa de reescont;

e) dobanda sub diverse forme pentru plasamente pe termen scurt si mediu ce se practica de casele de economii sau de banci pentru depozitele la vedere si la termen, pentru constructia de locuinte etc.;

f) dobanda pe piata obligatiunilor, care este apreciata ca tipica pentru plasamentele pe termen lung.

Dobanda poate fi apreciata si in functie de factorul timp (pe termen scurt, mediu si lung).

Indiferent de forma pe care o reprezinta, dobanda are o marime ce se determina in functie de cererea si oferta de capital, ca si de celelalte conditii ale pietei (conjunctura, comportament, climat economico-social etc.).

Marimea dobanzii se calculeaza prin masa si rata dobanzii. Masa este marimea absoluta a dobanzii, iar rata dobanzii este marimea ei relativa (d') si se calculeaza ca raport procentual intre masa dobanzii (D) si capitalul utilizat in conditii normale (Cr).

Aceasta poate fi apreciata ca pretul - platit pentru utilizarea sumei de 100 de unitati monetare pe o perioada de un an. Dimensiunea ratei dobanzii difera in functie de continutul operatiunilor de creditare, de durata creditului, de aspectele cantitative si calitative ale creditului.

Dobanda este cunoscuta ca dobanda simpla si dobanda compusa. Dobanda simpla (Ds) se calculeaza ca produs intre marimea creditului (Cr), rata dobanzii (d') si timpul pentru care se calculeaza (n).

Aceasta se utilizeaza rar.

Dobanda compusa (Dc) rezulta din diferenta intre suma ce revine proprietarului dupa n ani (Sn) si creditul acordat (Cr).

Dobanda bruta este un venit contractual si forfetar. Daca din acesta sescad o prima de risc de insolvabilitate a debitorului si cheltuielile de gestiune ale bancii, ceea ce ramane se numeste dobanda neta.

Cererea si oferta de credit influenteaza rata dobanzii, ceea ce poate stimula sau descuraja agentii economici. Cererea de credit, adica de capital banesc, se diminueaza cand rata dobanzii este mare, deoarece rata dobanzii este un cost pentru solicitantii de credit. Oferta de credit, adica de capital, se mareste atunci cand rata dobanzii este mare, deoarece rata dobanzii este o remuneratie acreditorului pentru sacrificiul pe care il face, schimband o satisfactie actuala pe o satisfactie viitoare.

Rata dobanzii este printre cele mai importante variabile in economie,deoarece influenteaza comportamentul oamenilor si firmelor pentru a economisi sau pentru a se imprumuta. Astfel, teoria dobanzii este fie o teorie a preferintelor pentru lichiditate, in care rata dobanzii depinde de cererea si oferta stocului de bani si actiuni, fie o teorie a fondurilor imprumutabile, in care rata dobanzii depinde de cererea si oferta fondurilor totale imprumutate.

Rata dobanzii, ca variabila dependenta, este influentata de un sistem de factori, dintre care unii influenteaza indeosebi comportamentul agentului economic deponent, iar altii influenteaza preponderent decizia creditorului bancher.

In esenta, in acest sistem de factori se includ: oportunitatile de productie si rata de rentabilitate pe care producatorii spera sa o obtina pentru capitalul investit; preferinta consumatorilor si a celor care fac economii pentru consumul curent, comparativ cu consumul viitor, respectiv perioadele de timp preferate pentru consum; rata previzionata a inflatiei. Acesti factori se pot detalia in factori stimulatori ai cresterii sau ai descresterii ratei dobanzii.

Factorii care determina cresterea ratei dobanzii, pe termen lung, sunt: cresterea costurilor serviciilor, implicit a serviciilor bancare; emigrarea capitalurilor flotante si a capitalurilor speculative; marirea inclinatiei spre investitii datorita aparitiei de noi nevoi economice; convulsiile sociale si conflagratiile militare etc.

Factorii care determina reducerea ratei dobanzii, pe termen lung, sunt: sporirea generala a economiilor; diminuarea relativa a productivitatii capitalului; politicile antiinflationiste; cresterea gradului de autofinantare a intreprinderilor pe baza unei parti din profit etc.