INTRODUCERE

In dezvoltarea economica din ultimele decenii, turismul, un sector important al economiei mondiale, a cunoscut o crestere spectaculoasa.

Ca domeniu al actiunilor economice, turismul este un fenomen amplu, complex, aflat la confluenta mai multor ramuri economice si a carui evolutie se afla sub influenta unei multitudini de factori de natura economica, socio-demografica,politica etc[1].

Cercetarile intreprinse la nivel macroeconomic, ca si pe plan international, au evidentiat ca turismul are implicatii importante nu doar in viata si economia societatilor, ci si in relatia om-mediu. Aceste implicatii au devenit tot mai evidente pe masura cresterii numarului de turisti. Astazi, se poate spune ca modul de viata si aspiratiile oamenilor s-au schimbat, relatiile de interdependenta dintre ramurile unei economii nationale s-au modificat, iar mediului inconjurator i s-au atribuit noi valente ecologice pentru practicarea unui turism "verde".

Indivizii si chiar comunitatile au calatorit, insa, din timpuri stravechi.Se poate afirma ca, odata cu practica razboaielor si a schimbarilor intre diferite grupuri sociale, a aparut si calatoria. Conceptul de "calator", intr-un sens oarecum apropiat celui actual, poate fii uzitat in legatura cu vechii greci, care practicau vizite de "prietenie", calatorii la oracole, drumuri in scopuri comerciale[2]. In Roma antica, majoritatea calatoriilor aveau scopuri comerciale, culturale si militare. Tot atunci a inceput construirea unor drumuri de legatura, intre diferite colturi ale imperiului. In Evul Mediu, numarul mare cu caracter religios a determinat preocuparea bisericii catolice pentru elaborarea unui ghid, prin care sa fie indrumati pelerinii spre locurile de pelerinaj(asa a aparut primul ghid turistic cunoscut in istorie).

Primul itinerar turistic s-a format in jurul anului 1700, prin traditia tinerilor englezi, proveniti din familii bogate, care obisnuiau sa viziteze continentul pe un traseu ce includea marile orase din Franta, Italia si Germania, pe o durata de trei ani.

Dar transformarea circulatiei de calatori in turism propriu-zis a inceput odata cu sfarsitul razboaielor napoleoniene.

Industria hoteliera, rudimentara in secolul XVIII, se dezvolta mai ales in prima jumatate a secolului XIX. In 1850 are loc deschiderea primului birou de voiaj, prima organizatie cu caracter comercial, al carei scop era organizarea calatoriilor in grup sub coordonarea lui Thomas Cook, in Anglia.

In 1872, primul grup de turisti americani calatoreste spre Europa, prin biroul de voiaj American Express.

In ceea ce priveste Romania, impreuna cu Cehia, Slovacia, Ungaria,Polonia, Bulgaria, Slovenia, Croatia, a avut loc intrarea lor in randul tarilor de destinatie turistica in perioada interbelica. Tot atunci, pe plan european, incepe sa se manifeste interventia statului in domeniul turismului, prin introducerea de vize si sisteme valutare.

In Romania, tendinta statului de a controla mai strans circulatia turistica, prin reglementarea iesirilor de devize, s-a manifestat in jurul anilor 1930-1940. Aceasta tendinta a mers pana la interdictia de a parasi teritoriul, in perioada premergatoare celui de-al doilea razboi mondial.

Pana in 1990, Romania a fost, prin resursele sale si prin politica statului, tara receptoare. Incepand cu 1990, a devenit tara emitatoare, fapt justificat de reactia fireasca a populatiei la deschiderea granitelor.

Desi Romania e tara turistica, prin resurse si prin amploarea calatoriilor, si cu toate ca are traditii vechi in acest domeniu, acum se afla intr-un stadiu de recesiune a circulatiei turistice. Aceasta, pe de o parte datorita deschiderii spre turismul international, iar pe de alta parte deteriorarii nivelului de trai. Azi, pentru cetateanul roman, turismul e o nevoie tertiara, in timp ce in lume, e un fenomen de masa. Tocmai de aceea, obiectivele strategiei elaborate pe termen mediu si lung, in domeniul turismului, sunt: patrunderea ofertei pe piata internationala si accesibilitatea ei pe piata interna; modernizarea bazei tehnico-materiala;diversificarea produselor si serviciilor oferite; pregatirea fortei de munca; cooperarea cu organisme turistice internationale.

In turism, materia prima si totodata suportul fizic, este reprezentat de mediu. Turismul poate contribui la protejarea acestuia, dar si la deteriorarea lui, generand aparitia dezechilibrelor ecologice. Aceste dezechilibre pot fi atenuate prin controlul circulatiei turistice si printr-o amenajare turistica corespunzatoare conceptului de dezvoltare durabila.

Datorita distrugerilor, s-au scos din circuitul turistic obiecive de mare interes. Printre cele mai frecvente se numara rezervatiile (exemple : Poiana Narciselor, Rezervatia de nuferi de la Felix, regiunile in care e ocrotit bujorul de munte, sunt deja bine cunoscute). De asemenea, au fost deteriorate iremediabil o serie de pesteri, cu sau fara statut de rezervatii, stiut fiind ca, intr-un asemenea ecosistem fragil, orice modificare este ireversibila (se poate lua exemplul unei stalactite rupte, careia ii sunt necesare cateva mii de ani pentru a se reface). Astfel ca, in Romania, potentialul speoturistic se diminueaza calitativ de zeci de ani, chiar inainte ca speoturismul sa fie organizat si sa ia amploare.

Deoarece modalitatea cea mai buna de a conserva un ecosistem este de a-i oferi statut de rezervatie, strategia de dezvoltare a turismului romanesc trebuie sa tina seama de cateva conditii obiective, specifice rezervatiilor naturale, cum ar fi aceea ca resursa turistica este disputata si de alte ramuri ale economiei nationale; de asemenea, rezervatiile naturale nu pot fi incluse in circuitul turistic, amenajate si protejate, decat sub coordonarea unei autoritati centrale, printr-o politica de stat; iar amenajarea rezervatiilor necesita resurse materiale importante, ce nu pot fi mobilizate exclusiv din domeniul turismului.

Insa aceste resurse materiale, cerute de o dezvoltare a turismului compatibila ecologic, merita sa fie investite, deoarece, turismul are, astazi mai mult decat oricand, rolul de a apropia civilizatiile si popoarele si de a mijloci accesul intregii umanitati la tezaurul de frumusete al naturii.

CAPITOLUL 1

Aspecte generale privind conditionarea reciproca dintre fenomenul turistic si mediul ambiant

Desfasurarea eficienta a activitatii turistice presupune forta unui mediu inconjurator adecvat, avand calitati superioare atat in privinta conditiilor naturale cat si a celor create de om. Pentru motivatiile turistice, un loc tot mai insemnat revine nevoii de destindere, de recreere, de odihna activa intr-un mediu ambiant, agreabil, cu o natura nealterata: aer curat, apa, soare, zapada, liniste, privelisti reconfortante. Cu alte cuvinte, mediul si calitatea acestuia reprezinta conditia fundamentala a activitatii turistice. Odata cu intrarea in noul mileniu, devenim tot mai constienti de complexitatea, fragilitatea si valoarea inestimabila a planetei noastre, in acelasi timp, turismul tinzand sa devina o expresie tot mai populara a acestei constiinte[3]. Dezvoltarea turismului reclama, asadar, in permanenta, apararea si pastrarea nealterata a conditiilor naturale, a integritatii mediului ambiant, inteles in complexitatea sa.

Aspecte privind raporturile dintre turism

si mediul inconjurator

Turismul, mai mult ca oricare alt domeniu de activitate, este dependent de mediul inconjurator, aceasta reprezentand "materia sa prima", obiectul si domeniul de activitate si de desfasurare a turismului, fiind suportul sau, purtatorul resurselor sale. Turismul se desfasoara in mediu si prin mediu, "calitatea" acestuia putand favoriza sau nega activitatile turistice[4].

Relieful, padurile, raurile, lacurile, marea, monumentele naturii sau de arta si arhitectura, aerul sau apele minerale etc., componente ale mediului inconjurator, se constituie si ca resurse turistice ce favorizeaza desfasurarea turismului de odihna si recreere, de tratament balnear, de litoral sau cultural, drumetie etc. Cu cat aceste resurse sunt mai variate si complexe si, mai ales, nealterate, cu proprietati cat mai apropiate de cele primare, cu atat interesul lor turistic este mai mare, iar activitatile pe care le genereaza sunt mai valoroase si mai atractive, raspunzand unor variate motivatii turistice.

In aceste conditii, relatia turism - mediu inconjurator, are o semnificatie deosebita in dezvoltarea si ocrotirea mediului inconjurator, reprezentand conditia sine qua non a turismului, orice modificare produsa acestuia aducand prejudicii si potentialului turistic prin diminuarea sau chiar anularea resurselor sale.

Relatia turism - mediu inconjurator a fost evidentiata in repetate randuri in cadrul unor conferinte consacrate ocrotirii acestuia, ca aceea a Uniunii Internationale de Conservare a Mediului (UICM) tinuta in 1967, la Spindlesy Mlyn - Cehia, Simpozioanele internationale de ocrotire a naturii de la Cluj-Napoca (1968), Arles (1971) si Copenhaga(1973), Conferinta Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator de la Stockolm(1972), Conferinta Mondiala a Turismului de la Manila(1986) etc.

In acest sens, concludenta esta si aprecierea facuta de specialistul elvetian, prof. Krippendorf: "Daca putem sa pierdem si apoi sa ne reconstituim capitalul in alte domenii ale economiei, nu acelasi lucru se intampla in turism, unde substanta de baza-peisajul si pamantul- este iremediabil pierduta"[5].

Binenteles, problema se pune in aceeasi masura si, evident, corelata la toate categoriile de resurse turistice a caror forta si atractie este influentata direct de "calitatea" diferitelor componente ale mediului inconjurator. Cu cat degradarile produse au o amloare mai mare, cu atat activitatile turistice sunt mai afectate.

In cazul turismului, consecintele degradarii resurselor turistice pot avea implicatii social- economice dintre cele mai grave.

Din punct de vedere economic, neajunsurile semnalate ca urmare a fortei de resurse turistice degradate se reflecta, in primul rand, in imposibilitatea valorificarii lor turistice, ca surse de venituri, constituind astfel, o pierdere definitiva pentru economie.

Deosebit de aceasta, produsele turistice care includ resurse degradate, isi micsoreaza din valoare, consecintele fiind directe, materializate in diminuarea cererii turistice si, implicit, utilizarea mai redusa a bazei materiale turistice si scaderea incasarilor provenite din comercializarea lor.

Sub aspect socio-cultural, efectele negative sunt, de asemenea, importante. Daca se accepta ca cele mai importante functii ale turismului modern sunt cele recreativ-recuperative si instructiv-educative, se intelege mai usor raportul dintre turism si mediul inconjurator. Afectarea, chiar in mica masura, a acestuia, reduce posibilitatile de refacere a sanatatii si a fortelor umane, prin diminuarea calitatii factorilor terapeutici sau a celor ce favorizeaza odihna si recreerea ca si posibilitati de satisfacere a necesitatisor de cultura si educatie a oamenilor.

Potentialul turistic fiind o parte integranta a mediului inconjurator, existenta si dezvoltarea lui depinde in mod obiectiv de calitatea acestuia, deci, poate fi considerat un posibil indice de calitate prin mediul sau, altfel spus, un "barometru" al calitatii acestuia. Se practica intens acolo unde sunt intrunite conditii bune sau se diminueaza si dispare treptat in zonele unde, din diverse motive, o componenta sau alta a mediului inconjurator, ca de exemplu peisajul, aerul sau apa se degradeaza.

In acelasi timp, prin "exigentele" pe care le revendica, turismul poate fi o solutie practica pentru pastrarea nealterata a mediului.

Deci, s-ar putea pune intrebarea: "Ce inseamna turismul ecologic?" In primul rand, acesta propune desfasurarea intregii activitati economice, nu numai turistice, intr-un mediu ambiant nealterat. Ecoturismul are si o importanta componenta educationala, este o sansa pentru a invata respectul pentru natura si pentru cultura locala si, deasemenea, un alt aspect caracteristic este obtinerea beneficiilor pentru comunitatea locala[6]. Mediul inconjurator esta considerat, in prezent, o prioritate politica de varf, in toate tarile dezvoltate.

In al doilea rand, structurile economice si ajustarile tehnologice, precum si remodelarea managementului mediului, in sensul prelevarii aspectelor calitative in satisfacerea nevoilor de bunastare a populatiei prezentului, fara a afecta mostenirea generatiilor viitoare, necesita adoptarea unui nou comportament din partea agentilor economici.

In al treilea rand, turismul ecologic propune un turism constient, individual sau de grup.Propun urmatorul exemplu: o padure are nevoie de 60-80 de ani pentru a se reface, in timp ce o stalactita sau o stalagmita are nevoie de zeci de mii de ani.Concluzia ar fi ca padurea este destinata recreerii, intretinerii unei atmosfere curate, refacerii fizice si psihice, iar pesterile sunt destinate admiratiei oamenilor pentru daltuirile naturii si nu distrugerii.

Pentru practicarea unui turism verde, cu valente ecologice, este nevoie sa se implice mai multi factori decizionali. In primul rand, statul, prin politica sa de dezvoltare economica, prin elaborarea unor planuri de dezvoltare durabila, cu asigurarea unor servicii de calitate pentru a se reduce exploatarea excesiva si inadecvata a patrimoniului natural si cultural. Statul este in masura ca prin parghii de ordin economic si prin reglementari juridice legislative, financiar - bancare, sa impulsioneze preocuparea pentru protectia mediului inconjurator, sa creasca responsabilitatea agentiilor turistice fata de componentele cadrului natural pe care le exploateaza in folosul sau.

Iata de ce, ocrotirea naturii si conservarea calitatilor sale devin pentru turism o necesitate, actiunile intreprinse in acest sens concurand la protectia potentialului turistic.

Ocrotirea si conservarea mediului inconjurator

Preocuparile pentru protectia mediului natural s-au facut resimtite inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand s-a facut tranzitia de la atitudinea de admirare pasiva a frumusetilor naturii la cea activa de actionare pentru protectia ei si de prevenire a exploatarii abuzive a bogatiilor naturale. Prima lege pentru protectia mediului (Legea pentru Protectia Monumentelor Naturii) a fost adoptata in 1930 si, un an mai tarziu, a luat fiinta Comisia penru Protectia Monumentelor Naturii care functioneaza si astazi sub patronajul Academiei Romaniei. Aceasta lege a fost urmata de multe alte reglementari, dar Legea de protectie a mediului a fost efectiv adoptata abia in 1973. In prezent sunt in jur de 630 de zone protejate in Romania, acoperind o suprafata totala de 1.200.000 ha. In afara de acestea exista trei rezervatii ale biosferei, 14 parcuri nationale si 362 rezervatii naturale. Parcul National Retezat (care a luat fiinta in 1935), Parcul National Rodna (care a luat fiinta in 1990) si Delta Dunarii (rezervatie infiintata in 1938) au fost incluse de UNESCO in cadrul rezervatiilor biosferei, pe lista proprie de monumente ale naturii protejate.

"Conservarea naturii va deveni eficienta si reala atunci cand va face parte integranta din filozofia si comportamentul tuturor".

Din cele mai vechi timpuri omul a fost preocupt de protectia cadrului vietii sale. Ideea de protectie a unor spatii destinate adunarilor publice, recreatiei, vanatorii sau pescuitului este foarte veche, aparand, dupa cat se cunoaste, la asirieni, cu circa 2000 ani i.er.n. Acesta idee se dezvolta in evul mediu, cand pricipalele zone de vanatoare sunt protejate atat in Europa Centrala cat si in Rusia si Imperiul Otoman.

In urma cu 100 ani, naturalistul german Ernst Haeckel a inventat termenul de "ecologie", referindu-se astfel la "stiinta echilibrelor". Mai tarziu un alt naturalist, de data aceasta francez, Pierre Desgraupes, a definit ecologia ca fiind:"mai mult decat stiinta echilibrelor-aceea a consecintelor". Acelasi termen este explicat prin "stiinta gospodaririi planetei", de catre Barry Commoner, care emite, totodata, si cateva legi ale ecologiei:

" Toate sunt legate de toate"; ecosistemele din care e format mediul in ansamblul sau sunt interdependente intre ele, iar degradarea unuia le influenteaza negativ pe celelalte.

"Totul trebuie sa duca undeva"; pentru aceasta lege, cel mai bun exemplu il constituie consumul excesiv de resurse naturale, ce determina, pe de o parte, aparitia deseurilor, iar pe de alta parte, genereaza dezechilibre datorita exploatarii irationale.

"Natura se pricepe cel mai bine"; legea se refera la reglarea ecosistemelor (pe care omul, doar cu mari eforturi le poate reface) si este valabila intre anumite limite, dincolo de care ecosistemul in cauza este iremediabil deteriorat.

"Nimic nu se capata pe degeaba"; evident, o resursa consumata, trebuie inlocuita, altfel se pune sub semnul intrebarii insasi existenta generatiilor viitoare.[7]

Un rol important in formarea unei atitudini favorabile naturii il au viitorii romantici francezi si mai ales J.J.Rouseau, care lanseaza curentul reintoarcerii la natura.

Alarma data de naturalisti a fost inteleasa de unele guverne, instituindu-le prin lege masuri de protectie speciale atat pentru speciile care sunt pe cale de disparitie, cat si pentru acele regiuni deosebit de valoroase ca oaze ale naturii primare, care trebuie pastrate si tansmise urmasilor cat mai intacte

Astfel, presedintele SUA, Th. Roosevelt (1858-1919), legifereaza, in anul 1872, infiitarea Parcului National Yellowstone, considerat cel mai mare laborator natural al SUA.

Acest exemplu a fost urmat de multe state. Dar nu numai parcurile nationale au stat in atentia autoritatilor ci si speciile rare de animale, pe cale de disparitie, care au fost declarate monumente ale naturii, vanatoarea lor fiind interzisa.

Preocuparea pentru ocrotirea activa a naturii se mentine pana dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand poluarea excesiva, larga expansiune a spatiilor cu soluri degradate, mari acumulari de deseuri, schimba modul de abordare a problemei protectiei.

In preajma anilor '60 devine evident ca protectia nu se mai poate rezuma doar la monumentele naturii, la rezervatii, refugii sau parcuri nationale. Conferinta Natiunilor Unite privind Mediul inconjurator, desfasurata la Stockolm in anul1972, marcheaza momentul crucial cand protectia incepe sa fie considerata si conservare, nu numai ocrotirea.

Sensul actual al protectiei mediului inconjurator, dupa cum rezulta si din "Legea privind protectia mediului inconjurator" (1974), cuprinde sinteza tuturor preocuparilor din tara noastra pentru ocrotire si conservare.

Caracterul limitat al tuturor resurselor, ca si capacitatea limitata a mediului inconjurator de a absolvi si metaboliza noxele si deseurile, reprezinta principalele ratiuni ale conservarii.

Ocrotirea mediului inconjurator inseamna protectia acestuia prin actiuni legiferate care scot din incidenta omului speciile rare, pe cale de disparitie, precum si anumite spatii geografice cu mare valoare naturala, declarate monumente ale naturii.

Conceptul de monument al naturii nu este nou. Fundamentarea sa pe plan mondial se datoreaza si marelui naturalist roman Emil Racovita, care le defineste ca: "toate teritoriile, vietatile si artefactele neistorice care merita a fi conservate pentru folosinta obsteasca actuala si viitoare".

Conservarea este utilizarea resurselor mediului la eficienta maxima, cu respectarea pretabilitatii, capacitatii de suport si plasticitatii sistemului teritorial respectiv.

Legile conservarii se bazeaza pe cunoasterea profunda a mediului inconjurator, impunand aplicarea acestor cunostinte. Se pot formula, inca de pe acum, cinci legi:

Mediul inconjurator este un sistem a carui integritate este asigurata prin functionarea echilibrata a subsistemelor sale naturale si umane; rolul subsistemului natural este de cea mai mare importanta, impunandu-se pastrarea diversitatii sale, precum si functionarea prin mecanisme de autoreglare.

Mediul inconjurator este un sistem cu resurse finite.

Mediul inconjurator are capacitate limitata de absortie si neutralizare a plusurilor subsistemului uman.

Mediul inconjurator prezinta echilibre fragile, usor de degradat in cazul unei folosinte neadecvate a resurselor sale.

Sistemul teritorial care reprezinta unitate teritoriala fundamentala a mediului inconjurator, trebuie sa functioneze astfel incat suma intrarilor si iesirilor sa fie o marime care variaza putin in timp.

Aplicarea acestor legi nu se poate realiza fara o activitate complexa de cercetare stiintifica, incepand cu diagnoza stiintifica, analizele integrate si sfarsind cu activitatea de decizie, proiectare si executie.

Eforturi se fac in ceea ce priveste elaborarea unor produse chimice de uz larg, nepoluate, interzicandu-se cele cu actiune periculoasa.

Problema mediului intra astazi in preocuparile Organizatiei Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO), ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), ale UNESCO, ale ONU, a creat si o agentie specializata, sub denumirea de Programul Natiunilor Unite pentru Protectia Mediului (UNEP), cu sediul la Nairobi; periodic, au loc conferinte regionale pe aceasta tema.

Efervescenta si actiunile ce s-au declansat dupa conferinta de la Stockolm, din 1972, au facut din protectia mediului una din marile idei-forta actuala. S-au facut progrese in ceea ce priveste controlul poluarii in diferite domenii sau zone, se fac schimburi de informatii, se efectueaza studii globale asupra poluarii si efectelor ei pe diferite perioade de timp, se aloca fonduri tot mai mari pentru protectia mediului. Exista reglementari internatinale, pe cale de a fi admise. Dar problema in sine este departe de a fi rezolvata practic, deoarece situatia pe plan mondial prezinta multe aspecte de inechitate.

1.3. Factori de degradare a mediului inconjurator si a

potentialului turistic

Dezvoltarea societatii supune mediul inconjurator la doua tipuri principale de presiuni: una, care este urmarea directa a exploziei demografice si expansiunii oraselor, ritmul rapid si cresterii considerabile inregistrate de industrie, agricultura si alte domenii de activitate, amplificarii circulatiei si sistemelor de transport si comunicatii, exploatarii intensive si extensive a resurselor naturale , si alta, mult mai putin agresiva, si cu caracter predominant sezonier care decurge din mediul inconjurator pentru activitati de turism si agrement.

De aceea, se admite in general, ca degradarea mediului inconjurator si a resurselor turistice, provine de la doua mari grupe de factori:

factori care sunt urmare directa a dezvoltarii economice;

factori care provin din folosirea mediului ambiant pentru turism si

agrement .

Influenta negativa a activitatilor economice asupra mediului

Prima grupa de factori rezultati, in principal, din intensificarea activitatilor industriale, agricole si de transport, afecteaza atat mediul cat si cadrul general de desfasurare a activitatii turistice, ca si componentele potentialului turistic luate ca entitati aparte, respectiv aerul, apa, solul, vegetatia, fauna, peisajele, monumentele naturii si de arhitectura etc.[9]

Dintre acestia, o problema deosebita o pune poluarea aerului produse de industrie, sursele de impurificare cu repercursiuni asupra potentialului turistic fiind considerate in ordine descrescatoare a activitatii: industria energetica, metalurgica, chimica, petrochimica, materiale de constructii. Emisiile mixte de pulbere, gaze nocive, substante nocive si mirositoare produse de unitati ale acestor industrii pot afecta resursele ce stau la baza desfasurarii activitatii specifice turismului balnear, de odihna si recreere, cultural, vanatoare si pescuit sportiv.

Printre cele mai poluante surse ale aerului, se situeaza fabricile de ciment, pulberile de praf ce se pierd in timpul procesului tehnologic, care altereaza puritatea atmosferei, distrug vegetatia peisajului caruia ii dau un aspect mohorat, alunga fauna, ataca cladirile si monumentele pe care se depun. Unele dintre aceste surse se gasesc in zone turistice importante (Bicaz, Tasca de pe Valea Bistritei, Cheile Bicazului, Campulung, Comarnic, Tg.Jiu, Chiscadaga, Hoghiz etc.) dar, poluarea aerului se datoreaza si altor surse, cum ar fi combinatele de la Hunedoara, Resita, Suceava, Piatra Neamt, Ploiesti, Tg.Mures, Govora, Ramnicu Valcea etc., aflate pe trasee turistice, in centre sau zone turistice valoroase.

Poluarea apei are, de asemenea, consecinte negative pentru turism contribuind la degradarea unor resurse turistice cu cea mai larga utilizare.

Imlicatii grave se creeaza in cazul poluarii apelor marii, lacurilor, raurilor si Deltei, la care pe langa reducerea efectelor relaxante, se produce si o scadere a efectelor biostimulatorii sau terapeutice ale acestora. Exemple de aceasta natura le constituie lacurile Techirghiol, Amara, Balta Alba, poluarea episodica a Marii Negre sau a apelor freatice dulci sau minerale etc.

Poluarea solului cu diferiti poluanti proveniti fie din apa ploilor contaminate cu agenti poluanti, fie direct din deversari de deseuri, pesticide, ingrasaminte chimice etc., are pe langa urmarile de ordin economic si socio-sanitar si consecinte pentru turism prin degradarea apelor freatice si oglindelor de apa utilizate in balneoturism si agrement. Desigur, degradarea solului si implicarea peisajului se datoreaza si pasunatului intensiv si necontrolat ca in cazul pajistilor montane sau alpine din Muntii Bucegi, Ceahlau, Rodnei, Parang, Ciucas etc., masive montane cu o intensa circulatie turistica.

Poluarea sonora reprezinta un alt important factor de risc pentru sanatatea oamenilor. Are si implicatii asupra turismului, aparitia ei (zgomotelor) in locurile destinate acestuia devenind dezagreabila, intrucat majoritatea celor ce practica turism, doresc "un colt linistit in natura" care sa-i fereasca de tumultul marilor orase sau de zgomotul industrial. Existenta surselor de poluare sonora in statiunile balneoclimaterice influenteaza odihna si buna dispozitie a turistilor, repercutandu-se asupra eficacitatii tratamentelor balneare, pe care, uneori le poate chiar anula.

Deosebit de grava este poluarea peisajului, una dintre cele mai valoroase resurse ale potentialului turistic[10].

Factorii de degradare ai peisajului se regasesc in ansamblul factorilor poluanti care au actiuni distructive asupra elementelor sale componente (vegetatie, fauna, retea hidrografica), la care se adauga taierile nedirijate de paduri, depozitarea necontrolata a deseurilor industriale si menajere, realizarea de constructii neaspectuoase si neadecvate locului (prin neutilizarea judicioasa a culorii si volumelor) etc., acestea fiind numai cateva aspecte dintre cele ce uratesc natura, tocmai acolo unde este mai cautata pentru frumusetea ei.

Semnificative in acest sens sunt degradarile peisajului, produse de santierele de constructii, hidroenergetice si de drumuri industriale sau de alte obiective prezente, in deosebi, in unitatile montane cu peisaje pitoresti; aici, in cele mai multe situatii, in timpul executarii sau la terminarea lucrarilor nu se respecta masurile de protejare a peisajului sau de refacere a degradarii suferite de acesta.

Neajunsuri dintre cele mai serioase sunt provocate de constructii de drumuri forestiere, odata cu care se produc defrisari, escavarea versantilor, defolierea copacilor, cazuri intalnite in Muntii Apuseni, Cozia, Bucegi, in Rezervatia Balea etc.

Degradari ale peisajului sunt provocate si de carierele de calcar, cum sunt cele din Cheile Corcoaia, monument al naturii si obiectiv turistic cu caracter de unicat al zonei turistice Portile de Fier, de la Pecinisca, de la intrarea in Baile Herculane si de la Pietreni-Costesti (jud.Valcea), aflate intr-o zona de intensa circulatie turistica sau cariera de pe Valea Ilvei din Muntii Bargaului; de haldele de steril depozitate in preajma exploatarilor miniere, ca cele de la Baile Harghita si Santimbru, unde ingreuneaza accesul in statiuni, de la Mintia, de langa Pestera Muierii, de pe Valea Lotrului etc.; depozitele de deseuri menajere sau ale diferitelor intreprinderi frecvente in preajma centrelor urbane, unele de interes turistic, unde au luat locul padurilor si gradinilor etc.

Degradarea padurilor reprezinta un alt exemplu de afectare a potentialului turistic. Padurile reprezinta interes pentru turism prin functiile social-recreative si estetic-peisagistice. Aceste atribute fac ca padurile, in general, sa fie considerate, indiferent de locul unde sunt amplasate, la munte, de-a lungul traseelor, in apropierea statiunilor balneoclimaterice, in zonele preorasenesti etc., drept obiective care intregesc valoarea potentialului turistic al tarii.

Exploatarile forestiere realizate pana in prezent, in Muntii Apuseni, pe langa alte consecinte, au degradat peisajul carstic din Platourile Padis si Lumea Pierduta, a caror atractie turistica a constat si in frumusetea padurilor care le-au acoperit, in prezent, in mare parte taiate.

Prin taierea padurilor, se poate produce declansarea unor procese de degradare a solului, ce are drept urmare, afectarea peisajului respectiv, disparitia unor monumente ale naturii, de interes stiintific si turistic etc.(Muntii Calimani, Retezat, Rodnei, Gutai); in cazul taierii padurilor, din preajma statiunilor balneoclimaterice si in general, a localitatilor, se diminueaza cu mult posibilitatile de autopurificare a atmosferei din jurul acestora, iar in cazul statiunilor balneare, se pun in pericol si zacamintele hidrominerale, diminuandu-se potentialul de debitare pana la disparitie.

Degradarea rezervelor naturale si a monumentelor naturii prejudiciaza, de asemenea, potentialul turistic pe care il lipseste de aportul stiintific cognitiv-educativ, estetic, al unor obiective cu caracter de unicat sau de rara spectaculozitate sau a unor habitate naturale care au pastrat un echilibru biologic virgin. Degradarea acestor monumente si rezervatii naturale existente in numar apreciabil in tara noastra, poate fi provocata, in mare masura, de activitatile economice necontrolate, afectarea lor aducand prejudicii incalculabile, atat sub aspect stiinsific cat si economic, prin diminuarea posibilitatilor de valorificare turistica a lor (Delta Dunarii, Parcul National Retezat, pesterile-monumente ale naturii, rezervatiile din Bucegi, Cozia, Gutai, turbariile, Poiana Stampei si Borsec etc.).

Aspecte nefavorabile se intalnesc si in cazul degradarii obiectivelor turistice antropice, atat prin substantele poluante ce ataca, degradeaza si scurteaza viata celor mai rezistente si durabile materiale, urmare fiind si disparitia unor monumente de rezonanta istorica, artistica sau culturala durate de oameni, veacuri in urma, cat si prin alti factori antropici sau naturali. Cladirile in zonele impurificate, cu fum, carbune, ciment ect. Se deterioreaza, se sterg sau isi schimba aspectul luand o culoare intunecata, sumbra ( frescele exterioare ale unor biserici sau fatadele unor monumente din unele centre urbane industrializate).

Turismul - factor de degradare si poluare a mediului

In ceea ce priveste cea de-a doua grupa de factori, turismul ca oricare activitate umana, fara sa contina elemente intentionale, fiind un consumator de spatiu si resurse turistice, participa implicit la degradarea si poluarea mediului inconjurator si a potentialului turistic fie prin presiunea directa a turistilor asupra peisajului, florei si faunei sau a altor obiective turistice pe care le poate deteriora partial sau total, fie prin conceptia gresita de valorificare a unor zone, puncte si obiective turistice[11].

Problema devine tot mai acuta in conditiile in care turismul cunoaste o continua dezvoltare in intreaga lume, actiunea distructiva a turistilor asupra resurselor turistice, prezentand o intensitate si o varietate sporita de la an la an.

Astfel in dezvoltarea economica de dupa cel de-al doilea razboi mondial, turismul a cunoscut o crestere spectaculoasa constatandu-se ca fata de 1957, numarul de turisti a crescut de 14ori, in 1990 atingand 480 mil. de persoane.

Actiunile distructive pot fi numeroase, mai ales in zonele sau in obiectivele la care se contureaza o evidenta concentrare turistica si in conditiile in care nu se realizeaza dotari sau amenajari speciale necesare practicarii diferitelor activitati turistice si, indeosebi, pentru vizitarea acestora. Ele sunt provocate de:

circulatia turistica necontrolata in zonele sau la obiectivele turistice aflate in afara traseelor turistice marcate, care duce la distrugerea vegetatiei si florei, la ruperea copacilor, distrugerea puietilor sau a semintisului natural, desprinderea de roci etc. Alte prejudicii sunt aduse prin declansarea de incendii, impiedicarea regenerarii plantelor, terasarea solului, braconaj si tulburarea biotopurilor specifice vanatului si in general, tulburarea faunei, mergand uneori , pana la disparitia unor specii.

Disparitia unor specii floristice poate fi datorata si colectarii abuzive a florei, in special a plantelor declarate monumente ale naturii, urmare a insuficientei popularizarii plantelor ocrotite si necunoasterii de catre turisti a gravelor implicatii ce le pot avea actiunile necontrolate asupra factorilor de mediu. Asa se explica de ce floarea de colt (Leontopudium alpinum), garofita de munte- cu varietatea ei endemica ("garofita de Piatra Craiului") si alte specii de plante sunt pe cale de disparitie fiind stfel ocrotite de lege.

Dar, vizitarea intensiva iluminatul cu lumanari si lipsa unmor dotari tehnice de aerisire sau de poluare a condus si la degradarea unor fresce, picturi din interiorul unor monumente istorice si de arta ca in Bucovina.

Circulatia turistica necontrolata efectuata la obiectivele turistice naturale sau antropice, in ambianta amenajarilor pentru vizitare a acestora provoaca, de cele mai multe ori, distrugerea ireversibila a unora dintre elementele ce le-au consacrat ca atrctii turistice, uneori cu caracter de unicat aducandu-se astfel, prejudicii potentialului turistic si bunurilor culturale nationale.

lipsa in zonele si de-a lungul traseelor turistice sau in apropierea unor obictive turistice a unor locuri amenajate destinate popasului sau instalarii de corturi, provoaca inevitabil degradarea peisajului si a altor componente ale mediului inconjurator datorita numeroaselor urme reziduale lasate la intamplare de turisti in locurile pe unde au poposit. Astfel de situatii se intalnesc in toate locurile turismului de recreere si odihna, mai ales in prejma centrelor urbane, in munti in apropierea cabanelor, pe malul raurilor sau lacurilor etc.

fenomenul poluarii naturii a capatat forme mai complexe prin patrunderea turismului automobilistic in locuri pana nu demult inaccesibile, turistii abatandu-se de la drumurile principale de acces pe vai laturalnice, oprindu-se in poieni pitoresti si distrugand in calea lor pajisti, flora, arbusti prin strivire sau sub influenta gazelor de esapament.

deosebit de nefavorabila sub aspectul poluarii aerului o prezinta intensificarea circulatiei turistice automobilistice in statiunile balneoclimaterice si lipsa parcarilor, in care caz se altereaza calitatile aerului, a factorilor de cura, influentandu-se si tratamentele balneare specifice statiunilor;

asa cum am mai mentionat, calitatea potentialului turistic poate fi afectata printr-o conceptie gresita de valorificare a resurselor sale turistice, ce rezulta fie printr-o exploatare nestiintifica si nerationala a acestora, fie din realizarea necorespunzatoare a obiectivelor de invenstitii cu caracter turistic.

O situatie speciala o au substantele minerale balneare , caracterizate printr-o mare vulnerabilitate la factorii exogeni, orice interventie nefavorabila asupra lor putand provoca schimbarea parametrilor fizici si chimici, pe baza carora au fost declarate ca resurse terapeutice. Fenomenele de degradare intilnite in cazul substantelor minerale balneare, cu deosebire a apelor minerale si termominerale, rezulta, de cele mai multe ori, din nerespectarea principiilor generale de protectie si exploatare a lor, care impun limitarea exploatarii zacamintelor in raport cu rezervele omologate de substante minerale balneare, executarea lucrarilor geologice in conformitate cu prevederile cercetarilor si proiectelor de specialitate, evitarea exploatarii zacamintelor pana la epuizare, ci o exploatare rationala, stiintifica a acestora.

In toate masurile intreprinse in ultimul timp pentru protectia resurselor balneare se pot semnala, totusi, unele cazuri de degradare a acestora, semnificative fiind cazul zacamintelor hidrominerale Covasna si Buziasi la care exploatarea defectuoasa a acestora a dus la aparitia de fenomene de degradare (scaderea potentialului surselor, diminuarea cantitatii de CO2 etc.). In cazul acestor statiuni, daca nu ar fi fost vorba de zacaminte puternic alimentate, fenomenele de degradare ar fi fost iremediabile. La Baile Felix, supraancarcarea statiunii fara o corelatie cu rezervele de apa minerala a dus la o intensificare a exploatarii apelor pana la limita de exploatare a zacamantului hidrotermomineral.

Si in cazul namolurilor terapeutice, exploatarea rationala, utilizarea si tratarea corespunzatoare, ca si protejarea acestora, uneori nu sunt luate in considerare, conducand la deprecierea zacamantului, asa cum s-a intamplat la Techirghiol, lacurile Negru si Ursu din Sovata si Sacelu Gorj.

Nerespectarea (si uneori chiar nestabilirea ) parametrilor hidrogeologic si sanitar si permiterea activitatilor economice poluante in limitele acestora, duc , de asemenea, la degradarea resurselor balneare, asa cum s-a intamplat cu lacurile Nuntasi, Techirghiol, Amara, Balta Alba si Lacul Sarat, datorita irigatiilior, chimizarii si apelor reziduale industriale.

In plan general, degradarile produse obiectivelor turistice se datoreaza, in primul rand, absentei sau nivelului scazut al amenajarilor sau organizarii lor pentru exploatare turistica (vizitare, desfasurare de actiuni specifice etc.). Astfel, lipsa sau starea necorespunzatoare a drumurilor de acces sau de circulatie la un obiectiv, intr-o zona montana, rezervatiei naturale etc, disperseaza turistii pe suprafete intinse, iar lipsa dotarilor specifice (scari, parapete, indicatoare etc.), conduce la o circulatie anarhica, la producerea de accidente si la stirbirea mesajului cultural-educativ, recreativ al zonelor sau obiectivelor respective. Astfel de situatii se intalnesc in cazul majoritatii atractiilor turistice din tara noastra, dar, indeosebi, in unitatile montane.

Parcurile sau rezervatiile naturale nu sunt pana in prezent organizate pentru vizitare. Aceasta face ca sub impactul turistic, cu toate masurile de protectie luate de Comisia Monumentelor Naturii a Academiei Romane, aceste resurse se fac supuse unei continue degradari cu consecinte din cele mai grave asupra unor teritorii cu elemente de originalitate si real interes stiintific, aflate, in stare de echilibru natural.

Dar, degradarea mediului si a potentialului pot fi determinate si de dezvoltarea nesistematizata a localitatilor (si mai ales a celor care inglobeaza statiuni balneare ), proiectarea necorespunzatoare a obiectivelor de investitii cu caracter turistic, stabilirea de amplasamente neadecvate pentru baza materiala turistica, realizarea de constructii inestetice, neadaptate specificului etnografic sau natural al zonei turistice, ocuparea intensiva a unui spatiu de constructii turistice etc., aceasta ultima situatie putand afecta chiar echilibrul ecologic al teritoriului respectiv.Astfel de situatii s-au creat, de exemplu, in unele statiuni balneare prin realizarea unei baze materiale si tehnice disproportionate ca volum si structura cu capacitatea de primire a teritoriului si a rezervelor hidrominerale. Rezultatul a fost o " supraancarcare" a teritoriului cu instalatii turistice, mergandu-se pana la urbanizarea statiunii (Baile Felix si partial Sovata).

Constituirea unor retele incarcate de poteci si drumuri sau mijloace de urcat in zonele de munte, prin densittatea mare a lucrarilor ce le necesita (defrisari, ziduri de protectie, poduri, viaducte, piloni etc.) poate afecta peisajul, anuland farmecul acestuia ( M-tii Bucegi, M-tii Postavaru, M-tii Cindrel, M-tii Lotru). Este adevarat ca, de multe ori, o serie dintre lucrarile ingineresti (viaducte, poduri) contribuie la randul lor la infrumusetarea peisajului (Portile de Fier, M-tii Fagaras).

Amenajarile pentru vizitarea pesterilor obiective turistice de mare atractie, realizate fara a executa tehnica specifica unor astfel de lucrari, pot duce la degradarea totala sau partiala a acestora. Este cazul pesterilor Muierii (M-tii Parang), Ialomitei (M-tii Bucegi) si Ionel (M-tii Bihor), la care amenajarile efectuate din initiativa locala nu se ridica la un nivel adecvat, ele conducand la degradarea acetora si la diminuarea valorii lor.

In principiu, protejarea si conservarea mediului si a potentialului turistic are in vedere urmatoarele:

conservarea, protejarea si ameliorarea mediului inconjurator in zonele, statiunile, centrele, localitatile si obiectivele turistice integrate in circuitul turistic;

amenajarea, exploatarea rationala si conservarea mediului inconjurator in arealele turistice valorificate incomplet, in concordanta cu perspectivele de dezvoltare turistica;

controlul efectelor activitatii turistice in vederea preantampinarii degradarii mediului inconjurator, in arealele turistice valorificate incomplet, in concordanta cu perspectivele de dezvoltare turistica;

controlul efectelor activitatii turistice in vederea preantampinarii degradarii mediului inconjurator si a resurselor turistice;

analiza starii de fapt a poluarii atmosferei, apei, solului si subsolului si a peisajului de catre activitatile economice si luarea de masuri corespunzatoare[12].

Actiuni de protectie a mediului inconjurator si a

potentialului turistic

Protectia si conservarea potentialului turistic se contureaza ca o activitate distincta avand probleme specifice care solicita colaborarea specialistilor din domenii variate. Aceasta actiune poate avea o eficienta satisfacatoare numai in conditiile asigurarii unui cadru juridico-administrativ de desfasurare, adecvat, ea impunand organizarea administrativa, resurse economice, un suport legislativ, eficient si o sustinuta activitate de educatie cetateneasca.

Masurile ce se impun pe linia protectiei potentialului turistic si a prevenirii degradarilor lui, urmaresc, in principal, exploatarea stiintifica si rationala a resurselor turistice, astfel ca rata de exploatare a acestora sa nu depateasca rata lor de reciclare si regenerare, iar intensitatea relatiilor directe sau indirecte a turismului cu factorii de mediu, sa nu depaseasca limitele capacitatii de suport a acestora; analizarea relatiei dintre activitatea de turism si activitatile economice poluante in vederea prevenirii degradarilor provocate de factori din alte sectoare de activitate prin semnalarea organelor de drept a surselor de poluare si a actiunii lor nocive asupra resurselor turistice; sensibilizarea unitatilor economice a caror activitate poluanta afecteaza potentialul turistic; cunoasterea aprofundata a problemelor pe care le ridica pastrarea echilibrelor ecosistemelor in plan global teritorial, printr-o analiza temeinica si o mai buna gestionare, rationala, a resurselor turistice ale tarii sau pe teritorii mai restranse (judete, zone) in asa fel incat valorificarea turistica a acestora sa fie solutionata in contextul valorificarii tuturor resurselor naturale si al protectiei mediului inconjurator. Aceasta corelare se realizeaza, teoretic, in cadrul studiilor de amenajare teritoriala care devin astfel, instrumentul principal in mana organelor de decizie si documentul de baza in amenajarea stiintifica, rationala si eficienta a teritoriului.

Una din masurile importante de protejare si conservare a potentialului turistic o reprezinta: amenajarea si organizarea adecvata si la un nivel superior a zonelor, traseelor sau obiectivelor turistice.

Printre aceste actiuni sunt necesare organizarea si exploatarea turistica a parcurilor nationale si rezervatiilor naturale cu asigurarea protectiei si conservarii lor ca si amenajarea pentru vizitarea si exploatarea pesterilor, ca obiective turistice de atractie deosebita, imbogatind si diversificand oferta turistica romaneasca cu noi produse turistice.

Dezvoltarea in perspectiva a turismului de munte, necesita organizarea corespunzatoare a zonelor prin cunoasterea amanuntita a tuturor peisajelor si domeniilor schiabile, a altor resurse care sa ofere baza de proiectare a amenajarilor turistice viitoare (poteci, marcaje, instalare de scari sau cabluri in portiuni dificile, amenajarea de puncte de priveliste, dotari pentru sporturi de iarna, conservarea padurilor, replantari de paduri etc.).

O alta grupa de masuri este legata de realizarea amenajarilor cu caracter turistic in zone, localitati si pe trasee turistice, in legatura cu care se impune o echipare turistica adecvata unui turism modern si ecologic.

Protectia mediului inconjurator si a patrimoniului turistic este influentata in mare masura si de constiinta ecologica a populatiei si a sentimentului de dragoste si respectul acesteia pentru natura patriei, a locurilor istorice si a monumentelor de arta si arhitectura create de-a lungul timpurilor. Aceasta se poate realiza printr-o actiune sustinuta de educatie cu privire la mediul si potentialul turistic, actiune care trebuie sa se faca la nivelul intregii natiuni, prin insuflarea unei atitudini de respect si responsabilitate fata de resursele naturale in vederea ocrotirii lor.

Educatia ecologica pentru ocrotirea naturii si a potentialului turistic trebuie facuta permanent, pentru toate varstele, dar este important sa inceapa din copilarie. Activitatea de educatie ecologica se poate desfasura prin conferinte, expuneri, prin radio, TV, presa, proiectie, excursii, asociatii pentru turism si ocrotirea naturii etc.

Intreaga munca de educare in materie de ocrotire si protectie a mediului si a potentialului turistic este conceputa interdisciplinar, ca un proces continuu si o parte integranta a educatiei in general. Ea cuprinde principalele probleme ale protectiei intr-o perspectiva mondiala, dar privita regional, examineaza problemele dezvoltarii si cunoasterii economice in functie de ocrotirea mediului, insistand asupra cooperarii locale, regionale, nationale, in rezolvarea tuturor aspectelor de poluare.

Alte masuri de protejare si conservare a potentialului turistic pot fi:

cresterea rolului organizatorilor de turism, prin cunoasterea si aplicarea de catre ghizi a principiilor si a regulilor de ocrotire a naturii; pregatirea grupului de turisti; responsabilitatea cabanierilor asupra terenului din jurul cabanei si a ghizilor pe traseu, in scopul prevenirii erodarii versantilor, datorita practicarii "scurtaturilor";

efectuarea unor studii privind capacitatea de absortie turistica a diferitelor regiuni si pragurile fizice, de toleranta si de consum a ecosistemelor in fata impactului turistic; de aici se desprinde concluzia ca, mai ales in zonele protejate, trebuie stabilite norme pentru comportamentul turistilor;

controlul circulatiei turistice, prin limitarea locurilor de cazare, (in anumite statiuni suprasolicitate sau in anumite perioade, prin oferirea de programe turistice atragatoare in zone cu potential natural ridicat sau abia intrate in circuitul turistic sau prin oferirea de avantaje pentru perioadele slab solicitate ale anului), prin excluderea din circuit a unor regiuni degradate si prin incurajarea turismului organizat;

zonarea turistica a teritoriului; conform reglementarilor in vigoare, in interiorul ariilor protejate, activitatile turistice nu se pot desfasura anarhic, ci in concordanta cu tipul de zona si regimul impus pentru organizarea ei; astfel, exista trei categorii de zone protejate: rezervatia integrala, zona tampon si preparcul, iar pentru fiecare dintre ele exista un alt regim de abordare turistica;

amenajarea si organizarea localitatilor si traseelor turistice si echiparea lor cu o baza materiala adecvata unui turism modern si ecologic;

organizarea si exploatarea turistica a parcurilor nationale si a rezervatiilor naturale, ca si amenajarea pentru vizitare a pesterilor, ce constituie obiective de mare atractie.

Analizand toate aspectele privind mediul inconjurator ca potential turistic, se poate stabili ca protectia si conservarea lui se realizeaza in cadrul unei conceptii de ansamblu a dezvoltarii economice a tarii, conceptie situata la acelasi nivel de importanta ca si problemele de dezvoltare generala a economiei.

Cadrul juridico-administrativ al protejarii mediului

Protejarea mediului poate fi eficienta numai in situatia asigurarii unui cadru juridico-administrativ de desfasurare adecvat, impunandu-se cateva conditii:

suportul legislativ;

organizarea administrativa;

resursele economice;

educatia cetatenilor.

a).Legea protectiei mediului, promulgata in 30 decembrie 1995, constituie cadrul legislativ in acest domeniu. In scopul asigurarii unei dezvoltari durabile, s-au stabilit urmatoarele principii si elemente strategice:

principiul precautiei in luarea deciziei;

-principiul prevenirii riscurilor ecologice si ecosistemelor specifice cadrului geografic natural;

-principiul "poluatorul plateste";

-inlaturarea cu prioritate a poluantilor care pericliteaza nemijlocit si grav sanatatea oamenilor;

-crearea sistemului national de monitorizare integrata a mediului;

-utilizarea durabila;

-mentinerea, ameliorare calitatii mediului si reconstructia zonelor deteriorate;

-crearea unui cadru de participare a organizatiilor neguvernamentale si a populatiei la elaborarea si aplicarea deciziilor;

-dezvoltarea colaborarii internationale pentru asigurarea calitatii mediului.

Prin lege, statul recunoaste tuturor persoanelor, dreptul la un mediu sanatos, iar obligatia de a proteja mediul revine autoritatilor administratiei centrale (Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului) si locale, precum si tuturor persoanelor fizice si juridice.

Autoritatea centrala elaboreaza, prin intermediul specialistilor care gestioneaza resursele naturale si in baza legii, reglementari turistice privind masuri de protectie a ecosistemelor, de conservare a biodiversitatii, de gospodarire durabila a resurselor naturale si pentru asigurarea sanatatii umane. Protejarea unor specii si organisme rare, amenintate cu disparitia si instituirea de arii protejate sunt prioritare in raport cu alte interese.

Autoritatea centrala, cu consultarea Academiei Romane si a Comisiei Nationale U.N.E.S.C.O., stabileste criteriile pentru instituirea ariilor protejate si de conservare a biodiversitatii.

Pentru conservarea unor habitate naturale, cu valoare ecologica, stiintifica si peisagistica, se mentine si se dezvolta reteaua nationala de arii protejete si monumente ale naturii.

Autoritatea centrala are urmatoarele atributii:

la propunerea Academiei Romane, declara noi zone protejate si monumente ale naturii;

organizeaza reteaua de supraveghere si paza a acestora si stabileste regimul de abordare turistica;

controleaza modul de aplicare a reglementarilor;

elaboreaza, editeaza si difuzeaza "Catalogul ariilor protejate si al monumentelor naturii" si "Cartea rosie a speciilor de plante si animale din Romania".

b). Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului are, ca organism central administrativ, cateve obiective de indeplinit, obiective ce se incadreaza in strategia sa pe termen lung, printre care:

v     exploatarea stiintifica si rationala a resurselor turistice, astfel ca rata de exploatare a acestora sa nu depaseasca rata lor de reciclare si regenerare, iar intessitatea relatiilor directe sau indirecte ale turismului cu factori din alte sectoare de activitate, prin semnalarea organelor in drept asupra surselor de poluare si a actinii lor nocive;

v     sensibilizarea unitatilor economice a caror activitate poluanta afecteaza potentialul turistic;

v     cunoasterea aprofundata a problemelor pe care le ridica pastrarea echilibrelor ecosistemelor in plan global teritorial, printr-o analiza temeinica si o mai buna gestionare a resurselor turistica.

c). Resursele economice necesare aplicarii masurilor ce se impun pe linia protectiei potentialului turistic nu se pot mobiliza exclusiv din domeniul turismului; de aceea, este necesara colaborarea tuturor organismelor implicate, in cadrul unei politici unitare, la nivel national.

d). Protejarea patromoniului turistic este influentata in mare masura,si de constiinta ecologica a populatiei si de respectul acesteia pentru natura, locuri istorice si monumente de arta si arhitectura, create de-a lungul timpului. Educatia ecologica trebuie facuta permanent pentru toate varstele, dar este important sa inceapa din copilarie; ea se poate desfasura prin expuneri, radio, tv., presa, proiectii, excursii, conferinte, asociatii pentru turism si ocrotirea naturii. Intreaga munca de educare trebuie conceputa interdisciplinar, ca un proces continuu si o parte integranta e educatiei, in general. Este firesc ca ea sa cuprinda principalele probleme, intr-o perspectiva mondiala, dar privita regional si sa se examineze aspectele dezvoltarii si ale cresterii economice, in functie de ocrotirea mediului, insistand asupra cooperarii la toate nivelele.

Educarea turistilor este necesara nu doar pentru protejare naturii ci si pentru siguranta turistilor insisi, deoarece persoanele neavizate pot fi periclitate intr-un mediu asupra caruia n-au fost prevenite.

Din punct de vedere educativ, este relevanta si crearea de asociatii turistice; acestea au in plus, un rol de promovare a turismului (mai ales pentru anumite categorii ale populatiei) si de ocrotire, in cel mai direct mod, a naturii (prin marcarea traseelor, amenajarea refugiilor, integrarea unor cabane in circuitul turistic, ocrotirea speciilor rare etc.).

CAPITOLUL 2

TURISMUL IN ARIILE PROTEJATE,IN CALITATEA LOR DE

DESTINATIE "SCOALA" PENTRU PROTECTIA MEDIULUI INCONJURATOR

Activitatile turistice se manifesta, de cele mai multe ori prin folosirea necorespunzatoare a mediului ambiant, in scopuri recreative si de agrement, omul intervenind intr-un mod negativ asupra resurselor naturale. Aceste practici, intalnindu-se mai ales in zonele de mare atractivitate, impun practicarea unui turism ecologic.

Caracterizarea principalelor tipuri de areale protejate din Romania

Un proverb spune ca "Inainte de a intelege prezentul, trebuie sa intelegi trecutul". Din aceasta perspectiva a intelegerii trecutului dar si a prezentului, se pot face referiri la zonele ce merita a fi protejate.

Identificarea arealelor ce trebuie ocrotite incepe cu cercetarea, de catre specialisti, a unor suprafete imense de terenuri publice, aflate sub amenintarea actiunii distructive a omului. Disparitia vietii salbatice si deteriorarea resurselor naturale sunt procese continue, astfel ca, zonele valoroase din punct de vedere stiintific, educativ sau recreativ trebuie incluse in sistemul national de parcuri si rezervatii.

Analiza prospectiva a potentialului natural implica participarea unor specialisti din domenii diferite de activitate (geografi, geologi, biologi, topografi, meteorologi, fizicieni, chimisti, economisti) si cuprinde doua etape:

stabilirea categoriei de unitate fizico-geografica (montana, submontana etc);

analizarea prospectiva a teritoriului pentru fiecare componenta naturala a mediului sub urmatoarele aspecte: tip de potential, importanta, raporturi cu alte categorii.

In urma acestui studiu se calculeaza pentru fiecare componenta a mediului cate un coeficient de perspectiva privind cantitatea si calitatea potentialului natural si un coeficient de perspectiva pe ansamblu, pentru intreaga zona. Interpretarea se face in functie de un sistem de referinta de indici calitativi si cantitativi, privitori la: relief, conditii de clima, hidrografie, flora, fauna, sol. Daca, coeficientii calculati depasesc limita minima a indicilor de referinta, atunci zona poate fi declarata ocrotita si se pot face demersurile necesare pentru protejare ei.

a). In cazul in care, in zona cercetata exista un singur element valoros sau cu caracter de unicat, ce trebuie protejat, el este declarat monument al naturii, asa cum s-a intamplat cu numeroase specii de plante (floarea de colt, bujorul de munte, garofita Pietrei Craiului) si animale (dropia, cocosul de mesteacan, ursul) de pe teritoriul tarii noastre. Notiunea de monument al naturii semnifica o specie rara de plante sau animale, sau obiective individuale importante, ce ocupa suprafete restranse. In timp, monumentele s-au delimitat ca entitati aparte.

b). In raport cu coeficientul de perspectiva partial, care a avut valoarea cea mai mare, arealul poate deveni rezervatie specifica, de tip: floristic, silvic, faunistic,piscicol, peisagistic, geologic, paleontologic sau speologic. Intr-un asemenea areal, se ocrotesc in primul rand, elementele caracteristice si specifice si, apoi, ecosistemul in ansamblul sau. In fiecare rezervatie specifica predomina valoric o anume componenta a mediului, care se detaseaza de celelalte dar care nu are sanse de supravietuire si perpetuare in afara propriului sau ecosistem. Se pot da numeroase exemple de rezervatii specifice: rezervatiile speologice Pojarul Politei, Cetatile Ponorului, Rezervatiile botanice Scarisoara-Belioara, Cheile Turzii si cea de nuferi de la Baile Felix, rezervatiile geologice Detunata Goala, Rosia Montana si punctul fosilifer Dealul cu Melci, rezervatiile forestiere Slatioara si Latorita.

c). Daca toti coeficientii partiali au valori mari, caracteristicile teritoriului se incadreaza in normele de declarare a rezervatiilor naturale complexe, ocrotindu-se in acest fel, toate componentele mediului. Este de la sine inteles ca, un asemenea perimetru ofera material de cercetare stiintifica mai bogat in raport cu rezervatiile specifice, este mai apreciat de turisti, dar necesita eforturi de protejare mai mari. Astfel de areale sunt rezervatiile din Bucegi, Domogled sau Piatra Craiului.

d). Atunci cand zona cercetata are intindere foarte mare in interiorul ei pot exista mai multe ecosisteme naturale, diferite intre ele, si totusi, interdependente; daca elementele lor au o valoare stiintifica, educativa si recreativa deosebit de mare, autoritatea centrala nationala poate declara arealul drept parc national .

Un parc national este un teritoriu intins care reprezinta urmatoarele trasaturi:

Include unul sau mai multe ecosisteme, in general, putin sau deloc transformate prin exploatare si ocupare umana, unde speciile de plante si animale sunt de un interes deosebit din punct de vedere stiintific, educativ sau in care suma peisajelor naturale au o mare valoare estetica si recreativa;

Unde cea mai inalta autoritate competenta a tarii a luat masuri de prevenire sau eliminare, pe cat posibil, de pe intreaga suprafata, a oricarei exploatari sau ocupari umane pentru a face efectiva respectarea cerintelor ecologice, geomorfologice sau estetice care au justificat crearea lui;

Vizitarea este autorizata in conditii speciale, in scopuri recreative, educative si culturale - definitie adoptata la reuniunea UICN, New Delphi (India), 1969.

Adoptarea acestei definitii a permis pe de o parte, clasificari de continut si mai multa rigurozitate in selectarea unor zone si atribuirea denumirii de parc national si pe de alta parte a consacrat obiectivele crearii si organizarii parcurilor, punand in evidenta complexitatea acestora.

Aceasta categorie de zona protejata este structurata in trei subzone, dispuse dupa o schema radiocentrica:

Rezervatia propriu-zisa (zona salbatica), ocrotita integral si destinata doar cercetarilor stiintifice, fiind supusa unor restrictii pentru desfasurarea unor activitati umane sau chiar a circulatiei; ea se constituie in interiorul unui parc daca este necesara protejarea la maximum a florei si faunei in anumite puncte (se pot crea chiar mai multe rezervatii integrale in cadrul unui parc);

Zona-tampon, ce include rezervatia integrala si in care este permis accesul turistilor; are o suprafata intinsa inconjurand rezervatia stiintifica si asigurandu-I protectia; in aceasta zona, desi se mentin obiectivele de protejare a florei, faunei, mediului natural, este permisa desfasurarea unor activitati pastorale, turistice sau amplasarea unor constructii, numai in condisii stric reglementate;

Preparcul, ce cuprinde, la randul sau, zona-tampon; este construita pe o suprafata intinsa in jurul parcului, oferind un mediu natural protejat; ea comporta organizarea diferitelor activitati umane; in aceasta zona sunt localizate cu precadere dotarile turistice, asigurand receptia fluxurilor si distribuirea lor controlata in interiorul parcului; de asemenea, preparcul are rolul de a reanima si dezvolta economia zonelor rurale in declin, prin asociere cu avantajele economice ce decurg din primirea turistilor.

Datorita pastrarii habitatului natural intr-o stare apropiata de cea salbatica, pe areale mari de teren, parcurile nationale sunt propice desfasurarii turismului cultural, ca si celui sportiv, oferind posibilitatea strabaterii unor trasee foarte lungi. Cel mai mare si mai vechi si, totodata, cel mai cunoscut parc national romanesc, este Parcul National Retezat. Alte cateva exemple sunt: Cheile Nerei-Beusnita, Domogled-Valea Cernei, Semenic-Cheile Carasului, Lacul Rosu, Cheile Bicazului etc.

e). In imprejurarea cercetarii unor suprafete de teren intinse pe teritoriul a doua sau mai multe tari, forurile competente decid, daca este cazul sa colaboreze in activitatea de protejare a zonei declaran-o parc international (sau parc natural regional). Un exemplu concludent, in acest sens, il constituie administrarea in comun, de catre guvernele Canadei si SUA a Parcurilor Internetionale Waterton-Glacier.

Initiativa celor doua guverne este remarcabila deoarece, prin cooperarea lor, mediul natural poate fi protejat mai bine, pe o suprafata mai mare, resursele financiare pot fi mobilizate mai usor, iar baza stiintifica de ocrotire devine mai solida, prin colaborarea specialistilor din ambele tari.

f). cea mai importanta categorie de areal protejat este reprezentata de rezervatia biosferei. Pentru ca suprafata protejata sa primeasca statutul de rezervatie a biosferei, ea trebuie sa se constituie intr-un sistem de referinta pentru masurarea actiunii omului asupra naturii si sa reprezinte unul din principalele tipuri de ecosisteme de pe glob.

Prin intermediul Consiliului International de Coordonare a Programului Om-Biosfera, din cadrul UNESCO, au fost stabilite criteriile de alegere a ariilor naturale reprezentative:

Reprezentativitate (sa evidentieze, in cea mai mare masura, trasaturile caracteristice ale biomului ).

Diversitate (sa aiba un caracter reprezentativ pentru un numar maxim de ecosisteme, comunitati biocenotice si organisme caracteristice biomului considerat).

Caracter natural (ariile cel mai putin transformate sunt cele mai potrivite).

Valoarea unei arii ca unitate de conservare (o rezervatie a biosferei insemna o unitate de conservare eficienta; aria ideala este aceea suficient de vasta, astfel incat sa asigure includerea tuturor componentelor susceptibile de a intra in interactiune).

O rezervatie a biosferei este caracterizata prin urmatoarele trasaturi de baza:

Ariile protejate pot apartine mediului terestru si zonelor de litoral; ansamblul lor e coordonat printr-un acord international asupra obietivelor, normelor si schimburilor de informatii siintifice;

Reteaua trebuie sa cuprinda exemplare reprezentative ale biomurilor intregului glob;

Fiecare rezervatie trebuie sa includa una sau mai multe categorii:

exemplare reprezentative ale biomurilor naturale;

comunitati sau arii unice prin specificitatea lor, prezentand caracteristici de interes exceptional (se admite ca ariile reprezentative sa posede caracteristici unice, cum ar fii populatia unei specii rare;

exemple de peisaje armonioase;

exemple de ecosinteme transformate sau degradate susceptibile de a fi restaurate sau readuse la o conditie cat mai apropriate de starea lor naturala;

fiecare rezervatie ar trebui sa fie suficient de vasta spre a constitui o unitate de conservare eficienta si spre a permite coexistenta fara conflic a mai multor moduri de utilizare;

este necesar ca rezervatia sa ofere posibilitati in domeniul cercetarii, educatiei si formarii unor specialisti in discipline ecologice;

o rezervatie a biosferei implica protectie legala adecvata, pe termen nelimitat;

ea poate cuprinde in interiorul ei sau poate coincide cu ariile deja protejate (parcuri nationale sau rezervatii naturale).

Pentru o gestionare eficienta a retelei de rezervatii ale biosferei trebuie indeplinite doua conditii:

nu se poate asigura integritatea caracteristicilor esentiale ale tuturor ecosistemelor decat in masura in care ariile proteejate sunt vaste si diversificate;

reusita gestiunii ecologice depinde foarte mult de gradul de aplicare a unui control adecvat al folosirii terenurilor si apelor din ariile invecinate.

Ariile protejate prin aceasta retea trebuie sa vizeze realizarea urmatoarelor obiective:

a). sa asigure mentinerea (in vederea unui profit imediat si viitor) a diversitatii si integritatii comunitatilor biotice vegetale si animale din cadrul ecosistemelor si sa salveze diversitatea genetica a speciilor care conditioneaza continuarea evolutiei lor;

b). sa asigure gestionarea ariilor rezervate pentru cercetare ecologica si, mai ales, pentru studierea unor situatii de referinta;

c). sa asigure conditii pentru formarea specialistilor si pentru educatia ecologica a populatiei.

In functie de obiectivele urmarite, regimul de protectie trebuie aplicat diferentiat pe zone (o arie centrala si una sau mai multe zone tampon).

Prin programul international Om-Biosfera, in 1979 au fost introduse in aceasta retea trei teritorii romanesti: Parcul Natural Retezat, Rezervatia Naturala Pietrosul Mare din Muntii Rodnei si Rezervatia naturala Delta Dunarii.

Intr-o alta acceptiune, elaborata de Ministerul Turismului, CE PHARE, in cadrul Planului Strategic de Dezvoltare a Turismului in Romania, zonele protejate sunt clasificate rpecum urmeaza:

Rezervatii ale Biosferei

Parcuri Nationale (rezervatii stricte-accesul este strict controlat, zone tampon- turistilor li se permite vizitarea, dar nu au voie sa ramana peste noapte, zonele periferice- turistii pot ramane peste noapte)

Alte zone protejate (monumentele naturii- geologice si ecosisteme complexe, rezervatii de consevare a naturii- zone rareori patrulate, din pricina lipsei de personal, astfel ca unele zone au fost partial distruse, peisaje protejate- mentinerea calitatii naturale a locurilor si pentru pastrarea practicilor traditionale de folosire e pamantului, specii protejate- o lista oficiala a florei si animalelor salbatice protejate).

Cercetarile efectuate, in legatura cu interesul manifestat de turisti, pentru diferite zone romanesti cu parcuri nationale si rezervatii naturale au evidentiat faptul ca nu toate arealele se bucura de aceeasi atensie din partea vizitatorilor. De aceea, toate rezervatiile au fost ierarhizate si incadrate intr-o anume categorie. Rezultatul s-a concretizat in urmatorul tabel:

Tabel nr. 2.1.

Sursa: Institutul de Protectie a Mediului Sibiu, 2001

Crearea de noi percuri nationale si rezervatii ale biosferei, in zone de mare atractivitate turistica (Muntii Apuseni, Maramures, Lunca Dunarii) reprezinta o actiune de mare anvergura, ce implica eforturile conjugate ale Institutului de cercetari pentru Turism, ale ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului si ale tuturor specialistilor din domeniul turismului.

Ministerul Turismului a elaborat un program concret de dezvoltare a turismului ecologic, de ocrotire si conservare a resurselor turistice naturale si antropice, care se raliaza la progamele europene, vizand integrarea si sub acest aspect, in structurile Uniunii Europene.

Mergand pe aceste deziderate, turismul ecologic are sansa de a se implementa in Romania, in consens cu toate tarile comunitare.

Tipologia parcurilor nationale la nivel international

Organizarea parcurilor naturale si nationale, reprezinta nu numai o sarcina sociala, o opera importanta pusa in serviciul peisajului si al omului, ci si un important mijloc de valorificare a unor atractii turistice cu caracter de unicat. In acelasi timp, existenta lor constituie un element indispensabil al politicii moderne de amenajare a teritoriului unei tari.

Echipamentele turistice cuprind, in general, spatii de cazare de o mare diversitate (terenuri de camping, corturi, cabane, vile, hoteluri), unitati de alimentatie publica (restaurante, baruri, cofetarii, chioscuri), mici magazine, instalatii de agrement, baze sportive. Ele trebuie completate de instalatii sanitare, locuri de odihna, amenajari pentru vizitarea diferitelor obiective (cai de acces, platforme, puncte de belvedere, poduri suspendate).

In raport cu nivelul de dotare si invadare, parcurile nationale si rezervatiile echivalente, au fost structurate in mai multe categorii; cunoasterea specificului si caracteristicilor acestora ofera elemente de referinta pentru deciziile de amenajare. Astfel au fost identificate :

A.    Parcuri sufocate prin amenajari turistice;

B.     Parcuri cu o echipare turistica eficienta;

C.     Parcuri cu dotari turistice semnificative;

D.    Parcuri cu un singur nucleu turistic;

E.     Parcuri cu o echipare turistica sumara;

F.      Parcuri fara echipare turistica (Rezervatii);

G.    Rezervatii inchise turismului.

Atat in terminologia utilizata si imaginea grafica a nivelelor de echipare turistica, cat mai ales din analiza distribuirii parcurilor nationale pe nivele de echipare (parcuri sufocate, cca 10% din total; cele cu echipare suficienta, peste 5%), rezulta faptul ca pentru marea majoritate a arealelor protejate, problemele sistematizarii si amenajarii, devin tot mai acute.

In acest context, desi prin statutul lor parcurile se bucura de accesul liber al vizitatorilor, se impun masuri de diminuare a eroziunii turistice. Potrivit opiniei specialistilor, limitarea patrunderii turistilor, se poate face fie prin interzicerea unor comportamente (fumat, facut focul, hranirea animalelor, vanatoarea, culegerea plantelor, plimbarea cu aparate radio etc.), fie prin reglementarea stricta a conditiilor de sejur. Aceasta a doua cale, da expresie continutului procesului propriu-zis de amenajare turistica, particularizat la problematica parcurilor nationale. In acest sens, prin actiunea de amenajare se urmareste localizarea implantarilor de gazduire a turistilor, stabilirea unei capacitati optime de primire a acestora, utilizarea unor terenuri adiacente pentru instalatii de agrement, marcarea drumurilor si interzicerea plimbarilor in afara acestora, utilizarea ghizilor etc.

Concepte si definitii

In ce priveste definirea si terminologia acestor organisme, notiunile difera de la o tara la alta, ele aparand uneori sub diferite nume, ca rezervatii protejate, zone naturale protejate, zone naturale, peisaje protejate etc.,principalele elemente de diferentiere fiind date de folosintele lor, gradul de protectie si accesul vizitatorilor la ele.

Indiferent, insa, de numele pe care le au, scopul lor este "de a conserva, cat este posibil, natura virgina, de a modela peisajul dupa principiile estetice, tinand cont de exigentele biologice si economice si de a procura odihna tuturor celor care cauta repaos, voie buna si pace". Ele sunt create pentru a beneficia de avantajele lor atat generatiile actuale, cat si cele viitoare.

In spiritul acestor principii, parcul national este definit ca un "areal relativ intins, unde unul sau mai multe ecosisteme nu sunt material alterate de exploatarea si ocuparea umana, unde speciile de plante si animale, aspectele geomorfologice si habitatele sunt de un interes stiintific, educativ si recreativ deosebit sau care detine un peisaj natural de o mare frumusete; unde autoritatea cea mai competenta a tarii a luat masuri de prevenire sau eliminare cat mai curand posibila a oricarei exploatari sau locuiri a intregului areal, de intarire efectiva a respectului fata de factorii ecologici, geomorfologici sau estetici care au justificat stabilirea lui; unde vizitatorilor le este permisa intrarea in conditii speciale pentru scopuri de cercetare, educative, culturale si recreative".

Parcurile naturale au fost organizate mai tarziu, crearea lor fiind determinata de dezvoltarea crescanda a turismului, reprezentand primul concept pentru a veni in ajutorul faunei persecutate si florei amenintate. Ele desemneaza un teritoriu de o frumusete aparte, care grupeaza o serie de atrctii turistice, respectiv fenomene naturale originale, monumente istorice si de arta, elemente de etnografie si folclor si care, fara a se prejudicia echilibrul sau natural, servesc recreerii populatiei.

Aceste definitii prezinta cele doua functii fundamentale ale parcurilor nationale si naturale: functia stiintifica, de conservare a resurselor naturale si functia turistica, de satisfacere a necesitatilor culturale si de recreere a oamenilor. Ideea organizarii parcurilor nationale si naturale a aparut mai intai in tarile dezvoltate din punct de vedere industrial, ca o motivatie sociala si educativa.

Repartizarea geografica a ariilor naturale protejate la nivel

mondial

In timp, suprafetele s-au extins pe plan international, astfel ca, acum, la Organizatia Natiunilor Unite sunt inregistrate peste 2600 de parcuri nationale, naturale sau rezervatii naturale echivalente, acoperind un areal de cca. 4 milioane kmp in 124 de tari.

In Europa, parcurile nationale si naturale au aparut la inceputul sec al XX-lea, initiativa fiind luata in Anglia; in prezent, aproape toate tarile europene au amenajate astfel de parcuri. Acestea sunt, in general, mai mici fata de omoloagele lor de pe alte continente si foarte diversificate ca peisaj. Cele mai numeroase parcuri nationale si naturale se intalnesc in Rusia, tara care, in 110 astfel de parcuri amenajate pe teritoriul sau european si asiatic, controleaza sub respectivul statut o suprafata de 7,8 mil ha; Suedia are 19 parcuri nationale cu o suprafata de 617.000 ha; Norvegia are 16 parcuri nationale care detin o suprafata de 505.200 ha; Irlanda are 13 parcuri nationale cu cca 450 000 ha; Danemarca (inclusiv Groenlanda) are 9 parcuri nationale, a caror suprafata ocupa 1% din teritoriul tarii; Marea Britanie are 10 parcuri nationale cu o suprafasa de 1315 mii ha (10% din suprafata tarii); Franta are 6 parcuri nationale si 20 parcuri naturale regionale; Italia are 10 parcuri nationale cu o suprafata de peste 10000 ha; Germania are 771 parcuri naturale cu o suprafata de 1700 mii ha, (7,8%) din teritoriul tarii; Elvetia are 3 parcuri nationale si peste 100 rezervatii naturale in suprafata de 3000 kmp (8% din teritoriul tarii)Grecia are 3 parcuri nationale; Turcia are 15 parcuri nationale si rezervasii naturale; in Cehia si Slovacia sunt amenajate 3 parcuri nationale si 6 rezervatii naturale; Polonia are 13 parcuri nationale(cele mai multe cu caracter forestier); Ungaria are 3 parcuri nationale si peste 100 rezervatii peisagistice(10000 ha)2.

Tinand seama de rolul complex al parcurilor nationale si rezervatiilor naturale, se remarca, la scara planetara, atat o crestere a suprafetelor protejate cat si a numarului acestora. Astfel, pe lista Natiunilor Unite care cuprinde: rezervatii naturale, parcuri nationale si rezervatii echivalente si parcuri regionale, figureaza cca 2600 de areale, acoperind o suprafata de cca 4 mil kmp, distribuite in 124 de tari. Daca se au in vedere doar parcurile nationale, situatia se prezinta astfel:

Tabel nr. 2.2.

Parcuri nationale si rezervatii echivalente in lume

Sursa: INSTITUTUL DE PROTECTIA MEDIULUI SIBIU

Aceste areale sunt tot mai cautate de turisti, fapt ce impune amenajarea si dotarea adecvata a acestora, activitate ce trebuie sa asigure deopotriva satisfacerea nevoilor turistilor si protejarea resurselor.

In procesul de amenajare in scopuri turistice a parcurilor nationale si rezervatiilor echivalente, trebuie sa se tina seama de doua aspecte si anume: sructura parcului si nivelul de dotare.

Prin frumusetea peisajelor, prin aspectele originale, remarcabile ale componentelor lor (monumente naturale, istorice, de arhitectura, elemente etnofolclorice) si prin posibilitatile de desfasurare a activitatilor turistice, aceste parcuri reprezinta importante resurse ce imbogatesc patrimoniul turistic al unei tari., diversificand oferta turistica. Constituirea parcurilor nationale si naturale ca produse turistice, se realizeaza, insa, in contextul amenajarii si dotarii corespunzatoare a acestora, actiune ce are la baza armonizarea functiilor stiintifice si turistice.

CAPITOLUL 3

ORGANIZAREA SI PERSPECTIVELE

TURISMULUI IN ARIILE

NATURALE PROTEJATE DIN ROMANIA

Ariile naturale protejate contribuie la mentinerea unui echilibru al naturii si la pastrarea unui rezervor de flora si fauna care sa poata oricand repopula alte regiuni saracite. Sub acest aspect, unui turism civilizat, ele pot oferi adevarate comori ale naturii.

Consideratii generale

Importanta tot mai mare pe care a dobandit-o turismul, in perioada contemporana, a sporit preocuparile pentru relizarea unei organizari cat mai eficiente a acestuia.

In ultimele decenii, turismul, o adevarata industrie a vacantelor si loisirului, a cautat sa atraga in sfera sa de actiune, ariile naturale protejate. Aceste spatii naturale, de exceptie prin valentele lor recreative, estetice, educationale, stiintifice, se constituie ca obiective turistice de importanta deosebita, unele cu caracter de unicat pe plan national si international.

Parcurile nationale, capata o valoare in turism, numai in conditiile organizarii lor pentru vizitare, putand contribui nemijlocit la constituirea unei oferte turistice competitive. O astfel de organizare, conduce la marirea fortei de atractie a parcurilor, la individualizarea lor, diferentiindu-se de alte obiective similare, prin definirea lor ca produse turistice .

Valorificarea lor imbraca forme diferite, complexe, iar amenajarea pentru turism ridica unele probleme legate de statutul special al ariilor protejate.

In Romania, conform datelor puse la dispozitie de M.A.P.N. exista 586 de areale protejate, iar prin ordinul 7/1990 al M.A.P.N. au fost declarate 11 Parcuri Nationale cu o suprafata totala de 397-400 ha(371 rezervatii naturale, 133 monumente geologice, existand posibilitatea ca unele dintre ele sa devina rezervatii ale biosferei(M-tii Rodna, Domogled-Valea Cernei, M-tii Apuseni etc.)

Din totalitatea ariilor protejate existente la noi, parcurile nationale si rezervatiile biosferei(Delta Dunarii), constituie resurse apreciabile pentru turism, cu conditia ca amenajarea si exploatarea sa fie in armonie cu politica de ansamblu, de dezvoltare echilibrata si durabila in plan regional.

Aceasta actiune de amenajare a parcurilor, in ultima instanta, contribuie la atragerea unui numar sporit de turisti si, implicit, la o valorificare mai eficienta a programelor turistice in care acestea sunt incluse.In acelasi timp, practica internationala a dovedit ca, o organizare deficitara a parcurilor nationale sau lipsa acesteia, duce la degradarea lor, aceasta fiind provocata atat de factori naturali si economici, cat si de presiunea turistica(fluxuri continue si supradimensionate de turisti, vanatori de "amintiri" turistice etc.), aducandu-se, astfel, prejudicii naturii, uneori ireversibile.

In ceea ce priveste organizarea turistica a parcurilor nationale, pot fi enuntate urmatoarele principii de baza: "Orice utilizare a unor resurse trebuie sa se faca in conditiile unei valorificari superioare, fara a se distruge resursa sau posibilitatile ei de regenerare;ceea ce se valorifica trebuie valorificat la cel mai inalt nivel posibil, realizandu-se, astfel, o eficienta cultural-educativa, sociala si economica maxima". Acest lucru trebuie avut in vedere, intrucat, daca nu se asigura o corelare rationala intre valoarea resurselor turistice si nivelul de organizare si amenajare turistica, se pot produce dereglari ale ecosistemelor, iar produsele turistice rezultate vor avea o durata de comercializare mai mica si la un nivel competitiv redus.

Valorificarea turistica trebuie sa tina seama de structura acestor arii protejate(zona stiintifica, zona tampon, zona de acces etc.), acolo unde este necesar. In functie de suprafata fiecarui parc, de conditiile existente, amenajarea si sistematizarea lor turistica trebuie sa fie un proces dinamic, cu posibilitate de reevaluare la fiecare cinci ani.

Sistematizarea turistica a acestor spatii naturale, variaza de la o tara la alta, asa cum difera si echipamentele turistice ale fiecarui parc, acestea fiind determinate, in mare masura, de specificul obiectivelor sale naturale, dotarile existente incadrandu-se cantitativ, in limitele impuse de ecosistemele respective, a caror depasire poate perturba echilibrul lor.

Dotarile turistice cuprind, in ansamblu, baze foarte diversificate(terenuri de campare, cabane, refugii, vile, hoteluri, tabere de tineret, sate de vacanta etc.), baze de alimentatie publica(restaurante moderne, cu specific), instalatii sportive, partii de schi, piscine, piste de patinaj, calarie si alte dotari de divertisment caracteristice fiecarui loc. Dar, indiferent de gradul de dotare al acestor parcuri, fiecare dintre ele trebuie sa aiba un echipament minim de baza, constituit din instalatii aflate pe tot cuprinsul parcului, poteci, alei marcate, locuri de odihna si amenajari pentru vizitarea diferitelor obiective.

Valorificarea prin turism a ariilor protejate mentionate presupune urmatoarele actiuni: organizarea circulatiei turistice, organizarea punctelor de intrare a turistilor in parcuri, amenajarea de baza materiala turistica, amenajarea pentru vizitare a obiectivelor turistice, refacerea peisajelor si obiectivelor turistice degradate.

Situatia actuala a ariilor protejate in Romania, se caracterizeza prin incertitudine, lipsa unui suport legislativ, administrativ, financiar concret. Anul 1995, declarat "anul european al conservarii naturii", a inclus doar organizarea unor simpozioane si consfatuiri pe teme de mediu si de educare ecologica in randul tinerilor.

Valorificarea prin turism a ariilor protejate din Romania, trebuie sa aiba clarificate urmatoarele probleme:

definitivarea statutului de arii protejate, a clasificarilor conform ultimelor listinguri propuse de UICM;

realizarea unui cadastru la zi, cu delimitarea reala a hotarelor, limitelor si zonelor interioare componente;

revizuirea propunerilor parcurilor nationale conform normelor UICM si includerea unora ca rezervatii ale biosferei;

stabilirea pentru fiecare arie protejata a obiectivelor naturale de exceptie, care se cer ocrotite in mod expres;

asigurarea unui mod de gestionare a acestor arii cu resurse financiare, pentru inceput asigurate de stat, apoi, treptat, de administratiile locale si din resurse proprii, prin valorificarea economica.

Ariile protejate si, indeosebi, parcurile nationale si rezervatiile biosferei, capata o valoare reala in turism numai in conditiile in care vor dispune de o clarificare reala a problemelor enuntate anterior.

Solutia cea mai armonioasa, favorabila unei exploatari echilibrate a ariilor protejate si a parcurilor nationale, va fi data de stabilirea si asumarea responsabilitatilor de catre o administratie unica, bazata pe o echipa de specialisti, care sa poata coordona unitar intreaga functionalitate a ariilor protejate, asigurand o gospodarire durabila, cu un maxim de eficienta generala, care se va reflecta in ultima instanta si in calitatea serviciilor oferite turistilor.

La baza dezvoltarii activitatilor turistice in perspectiva trebuie sa stea:

amenajarea si valorificarea ariilor protejate, in mod global si integrator, in raport cu gradul de dezvoltare economica a regiunii sau unitatii din care face parte;

alegerea si punerea in practica a celor mai bune proiecte de valorificare si amenajare turistica;

asigurarea suportului si echilibrului financiar necesar punerii in practica a proiectului ales;

largirea cooperarii cu autoritatile si populatia locala privind arealele protejate;

activitatile turoperatorilor si ghizilor, in arealele protejate trebuie sa fie in concordanta cu normele de protectie a mediului;

cresterea contributiilor financiare si practice din partea firmelor si agentiilor de turism la protectia ariilor protejate

realizarea unor politici de promovare si marketing specific ariilor protejate;

realizarea, stabilirea si standardelor pentru planurile de amenajare si valorificare turistica a ariilor protejate, pentru crearea unui turism durabil;

crearea tuturor conditiilor de evitare a impactelor nedorite

In aceste conditii planificarea si valorificarea devin procese continue, supuse periodic unei analize de impact, unde toate activitatile turistice sa fie adaptate la situatia fiecarei arii protejate ce prezinta importante valente turistice.

Dezvoltarea durabila-o solutie de viitor?

Prin activitatea conjugata dintre UICN (UNIUNEA INTERNATIONALA DE CONSERVARE A NATURII)- PNABE(FEDERATIA EUROPEANA A PARCURILOR NATIONALE SI NATURALE), inca din anul 1991, s-a definit conceptul de turism durabil: "dezvoltarea tuturor formelor de turism, mamagementul si markentingul turistic care sa respecte integritatea naturala, sociala si economica a mediului, cu asigurarea exploatarii naturale si culturale si pentru generatiile viitoare".

Pe termen lung, costurile financiare pentru sustinerea unui turism durabil pot parea ca fiind ridicate, dar costurile ulterioare pentru refacerea ecologica sunt mult mai mari, iar de multe ori efectele negative asupra naturii pot fi ireversibile.

. Turism durabil- sursa viitoare de protejare a ariilor naturale

Turismul durabil are la baza o actiune comuna de parteneriat, antre factorii chemati sa ia principalele decizii privind realizarea acestui deziderat.

Planurile de actiune comune privind dezvoltarea durabila a turismului in zonele naturale protejate presupun cunoasterea si dezvoltarea urmatoarelor probleme:

stabilirea clara, de la inceput, a scopurilor de protectie pentru fiecare parc national in parte, cu participarea specialistilor si a tuturor celor interesati in valorificarea turistica a acestora;

inventarierea tuturor particularitatilor naturale si culturale, ce pot constitui baza potentialului turistic si analiza tuturor informatiilor obtinute;

asigurarea conditiilor de lucru in parteneriat si in echipe disciplinare, cu o mai buna colaborare cu populatia locala, cu organizatiile regionale si locale interesate de turism;

identificarea tuturor valorilor si gasirea tuturor posibilitatilor ce pot sta la baza turismului durabil in zone naturale protejate;

aprecierea capacitatii de sustinere a diferitelor areale componente a zonelor naturale protejate, pentru asigurarea calitatii la nivelul standardelor internationale;

urmarirea si analiza pietei interne si internationale si a cerintelor turistice pentru diversificarea si dezvoltarea activitatilor turistice;

acordarea unei consultante de specialitate, in sprijinirea agentilor de turism sau economici, interesati in dezvoltarea de activitati care sa fie compatibile cu politica nationala si locala de protectie a mediului;

initierea in zonele naturale a unui produs turistic pe baza aplicarii rolului educational, didactic si stiintific;

aprecierea finala asupra tuturor aspectelor de impact rezultat din propunerile si proiectele propuse a fi realizate;

necesitatea unui management specific, astfel incat, in functie de zonarea interioara a parcurilor nationale, sa se aleaga acele activitati turistice care sa aiba tangenta cu interpretarea si educatia;

existenta unui management adecvat dezvoltarii sistemelor de transport durabile;

expunerea completa a strategiei promotionale si de comunicare pentru promovarea ideii de zona naturala protejata, in contextul realizarii de noi produse turistice si a aplicarii unui management tehnic;

stabilirea programelor de monitorizare a informatiilor despre zonele naturale protejate privind circulatia turistica, consecintele si revizuirea periodica a planurilor de dezvoltare turistica in vederea respectarii standardelor de calitate a mediului;

analiza gradului de exploatare a resurselor si cu luarea in consideratie a cerintelor de protectie;

realizarea conditiilor de transpunere in practica a planurilor de amenajare si valorificare economica complexa3.

Actualmente, turismul practicat in parcurile nationale si rezervatii ale biosferei, intarile europene dezvoltate, nu intruneste atributele unui turism durabil.

Prezentarea principiilor care stau la baza proiectelor de amenajare si valorificare turistica a zonelor naturale protejate are un rol important pentru amenajarea turistica a parcurilor nationale din Romania, mai ales pentru a se evita laturile negative prezente in alte tari, legate de exploatarea economica a acestora.

Recomandari generale pentru practicarea

turismului durabil

Pastrarea tuturor functiilor turistice ale parcurilor nationale, ale rezervatiilor biosferei, trebuie sa aiba la baza elaborarea unor planuri de dezvoltare turistica, care sa nu se limiteze la aceste spatii naturale si sa se inscrie intr-un context regional mai larg.

Actiunile izolate de amenajari partiale exclud realizarea unui turism durabil. Toate dotarile si echipamentele turistice se vor realiza in deplina armonie cu mediul local, prin utilizarea unor materiale de constructii locale, traditionale. Vor trebui dezvoltate mijloace de trasport cat mai silentioase, nonpoluante,prin utilizarea umor surse de energii alternative.

Se impun pentru viitor, tipuri de vacante, care cer cheltuieli energetice reduse, si care sa exploateze la minimum resursele existente si care sa contribuie la conservarea si protectia mediului.

Pentru turisti, dar si pentru populatia locala, este important sa li se explice rolul si modul de punere in practica a turismului durabil si realizarea treptata a unui mod de viata compatibil cu normele internationale de protectie a mediului, lucru deosebit de util pentru cerintele de dezvoltare a generatiilor viitoare.

Respectarea acestor minime cerinte cere o angajare politica, economica a tuturor factorilor interesati de dezvoltarea turismului, realizarea unui sprijin financiar real, deschiderea colaborarilor intre organismele internationale, cele nationale si locale.

Din aceste activitati de parteneriat se pot elabora urmatoarele masuri utile pentru realizarea unui turism durabil pentru zonele naturale protejate:

Acte si dispozitii legislative riguroase privind consolidarea statutului juridic de functionare a parcurilor nationale si rezervatiilor biosferei;

Realizarea unei Carte Europene de practicare a turismului durabil in interiorul si exteriorul zonelor naturale protejate;

Elaborarea unui Program de Actiune Europeana pentru turismul durabil, care sa includa punerea in practica a unor prioritati - pilot, care sa dovedeasca eficienta turistica si ecologica a acestui tip de turism.

Modalitati de organizare a parcurilor nationale

In aceasta conceptie, organizarea parcurilor nationale pentru vizitare, presupune rezolvarea unei serii de probleme.

Organizarea vizitarii parcurilor

Vizitarea parcurilor nationale trebuie sa fie considerata ca o actiune similara cu vizitarea unui muzeu, fie ca este instalat intr-o cladire, fie ca se desfasoara in aer liber. Diferenta principala intre vizitarea unui muzeu organizat in aer liber si a unui parc national, consta in faptul ca, in al doilea caz, traseele care se parcurg mai lungi, pe terenuri variate ca topografie, caile de circulatie mai putin comode, efortul fizic este mai mare, vizitatorul este in mai mare masura la discretia intemperiilor. Ceea ce le aseamana este faptul ca in ambele cazuri, precumpanitor este aspectul instructiv-educativ si social, aspectul economic situandu-se pe un plan secundar.

Un proverb american spune ca "parcurile sunt pentru oameni". Ele servesc, de asemenea, drept sanctuare pentru viata salbatica si speciile aflate in pericol. Dar, fara sprijinul si intelegerea publicului care viziteaza parcurile, Serviciul pentru Parcuri Nationale nu poate functiona sau sustine o pozitie viabila nici intr-un climat de mediu, nici politic. A-i face pe cetateni sa se implice si sa se simta obligati fata de protectia resurselor nationale ale Romaniei este un imperativ pentru viitorul miscarii pentru parcuri in tara noastra4.

Componentele esentiale pentru construirea constiintei publice privind rezervele naturale ale Romaniei si pentru stabilirea unui sistem pentru zonele protejate sunt: necesitatea existentei unor mandate si autoritati, implicarea administratiei la toate nivelele, resurse umane si financiare adecvate si sustinerea nationala/locala din partea sectorului public.

Daca nu este obligatoriu ca toate aceste componente sa functioneze din plin, pentru inceput, este esential ca mandatul pentru protectia resurselor nationale sa fie prima si cea mai importanta realizare. Eforturile pentru obtinerea mandatului de protectie trebuie urmate de gasirea autoritatilor adecvate care sa-l administreze si sa-l foloseasca regulat. Avand un mandat si avand autoritatile respective la dispozitie, trebuie continuat cu sarcina dezvoltarii unei capacitati organizationale care sa aiba grija de protejarea resurselor, in vreme ce ofera datele stiintifice si de cercetare necesare, absolut esentiale in luarea deciziilor si administrare.

Vizitarea parcurilor trebuie astfel organizata, incat, sa nu produca degradari, orice compromis facut in aceasta privinta incurajand erodarea morala insusi scopului acestor instititii de inalt prestigiu si etic5.

Organizarea circulatiei turistice

Aceasta prevedere se refera deopotriva la asigurarea de conditii corespunzatoare a circulatiei spre punctele de intrare in parc, cat si a celei din interiorul acestora:

Ca o conditie indispensabila pentru o circulatie comoda si nepoluanta, se impune modernizarea drumurilor de acces la punctele de intrare in parcuri;

Extinderea retelei de drumuri care asigura legatura in interiorul parcului, pana la limita accesibila vizitarii sale in conditii de maxima protectie;

Construirea sau refacerea drumurilor care strabat parcurile pentru

inlesnirea unei circulatii comode si in deplina siguranta a turistilor(sa se tina seama de faptul ca pe langa drumetii montani vor exista si vizitatori ocazionali, pentru care caile de circulatie trebuie sa fie mai apropiate de notiunea de alee decat a celei de poteca de munte-micsorandu-se efortul fizic si reducandu-se timpul necesar vizitarii parcului;

Realizarea de accese comode, simple, rustice, in armonie cu mediul  inconjurator, spre obiectivele turistice;

Intretinerea permanenta si corespunzatoare a cailor de circulatie, de acces sau interioare, in vederea desfasurarii fluente a fluxurilor turistice tot timpul anului;

Construirea, acolo unde este cazul, de instalatii mecanice de urcat de la punctele de acces in parc, spre sectoarele cu concentrari de obiective turistice sau greu accesibile;

Amenajarea in lungul potecilor de locuri pentru popas, refugii, locuri pentru fumat si picnic, dotate corespunzator;

Supravegherea permanenta de catre personalul de specialitate a parcurilor si circulatiei pe drumurile si potecile care le strabat, modalitate prin care se poate exclude, aproape total, posibilitatea de deteriorare a cadrului natural de catre vizitatori.

Organizarea punctelor de intrare a turistilor in parc

In general, organizarea acestor puncte trebuie sa prevada preluarea vizitatorilor si dispersia acestora in teritoriul parcului, pentru aceasta fiind necesare: realizarea de echipamente turistice pentru cazare si alimentatie, la dimensionarea si stabilirea structurii acestora se va tine seama de functiunile turistice ale punctelor respective, si de relatiile acestora cu teritoriul parcului, in ansamblul sau; organizarea de puncte de primire (pavilioane) a turistilor care vor avea prevazute sali de prezentare a diferitelor exponate din parc, de proiectare de diapozitive si filme privind parcul respectiv, de desfasurare a unor activitati cu caracter social-cultural etc. Tot aici, trebuie organizata gruparea vizitatorilor, contactul cu ghizii de teren, incasarea taxelor de vizitare a parcului, precum si comertul specific turistic cu harti, brosuri, albume, obiecte de amintiri etc.; amenajarea de unitati de alimentatie publica, diversificate; amenajarea de terenuri pentru instalarea de corturi personale; organizarea de puncte pentru inchirierea echipamentului sportiv, aparate foto etc.

Refacerea peisajelor si obiectivelor turistice

degradate

Aceasta problema se pune mai ales in cazul parcurilor din masivele montane, care cunosc in prezent o circulatie turistica importanta si necontrolata sau au fost prejudiciate de diferite activitati cu caracter economic.

De asemenea, ele privesc si amenajarile incomplete sau necorespunzatoare a obiectivelor turistice si unele constructii turistice realizate si aflate acum in teritoriile parcurilor, care prin caracteristicile estetice, tehnice si functionale sau a amplasamentelor, nu se ridica la valoarea potentiala a acestora(cabana Babele) sau au contribuit la degradarea sectoarelor in care sunt situate(telecabina Sinaia-Varful cu Dor).

Importanta actiunilor de refacere a peisajelor si de amenajare pentru vizitarea obiectivelor turistice este covarsitoare, viitorul turistic al parcurilor fiind indisolubil legat de protectia acestora. Sau, dupa cum arata academicianul N.N. Constantinescu "daca se asista impasibil la degradarea mediului natural, a peisajului sau contribuie el insusi la degradarea acestuia, turismul nu face decat sa asiste si sa participe la distrugerea propriei materii".

Chiar daca in parcurile nationale si rezervatiile biosferei din tara noastra nu exista un turism bine organizat, cunoasterea tuturor aspectelor impactului acestuia cu mediul joaca un rol important in stabilirea strategiei de protectie pentru fiecare zona protejata in parte. Deci, se impun a fi luate o serie de masuri pentru reducerea impactului socio-economic asupra mediului.

Turismul iubitorilor de natura, cunoscut si sub numele de ecoturim, este un fenomen relativ recent ce reprezinta un segment al industriei turistice. El este definit ca un turism dezvoltat inclusiv in zone naturale protejate, cu scopul de a studia, admira si de a se bucura de flora si fauna intacte, la care se pot adauga si elemente cu caracter cultural.

In cadrul parcurilor nationale din tara noastra nu exista un sistem de organizare, gestionare, monitorizare a tuturor informatiilor, in prezent ele fiind sub coordonarea Ocoalelor silvice judetene.

Principalele mijloace de reducere a impactului socio-economic asupra mediului din parcurile si rezervatiile biosferei din Romania sunt:

Valorificarea echilibrata a tuturor resurselor naturale;

In zonele rurale si urbane se impune sortarea deseurilor de hartie, metal, sticla, textile;

Reciclarea deseurilor menajere si stradale;

Unitatile economice producatoare de materiale de constructii sa foie dotate cu filtre, guri de aspirare a prafului, instalatii de desprafuire;

Imbunatatirea instalatiilor de ardere din unitatile de prelucrare a metalelor si a altor domenii industriale;

Redresarea terenurilor afectate de torenti, din domeniul agricol si forestier;

Redresare terenurilor afectate de rupturi si doboraturi de vant din domeniul silvic;

Interzicerea tuturor activitatilor de exploatare a lemnului neautorizate si a braconajului;

Interzicere pasunatului in golurile alpine si refacerea jnepenisului;

Pentru zonele tampon si preparc este nevoie sa se diminueze incarcatura de animale in concordanta cu potentialul fanetelor si pasunilor pentru regenerarea vegetatiei si asigurarea protentiei solului;

Reorganizarea activitatilor de turism refacerea traseelor, marcajelor, amenajarilor locurilor de campare, popas si refugii;

Rezolvarea problemelor legate de epurarea apelor uzate evacuate de hoteluri, moteluri, cabane din parcurile nationale;

Interzicerea si amendarea culegerii de plante declarate monumente ale naturii si a vanatorii neautorizate;

Instituirea unor amenzi substantiale pentru toate incalcarile normelor de vizitare din parcurilor nationale.

Amenajarea bazei materiale turistice

Amploarea si functiunile turistice ale parcurilor nationale determina existenta in teritoriul acestora de unitati de cazare sau alte dotari turistice specifice.

Astfel de unitati, dupa caz, trebuie sa satisfaca necesitatea cazarii turistilor aflati in drumetii montane sau pentru activitati de sejur, iar dotarile turistice, trebuie sa fie adegvate posibilitatilor oferite de cadrul natural (domeniu schiabil, activitati sportive etc.).

In cazul parcurilor M. Apuseni (platoul Padis) si Bucegi (Pettera, Padina si Bolboci), valoarea ridicata a cadrului si obiectivelor naturale, care permit desfasurarea de ample activitati turistice atat vara cat si iarna, precum si amplasamentele lor in cadrul parcurilor, fac posibila amenajarea aici, de noi statiuni montane.

In cazul acestor statiuni noi, criteriul care va limita dezvoltarea lor cantitativa nu il va reprezenta nivelul cererii pentru turismul montan, care este, in prezent, ridicat, nici posibilitatile terenului de cuprindere a activitatilor turistice care sunt si ele in general, mari, ci posibilitatilor concrete de modelare a terenului.

Desigur, acest aspect cantitativ este in corelare directa cu aspectul calitativ. Astfel, depasirea unui anumit numar de locuri va conduce la o aglomerare prea mare de constructii, activitati si persoane, ceea ce ar atrage dupa sine o scadere a nivelului statiunii.

Concomitent cu realizarea unitatilor de cazare si alimentatii aferente in statiunile noi va trebui realizata si dotarea complexa a statiunii si parcurilor atat pentru sezonul de vara cat si pentru cel de iarna. Pentru vara, obiectivele principale sunt valorificarea si exploatarea completa a obiectivelor turistice naturale prin amenajarea acestora pentru vizitare. Realizarea cu caracter complementar a unor dotari in statiune ca piscine, terenuri de sport etc. Pentru sezonul de iarna obiectivul principal il formeaza amenajarea partiilor de schi si dotarea lor cu mijloace mecanice de urcat.

De asemenea, statiunile noi vor trebui prevazute cu toate dotarile cu caracter general (posta, comert, dispensar, farmacie, telecomunicatii, unitati de prestari servicii, administratie, politie), precum si un amplu grup social-gospodaresc.

In cazul unitatilor de cazare izolate (cabane, campinguri) se va urmari construirea lor in punctele de concentrare a traseelor si obiectivelor turistice sau in apropierea unor obiective mai complexe.

Utilizarea corturilor proprietate personala se va putea face numai in terenurile amenajate in acest scop, dotate cu utilitati (pubele,lazi pentru gunoaie, amenajari pentru picnic etc).

Amenajarea pentru vizitare a obiectivelor turistice

Asa cum am mai aratat amenajarea pentru vizitare a obiectivelor turistice din teritoriul parcului au ca scop pe de o parte evidentierea calitatilor acestora si marirea fortei lor de atractie, si pe de alta parte protectia obiectivelor respective, dar si cea a vizitatorilor.

Interesul pe care il prezinta pentru turism obiectivele amenajate este ilustrat de numarul de turisti realizat la Pestera Ursilor de la Chiscau (Parcul national M-tii Apuseni), singura pestera din tara care indeplineste conditiile unei vizitari corespunzatoare.

Cat priveste amenajarile obiectivelor turistice acestea pot fi cuprinse in doua categorii principale:

unele cu caracter general, exterioare obiectivelor;

altele interioare, care privesc obiectivul propriu-zis.

Prima categorie de amenajari rezolva tehnologia circulutiei turistice spre obiectiv (acces comod) si ofera posibilitate ca turistii sa-si satisfaca o serie de dorinte ca, unde este cazul, alimentatiei, necesitati fiziologice, curatenia comertul specific etc.

Cea de-a doua categorie trebuie sa stabileasca circulatia determinata de vizitarea obiectivului, sa urmareasca sa fie continue fluxurile turistice, sa urmaresasca protectia obiectivului si protectia vizitatorilor (bare de sustinere, scari, iluminat etc.), toate acestea trebuind sa fie realizate la un nivel tehnic ridicat.

Bineanteles, amenajarea obiectivelor trebuie sa tina seama de realitatile teritoriale ale parcurilor nationale ea trebuin sa fie conceputa ca o parte integranta a acestora, fiind insa obligatorie punerea in valoare a ceea ce este particular obiectivului respectiv.

O alta serie de masuri ce trebuie avuta an vedere se refera la proiectarea estetica a ansamblului de dotari legate de obiectiv si integrarea elementelor care formeaza mediul inconjurator (mediul natural, arhitectura specifica zonei etc.). deosebit de important este faptul ca, in proiectarea lucrarilor de amenajare trebuie sa se tina seama de capacitatea limitata si folosirea obiectivelor avute in vedere, deoarece, o densitate exagerata a instalatiilor turistice poate provoca dezechilidrul acesteia. Deci, protejarea obiectivului este conditionata si de aplicarea unor norme stiintifice de exploatare a instalatiilor turistice care asigura vizitarea lui.

Concomitent cu amenajarea obiectivelor pentru vizitare ente important sa fie dezvoltate si serviciile legate de turism care vor spori gradul de atractivitate al acestuia.

Acolo unde este cazul, trebuie sa se urmareasca serviciile care privesc ghidajul, cat si cele de la diferite puncte exterioare obiectivului sa se viziteze la un nivel superior. Nu trebuie omise nici aspectele legate de promovarea obiectivului amenajat.

Promovarea parcurilor nationale

Este o sarcina pe care trebuie sa si-o asume atat administratia parcurilor cat si organismele de turism. Realizarea de ghiduri, harti, pliante ale parcurilor, serviciile oferite etc. sunt elemente de baza. In al doilea rand, se pune problema gasirii canalelor de distributie, a pietelor si mijloacelor de lansare si promovare, atribute ale unor firme specializate.

Organizarea parcurilor nationale, precum si asigurarea in cadrul lor a unor servicii de calitate, constituie "marca" acestor produse turistice si sunt elemente de baza care determina formarea unei opinii favorabile si raspandirea acesteia printre turisti, de catre turisti.

Aceasta cale de promovare a noilor produse turistice este cea mai sigura si conduce la cele mai bune rezultate. Ea presupune ca in momentul inceperii exploatarii, toate lucrarile care concura la construirea lor sa fie terminate integral si organizarea sa fie si ea pusa la punct.

Segmentul de turisti catre care se vor adresa toate mijloacele de publicitate curente, va fi format de amatori de munte, vara si iarna, cu o situatie financiara mai buna, care sa poata aprecia prin cheltuieli corespunzatoare, produsele superioare ce se vor oferi. Din strainatate, cele mai interesante ar fi Germania, Franta, Austria, Anglia, Serbia si Croatia.

Avantajele socio-economice ale dezvoltarii

turismului in zonele naturale

Pentru o buna desfasurare a unor activitati turistice diversificate, se cere rezolvarea urmatoarelor probleme:

analize si propuneri privind dezvoltarea activitatilor si echipamentelor turistice;

organizarea marketingului si industriei de turism in forme compatibile cu statutul de zone naturale protejate;

planificarea echilibrata potrivit capacitatilor de incarcare, asigurarea monitoringului;

realizarea cadrului institutional si legaturilor cu comunitatilor locale6.

Realizarea acestor deziderate asigura evidentierea avantajelor ce le poate oferi turismul in dezvoltarea economica regionala si o gestionare exemplara a parcurilor nationale si rezervatiilor biosferei care face parte integranta din patrimoniul natural mondial.

Aceste avantaje pot fi exprimate prin prezentarea urmatoarelor aspecte:

turismul creeaza in plan local o buna valorificare a potentialului natural si contribuie la cresterea locurilor de munca direct in sectorul turistic si in alte sectoare auxiliare de servicii si gestionare ale surselor locale;

stimuleaza activitati nationale rentabile (hotelarie, restauratie, rete transport, activitati artizanale, servicii ghizi etc.);

diversifica economia locala, indeosebi a zonelor rurale adiacente, mai ales acolo unde agricultura nu are posibilitati de dezvoltare;

stimuleaza economia rurala printr-o cerere suplimentara de produse agricole;

contribuie la ameliorarea infrastructurii locale in materie de transport comunicatii, tehnico-edilitare cu avantaje pentru populatia locala;

incurajeaza utilizarea productiva a terenurilor slabe ca randament agrico, ceea ce permite pastrarea intacta asupra suprafetelor ocupate cu vegetatie naturala;

realizarea de echipamente si amenajari turistice adecvate pentru zonele naturale protejate care pot fi utilizate atat de populatia locala cat si de turistii interni si externi;

ecoturismul practicat favorizeaza intelegerea interculturala si comunicarea libera intre locuitori si turisti;

activitatile turistice diversificate pot conduce la cresterea interesului pentru protectia mediului, convingad functionarii locali si publicul , in general, despre importanta zonelor naturale protejate.

Punerea in practica a acestor deziderate socio-economice implica existenta unor planuri guvernamentale si a unor eforturi considerabile pentru sprijinirea populatiei locale chemate sa contribuie la dezvoltarea activitatilor turistice in zonele naturale protejate.

Practicarea unui sistem de facilitati fiscale a unui regim de concesionari ale multor servicii turistice in regim privat, poate constitui baza de autofinantare pentru zonele protejate si renuntarea la resursele bugetare guvernamentale.

Dezavantajele si efectele negative ale activitatilor

turistice asupra parcurilor nationale

si a rezervatiilor biosferei

Pentru multe parcuri naturale si zone protejate, una din principalele probleme este aceea de a gasi modalitati ca un numar de turisti, iubitori de natura, sa se bucure de un cadru natural deosebit.

In timp si spatiu, activitatile turistice pot avea si efecte nedorite, mai ales cand nu se respecta capacitatea de incarcare ecologica si particularitatile ecologice ale fiecarui parc.

Se pot mentiona cateva activitati turistice cu mai mare influenta negativa asupra peisajelor naturale din parcurile nationale si ale rezervatiei biosferei:

acordarea unor facilitati prea largi, lipsa cadrului legislativ si a reglementarilor de functionare pot permite dezvoltarea unui turism "greu" si cu caracter de masa;

un numar mare de turisti prin circulatie si zgomot pot perturba viata florei si faunei naturale;

existenta unui numar mare de poteci, drumuri de circulatie si acces si vizitarea in grupuri de peste 25-30 persoane, in areasle sensibile din parcurile nationale, produce perturbari ale echilibrului ecologic;

practicarea pe areale extinse a sporturilor de vara si iarna si prea marea diversificare a activitatilor sportive poate conduce la distrugeri ale solurilor, florei, fauna;

Intreaga activitate turistica practicata in zonele naturale protejate trebuie sa aiba acceptiunea populatiei locale, care sa sprijine satisfacerea cerintelor si nevoilor turistilor si sa inteleaga ca aceasta activitate este in propriul lor interes.

Administratiile locale si cele ale parcurilor nationale nu trebuie sa incurajeze dezvoltarea turistica a acestor zone naturale protejate, doar pentru scopuri economice, deoarece o dorinta excesiva de rentabilitate si exploatare va conduce la degradari ireversibile, iar refacerea ecologica poate deveni extrem de costisitoare.

Se poate concluziona ca o amenajare si valorificare turistice adecvate si prudente, gestionarea eficace trebuie sa devina punctul forte pentru pastrarea integritatii ecologice a parcurilor nationale si a rezervatiilor biosferei.

Principiul director al dezvoltarii turistice a zonelor protejate trebuie sa fie acela de exploatare rationala a tuturor resurselor naturale, umane si culturale, intr-un mod care sa asigure satisfactii deosebite turistilor si posibilitati de dezvoltare echilibrata a asezarilor rurale afectate.

Lista activitatilor turistice compatibile cu zonele protejate cuprinde:

studierea naturii, florei si faunei;

fotografierea, pictura peisajelor;

drumetii montane;

activitati de alpinism;

activitate de speologie;practicarea scufundarilor;

traversari ale regiunii, pe jos vara, cu schiul iarna;

ciclism si canotaj, in grupuri mici;

vizite la obiectivele culturale, istorice si etnografice din asezarile invecinate;

cunoasterea si invatarea uno mestesuguri traditionale (olaritul, impletitul, prelucrarea artistica a lemnului, pictura pe slicla etc.);

vizitarea de ecomuzee in incinta zinelor protejate;

vizionarea de filme, consultarea de materiale documentare, stiintifice privitoare la zonele protejate in cadrul centrelor de primire a turistilor.

Tabelul nr. 3.1.

Lista efectelor negative, potentiale ale turismului asupra mediului inconjurator din zonele protejate

Tipuri de impact negativ care trebuie reduse

Sursa: INSTITUTUL DE PROTECTIA MEDIULUI SIBIU

Regimul juridic al zonelor ocrotite din Romania

Ideea de creare a unor rezervatii naturale a aparut inca din secolul XIX. Printre primele areale protejate pentru frumusetea lor s-au numarat Padurea Theresienheim (Germania), declarata zona ocrotita in 1803, Padurea Fontainebleau (Franta), constituita in 1853 si Parcul National Yellowstone (SUA), ocrotit din 1872.

Tot la inceputul secolului XIX, a aparut si notiunea de "monument al naturii" definita de Alexander von Humboldt ca "o specie de animale sau plante, roci minerale, fosile sau exemplare unice".

In Romania, dorinta de a proteja natura, cu tot ceea ce are ea mai pur, a determinat formarea de asociatii sau societati de turism care aveau si menirea de a promova un turism ecologic. Primul exemplu l-a constituit Societatea Romana de Geografie, infiintata in 1875. Ulterior a aparut Societatea Carpatina Sinaia, apoi, la Bucuresti, Hanul Drumetilor, care a functionat cu intermitente, mai intai in perioada 1903-1906 si care si-a scimbat titulatura in 1926 in Touring Clubul Romaniei. Aceste prime societati de turism romanesti, au fost finantate de personalitati ale vremii. In 1922, la Cluj, a fost infiintata Fratia Munteana, la initiativa lui Emil Racovita, ea avand ca scop "sa apere muntii si padurile lor de devastari" si incluzand un "Sfat", care sa cuprinda sectia "frumusetile naturale a parcurilor si rezervatiilor naturale". Ca urmare a eforturilor lui Racovita si ale altor cercetatori, la Cluj, are loc primul Congres al Naturalistilor din Romania.

Prima lege a "protectiei monumentelor naturii" a fost promulgata in 1930. In acelasi an, in baza acestei legi, s-a infiintat Comisiunea Monumentelor Naturii (CMN), cu sarcina de a inventaria monumentele naturii si de a infiinta rezervatii naturale in care sa fie ocrotite flora, fauna, "martorii geologi" si pesterile demne de a fi conservate. Romania a declarat un numar de 36 de rezervatii naturale, din 1931 pana in 1945 si a editat publicatia "Buletinul Comisiunei Monumentelor Naturii" in perioada 1933-1944. Aceiasi membrii ai comisiei, sase la numar, printre care se afla si Racovita, au infiintat primul parc natural din Romania, care astazi este cunoscut sub numele de Parcul National Retezat. In 1936, s-a publicat lucrarea "Monumente ale naturii", elaborata de Racovita, fiind prima lucrare romaneasca, de acest gen. In 1950, comisia trece sub auspiciile Academiei Romane, iar in centrele universitare din Iasi, Cluj, Timisoara si Craiova, iau fiinta subcomisii cu acelasi scop.

In data de 12 aprilie 2000 a fost publicata legea numarul 5 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului national (vezi anexa nr.1)

Exista neajunsuri in cadrul legislatiei de turism actuale si propuse; in cadrul unui studiu special finantat de catre Programul PHARE al Comunitatii Europene, se fac recomandari in aceasta privinta.

Legi importante, existente si propuse, care afecteaza sectorul de turism, sunt Legea privind avizarea constructiilor (Legea nr.50) si proiectele de legi de conservare a monumentelor istorice si mediului.

Sunt necesare prevederi juridice generale, care afecteaza turismul in ceea ce priveste:

Protectia litoralului si a zonelor montane;

Conservarea monumentelor si zonelor istorice;

Protejarea mediului, inclusiv utilizarea parcurilor nationale si zonelor protejate pentru turism;

Revizuirea regulilor legate de dezvoltarea cazinourilor, operare si percepere de taxe.

Noua lege cadru acorda Ministerului Mediului diferite responsabilitati si imputerniciri, printre care:

Sa intocmeasca reguli de Evaluare a Impactului asupra Mediului;

Sa coordoneze activitatile din rezervatiile naturale (parcurile si rezervatiile nationale);

Sa faca recomandari pentru ecoturism in Rezervatia Biosferei din Delta Dunarii.

Totusi, acest cadru va necesita noi reguli si unele perfectionari institutionale pentru intarirea lui. Regulile cu privire la Evaluarea Impactului asupra Mediului vor trbui sa fie specificate, inclusiv categoriile de dezvoltare care vor trebui sa prezinte asemenea evaluari.(Vezi Anexa 4)

CAPITOLUL 4

ANALIZA STARII ACTUALE A POTENTIALULUI TURISTIC AL JUDETULUI SIBIU. SOLUTII DE PROTEJARE SI CONSERVARE A MEDIULUI

Un studiu al turismului in Romania nu poate ocoli una din zonele cele mai importante si mai interesante ale tarii din punct de vedere al potentialului turistic, si anume judetul Sibiu. Asezarea , clima, relieful, istoria cu totul aparte a judetului, fac din acesta un obiectiv turistic de prima importanta in economia turistica romaneasca. Deasemenea, existenta a peste 500 de monumente apartinand Patrimoniului Cultural National, repartizate egal pe intreg teritoriul judetului este un argument puternic pentru turist.

Prezentare generala

Judetul Sibiu, situat in centrul Romaniei, in partea de sud a Transilvaniei, axat in principal in bazinul Oltului, are o suprafata de 5432 kmp (2,3% din totalul tarii). In limitele sale, judetul cuprinde 7 orase: Sibiu, resedinta de judet, Agnita, Avrig, Cisnadie, Copsa Mica, Dumbraveni si Medias. Sibiul are o mare importanta turistica, nu numai pentru obietivele pe care le detine in limitele teritoriului sau, ci si prin rolul pe care il joaca in organizarea activitatii de acest fel putand fi considerat pe buna dreptate capitala culturala a Romaniei datorita traditiilor seculare si patrimoniului cultural artistic pe care Sibiul si zona din Marginime il detine .

O atractie deosebita a judetului Sibiu o reprezinta Muntii Cindrel ce se intind pe mai bine de 900 km. patrati din suprafata acestuia . Cunoscuti inainte sub denumirea de Muntii Cibinului (Sibiului), ulterior, la propunerea geografului Emm. de Martonne (1907), reluata de academicianul Vintila Mihailescu (1963) stabilindu-se denumirea de M-tii Cindrel, dupa varful care domina acesti munti.

In anasamblul miscarii turistice judetul Sibiu ocupa un loc important in tara noastra, deoarece exista aici un potential bogat, apt pentru a fi valorificat printr-o oferta turistica complexa (odihna,agrement, tratament, sporturi de iarna, drumetii, alpinism si cunoastere stiintifica).Judetul Sibiu este favorizat de numerosi factori ce tin de un potential turistic natural ridicat, foarte diversificat, insotit de patrimoniul cultural-istoric alcatuit din obiective variate ce au o certa valoare turistica.

Potentialul turistic

Judetul Sibiu ofera turismului contemporan numeroase tentatii. Iubitorilor de istorie, posibile incursiuni in orasul medieval Sibiu, iubitorilor de natura si drumetii, trasee submontane si montane de dificultate mica sau medie, vanatorilor, trofee carpatine de ursi, lupi, cerbi, capriori, vulpi sau capra neagra, pescarilor, pastravii apelor de munte, tuturor, o mare diversitate de muzee, o oferta culturala si de divertisment ce poate transforma timpul petrecut in acest judet in vacante de neuitat.

Resurse turistice naturale

Relieful montan oferit de Muntii Cindrel si Muntii Fagaras, de la Transfagarasan pana la Valea Oltului, vegetatia si fauna de o mare diversitate si bogatie precum si clima ce favorizeaza practicarea activitatilor turistice pe intreaga perioada a anului fac din judetul Sibiu una dintre cele mai importante destinatii turistice din Romania.

Relief-suprafata judetului este acoperita in cea mai mare parte de munti, acestia ocupand cca. 30% din teritoriul judetului. Zona muntoasa include varfuri ce depasesc altitudini de 2000 de metri in M-tii Fagarasului, Cindrelului si Lotrului. Acestia mai pastreaza urmele eroziunii din cuaternar, fiind caracterizati de vai adanci si lacuri glaciare.

Dincolo de munti urmeaza zona de podis (Podisul Hartibaciului, Pod. Secaselor, Pod. Tarnavelor), ce ocupa aproximativ jumatate din suprafata judetului avand altitudini de pana la 700m.

Zona depresionara ocupa 20% din suprafata judetului si este reprezentata de Depresiunea Fagarasului si depresiunea Sibiului.

Cele mai joase altitudini sunt caracteristice luncii Tarnavei Mari, respectiv 28 m.

Clima Judetului Sibiu este caracterizata de un regim continental-moderat cu influente oceanice. Mediile anuale ale temperaturilo variaze intre 0⁰ C in munti , la altitudini mari, la 9⁰ C in depresiuni.

Perioada cu cele mai multe precipitatii sub forma de ploaie este in lunile mai si iunie. Precipitatiile sub forma de zapada se inregistreaza in numar de 50-60 zile /an, la Paltinis stratul de zapada persistand circa 6 luni pe an.

Clima judetului Sibiu favorizeaza turismul balnear, binecunoscute fiind efectele benefice ale bioclimatului montan aupra organismului (stimularea si echilibrarea activitatii sistemului nervos central si al celui vegetativ, scaderea activitatii glandei tiroide pentru bolnavii de hipertiroida in stadiu incipient, stimularea rezistentei organismului la infectii si agresiuni ale mediului, cresterea nr. globulelor rosii etc)

Hidrografie Cursurile de apa sunt repartizate uniform pe intregul teritoriu al judetului Sibiu fiind reprezentate de rauri, lacuri naturale glaciare ( Iezerul Mare si Iezerul Mic) si sarate (Lacul fara fund) si lacuri artificiale (lacu de acumulare de la Sadu). Raurile cu cele mai intinse cursuri sunt Olt (53 km.) Cibin (80 km) Hartibaciu (88 km) Sadu (45 km) si Tarnava Mare (75 km)2.

In tabelul de mai jos sunt prezentate zonele de protectie sanitara cu regim sever a surselor de apa potabila din zona studiata. Limitele de protectie cu regim de restrictii sunt marcate prin borne sau semne vizibile, cu mentiunea

ZONA DE PROTECTIE SANITARA.

Tabelul nr. 4.1.

ZONE DE PROTECTIE SANITARA

Sursa: Inspectoratul de protectie a mediului Sibiu

Vegetatie-ca urmare a reliefului predominant muntos si zonelor deluroase, cca 34,6% din teritoriul judetului este acoperit de paduri (foioase, conifere). Vegetatia specifica etajului subalpin este reprezentata de pajisti intinse, unde elenemtele floristice predominante sunt iarba stancilor, iarba vantului etc., iar in zona M-tii Lotrului, suprafete intinse sunt acoperite de pajisti alpine. Dealurile din zona Tarnavelor sunt acoperite de paduri de foioase si plantatii de vita de vie.

Fauna-relieful si vegetatia caracteristica teritoriului judetului Sibiu favorizeaza prezenta unei faune specifice zonei de munte si podis, padurile adapostind specii de pasari ca: mierla, vulturul plesuv, acvila de munte, corbul si cocosul de munte, iar dintre mamiferele care populeaza padurile predomina lupul, vulpea, mistretul, ursul, caprioara, capra neagra, rasul si veverita.

Fauna acvatica este reprezentata de specii ca pastravul (in raurile de munte), mreana, clean si crap in raurile de deal.

Biodiversitatea; rezervatii naturale.Din punct de vedere al biodiversitatii, pe raza orasului Sibiu, intalnim o mare varietate de ecosisteme, habitate si specii salbatice, inestimabile prin unicitatea lor ce contribuie in mod activ la definirea potentialului atractiv al teritoriului. Astfel vegetatia indeplineste o functie estetica si peisagistica, de recreere si reconfortare, in timp ce fauna determina, prin resursele sale cinegetice si piscicole, turismul de agrement prin vanatoare respectiv pescuit.

Padurea inregistreaza un coeficient de atractivitate superior, reprezentand un element de echilibru al naturii, care ozonifica aerul, determina reducerea noxelor a poluarii sonore si a radiatiilor, impiedica extinderea eroziunii terenurilor, favorizeaza turismul sportiv in aer liber etc.

Din cardrul florei, peste 40 de specii sunt endemice pentru M-tii Carpati printre care mentionam romanita de munte, cornutul, mixandrele etc.

Fauna este si ea bogata si diversa aici regasindu-se aproape jumatate din fauna de mamifere a tarii (ursul brun, cerbul carpatin, marmota, lupul etc.) si 54% din avifauna. Dintre cele 168 de pasari identificate cel putin cinci specii prezinta importanta nationala (pescarusul asiatic si pescarusul de gheturi-specii rare, in prezent intalnite accidental in fauna Romaniei.

In scopul conservarii resurselor turistice naturale cu valoare de unicat sau pe cale de disparitie, in judetul Sibiu s-au amenajat pana in prezent o serie de arii protejate.

Tabel nr.4.2

ARII PROTEJATE IN JUDETUL SIBIU

Sursa: Inspectoratul de protectia mediului Sibiu

Parcul natural Dumbrava include Padurea Dumbrava, gradina zoologica, lacurile de agrement, sediul Romsilva - Sibiu si Muzeul Civilizatiei Populare Traditionale ASTRA. Padurea are de suferit destul de mult din cauza miilor de cetateni care isi petrec sfarsitul de saptamana aici, taind crengi din copaci pentru foc, distrugand puieti si covorul vegetal, poluand estetic parcul natural, distrugand habitatul animalelor ce traiesc aici (caprior, vulpe,mistret, arici, bufnite etc.)

Golul alpin al muntilor Fagaras este caracterizat din punct de vedere geologic prin marea extindere a sisturilor cristaline, relieful fiind spectaculos gratie varfurilor inalte de peste 2.000 m, a caldarilor glaciare, majoritatea cu lacuri glaciare (Lacul Avrigului, Lacul Doamnei, Taul lui Buteanu, Lacul Balea,Lacul Podragel, Lacurile Podragului).

Dintre mamifere, cea mai importanta specie prezenta in parc este capra neagra, a carei populatie se ridica la sute de exemplare, ursul brun, marmota alpina etc, cresterea acestora fiind favorizata de relieful accidentat si inalt al M-tilor Fagaras.

Relieful parcului Cindrel atrage atentia prin disconcordanta lui cu ceilalti munti din zona (care sunt in general domoli, cu forme cupolare), respectiv prin fenomene glaciare prezente pe toate cele trei varfuri: caldari glaciare, lacuri glaciare, morene si vai glaciare. Parcul adaposteste, pe langa izvoarele raului Cibin, doua lacuri glaciare: Iezerul Mare si Iezerul Mic in vaile glaciare cu acelasi nume. Starea ecosistemelor este reletiv buna (datorita accesului mai dificil - altitudine peste 1800 m).

Parcul National Cindrel, una din cele

mai frumoase arii cu pasari din Europa, este inscrisa in lista "Important Bird Areas in Europe".

Aspectul general al reliefului rezervatiei Dealul Zakel este cel al unui podis valurit, deluros, compartimentat in fasii interfluviale pe directia de scurgere a vailor. 

In rezervatie se intalnesc aproximativ 400 specii de insecte, apartinand diferitelor ordine, caracteristice stepei.

Rezervatia Golul Alpin si Lacul Balea include in circul glaciar Balea, lacul glaciar cu acelasi nume, aflat la 2.034 m altitudine, ce are o suprafata de 46.508 mp si o adancime de 11,35 m, lacul Balea fiind cel mai mare lac glaciar al M-tilor Fagaras. Aspectului peisagistic unic dat de crestele abrupte cu grohotisuri si stanci golase, de creste cu varfuri semete ce se oglindesc in apa de clestar a lacului Balea, i se adauga o flora si fauna caracteristica etajului alpin al Carpatilor.

Circul glaciar Arpasel s-a format in timpul glaciatiunii Cuaternare pe versantul nordic al Muntilor Fagarasului, in portiunea lor centrala.
Din punct de vedere geologic predomina sisturile cristaline. In rezervatia faunistica Arpasel traiesc aproximativ 80% din caprele negre din Muntii Fagaras, alaturi de care vietuiesc 40 de marmote si exemplare de ursi.

Lacul fara fund face parte din complexul celor 52 de lacuri sarate, care se afla in cunoscuta statiune balneo-climaterica Ocna-Sibiului.

Lacul, aflat intr-o zona de dealuri, s-a format in locul salinei Francisc Grube, inchisa in anul 1775, prin prabusirea tavanului.
Lacul are o forma ovala, cu diametre de 40 m si 50 m, si cu o suprafata care variaza intre 1.384 m2 si 1.655 m2, un volum de 11.114 m3 si o forma de trunchi de con, cu o adancime maxima de 34,5 m.

Salinitatea lacului este de 9 g/l la suprafata si creste foarte rapid odata cu adancimea ajungand la 320 g/l , unde se inregistreaza maximul de salinitate. In lunile de vara temperatura apei la suprafata este de 24,5oC, iar la adancimea de numai 1 m ajunge la 31,4oC. Sub 3 m adancime temperatura scade la 14⁰ -12⁰ C , devenind constanta spre adancime.

Calcarele eocene de la Turnu Rosu reprezinta un petec de calcar care s-a depus, in urma cu 60 de milioane de ani la extremitatea nord-vestica a Muntilor Fagarasului.

Un interes deosebit il reprezinta bogatia cu totul neobisnuita a formelor de rechini, descriindu-se in prezent 23 de specii. Printre fosilele de vertebrate se mai intalnesc, pe langa cele de rechini, oase si dinti de pesti, dinti de crocodilieni si vertebre de sirenide.

Suvara Sasilor este o rezervatie botanica. Aici, in tufisurile de rachita, de mesteacan si arin si-au gasit adapost zeci de specii de pasari, unele mamifere (caprior si mistret) si sute de specii de nevertebrate.

Iezerele Cindrelului este o rezervatie mixta reprezentand unicul teritoriu ocrotit de lege din zona inalta a Masivului Cindrel, datorita valorii sale geologico-peisagistice si florico-faunistice fiind protejata de lege din 1961.

Resurse turistice antropice

Pe langa bogatia potentialului turistic natural judetul Sibiu detine si un bogat potential antropic recunoscut si pe plan international, fiind unul dintre cele mai interesante judete in ceea ce priveste etnografia si folclorul.

Aproape in toate localitatile judetului exista muzee, care conserva unelte si ustensile legate de viata pastorala, costume, mobilier si alte marturii ale culturii si spiritualitatii populare, vestigii de arhitectura veche, lacase de cult si institutii socio-culturale.

Factorul socio-demografic are un rol insemnat in buna desfasurare a fenomenului turistic prin resursele umane care sunt antrenate, fie in activitati de prestari servicii, fie ca turisti consumatori de produse turistice specifice acestui teritoriu. Populatia judetului Sibiu manifesta in general preferinte pentru turismul recreativ si curativ desfasurat la sfarsit de saptamana.

Municipiul Sibiu are o populatie totala de 422224 persoane, organizata in 140765 gospodarii si 94 cladiri institutionale, numarul mediu de persoane care alcatuiesc o gospodarie este de 2.95, iar densitatea pe Km² este de 77.7 persoane.

Tabel nr. 4.3

Sursa: INS Sibiu

Tabel nr. 4.4

Sursa: INS Sibiu Tabel nr. 4.5

Sursa: INS Sibiu

Impletirea culturilor nationalitatilor ce convietuiesc in judetul Sibiu constituie,de asemenea, un element de interes turistic.

Orasul Sibiu este considerat pe buna dreptate ca fiind unul dintre cele mai frumoase si bine conservate orase istorice din Romania si Europa, cu un patrimoniu arhitectural care se intinde pe 80 de hectare.

Cetatea Sibiului, pe vremuri la fel de mare ca cetatea Vienei, este cel mai mare sit medieval pastrat pe actualul teritoriu al Romaniei fiind compus din ziduri, fortificatii si turnuri.

Sibiul se poate mandri cu unele dintre cele mai importante muzee din tara, cum ar fi Muzeul National Brukenthal, Muzeul ASTRA si trei muzee etnografice, precum si 15 biserici de importanta istorica dintre care Biserica Catolica, Evanghelica, Ursuline si Catedrala Ortodoxa.

Alte localitati din judetul Sibiu cum ar fi Copsa Mica, Tarnave, Medias, Dumbraveni, Cisnadie, Agnita, Avrig, maresc importanta turistica a judetului prin fortificatii ("turnul Forkesch, Bastionul Cutitarilor, Turnul Rotarilor-Medias), castele (Castelul Appafy sec.XVI-Dumbraveni, castel in stil baroc sec.XVIII resedinta de vara a familiei Brukenthal-Avrig, castelul Buia apartinand lui Mihai Viteazu-Buia), muzee (M. Vaii Hartibaciului prinvind istoria breslelor-Agnita, M.etografic si expozitie memoriala Gheorghe Lazar-Avrig, muzeul industriei textile-Cisnadie, muzeul municipal Medias ce cuprinde exponate privind istoria orasului), precum si biserici si monumente cultural-istorice.

Statiuni precum Ocna Sibiului (statiune balneoclimaterica permanenta, de interes national) cu resursele sale de apa minerala clorurosodica, lacuri sarate si namoluri terapeutice, Basna (statiune balneoclimaterica situata in podisul Tarnavelor) cu factori terapeutici ca ape minerale clorurate-sodice, iodurate, bromurate si namoluri terapeutice, cea mai importanta statiune din judetul Sibiu fiind statiunea Paltinis, statiune de odihna si tratament cu sezon permanent de importanta nationala. Aceasta din urma este o binecunoscuta statiune climaterica si de vacanta ce reuneste sub numele sau doua superlative: statiunea situata la cea mai inalta altitudine din tara(1450m.)si prima statiune montana din Romania (1894). Statiunea detine mai multe hoteluri, numeroase cabane si vile, facilitati de recreere ca restaurante, club cu teatru si cinema, discoteca, biblioteca, terenuri de volei, tenis si handbal. In timpul iernii sunt disponibile mai multe pirtii de schi de dificultati variate, un telescaun si teleschi. Masivul Cindrel, prin morfologia sa (culmi domoale si platouri), se preteaza foarte bine pentru practicarea schiului de fond.
Statiunea este recomandata in tratamentul asteniilor, organismului slabit, suprasolicitarii fizice si intelectuale, anemiilor secundare si dereglarilor de crestere la copii, dereglerilor pleuropulmonare

Factorul terapeutic principal este climatul alpin cu aer pur, fara praf sau particule alergice, puternic ozonizat, bogat in aerosoli ionizati si radiatii ultraviolete.

Orasul Sibiu este inconjurat de Sate incantatoare cu vocatie turistica, cu biserici fortificate. Aceasta zona, numita "Marginimea Sibiului"se afla in perimetrul Muntilor Cibin, acopera 200 m² si cuprinde 18 sate incarcate de istorie, prezentand elemente de arhitectura interesante. Localnici acestora sunt ciobani celebri ce au pastrat traditiile si costumele populare (pe teritoriul judetului Sibiu portul popular este variat deosebindu-se de la o zona la alta-in Marginimea Sibiului este caracterizat printr-o mare sobrietate, predominand albul si negrul). Aici obiceiurile si datinile traditionale se mai pastreaza inca, ele finnd legate de anumite momente din viata omului si de sarbatori. Dintre acestea cele mai cunoscute sunt: "Ceata Junilor(obicei legat de sarbatorile de iarna), "Intalnirea Junilor (parada portului si dansului popular din Marginime), "Lolele"(obicei sasesc pentru izgonirea iernii si aducerea primaverii). Importanta turistica a acestor sate este data de vechimea si arhitectura caselor, prezenta seculara a cetatilor taranesti fortificate cu ziduri si turnuri de aparare-monumente unice de erhitectura in tara noastra (sec.XIV-XVI) si faptul ca localnici mai pastraza inca in stare de functionare instalatii de tehnica populara precum joagare, pive, piua de ulei-folosita de sateni, in special in preajma Pastelui pentru extragerea uleiului din seminte (Gura Raului), precum si foarte multe biserici vechi restaurate. Cele mi vechi sate din zona sunt Rasinari (1204), Talmaciu (1318), Saliste (1354). Cea mai veche biserica pictata se afla in Saliste (1674), dar de importanta istorica este si biserica de lemn din Poiana Sibiului (1771). Dintre traditiile cu vechime din aceste sate mentionam oieritul, tesutul, cojocaritul, impletitul nuielelor si vopsirea sticlei (vitraliile-cu o vechime de peste 200 de ani in aceste sate)

Valorificarea potentialului turistic actual in judetul Sibiu

Resursele naturale si cele antropice, impreuna cu baza tehnico-materiala existenta, alcatuiesc oferta pe care judetul Sibiu o pune la dispozitia turistilor. Valorificarea acestei oferte la un nivel superior prin punerea ei in permanenta concordanta cu cererea existenta, dar si cu cea viitoare, este de o deosebita importanta pentru intreaga activitate turistica a judetului.

4.3.1. Baza tehnico - materiala

Baza tehnico-materiala a turismului cuprinde totalitatea mijloacelor materiale de care se foloseste turismul pentru realizarea functiilor sale economice si sociale. In cadrul bazei tehnico-materiale a turismului, capacitatile de cazare de alimentatie publica, agrementul, prin numarul si structura lor, reflecta, in cea mai mare masura gradul de dotare si dezvoltare turistica, in ansamblu.

In judetul Sibiu baza de cazare este structurata astfel:

Structuri de primire turistica cu functiuni de cazare turistica in judetul Sibiu

Tabel nr. 4.6

Sursa INS

Componenta principala a bazei tehnico materiale, cazarea turistica, prin numarul sau important de locuri si prin structura acestora, constituie un puternic sprijin pentru intreaga activitate turistica.

Capacitatea turistica a judetului Sibiu a crescut in anul 2001 fata de 2000 cu 1,03%, respectiv cu 1,13% in anul 2002 fata de 2001. Se constata deci o usoara crestere a numarului unitatilor de cazare in special in ce priveste pensiunile turistice si mai ales agroturistice ceea ce denota o mai buna informare a localnicilor in privinta practicarii turismului in general, turismului rural si agroturismului in special.

Alimentatia publica in judetul Sibiu este reprezentata de 106 unitati cu profil de alimentatie din care 35 restaurante, 16 fast-food/pizza, 18 cofetarii/patiserii, 37 baruri si 10 internet caffe-uri. Pe langa acestea alte unitati de alimentatie functioneaza in cadrul hotelurilor, motelurilor, pensiunilor, respectiv cabanelor3.

In cea mai mare parte, unitatile de primire a turistilor detin si unitati de alimentatie publica. Pentru diversificarea si rentabilizarea retelei de alimentatie publica in judetul Sibiu, este necesara extinderea unor unitati agreate atat de populatia locala cat si de turisti, cum sunt placintariile, simigeriile si unitatile de alimentatie tip autoservire.

Baza de tratament intalnita in judetul Sibiu este reprezentata de Bazna si Ocna Sibiului. In statiunea Bazna sunt 12 sonde care scot apele de la adancimi diferite o parte din apa este intrebuintata pentru extractia sarii de Bazna, folosite in tratamente, apele de la Bazna au o concentratie de 40g/l (unele fiind folosite si la tratemente interne). Mineralizarea bogata a apelor de la Bazna favorizeaza un tratament complet si variat. In statiune se trateaza afectiuni ale sistemului mervos periferic, ginecologice, ale oaselor, muschilor, dermatoze cronice si boli ale aparatului locomotor.

Statiune dispune de instalatii moderne de tratament (bai sarate cu apa calda, impachetari cu namol cald, electro terapie, hidroterapie si aerosol)si de un personal medical calificat.

Desi efectele apelor din statiunea Ocna Sibiului au fost cunoscute inca din sec. XVI, statiunea se contureaza destul de tarziu. In anul 1847 s-au construit primele cabine pentru bai reci, iar in 1870 cele pentru bai calde. Dintre de factorii de cura mai importanti sunt apa minerala cloruro-sodica foarte concentrata (180-260g/l si namolul sapropelic. Statiunea este indicata in tratamentul afectiunilor ginecologice, ale sistemului nervos periferic si ale aparatului locomotor.

Baza de agrement, element cu contributii hotaratoare in definirea ofertei si a competitivitatii produselor turistice, cuprinde o gama de mijloace si dotari destinate sa asigure posibilitati cat mai largi si diversificate pentru petrecerea placuta a timpului liber de catre turisti. O grupare generala, in cateva categorii mari, sugereaza varietatea si importanta acestei componente a bazei tehnico-materiale: mijloace destinate distractiilor (cluburi, sali de jocuri, sali polivalente, parcuri, parcuri de distractie), mijloace de transport pe cablu, mijloace de agrement sportiv (terenuri de sport, centre de calarie, patinaj, sporturi nautice, bazine de innot).

La nivelul judetului Sibiu, agrementul nu este suficient de dezvoltat si de diversificat. Aceste isi face, totusi, simtita prezenta, in cateva localitati ca: Sibiu, Paltinis, Medias, Bazna si Ocna Sibiului.

In Paltinis, statiunea cea mai inalta din tara, functioneaza doua partii de schi (Oncesti I-categorie usoara si Oncesti II-categorie medie), dotate cu teleschi, telescaun, baby-lift, nocturna si tunuri de zapada artificiala centre de inchiriere echipament sportiv . Tot aici functioneaza o baza sportiva cu o valoroasa biblioteca (sectie a bibliotecii ASTRA di Sibiu), cluburi, jocuri mecanice, un cinematogra si o videoteca.

De-a lungul timpului au fost amenajate sau reamenajate la Sibiu numeroase dotari cu caracter recreativ-sportiv sau cultural-distractiv precum complexul sportiv care detine, pe langa bazinele de inot si sala de sport, cluburi, jocuri mecanice si electronice sali de biliard si popice, sali internet, videoteci, cinematografe si biblioteci.

Un excelent mijloc de agrement si recreere il constituie "Dumbrava Sibiului", situata la 4 km. pe soseaua Sibiu-Rasinari-Paltinis. Aceasta a fost amenajata inca din sec.XVII prin amenajarea de alei si plantarea unor arbori. In cadrul ei se gasesc: gradina zoologica, Muzeul Tehnicii Populare, hanul "Dumbrava", un motel, un camping, cabana Valea Aurie si un complex de lacuri dotate cu barci si hidrobiciclete.

Gradina zoologica cuprinde o gama foarte variata de exponate din tara si din diverse parti ale globului. Aceasta a fost organizata in 1929 si constituie o mandrie a sibienilor, fiind prima din tara.

Parcul Sub Arini este o adevarata gradina botanica cu nenumarate specii de arbori si arbusti ornamentali, exotici: ginkgo-biloba din China, brad din Caucaz, brad argintiu din Sierra Nevada, pin strob din America de Nord, anin negru din Africa, cimsir din Algeria, dracila japoneza, plop alb din Himalaia. Tot aici pot fi observate mai multe specii de pasari calatoare si sedentare. Organizarea sa a inceput in 1856, cand au fost plantati 927 de arbori.

Dotari, amenajari si instalatii pentru agrement exista si in alte localitati ale judetului, dar acestea nu ofera suficiente servicii care sa satisfaca in totalitate pretentiile si nevoile turistilor.

Circulatia turistica

Frumusete peisajelor, climatul favorabil odihnei, fauna cinegetica, monumentele arhitectonice si vestigiile istorice, frumusetea obiceiurilor si portului popular constituie factori decisivi in orientarea fluxurilor turistice spre aceasta zona.

Cu ajutorul indicatorilor statistici, care, comensureaza si caracterizeaza fluxurile turistice, prestatorii de servicii turistice pot obtine informatii privind necesarul locurilor de cazare, preferintele turistilor pentru un anumit tip de unitate de cazare, pentru o anumita forma de turism, creandu-se astfel conditii pentru satisfacerea cererii an totalitate.

Sejurul mediu, indicator al circulatiei turistice ce arata numarul mediu de zile de sedere a turistilor in structurile de primire turistica cu functiuni de cazare turistica, pentru judetul Sibiu este prezentat in urmatorul tabel:

Durata medie a sejurului pe teritoriul judetului Sibiu

Tabel nr.4.7

Date prelucrate dupa INS

Figura nr.1

Sursa: date prelucrate dupa INS

In ceea ce priveste numarul de innoptari, se constata o crestere de 11,3% in anul 2001 fata de anul 2000, respectiv de 9,3% in anul 2002, fata de anul 2001.

Privitor la sosiri se observa o crestere mai accentuata in anul 2002 fata de anul 2001, cu 12,7%, decat ce de 5,9% din 2001 fata de 2000.

Este evidenta valoarea scazuta a sejurului mediu, asociabila mai degraba practicarii turismului de tranzit.

Coeficientul de utlizare a capacitatii de cazare este folosit in aprecierea gradului de exploatare a capacitatii de cazare.

Pentru ca in Sibiu se practica turismul pe toata perioada anului, vom considera 365 de zile de functionare a unitatilor de cazare.

Coeficientul de utilizare al capacitatii de cazare

Tabel nr. 4.8

Sursa: date prelucrate dupa INS

Figura nr. 2

Sursa: date prelucrate dupa INS

Este apreciabil faptul ca odata cu cresterea capacitatii de cazare, observam si o crestere a gradului de utilizare, ceea ce ar putea insemna inbunatatirea calitatii serviciilor si implicit o crestere a gradului de atractivitate a orasului Sibiu.

Scaderea capacitatii de cazare (numar locuri) in anul 2001 fata de 2000 s-ar putea datora inchiderii unor unitati de cazare cu capacitate mare, inchideri pentru renovari sau inchideri partiale pentru ramenajare.

Densitatea turistica este un indicator ce arata cat de solicitat este teritoriul judetului Sibiu, acesta fiind fiind reprezentat mai jos.

Densitatea turistica

Tabel nr. 4.9

Sursa: date prelucrate dupa INS

Se observa o usoara crestere, de la an la an, a densitatii turistice in raport cu populatia judetului insa, nu suficient de mare pentru a genera conflicte sociale intre populatia locala si turisti.

De asemenea, in ceea ce privette densitatea turistica raportata la suprafata judetului, neobservandu-se valori semnificative nu putem vorbi despre existenta unor conflicte de mediu.

Motivatia principala a turistilor este cea de odihna si recreere, de cura climaterica, de efectuare a unor trasee montane sau de cunoastere. Durata sejurului difera in functie de motivatia turistica si structura de varsts a turistilor.

In ceea ce priveste gradul de ocupare al locurilor totale de cazare, se poate spune ca acesta difera in functie de sezon, desi sezonalitatea turistica in aceasta regiune este mai slaba decit in alte parti (ex. Litoral). Stfel, vara, intre lunile iunie si octombrie, gradul de ocupare este de circa 80%, in timp ce in perioadele din afara vacantelor atinge valori mai scazute ajungand la 30-40%.

La o scurta analiza a provenientei turistilor se poate observa ca acestia vin din toate colturile tarii. Cresterea dozei de timp liber a salariatului (dupa 1990) la care se adauga nevoia tot mai mare de relaxare fizica si psihica, au dus la cresterea continua a numarului de turisti in spatiile rurale. In acest sens, Bucurestiul se situeaza pe primul loc in privinta furnizarii de turisti catre statiunea Paltinis si satele Marginimii. El este urmat indeaproape de orasele Brasov, Cluj, Pitesti, Craiova, Suceava, Iasi etc.

In ceea ce priveste turistii straini, numarul acestora este redus, el aflandu-se intr-o usoara crestere. Cert este faptul ca principala atractie pentru turistii straini ramane etnografia si folclorul satelor din Marginimea Sibiului. Turistii strainivin din: Taiwan, Noua Zeelanda, Japonia, America, Australia, Israel, la care se adauga ponderea mare a turistilor Olandezi, Germani si Francezi.

S-a putut observa o crestere mare a numarului de turistilor dupa 1995, aceasta datorita faptului ca incepand cu acea perioada satele Marginimii au intrat mai serios in programele agentiilor de turism beneficiind de publicitate ti programe de promovare.

Forme de turism practicte

In judetul Sibiu, sunt practicate mai multe forme de turism, determinate de potentialul turistic al zonei si de motivatiile calatorilor. Dintre acestea, mentionam turismul montan ca ramura a turismului de odihna si agrement, turismul de tranzit, turismul de tratament, turismul culktural-istoric, turismul etnic, turismul rural si agroturismul.

Turismul montan bisezonal (sporturi de iarna, odihna-iarna si drumetie alpinism, agrement, cunoastere stiintifica, vanatoare, pescuit,odihna-vara) este favorizat de prezenta M-tilor Cindrelului (unde, la 1450m., se afla statiunea climaterics Paltinis), M-tilor Fagaras si Lotrului.

Turismul montan are la Sibiu o veche traditie acesta incepand sa fie practicat in mod organizat inca din anul 1861, cand aici ia nastere Asociatia Transilvana pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman (ASTRA), asociatie preocupata si de actiuni turistice, organizand excursii si drumetii montane pentru cunoasterea unor locuri si obiective noi. Societatea Carpatina Ardeleana, infiintata la Sibiu in 1880 si specializata in turism, se ocupa de deschiderea si marcarea traseelor montane, construieste case de adapost si cabane (la Negoiu si Prejba-1881, la Paltinis-1894, la Balea Lac-1904), si publica primul anuar turistic din tara.

Muntele ca destinatie de vacanta s-a situat intodeauna in topul preferintelor, locul sau in traficul turistic fiind determinat de accesibilitatea in tot cursul anului. Astfel, in judetul Sibiu cea mai mare crestere, atat a numarului total de turisti, precum si a ponderii innoptarilor, se inregistreaza in unitatile de cazare montana.

Pentru turismul montan, judetul Sibiu dispune de resurse considerabile. Zona montana, ce cuprinde cca.30% din teritoriul judetului, este reprezentata prin masivele Fagaras, Lotru si Cindrel.

Muntii Fagaras, prin aspectul lor alpin, prin numeroasele lacuri glaciare, prin flora si fauna lor, precum si prin baza tehnico materiala de care dispun. Se bucura de un interes deosebit din partea amatorilor de excursii montane. Desi, in general scurte, traseele cer mult effort, ascensiunea fiind rasplatita, insa, de frumusetea si originalitatea locului.

Muntii Cindrel constituie o zona turistica de mare atractie prin pozitia lor geografica, facand legatura intre drumurile turistice din Muntii Fagaras si cele din Retezat si Parang. Traseele sunt lungi dar fara sectoare dificile. Acestia dispun de o baza turistica dezvoltata.

Principalele trasee montane din Muntii Lotrului (portiunea cuprinsa pe teritoriul judetului Sibiu), sunt situate de-a lugul vailor Sadului, Oltului si Lotrioarei.

Turismul de tranzit ocupa un loc important in ansamblul activitatilor de turism si va ramane, ca urmare a pozitiei geo-turistice a judetului, o forma de turism caracteristica.

Prin pozitia sa in centrul tarii, judetul Sibiu este strabatut de o retea densa de cai de comunicatie: rutiere, feroviare si aeriene. Reteaua cailor rutiere totalizeaza 1482 km., din care 295 km. sunt drumuri nationale modernizate, iar 1187km. drumuri judetene. Drumurile nationale asigura conditii optine de circulatie si leaga judetul cu toate colturile tarii dar si cu tarile vecine.

Turismul de tranzit nu este o forma ce se realizeaza ca urmare a unei cereri propriu-zise si din acest motiv nu poate face obiectul unei prognoze de sine statatoare. Centrele turismului de tranzit vor fi in continuare reprezentate de principalele orase: Sibiu, Medias, Agnita, Dumbraveni, Copsa Mica, Avrig si Cisnadie.

Turismul de tratament in judetul Sibiu este intalnit in statiunile balneoclimaterice de la Bazna, Ocna Sibiului si Miercurea Sibiului (aceasta din urma situandu-se pe soseaua Sibiu-Sebes). In legatura cu valoarea tipurilor hirochimice ale izvoarelor minerale din aria statiunilor, se poate evidentia faptul ca, compozitia chimica a apelor minerale de aici este in unele structuri superioara unor statiuni de renume, cu acelasi profil, din europa.

Turismul de odihna si agrement in calitate de componenta de baza a serviciului turistic, alaturi de transport, cazare, alimentatie, agrementul indeplineste o serie de functii particularizate in raport cu nevoile turistului sau ale organizatorului. Desfasurarea activitatii de tratament presupune existenta unor echipamente adecvate (puncte de inchiriere, mijloace de transport pe cablu, piscine, centre de echitatie, terenuri si sali de sport), personal cu pregatire de specialitate (animatori) si programe (excursii, concursuri, expozitii, vestivaluri).

Alaturi de agrement si serviciile de agrement o atentie deosebita trebuie acordata si serviciilor turistice suplimentare. Serviciile suplimentare reprezinta o sursa importanta de incasari, fapt pentru care organizatorii trebuie sa asigure o buna pregatire a lor in vederea stimularii cererii.

Indiferent de modul de organizare, cele mai importante servicii suplimentare sunt:

servicii de informare a clientelei turistice;

servicii de intermediere (inchirieri rezervari);

servicii turistice cu caracter special (organizare de congrese, festivaluri, expozitii);

servicii si activitati turistice cu caracter sporiv;

servicii diverse (schimb valutar, servicii bancare, de asigurari, reduceri de tarife, posibilitatea achitarii costului sejurului in rate etc.)

Pentru turismul de agrement, judetul Sibiu dispune de un potential remercabil; o analiza multicriteriala a permis identificarea unui numar insemnat de zone, localitati si puncte ce intrunesc conditii dintre cele mai bune pentru a capata statutul de "destinatie de agrement".

Turismul cultural pornind de la faptul ca atat Sibiul, cat si intregul teritoriu al judetului reprezinta un puternic nucleu cultural, aceasta forma de turism detine deja o anumita traditie avand locul sau bine stabilit in ansamblul activitatilor turistice judetene. Existenta la Sibiu a unor institutii culturale traditionale si a unor nuclee culturale grupate in jurul unor personalitati de marca (poetul Octavian Goga, Emil Cioran. George Baritiu, Andrei Saguna etc.), creaza suficiente premise pentru dezvoltarea in continuare a turismului cultural.

In prezent, la Sibiu au loc in fiecare an manifestari culturale deosebite, incepand cu simpozioane de etnografie si folclor, concerte si festivaluri de muzica clasica si jazz, vestivaluri internationale de teatru pana la simpozioane pe teme stiintifice si industriale. Incepand din 1992 a fost organizat aici "Festivalul European de Poezie", festival ce reuneste poeti si oameni de cultura de pe intreg continentul.

Toate aceste manifestari contribuie substantial la promovarea zonei si a culturii romanesti in strainatate.

Turismul etnic prin existenta comunitatii sasesti inca din sec XII a facut ca pe acest teritoriu sa se dezvolte o civilizatie aparte. Asezarile au fost fie mixte de romani si sasi care s-au influentat reciproc, fie asezari sasesti care de asemenea, au influentat in timp porturile, obiceiurilelimba si cultura populatiei autohtone, suferind la randul lor influentele romanesti.

Asezarile sasesti detin monumente arhitecturale unice legate de om , legate de o cultura specifica. Acestea prezinta un interes turistic deosebit, putand fi admirate doar pe teritoriul transilvaniei (Medias, Cisnadie, Cisnadioara, Agnita, Avrig, Hosman, Dumbraveni, Cristian etc.). Din pacate, in anii 70-80, comunitatea saseasca aproape a disparut, marea lor majoritate emigrand in Germania. Incepand cu 1990, odata cu posibilitatea liberei circulatii, multi dintre acestia revin in fiecare an in locurile in care ei si stamosii lor s-au nascut. Mai mult decat atat, multi dintre ei vin insotiti de germani care nu au vizitat niciodata Romania (element important si de viitor pentru turismul sibian).

O dovada a realismului acestui fenomen este faptul ca o serie de cetateni germani, emigrati din Romania, au deschis la Sibiu societati mixte romano-germane (organizeaza grupuri de turisti germani veniti aici pentru a vizita vechile asezari sasesti).

O alta dovada a fenomenului, dar mai ales a gradului sau de profitabilitate, este faptul ca, au luat fiinta multe societati de transport cu traseu fix Sibiu-Germania.(cresterea fluxului de turisti germani)

In prezent, prefectura judetului duce tratative cu guvernul german, care s-a aratat in elaborarea si desfasurarea in comun a unui amplu program de salvare a monumentelor istorice si arhitecturale sasesti. Deasemenea se discuta si posibilitatea repatrierii sasilor care doresc acest lucru precum si conditiile in care aceasta aa poata fi realizata.

Turism rural si agroturismul prezinta o serie de particularitati precum cazarea turistilor in ferme agroturistice sau gospodarii taranesti, participarea volultara a acestora la diferite activitati specifice si servirea mesei cu produse proaspete din surse proprii.

Marginimea Sibiului nu numai ca intruneste toate conditiile necesare dezvoltarii agroturismului (case spatioase si bine ingrijite, muzee etnografice, case memoriale, vestigii istorice din perioada dacica) dar are chiar o anumita traditie in practicarea si promovarea turismului rural.

Pentru a ilustra cele mentionate poate fi data ca exemplu localitatea Sibiel, unde exista un muzeu de icoane pe sticla considerat ca fiind cel mai important din Europa (fiind deja cunoscut peste hotare datorita eforturilor edililor, a preotului si a localnicilor). Astfel s-a ajuns ca localitatea sa fie vizitata annual de peste 15000 de turisti, in mare majoritate straini.

Un avantaj in promovarea turismului rural este faptul ca Marginimea Sibiului este usor accesibila, drumurile fiind in totalitate si existand si cale ferata.

Marginimea Sibiului este de altfel cunoscuta ea fiind deja in atentia unor organizatii internationale cum ar fi "Operation Villages Romaine", iar multe din localitatile ei sunt deja infratite cu sate si orase din strainatate.

Turismul de vanatoare poate reprezenta in viitor un segment al pietei turistice cu efecte majore mai ales in ceea ce priveste volumul incasarilor din turism. Acest segment al ofertei turistice se adreseaza in primul rand persoanelor cu venituri mari si foarte mari care sunt dispuse sa aloce sume importante pentru aceasta forma de turism. Castigarea acestui segment de turisti trebuie sa fie un obiectiv strategic al agentilor economici din turism, dar si al celor ce concura la mentinerea si dezvoltarea fondului de vanatoare al judetului Sibiu si al infrastructurii necesare, respectiv unitatile silvice.

Desi, o parte din valoroasa bogatie cinegetica a judetului Sibiu este ocrotita in rezervatii naturale, acesta detine resurse importante pentru dezvoltarea si specializarea turismului de vanatoare. Pentru aceasta trebuie sa se tina cont de urmatoarela aspecte:

-elaborarea si valorificarea rationala a resurselor naturale;

-vanatoarea sa fie practicata numai in limitele legii (in sezon si in locurile permise);

-efectuarea unor lucrari de amenajare si intretinere a zonelor de vanatoare si a drumurilor de acces;

-renovarea si pregatirea cantoanelor silvice si a caselor de vanatoare in vederea primirii turistilor;

-punerea la dispozitia turistilor a echipamentelor necesare participarii la astfel de activitati;

-facilitarea obtinerii permiselor de vanatoare si pescuit.

Turismul de pescuit detine un cadru propice in judetul Sibiu.

Alte forme de turism sustinute de fondul turistic al judetului sunt : in functie de provenienta fluxurilor tiristice (turism intern si turism international) dupa gradul de mobilitate al turismului (de sejur, itinerant), dupa perioada anului in care se realizeaza actiunea turistica (continua, sezoniera, ocazionala sau de sfarsit de saptamana), in functie de mijloacele de transport folosite (drumetii, cicloturism, turism rutier, feroviar), dupa prestatiile turistice (forma organizata, neorganizata, semiorganizata, temetica-de afaceri, studii sportiv etc.), in functie de varsta si ocupatie (pentru tineret, pentru varsta a treia si turism social-pesoane cu handica, batrani si copii institutionalizati).

Program privind cresterea fluxului de turisti in zona

Pentru o mai buna valorificare a potentialului turistic in judetul Sibiu s-ar pute tine cont de urmatoarele propuneri:

In ceea ce priveste turismul montan, conditia principala pentru imbunatatirea si cresterea oferte turistice este privatizarea in intregime a tuturor cabanelor.

Dezvoltarea statiunii climaterice Paltinis se poate face prin construirea de noi unitati de cazare, modernizarea si valorificarea intregului potential natural si material de care dispune statiunea pentru integrarea tot mai pegnanta a acesteia in circuitul turistic national si international.

Revizuirea si reamenajarea traseelor monatne precum si refacerea marcajelor, este o alta conditie esentiala in acest sens.

In cadrul statiunilor balneoclimateric este necesar ca directiile viitoare de dezvoltare sa aibe in vedere crearea unor baze de tratamente complexe, care sa cuprinda compartimente de kinetoterapie, electroterapie, hidroterapie etc.

Datorita cresterii turistice pentru vacante scurte sau pentru activitati de week-end sejurul mediu in judetul Sibiu este foarte mic. Astfel , se impune dezvoltarea unor servicii suplimentare (realizarea unor circuite turistice atractive pe mai multa zile, o mai mare promovare a potentialului judetului cu scopul de a trezi interesul turistilor pentru toate atractiile din judet).

Pentru dezvoltarea oferte turismului rural si agroturismului este necesara omologarea pensiunilor si formelor agroturistice existente, dezvoltarea si modernizarea infrastructurii de comunicatie si valorificarea resurselor locale, a produselor agroalimentare ecologice prin consum turistic sau comercializare si includerea patrimoniului turistic rural in circuite turistice prin realizarea de programe turistice.

Cresterea calitatii produsului turistic oferit de mediul rural s-ar putea face prin includerea de programe folclorice, cantareti, dansatori precum si prin dezvoltarea si realizarea de noi oferte turistice pentru trasee tematice ("Drumul Branzei", "Transhumanta", festivalul Targul Oierilor-tunsul si mulsul oilor, expozitii si degustari de produse si preparate culinare) si organizarea de concursuri de pescuit, vanatoare, competitii auto-moto-velo.

Este necesara dotarea cabanelor de creasta cu echipamente strict necesare in cazul producerii de accidente montane, costruirea de noi refugii montane si realizarea de noi centre de inchiriere a echipamentelor sportive (schiuri, sanii, si eventual corturi saci de dormit).

In ceea ce priveste dezvoltarea ofertei turismului cultural si religios este necesara resturarea si conservarea siturilor istorice, a bisericilor fortificate si a cetatilor.

Deasemenea pentru atragerea turistilor trebuie create oferte pentru trasee tematice ("traseul cetatilor si bisericilor fortificate").

Inventarierea legendelor si miturilor este o actiune necesara, pentru includerea lor in programele turistice.

Pentru fiecare cetate ar trebuii elaborat si afisat un scurt istoric in limbile romana, germana si franceza.

Infiintarea unui centru de agrement care sa mijloceasca plimbarile cu parapanta si cu deltaplanul.

Promovarea mai mare prin mass-media a obiceiurilor de sarbatori (in special Craciun si Paste) cu precadere de la sate. Legat de aceasta se pot realiza programe in care turistul sa participe efectiv la aceste obiceiuri.(vezi Anexa 6)

Protectia mediului

Crestrea nevoilor societatii umane, pe masura sporirii ei numerice, dar si a cerintelor ei de bunastare materiala si spirituala a determinat la noi, ca si pretutindeni, o interventie antropica asupra ecosistemelor. Efectele se vad frecven in deteriorarea structurii si functiilor ecosistemelor, in scaderea potentialului lor productiv, in limitarea capacitatilor de asigurare a unei calitati superioare a vietii.

Aspecte ale starii mediului pe plan local

Controlul calitatii mediului pe plan local reprezinta principalul sistem de punere in evidenta a aspectelor legate de poluare, acesta putand evidentia intensitatea poluarii cu anumite substante.

In judetul Sibiu starea de mediu se prezinta dupa cum urmeaza:

Starea de calitate a apelor subterane in judet este afectata de poluarea de tip menajer si agrozootehnic (in localitatile Cristian, Selimbar, Miercurea Sibiului) si de poluarea industriala (in localitatile Copsa Mica, Tarnavioara).

Zona Sibiu face parte din categoria zonelor cu grad de poluare medie, datorat in principal traficului rutier intens si statiilor de mixturi asfaltice.

La nivelul judetului Sibiu, poluarea chimica cea mai extinsa si cu efecte agresive , deosebit de puternice aspra solului este poluarea cu metale grele (plumb, zinc, cadmiu) si dioxid de sulf din zona Copsa Mica. SC Sometra SA Copsa Mica va continua sa reprezinte un factor de poluare in judetul Sibiu, datorita faptului ca societatea a realizat doar 23,48% din programul pentru conformare cu standardele europene de mediu.

Desi la ora actuala este de remarcat reducerea concentratiei de metale grele din sol fata de anii precedenti, acestea se regasesc, inca, in concentratii peste limita pragului de alerta, sursa majora de poluare fiind SC Sometra SA din Copsa Mica.

Dejectiile animaliere, precum si namolul provenit din sectorul zootehnic sunt, de cele mai multe ori depozitate necorespunzator pe sol, contribuind diresc la poluarea acestuia si indirect la poluarea pinzei freatice.

Din suprafata totala de 161.648 ha de padure existenta la nivelul judetului Sibiu, inclusiv proprietatile private si cele din afara fondului forestier, 2.416ha sunt afectate de fenomenul de uscare.

Suprafete importante de terenuri de pe raza judetului Sibiu se afla intr-o stare mai mult sau mai putin de dergadare, improprii folosintei agricole.

Starea de sanatate a populatiei

Starea de sanatate a populatiei este agresata in special in zona Copsa Mica, unde se manifesta impactul poluarii provenite de la SC SOMETRA SA . Afectarea sanatatii populatiei este pusa in evidenta prin existenta unei mortalitati accentuate, cauzate indeosebi de efectul sinergic al dioxidului de sulf si al metalelor grele asupra organismelor. Se observa ca mortalitatea generala este crescuta, depasind media pe judet, dar in acelasi timp sporul natural este in crestere in ultimii ani4.

In afara efectelor negative asupra sanatatii populatiei pe care le are activitatea SC Sometra SA din Copsa Mica, in judet nu mai exista alte surse de poluare cu repercursiuni atat de grave asupra starii de sanatate.

Pe de alta parte, poluarea fonica are efecte negative asupra localnicilor judetului Sibiu, prin inducerea starii de stres, oboseala si nervozitate. Acesta este efectul unei circulatii auto intense precum si provocarii poluarii fonice de catre turisti (radiocasetofon, tipete).

Totusi populatia din judetul Sibiu beneficiaza de o calitate superioara a aerului, specifica zonelor de munte intens inpadurite.

Situatia faunei si florei

Produsii toxici eliminati in atmosfera de SC Sometra SA Copsa Mica, precum si efluentii industriali proveniti de pe platforma industriala Copsa Mica evacuati in raul Tarnava Mare, in timp si-au marit raza de actiune si incisivitate asupra faunei terestre si acvatice.

Efectele dioxidului de sulf s-au resfrant si asupra insectelor prin disparitia unor specii.

Desi gradul de poluare s-a redus in ultimii ani, prezenta unor concentratii mari de metale grele in emisiile de la SC Sometra SA, face ca organismele animale din zona sa acumuleze in tesuturi si organe cantitati mai mari de metale grele care au drept efect o serie de tulburari ducand chiar la decesul acestora.

Poluarea, in special cu metale grele a raului Tarnava Mare, in aval de efluentul provenit de la SC Sometra SA, a avut drept efect saracirea faunei acvatice prin disparitia sau reducerea populatiilor unor specii.

Poluarea fonica are repercursiuni grave si asupra faunei, animalele din dorinta de refugiere parasindu-si zonele de habitat.

Turismul neecologic distruge ecosistemele si reduce in mare masura sursele de hrana ale animalelor, acestea fiind nevoite sa coboare in zonele locuite de oameni, de multe ori, aceste "vizite" soldandu-se cu victime.

Starea de sanatate a padurilor e monitorizata prin 202 piete de proba, cu ajutorul carora se urmareste fenomenul de decolorare si defoliere a frunzisului.

Alte circa 5149 ha de padure sunt afectate profund de poluarea anterioara din zona Copsa Mica si la care in prezent se observa o ameliorare a echilibrului ecologic.

Situatia apelor

Evaluarea calitatii apelor curgatoare de suprafata s-a facut in baza prelucrarilor analitice obtinute in 27 sectiuni de control pe raurile din cele doua bazine hidrografice: bazinul hidrografic Olt si bazinul hidrografic Mures.
Din totalul de 476 km de rauri supravegheate : 30 % reprezinta categoria I de calitate, 37 % categoria a II-a de calitate, 20 % categoria a III-a de calitate si 13 % degradat. Este de remarcat faptul ca aproximativ 67 % din tronsoanele expertizate sunt de categoria I si a II-a de calitate, categorii ce fac posibila utilizarea apei in diferite scopuri ss doar 20 % din categoria a III- a si degradat, calitate ce limiteaza natura folosintelor.

Starea de calitate a apelor subterane in judet este afectata de poluarea de tip menajer si agrozootehnic ( in localitatile: Cristian, Selimbar, Ruscior, Miercurea Sibiului) si de poluarea industriala ( in localitatile: Copsa Mica, Micasasa, Tarnavioara).

Sursele principale de poluare a apelor de suprafata sunt statiile de epurare a municipiului Sibiu, si a localitatilor Medias si Avrig, localitati fara statii de epurare, precum si o serie de unitati industriale sau agricole5.

4.4.5. Calitatea aerului

Supravegherea imisiilor in judetul Sibiu s-a facut in 5 zone: Sibiu, Agnita, Arpas, Copsa Mica si Medias, urmarind concentratia de noxe gazoase, pulberi in suspensie si sedimentabile.

Zona Sibiului face parte din categoria zonelor cu grad de poluare medie, datorat in principal traficului rutier intens si statiilor de mixturi asfaltice.
Zona Copsa Mica, ramane o zona poluata, chiar daca gradul de poluare s-a redus comparativ cu anul 1990. Situatia calitatii aerului in zona este stationara, cel putin in ceea ce priveste emisiile de pulberi si a continutului acestora in metale grele (plumb si cadmiu). Depasirea concentratiei maxime admise la metale grele se mentine la cote ridicate, impactul negativ al activitatii industriale a SC SOMETRA SA Copsa Mica fiind evident.

In zona Medias, emisiile provenite de la agentii economici de pe platforma industriala a municipiului Medias (SC EMAILUL SA, SC VITROMETAN SA si SC GEROMED SA) se adauga emisiile provenite de la SC SOMETRA SA Copsa Mica .

In celelalte zone monitorizate, Agnita si Arpas, nu s-au inregistrat depasiri ale concentratiei maxime admise la nici unul dintre indicatorii urmariti.

Principalii indicatori de poluare ii constituie bioxidul de sulf, plumbul si cadmiul din pulberi in suspensie, care la nivelul anului 2000 ating valorile cele mai ridicate pentru zona Copsa Mica, evidentiind gradul de poluare ridicat din aceasta zona

Situtia solurilor

La nivelul judetului Sibiu, poluarea chimica cea mai extinsa si cu efecte agresive, deosebit de puternice si asupra solului, este poluarea cu metale grele (plumb, zinc, cadmiu) si dioxid de sulf din zona Copsa Mica.

Natura complexa a emisiilor si actiunea sinergica a poluantilor afecteaza activitatea microbiologica, fapt ce duce la incetinirea pana la disparitie a proceselor de humificare. Poluarea solurilor din zona Copsa Mica afecteaza ecosistemele agricole si forestiere. Astfel, solurile au fertilitate scazuta, incadrandu-se in clase inferioare de fertilitate. Suprafata afectata insumeaza 18.630 ha teren agricol si 3.245 ha fond forestier.

Cele opt gropi de gunoi urbane, de deseuri existente in judetul Sibiu ocupa o suprafata totala de 17 ha, iar rampele rurale 2 ha. Dat fiind amenajarea si exploatarea necorespunzatoare a acestora, ele constituie zone cu poluare critica.

O situatie deosebita o reprezinta halda de deseuri industriale SC SOMETRA SA Copsa Mica ce ocupa cca. 15 ha intre Valea Visei si raul Tarnava Mare.

Depozitul de zguri si cenusi rezultate din procesul de prelucrare a minereurilor neferoase cu continut ridicat de metale grele, are impact negativ atat asupra solului, cat si a subsolului, apelor de suprafata si subterane.
Dejectiile animaliere, precum si namolul provenit din sectorul zootehnic sunt, de cele mai multe ori, depozitate necorespunzator pe sol, contribuind direct la poluarea acestuia si indirect la poluarea panzei freatice.

Situatia deseurilor

In ultima perioada, au fost intensificate actiunile de igienizare a localitatilor din judetul Sibiu. In cadrul localitatilor urbane si rurale din judet au fost salubrizate suprafete de teren in zonele cailor de comunicatii si pe malurile cursurilor de apa, constatandu-se reducerea sensibila a impactului deseurilor asupra solului.

In cadrul SC SOMETRA SA se desfasoara ample operatiuni de demolare a unor active, generatoare de deseuri.

Recuperarea si reciclarea acumulatorilor uzati in cadrul SC Prombat SA Copsa Mica se desfasoara in conformitate cu prevederile autorizatiei de mediu.

Depozitul ecologic de deseuri menajere de la Cristian, dat in exploatare in data de 30 aprilie, functioneaza sub capacitatea proiectata, constatandu-se o intensificare a utilizarii depozitului din Cisnadie .

In domeniul colectarii ambalajelor din PET si alte materiale plastice reciclabile, s-a infiintat S.C. HENCO SRL.

Actiunea " Sa reciclam hartia" se deruleaza in cadrul institutiilor publice si de invatamant.

Se mentine, ca problema de interes deosebit, depozitarea definitiva a deseurilor industriale periculoase (deseuri de tabacarie, vopsele, recipienti etc.), pentru care nu exista solutii de eliminare in etapa actuala.

Surse de poluare

In judetul Sibiu, zona cea mai afectata in ceea ce priveste calitatea aerului este zona Copsa Mica-Medias, situatie determinata de emisiile de poluanti provenite de la SC Sometra SA Copsa Mica, unitate cu profil de metalurgie neferoasa, la care se adauga emisiile provenite de la agentii economici de pe platforma industriala a municipiului Medias (SC EMAILUL SA, SC VITROMETAN SA si SC GEROMED SA) . Alte surse poluatoare din judet sunt in principal traficul rutier intens si statiile de mixturi asfaltice;

Sursele principale de poluare a apelor de suprafata sunt statiile de epurare a municipiului Sibiu si a localitatilor Medias si Avrig, si evacuarile provenite din localitati fara statii de epurare Dumbraveni, Agnita, Cisnadie, Ocna Sibiului, precum si o serie de agenti economici si agrozootehnici a caror statii de preepurare nu functioneaza corespunzator.Un poluator major al raului Tarnava Mare este SC SOMETRA SA, a carui efluent contine cantitati mari de metale grele, peste limitele admise, degradand raul pe un tronson de 21 km.

Starea de calitate a apelor subterane in judet este afectata de poluarea de tip menajer si agrozootehnic si de poluarea industriala.

Principala sursa de poluare a solului din judetul Sibiu o reprezinta emisiile permanente de pulberi in suspensie si sedimentabile cu continut de metale grele provenite tot de la SC SOMETRA SA Copsa Mica, care au determinat in timp acumularea in sol a unor cantitati mari de metale grele. Emisiile au dus la formarea precipitatiilor acide care au contribuit la saracirea solului in nutrienti si la solubilizarea si acumularea metalelor grele si in orizonturile inferioare de adancime8.

Flora si vegetatia judetului este afectata de produsii toxici eliminati in atmosfera de SC Sometra SA Copsa Mica, care in timp si-au marit raza de actiune si incisivitate asupra acestora, fiind antrenati de curentii de aer si de precipitatiile atmosferice.

Poluarea istorica produsa de catre SC Sometra SA Copsa Mica, a avut impact negativ si asupra faunei terestre si acvatice, aceasta influenta manifestandu-se prin disparitia unor specii si saracirea populatiilor si prin aparitia unor modificari de ordin patologic.

Actiuni intreprinse in scopul prevenirii deteriorarii mediului

In judetul Sibiu functioneaza un compartiment al serviciului de "Reglementari locale", ce emite avizul de mediu pentru planuri si programe la nivel local sau judetean intocmite de alte autoritati si institutii, si care sunt supuse evaluarii de mediu potrivit legislatiei in vigoare.

Acesta are urmatoarele atributii: aplica reglementarile in vigoare referitoare la emiterea de acte de reglementare pentru activitatile economice si sociale cu impact asupra mediulu, participa la procedura de autorizare a noilor proiecte de investitii sau modificarea celor existente in cazul activitatilor economico-sociale cu impact semnificativ asupra mediului; asigura implementarea programelor de reducere a emisiilor de poluanti in atmosfera, in activitati si zone, prin procesul de autorizare; participa la activitatile de stabilire a conditiilor specifice fiecarui amplasament si managementul sistemului de evaluare a impactului si cel al controlului integrat al poluarii9.

In judetul Sibiu, intelegandu-se rolul important al mediului inconjurator,  gradul de dotare al laboratoarelor IPM a crescut, cu ajutorul achizitionarii de aparatura si tehnica de ultima generatie in vederea efectarii unor analize de sol, apa, aer eficiente.

S-a infiintat Centrul de informare a cetatenilor pe probleme de mediu, unde acestia se pot informa asupra starii mediului, efectelor poluarii si asupra prevenirii si combaterii acesteia.

S-au realizat colaborari cu Agentia Scolara Judeteana Sibiu, in vederea realizarii unor programe educative in ceea ce priveste mediul inconjurator si conservarea acestuia.

De asemenea, se monitorizeaza calitatea factorilor de mediu si se inventariaza sursele de emisii de poluare din raza judetului Sibiu.

Se efectueaza inspectii si controale asupra modului in care este aplicata legislatia de mediu, pe teritoriul judetului si s-au realizat studii de risc si de impact privind poluarea industriala, in vederea gasirii unor solutii pentru prevenirea acesteia.

Au fost eliminate depozitele de deseuri de pe cursurile de apa.

O alta componenta in lupta contra degradarii mediului inconjurator este reprezentata de Garda de Mediu, care este un aparat civil de control ecologic, cu statut specific, specializat in impunerea respectarii prevederilor legislatiei de protectie a mediului de catre persoanele fizice si juridice, care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei.

Garda de Mediu este organizata si functioneaza potrivit HG 1167/12.12.2001, fiind infiintata prin reorganizarea serviciilor de Inspectie Ecologica si Urmarire a Investitiilor de Mediu existente in cadrul Inspectoratelor de Protectie a Mediului judetene. Personalul Garzii de Mediu este alcatuit din comisari cu studii superioare, specialisti in domeniul protectiei mediului.

Personalul Garzii de Mediu poarta uniforma de culoare verde turcoaz inchis, cu insemne distinctive (placheta si insigna) si este dotat cu armament de serviciu (pistol si spray neutralizant). Garda de Mediu Sibiu are in componenta 9 comisari care colaboreaza cu Politia si Jandarmeria judetului, in cazul unor fapte contraventionale (in ceea ce priveste mediul), efectueaza controale inopinate la agentii economici cu activitati ce pot incalca legea privind mediul, actioneaza in vederea prevenirii si combaterii actiunilor infractionale in domeniul mediului inconjurator.

Drepturile comisarilor Garzii de Mediu sunt de a intra oriunde se desfasoara o activitate ce ar putea avea efecte negative asupra mediului, sa legitimeze persoanele suspecte de deteriorarea mediului, sa inspecteze impreuna cu organele de politie si cele de control vamal a autovehicolelor pentru care exista indicii cu privire la savarsirea unor infractiuni cu privire la mediu10.

Ca o noutate in ceea ce priveste conservarea mediului inconjurator, in judetul Sibiu, la initiativa Clubului Ecologic Bios, a fost redactata o brosura ce vine in ajutorul educarii populatiei rurale cu privire la poluarea mediului cu deseuri manajere (realizata in cadrul proiectului sate curate).

In cadrul acesteia populatia rurala este informata cu privire la tipurile de resturi manajere ce contribuie la deteriorarea mediului inconjurator, precum si moduri de reciclare a acestora si refolosire in gospodaria proprie. Se incearca o educare a populatiei in ceea ce priveste modul de a face cumparaturi obtinand cat mai putine resturi menajere (renuntarea la dublele ambalaje).Modul de prezentare a brosurii este unul foarte atractiv, continand si ilustratii, ceea ce permite o mai buna intelegere a continutului textual (ideal pentru populatia din cadrul rural).(Vezi Anexa 5)

Propuneri privind conservarea mediului

Protectia si conservarea potentialului turistic si a mediului se contureaza ca o activitate distincta, avand probleme specifice care solicita colaborarea specialistilor din domenii variate.

In judetul Sibiu se observa o preocupare tot mai pronuntata in vederea protejarii si conservarii mediului inconjurator atat la nivel local cat si judetean.

In zona urbana a judetului Sibiu (reprezentativ fiind orasul Sibiu) ar trebui implementat, ca in toata tara dealtfel, un sistem selectiv de colectare a deseurilor (plastic-plastic, hartie-hartie etc.), precum si marirea numerica a cosurilor de gunoi.

Aplicarea mai riguroasa a legii in ceea ce priveste depozitarea resturilor menajere pe strada, inscriptionarea zidurilor etc.

O mai mare colaborare intre localnici si actiunile primariilor privind lucrarile de primavara, de salubrizare a orasului, dezapezirea trotuarelor si aleilor pe timp de iarna.

Pentru evitarea degradarii mediului, in zonele montane si premontane din judet este indicata amenajarea unor zone speciale de picknic si campare dotate cu gratare, mese si scaune de lemn, toalete si locuri de fumat, pentru o mai buna supraveghere.

De o importanta majora este educarea personalului angajat in unitatile prestatoare de servicii aflate pe parcursul traseelor turistice, in vederea oferirii de ajutor si informatii turistilor aflati in impas.

In vederea diminuarii defrisarilor, se impune initierea de proiecte de reciclare a hartiei.

Privind manifestarea lipsei de respect fata de natura pin aruncarea ambalajelor in locuri nepermise ( cu precadere a celor care nu sunt biodegradabile) si inscriptionarea copacilor este necesara o mai stricta aplicare a legii.

Atentionarea prin panouri prevazute cu imagini (in vederea recunoasterii) avand ca scop stoparea culegerii plantelor ocrotite prin lege.

Inlocuirea vechilor marcaje cu unele noi, plasate in locuri mai vizibile adaptate modificarilor pe care trecerea anilor le-a adus cadrului natural. De asemenea, marcajele necesita o imbunatatire fizica si de continut. Astfel ele trebuie sa ofere turistilor informatii mai complecte (ex. Primul popas pana a ajunge la obiectiv, eventuale izvoare cu apa potabila pe traseu, servicii oferite la destinatie) si totodata folosirea unor nuante contrast pentru mai buna vizibilitate a acestora.

Initierea unor programe in colaborare cu institutiile de invatamant in care elevii sa constate poluarea provocata de turistii ce au poposit in zona, astfel incercandu-se cultivarea respectului fata de mediul inconjurator.

Prezentarea tinerilor in special, a unor imagini socante care sa arate urmarile comportamentului iresponsabil al turistilor (incendii devastatoare ca urmare a gratarelor in locuri nepermise, cruzimea cu care sunt braconate animalele, efectele devastatoare ale deversarilor de substante in lacuri si izvoare.

Poluarea vizuala influenteaza calitatea mediului. Acest lucru este valabil pentru zonele cu o mare frumusete a peisajului natural si de asemenea a mediului construit. Pentru stoparea distrugerii peisagistice a mediului este necesara limitarea acordarii de autorizatii de constructii de catre organele competente. Astfel, itinerariile de o deosebita frumusete trebuie sa fie ferite de constructii inestetice si curatate sau protejate prin paravane de deseurile deversate de fabrici.

Vanatul si pescuitul sunt practici frecvente pe teritoriul judetului Sibiu si constituie o posibilitate de crestere a turismului in zona. Totusi, exploatarea viabila a acestor activitati depinde de mensinerea unui echilibru intre cerere si oferta, printr-un control riguros al mediului, prin acordarea de permise si sanctionarea celui ce incalca legea.

Este necesara reamenajarea drumurilor forestiere pentru a se evita deteriorarea mai accentuata in timp.

Este importanta desemnarea unor cadre specializate care sa efectueze periodic verificari ale starii marcajelor pentru ca in cazul deteriorarii acestora sa se intreprinda masurile de rigoare.

Includerea in circuite turistice a statiunilor balneclimaterice Ocna Sibiului si Miercurea Sibiului. Ocna Sibiului necesita imbunatatirea infrastructurii turistice, la ora actuala nefiind valorificat corespunzator potentialul turistic al Lacului Fara Fund.

Concluzii

Judetul Sibiu si-a dobandit in timp specificitatea sa turistica prin imbinarea factorilor naturali cu cei istorici, culturali, sociali si religiosi. Cele mai importante monumente au intrat ulterior in patrimoniul cultural universal si in aria de incidenta a turismului transformandu-se in factori importanti de focalizare a circulatiei turistice contemporane.

Pozitia geografica a judetului Sibiu si nivelul de dotare cu cai de comunicatie reprezinta factorul permisiv de valorificare turistica a acestei zone.

Situat in centrul Romaniei, in peisajul turistic al judetului se remarca o varietate de contraste fizico-geografice si antropice , care il situeaza intre vetrele de cultura si civilizatie romaneasca si, respecti, intre zonele cu traditie turistica. Datorita acestui imens potential, turismul a fost ales ca un domeniu tinta, prin dezvoltarea caruia se poate ajunge la crearea de noi locuri de munca protejarea celor existente si la imbunatatirea performantelor economice ale judetului Sibiu.

Aici se concentraza un potential turistic deosebit de bogat oferit de varietatea reliefului ce ajunge la altitudini de 2500 de metri, fapt ce explica pretabilitatea pentru diferite forme de turism: drumetii, cicloturism, sporturi de iarna, climato-teraaie etc., climatul alpin si montan, prin parametrii sai metereologici oferind posibilitatea practicarii turismului pe tot parcursul anului. Persistenta stratului de zapada in zonele montane, a calmului atmosferic din zonele depresionare, aerul ozonat, gradul inalt de insorire sunt elemente benefice pentru turism, reteaua hidrografica cu lacuri glaciare si lacuri de acumulare avand o importanta deosebita pentru acesta. Multitudinea etajlor de vegetatie bogatia speciilor faunistice constituie o atractie in plus. Prezenta padurilor de conifere si foioase, a pajistilor montane ofera in plus, conditii de ozonare si purificare a aerului.

Potentialul turistic al climei este favorabil desfasurarii activitatii turistice, in aceasta zona inregistrandu-se temperaturi adegvate pentru practicarea sporturilor de iarna si petrecerea timpului liber in natura. Zapada si acumularea ei sub forma unui strat persistent, in zona montana, este un element in plus favorabil practicarii sporturilor de iarna.

Potentialul turistic al apelor curgatoare deosebit de pitoresti prin salbaticia si maretia lor, lacurile antropice (Gura Raului si Sadu), lacurilor glaciare prezinta o valoare remarcabila, impunandu-se prin functia si valoarea lor peisagistica.

Flora si fauna joaca un rol important in diversificarea potentialului turistic natural al judetului Sibiu. Valoarea turistica a vegetatiei si faunei sporeste datorita existentei parcurilor naturale. Se remarca prezenta unei faune bogate in padurile de conifere si in apele repezi, ce a favorizat, in cadrul activitatilor turistice dezvoltarea unor activitati recreative specifice: vanatoarea si pescuitul.

Este stiut ca pastrarea , perpetuarea folclorului si, indeosebi, a etnografiei (portul, tehnicile de lucru, arhitectura, mobilarea si decorarea interioarelor) in formele lor originare si raditionale se afla intr-un declin, devenind puncte tot mai izolate pe harta etno-folclorica a tarii, formele si continutul de viata citadin au patruns si continua sa patrunda impetuos si ireversibil si in mediul rural. Marginimea Sibiului, spre deopsebire de alte zone etnografice, satul si-a pastrat mult autenticitatea. In aceste sate, in care portul traditional, arhitectura, mobilarea si decorarea interioara, muzica populara si coregrafia populara ofera turistilor servicii de cazare si masa in conditii autentice (décor, echipament de pat in stil popular, meniuri traditionale servite in vesela si tacamuri specifice-farfurii si atrachini de ceramica, linguri de lemn etc). in aceste sate se pot organiza expozitii artizanale permanente (cu vanzare), iar pentru turistii care nu raman in localitate ci numai o viziteaza, se pot amenaja una sau mai multe gospodarii cu muzeu etnografic in aer liber. De asemenea, in aceste sate, sunt identificati si stimulati rapsozii populari (vocali sau instrumentali) permanentizate horele duminicale si la sarbatori, alte obiceiuri si traditii locale la care sa participe efectiv si turistii.

Cunoscandu-se interesul numerosilor turisti pentru creatia artistica artizanala ca si dorinta lor pentru achizitionarea unor astfel de creatii direct de la producator, aceste sate reprezinta destinatia turistica ideala. Pana in prezent in aceste localitati (Rasinari, Sibiel) se practica doar turismul de circulatie, in cel mai bun caz ele finnd incluse in itinerariile turistice. Aceste sate, ofera insa posibilitatea practicarii unui turism de sejur in cadrul caruia, in atelierele special amenajate si cu indrumarea unor artisti si mesteri populari renumiti, turistii s-ar putea initia in arte si tehnici arhaice si populare precum icoana pe sticla, pictura naiva, sculptura in lemn, tesaturi populare, confectii si cusaturi populare, ceramica, muzica si dansuri populare.

Ca sate turistice pastorale, pot fi incluse, in general, sate de munte ca Jina si Poiana Sibiului, in care preocuparea de baza a localnicilor este cresterea oilor si a vitelor, putand sa atraga turistii prin meniuri bazate pe probuse lactate(balmos, urda) si petreceri specifice si traditionale.

Se remarca lipsa unor unitati de alimentatie publica de servicii (frizerii, inchirieri biciclete, ghizi locali etc.), oferte pentru timp ploios o dificitara infrastructura si publicitate.

Desi bisericile fortificate si cetatile bisericesti datand din sec-le XIV, XV si XVI, sunt declarate monumente istorice, unele cuprinse in listele UNESCO, ele cunosc in prezent un proces accentuat de degradare, colectivitatile locale fiind lipsite de mijloace financiare iar organele de specialitate ale statului neglijand intr-un mod condamnabil strictul necesar de protejare si intretinere.

Interesul protejarii si conservarii mediului inconjurator este tot mai pronuntat, evidentiidu-se, in ultima vreme, numeroase actiuni in acest sens (acte normative reglementand situatia protejarii mediului, informarea populatiei asupra efectelor negative ale poluarii).

Daca turismul nu este planificat si controlat cu grija, el poate da nastere unor tulburari sociale foarte serioase in ceea ce priveste conservarea mediului ambiant.

Cresterea vertiginoasa a numarului turistilor care isi petrec vacantele in unele regiuni a distrus aproape tot farmecul vechilor frumuseti naturale, a poluat in buna masura apele, a afectat monumente arhitectonice si istorice. Unele efecte negative ale exploziei turistice ti, in primul rand de organizarea si planificarea dezvoltarii turismului, de amplasarea si amenajarea hotelurilor si vilelor, campingurilor, terenurilor de distractie, cailor de acces, etc., avand aproape invariabil prioritate considerentele financiare, atragerea a cat mai multor turisti, indeosebi straini, care sa aduca profituri considerabile.

In numele turismului, uneori, are loc distrugerea unor peisaje naturale incantatoare, desecarea unor spatii de mare insemnatate bilogica, distrugerea vegetatiei naturale si adeseori inlocuirea acesteia cu specii mai decorative. Toate acestea semnifica defapt o grava degradare a mediului.

Dezvoltarea societatii umane a dus la disparitia multor specii de plante si animale, se la ingustarea zestrei genetice a biosferei, fiind necesara astfel ocrotirea lor (in tara noastra exista in prezent o serie de plante si specii ocrotite).

Dezvoltarea durabila ar trebuii sa prezinte anumite solutii, modele de dezvoltare alternative, tehnici curate nepoluante, schimbarea modelelor de productie si de consum actuale care contribuie la distrugerea echilibrelor geobiochimice ale Terrei.

Judetul Sibiu dispune de o varietate peisagistica deosebita, de un potential turistic natural si antropic extrem de bogat si bine reprezentat, ceea ce ii confera rolul de destinatie turistica de mare atractivitate pe plan national si chiar international.