GOSPODARIA AGROTURISTICA-FORMA SPECIFICA DE CAZARE FOLOSITA IN AGROTURISM

GOSPODARIA AGROTURISTICA-FORMA SPECIFICA DE CAZARE   FOLOSITA IN AGROTURISM

AGRO FARM-SPECIFIC FORM OF ACCOMMODATION USED FOR TOURISM

Agroturismul este o forma de turism - relativ recenta in Romania - ce a aparut din necesitatea gasirii unor solutii de crestere a veniturilor gospodariilor rurale prin valorificarea potentialului lor economic. Acest potential se refera atat la excedentul de cazare existent in gospodaria taraneasca -pregatit si amenajat special pentru primirea de oaspeti - cat si la bunurile si serviciile oferite de aceasta spre consumul persoanelor care vin in mediul rural pentru relaxare, odihna si agrement.
     In functie de ambientul natural, cultural si folcloric al regiunii, serviciile agroturistice oferite de gospodariile taranesti pot varia de la servirea mesei, servicii de insotire si calauza turistica pe anumite trasee sau initiere in anumite mestesuguri traditionale, la posibilitatea practicarii unor sporturi sau asistarii la o serie de obiceiuri traditionale din gospodarie, localitate sau zona (sezatori, hore satesti, colinde, hramuri bisericesti, targuri traditionale, spectacole folclorice, etc).

   

   

  

Ferma agroturistica este o structura de primire pentru gazduire si servirea mesei ce functioneaza in cadrul unei gospodarii taranesti si care asigura alimentatia turistilor cu produse proaspete din surse proprii si locale.

Obiectivul principal al organizarii activitatii de agroturism il constituie folosirea rationala a celor trei resurse importante si anume: pamantul, capitalul si forta de munca.

O organizare eficienta a unei gospodarii agroturistice cuprinde:

Locuinta este situata in partea din fata a cladirii. La parter se afla bucataria, sufrageria si camera de zi iar la etaj dormitoarele. Dormitoarele, la multe gospodarii taranesti, s-au transformat in pensiuni turistice.

Anexele gospodaresti In general in zona de mijloc se gaseste un mic atelier gospodaresc, o magazie, camara de alimente, crama, laboratorul de transare sau prepararea produselor traditionale, etc.

Grajdul pentru animale are la parter adapostul pentru animale, sala de muls, tancul de racire iar la etaj fanarul, si turnul de siloz.

Curtea din fata, cuprinde si un spatiu de odihna si unul de joaca pentru copii.

Livada si gradina de legume se amenajeaza separat si este ingradit. Aici trebuie sa existe sectorul de pomi si arbusti fructiferi, sectorul de legume perene, si sectorul de legume anuale si succesive grupate intr-un mic asolament.

Fig. 2.4 Gospodaria agroturistica-elemente componente

Agro-household components

Gospodaria taraneasca romaneasca reprezinta denumirea spatiului administrativ si spiritual in care familia restransa sau extinsa romana traieste si isi desfasoara activitatea spirituala si materiala.[4] Se stie ca structura unei gospodarii este determinata de anumiti factori: conditiile de relief, ocupatiile, starea sociala, gustul estetic si experienta constructorului.

La inceput, locuinta taranului era rudimentara: case mici, facute din barne de lemn de stejar, lipite cu pamant galben, varuite si acoperite cu paie; pe jos - pamant galben batatorit. Casele erau compuse dintr-o camera si tinda in care se intra din pridvor. In tinda existau cuptorul pentru copt painea si vatra; mobilierul era sarac: scaunele mici, un blidar pentru vase, "tronece" cu faina de mamaliga, "vredite" cu mancarea animalelor. Camera de locuit avea pe peretele median cuptorul cu cahle. Ca mobilier, totul era simplu: masa, blidar, scaune, pat, lada de zestre pentru haine, laita. De tavanul din grinzi de lemn se agatau leaganul, lampa, farfurii si ulcioare din lut ars, frumos ornamentate cu motive populare. Pe pereti se aflau icoane pe sticla, iar pe pat cuverturi tesute in razboi si perine. Tot mobilierul era din scandura nevopsita; abia in a doua jumatate a secolului al XlX-lea va patrude in lumea satului, sub influenta saseasca, mobilierul pictat.

Gospodaria taraneasca mai cuprindea sopronul din stalpi de lemn, acoperit cu tigla, sura din lemn (aici se depozitau nutreturile si se tineau carul si plugul), grajdul pentru vite, cotetul pentru porci si cel pentru pasari, cuptorul. Vis- a -vis de casa, la nivelul solului, se construia o casuta, locul unde se faceau cele mai multe treburi gospodaresti. Nefiind pivnite, multe produse se tineau in tinda, in camara sau in pod.

Casele mai recent construite, in unghi, sunt mai inalte, mai voluminoase, mai bine aerisite si insorite. Sunt construite din caramida si acoperite cu tigla, iar structura lor este bucataria si trei camere. Organizarea interiorului nu mai respecta aceleasi reguli, suferind puternice influente urbane si renuntandu-se la folosirea textilelor, cele care au individualizat interiorul.

Locuinta agroturistica trebuie sa dispuna de urmatoarele incaperi destinate turistilor:

Fig. 2.5 Locuinta agroturistica

Agro-Housing

1. Un hol la intrare in locuinta in care sa fie primiti turistii;

2. Camere de dormit pentru turisti;

3. Sufrageria;

4. Bucataria (in cazul in care turistii opteaza pentru prepararea resurselor);

5. Grupul igienico-sanitar pentru turisti.

In construirea, reamenajarea sau rearanjarea casei (fermei agroturistice) trebuie pastrat specificul rural si arhaic. Din aceasta cauza specificul manifestat prin materialele de constructii, tehnicile de lucru, arhitectura, decoratiuni, mobilier, trebuie redescoperit si identificat ca atare fiind ferit de contaminarile civilizatiei oraselor.

In general ceea ce este autentic este simplu, frumos si functional. Tehnicile traditionale nu numai ca determina specificul si personalitatea locului, dar nu sunt cu nimic mai prejos decat solutiile oferite in prezent de tehnica moderna.

Uneori, fie din sinceritate, fie din snobism, orasenii apreciaza si confirma valorile satului romanesc traditional. Traiul aparent usor din mediul urban este platit adesea cu stres si poluare.

Casa si gradina trebuie sa se incadreze armonios in mediul rural fara sa atraga atentia trecatorului prin stridenta.

Fatada si intrarea casei trebuie amenajata si decorata cu gust inspirandu-se din arhitectura locala si asigurandu-se o armonie intre constructie si vegetatia din jur.

In cadrul gospodariei locuinta este o constructie formata din incaperi de dormit si din dependente separate din punct de vedere functional cu intrare din strada sau din curte fie destinata adapostirii omului in conditii civilizate. In acest ansamblu gospodaria trebuie sa dispuna de acces in locuinta, de cazare si alimentatie, de conditii igienico-sanitare, de mijloace de informare si de alte elemente adiacente confortabile care sa constituie o atractie pentru turisti.

Conditia principala a unei ferme agroturistice este ca locuinta sa dispuna de incaperi suficiente pentru propria familie si de capacitati suplimentare de cazare disponibile si confortabile pentru turisti. Aceasta conditie presupune separarea optima a spatiilor destinate turismului in cadrul locuintei familiale pe intreg parcursul anului.

In conformitate si cu reglementarile legale, locuinta agroturistica trebuie sa raspunda unui set de criterii generale pentru a fi apta in acordarea ofertei de cazare pentru turisti. Aceste criterii sunt urmatoarele:

spatiile si accesul destinat turistilor trebuie sa fie separate de cele ale gazdei;

camerele de cazare trebuie sa fie decomandate cu acces direct din hol sau din casa scarii, sa fie spatioase, luminoase si insorite, cu posibilitate de incalzire, mobilate strict corespunzator normelor, de preferat cu mobilier simplu, traditional si rustic, eliminand obiectele lipsite de utilitate pentru turisti;

sa existe balcoane si terase la camere sau la holurile destinate turistilor dotate cu sezlonguri, fotolii de rachita, mese si lumina electrica;

sa aiba o camera de zi destinata turistilor pentru servitul mesei, petrecerea timpului liber, lectura, jocurilor de societate, vizionare TV si altele;

sa dispuna de grupuri sanitare dotate cu apa rece si eventual cu apa curenta, sa fie bine intretinute si intr-o perfecta stare de curatenie;

sa existe posibilitatea de pregatire a mesei de catre turisti intr-un spatiu separat cu toate dotarile necesare prepararii sau in bucataria gazdei cu posibilitatea separarii compartimentelor si echipamentelor pentru turisti;

pentru locuinte cu mai multe camere destinate cazarii turistilor sa existe posibilitatea primirii grupurilor de copii insotiti de un supraveghetor asigurandu-le si pensiune completa in propria ferma sau in localitate precum si locuri si obiecte de joaca si de sport.

Ergonomia [34, p. 60-120] concepe modele de dimensionare a spatiului, a mobilierului si a obiectelor, referindu-se la folosirea acestora pe plan vertical si orizontal la scara umana asigurand o legatura directa intre omul turist si dotarile necesare odihnei si recreerii. Toate acestea se subordoneaza la posibilitatile si comportamentele umane, la dimensiunile si limitele functionale ale omului pentru a permite o pozitie normala, odihnitoare, un minim de deplasari, evitarea miscarilor incomode si de prisos in timpul sederii turistice.

In Romania exista mai multe tipuri de stabilimente de primire turistica,

particularizate dupa modul in care au fost construite initial. Astfel putem deosebi:

a) Gospodarii realizate pentru satisfacerea nevoilor proprii care nu au fost construite pentru oferta turistica dar care permit amenajari suplimentare care sa ofere conditii minime pentru practicarea agroturismului sau agroturismului. Astfel de gospodarii se intalnesc in multe din localitatile montane din Moldova, fiind proprietatea rezidentilor sau a unor persoane provenind din marile centre urbane ale tarii si care au vrut sa-si construiasca o casa (vila ) la tara.

b) Gospodarii construite pentru nevoile proprii si pentru alternativa agroturismului si agroturismului. Acestea sunt intalnite, in general in zonele limitrofe marilor statiuni (montane, de pe litoral, balneoclimaterice) sau in zonele cu traditie turistica. In general gospodariile pastreaza arhitectura locala si asigura conditiile minime de confort pentru practicarea agroturismului iar turistii apreciaza autenticitatea gazduirii si ambiantei.

c) Gospodarii construite special, cu destinatie agroturistica. La construirea lor sunt asistate de specialisti (arhitecti); dispun de toate echipamentele si utilitatile necesare pentru a raspunde cerintelor agroturistice. De regula sunt proiectate pentru o anumita clasificare si permit modernizari pentru cresterea acesteia.

Relatia intre spatiile destinate turistilor si cele in folosinta privata este un important element in ceea ce priveste clasificarea pensiunilor agroturistice. Se pot intalni mai multe variante. Una dintre aceasta este ca spatiile pentru turisti sa fie amplasate in aceeasi cladire cu spatiile private ale proprietarului. Se pot intalni mai multe situatii in cadrul acestei variante si anume:

intrarea comuna pentru turisti si proprietari este situatia cel mai des intalnita in cazul amenajarii unor constructii existente la care s-au adus modificari functionale. Aceasta situatie genereaza un anumit disconfort determinat de intersectarea activitatilor de intretinere, cu fluxul de circulatie al gazdelor.

intrare separata si exclusiva a turistilor prezinta avantajul ca elimina disconfortul generat de intersectarea traseelor de activitate a proprietarului cu cele ale turistilor, asigura un grad de intimitate mai mare pentru turisti, spatiile destinate turistilor sunt amplasate intr-o cladire independenta fata de locuinta proprietarului si anexele gospodaresti si se asigura conditii optime de confort pentru turisti.