Impactul turismului asupra cadrului natural

Impactul turismului asupra cadrului natural

Se manifesta permanent, pluridirectional si contra dictoriu. Complexitatea interrelatiilor create si proceselor induse creste progresiv, odata cu largirea geosferei turistice si accelerarea ritmului fenomenului in sine. Afecteaza toate componentele fizice ale peisajului, respectiv relieful, clima, hidrografia, vegetatia, fauna sau solul.

1.Impactul asupra reliefului. In ceea ce priveste relieful, formele impactului antropic de origine turistica vizeaza modul si locul amplasarii bazelor de cazare, tipul cailor de acces si actiunea de amenajare a obiectelor si spatiului turistic.

Unitatile de cazare si agrement, ca elemente de habitat cu complexitati variate vor ocupa arii de marimi diferite. Prin insasi natura constructiei lor ale presupun lucrari ce modeleaza relieful aferent, indiferent daca este vorba de nivelari, trasari sau consolidari. Cu cat relieful este mai fragmentat, mai accidentat la scara minora, cu atat coeficientul de interventie antropica va creste.

Construirea cailor de acces are o incarcatura negativa mult mai pronuntata decat actiunea de amplasare a unitatilor de deservire deoarece afecteaza suprafete mult mai mari. De asemenea, pe langa modificarea totala a functiei peisagistice a fasiei construite, soselele sau caile ferate impun, indeosebi in regiunile muntoase, lucrari de mari proportii, cu subminarea stabilitatii versantilor si schimbarea morfologiei unor sectoare intregi. Astfel caile de acces trasate prin chei si defilee distrug adesea anumite elemente ale reliefului de detaliu (promotorii stancoase, pesteri de mici dimensiuni, popine sau brate de miandre etc) ce apartin zestrei atractive a ingustarilor respective.

Amenajarea obiectivelor, cu scopul introducerii lor in circuitele turistice necesita uneori, pe langa construirea cailor de acces modern, lucrari de dotare, menite a facilita vizitarea lor. Astfel, in perimetrul cheilor si defileelor sunt edificate punti si poduri pentru traversarea raurilor, poteci de circulatie pe versanti, platforme de regrupare etc. Toate acestea au ca suport relieful si se rasfrang asupra lui. In mod similar, pregatirea unui obiectiv antropic in scopul vizitarii implica masuri de protectie si amenajare exterioara.

2.Impactul turismului asupra climei se manifesta prin fenomenul de crestere a temperaturii medii anuale in vatra habitatelor umane, regula de la care nu fac exceptie nici statiunile si localitatile turistice. Influenta poate fi usor decelata in statiunile amplasate in arealele cu climat de adapost, in mici depresiuni semiinchise.

Exista o grupa de obiective turistice a caror amenajare si exploatare nerationala poate avea poate avea repercursiuni de ordin climatic catastrofale. Avem in atentie pesterile cu gheata in care modificarea unor parametri morfologici (crearea unor intrari artificiale, inlaturarea sau dimpotriva crearea de obstacole in calea vechii circulatiei aerului) cu aportul masiv de calorii umane (datorita radiatiei calorice a corpului) poate duce la topirea acumularilor glaciare si disparitia patrimoniului turistic al acestora.

De asemenea, influenta climatului din unele pesteri prin turism (inclusiv prin introducerea sistemelor de iluminare) are ca rezultat dezvoltarea "florei de lampa", a algelor verzi ce tind sa acopere portiuni largi ale peretilor concretionati.

Turismul participa, intr-o proportie majora, la poluarea aerului atmosferei. Efectele sale sunt resimtite mai ales in marile metropole asaltate de milioane de vizitatori ce se deplaseaza cu autoturismul propriu (Paris, Roma, Viena, Tokyo etc). Cantitate noxelor din aer este foarte crescuta de-a lungul marilor autostrazi, respectiv in tunelele cu lungimi de peste 500m, datorita traficului intens. Participa la aceeasi poluare practicarea focurilor "la iarba verde" si sistemele de termoficare pe combustibili clasici ale bazelor turistice.

3.Impactul turismului asupra hidrografiei se manifesta in 2 directii principale, din care se desprind o serie de aspecte particulare. Un prim domeniu este cel cantitativ, cand actiunea antropica excesiva conduce la epuizarea si deprecierea resurselor, iar cel de-al 2 vizeaza latura calitativa cand, prin poluare, se modifica parametrii chimici ai apelor. Principalele forme ale impactului uman sunt:

- deprecierea resurselor de apa subterane prin exploatare excesiva;

modificari ale drenajelor si structurii acviferelor subterane prin foraje;

- modificari ale drenajelor de suprafata prin amenajari pentru agrement;

- poluarea apelor.

4.Vegetatia si turismul sunt 2 notuiuni adesea inseparabile, particularitatile recreative ale invelisului vegetal fiind demult recunoscute. Dezvoltarea activitatilor recreative afecteaza in proportii diferite integritatea si compozitia florei. Astfel, in procesul de construire a cailor de acces si a bazinelor cu destinatie recreativa vegetatia fasiilor si arealelor ce intra sub incidenta amenajarii va fi complet inlaturata. Lemnul este folosit adesea ca material de constructie a cabanelor sau vilelor turistice.

O alta forma a impactului consta in distrugerea anumitor plante rare de catre turisti, fie prin neavizare, fie din dorinta de-a colectiona astfel de exemplare. Prejudicii notabile se aduc integritatii covorului vegetal prin practicarea  turismului neorganizat care-si alege dupa considerente proprii cararile de acces pe culmile si versantii muntilor. In sfarsit, suprasolicitarea de catre turisti a unor fasii inpadurite, in special cele din zona preorasaneasca, duce la degradarea asociatilor vegetale respective.

5.Fauna este un alt element component al peisajului cu o sensibilitate deosebita la impactul turisti. Se cunoaste faptul ca fauna cinegetica si piscicola este o resursa atractiva propriu-zisa determinand practicarea a 2 variante ale turismului recreativ: vanatoarea si pescuitul. De modul cum sunt gestionate resursele faunistice ale unui teritoriu depind relatiile de echilibru si dezichilibru in fondurile date.

Prin practicarea sa intensa, turismul afecteaza si indirect fauna, modificand conditiile ei de habitat. In biotopuri se produc dereglari urmate de migrarea faunei spre teritorii mai putin frecventate. Este cazul animalelor mari (urs, cerb, mistret) care isi restrang arealul populat paralel cu invazia muntilor de catre turisti.

Prin infiintarea gradinilor si parcurilor zoologice sau acvariilor turismul contribuie la transferul faunei dintr-o regiune climatica in alta si cresterea numarului animalelor in captivitate.

6.Asupra stratului de sol actiunea turistilor se manifesta cu o intensitate sporita, solul interpunandu-se dealtfel intre relief, ale carui forme de regula le acopera si omul. Construirea elementelor infrastructurii scoate din circuitul evolutiei naturale solurile unor suprafete din ce in ce mai extinse; potecile si cararile de munte, trasate la libera alegere a turistilor, devin, prin distrugerea structurii substratului edafic, fasii afectate cu predilectie de eroziune; de-a lungul marilor cai de circulatie si in jurul unitatilor turistice apar procese de poluare chimica a solurilor etc.

Analiza componentei negative a impactului ecologic al turismului conduce la evidentierea unor solutii sau deziderate ce trebuie aplicate pentru limitarea sau oprirea consecintelor nefaste. Intre acestea amintim:

amenajarea moderna a obiectivelor sau ariilor turistice pentru a atribui exploatarii lor un caracter organizat si controlat;

diversificarea ofertei turistice cu scopul disiparii cererii, regularizarii fluxurilor si diminuarii suprasolicitarilor;

corectii aduse strategiei de exploatare turistica in care tendinta castigului momentan cu orice pret sa fie reconsiderata; latura sociala a turismului trebuie sa primeze in raport cu cea economica;

intensificarea procesului de educatie turistica in randul maselor de practicanti, cu relevarea exacta a consecintelor actelor distructive pentru natura si societate;

masuri legislative de protectie a zestrei atractive, dar si a peisajului adiacent acesteia.