POTENTIALUL JURISTIC AL TINUTULUI ORASTIEI

POTENTIALUL JURISTIC AL TINUTULUI   ORASTIEI

1. Culoarul Orastiei

Prin caracterele geografice s,i functiile actuale, Culoarul Oras.tiei este una dintre individualitatile geografice careia foarte greu i se pot gasi asemanari cu alte diviziuni ale edificiului carpatic. A aparut si a functional in permanenta ca depresiune intre Carpatii Meridional! si Muntii Apuseni, dar legatura stransa cu Bazinul Transilvaniei a facut ca acest culoar sa fie privit uneori ca prelungire vestica a Depresiunii Transilvaniei, chiar ca depresiune de contact sau campie piemontana apartinand ariei deluroase subcarpatice circumtransilvane. Dar si atunci cand a fost considerat ca depresiune intracarpatica a fost legat fie de Muntii Apuseni, fie^de Carpatii Meridionali. Unitatea de geneza si evolutie cu Depresiunea Hategului si Dealurile Hunedoarei, influenta exercitata de muntii de la sud asupra lor si rolul aproape determinant jucat de raurile venite din acesti munti pentru modelarea reliefului si asimetria culoarului reprezinta argumente neindoielnice pentru considerarea acestei arii depresionare ca formand o unitate intracarpatica legata mai mult de Carpatii Meridionali. Aceasta cu atat mai mult, cu cat activitatile desfasurate in cadrul ei sunt influentate, in primul rand, de ceea ce tine de Carpatii Meridionali, iar legaturile principale sunt orientate cu precadere spre Muntii sureanului.

Limita de sud urmareste cu consecventa contactul dintre cristalinul Muntilor sureanului si formatiunile tortoniene. In lungul ei, la iesirea raurilor din munte, vaile se largesc oferind posibilitatea fixarii unui sir de localitati. Marginea de nord este sj mai clar pusa in evidenta de o denivelare de aproximativ 300-350 m.

1.1. Relieful si alcatuirea geologica

Relieful mai malt se desfasoara langa abruptul muntilor, ca o prispa deluroasa, formata dintr-un ansamblu de culmi aproape paralele. Toate aceste culmi, la altitudinea de 400-450 m, cu tendinta de inaltare spre marginea muntelui pana la 500 m, se asociaza intr-o singura treapta piemontana.

Culoarul Oras.tiei se dezvolta de o parte si alta a Vaii Mures.ului Tntre Muntii Metaliferi si S. ureanu intre localitatile Deva si Aurel Vlaicu.

Relieful a fost modelat de raurile care vin dinspre munte, perpendiculare pe Mures.

In partea centrala se desfasoara lunca larga a Muresului (2-5 km), marginita spre nord si sud de terase si dealuri cu altitudini de 300 - 500 m, mai bine dezvoltate in partea sudica in piemontul Muntilor sureanu.

Terasele inferioare au pe alocuri o Tntindere de cativ^a km, formand adevarate campuri cum este Campul Painii intre Orastie siAurel Vlaicu.

Peisajul este predominant agricol.

Zona reprezinta o importanta cale de acces spre cetatile dacice din Muntii Orastiei si spre Geoagiu Bai.

Se poate vorbi in relieful zonal de o treapta piemontana cu forme inalte pana la 450 m. Ea cunoaste forme plate si mai rar panta abrupta. Terenul este favorabil culturilor de camp si pomiculturii. Treapta de mijloc a teraselor formeaza campuri largi, ca eel numit Campul Painii, cu sol gras si pante dulci, teren favorabil agriculturii. treapta inferioara se intinde intre 1-5 km latime, cuprinde lunca propriu-zisa a Muresului cu relief format din meandre parasite si zone depresionare. Locurile aici sunt favorabile dezvoltarii agriculturii si gradinarirului, cu terenuri umede, cu apa subterana aproape de suprafata, cu vegetatie hidrofila.

Muntii sureanu (Orastiei) sunt asezati in partea central estica, pe teritoriul judetului dezvoltandu-se 2/3 din suprafata lor. Geograful Vintila Mihailescu a propus pentru aria nordica dinspre culoarul Muresului denumirea de Muntii Sarmizegetusei sau Muntii Cetatilor dacice.

Culmile rotunjite si prelungi, slab ondulate se desfac in evantai din culmea cea mai inalta (Varful lui Patru - 2130 m, sureanu - 2059 m, Comarnicel - 1894 m, Negru -1862 m) coborand spre Depresiunea Hategului si Culoarului Orastiei. Suprafata de modelare Borascu ocupa un areal redus in zona varfurilor sureanu - Ausel - Varful lui Patru, care depasesc 2000 m altitudine. Cea mai larga dezvoltare o prezinta suprafata miocena Rau ses, care coboara pana la 1250 m deasupra marginilor masivului, de unde ca o prispa marginala se intinde suprafata pliocena Gornovita denumita in partea sud-vestica 'Platforma luncanilor'.

Relieful glaciar este slab dezvoltat , existand doar cateva circuri glaciare de dimensiuni mai reduse in jurul varfului sureanu.

O larga dezvoltare prezinta relieful carstic in zona Platformei Luncanilor, unde exista numeroase pesteri cum sunt Ciclovina, sura Mare, Ponorici, Federi, Tecuri, Cetatea Bolii, Valea Stanii, Rosia etc., vai in chei, mai specaculoase fund cheile Crivadigi, Banitei, Taiei si Rosiei, avenuri ca Ponorici, Dosu Lacsorului, Batan sau Tau Negru, Fundatura Hobenilor, Balaj etc., vai dolinare cum sunt: Caprioara - Preluci, Piatra Tinului - Blidaru, Albii etc., polii, sohodoluri etc.

Viata pastorala este bine dezvoltata existand numeroase tarle adaposturi pentru vite, fanare si colibe.

In zona Gradistei Muncelului apar o serie de terase antropice, amprenta a civilizatiei dace care si-a dezvoltat aici un sistem de cetati cu caracter defensif.

Pentru valorificarea potentialului turistic al acestor munti exista un proiect , privind amenajarea Parcului Natural Gradis.tea de Munte - Ciclovina.

Valea Gradistei sj Sibiselul. In pajisti intalnim flora ierboasa cu specii hidrofile de rogoz, graminee mezofile, ca firuta. coada vulpii si iarba cainpului. intalnim in portiuni mai mici din aceiasj zona trestia si papura. Nu lipsesc plantele medicinale atat de necesare Societatii Comerciale 'FARES' S.A., care le prelucreaza.

Astfel, atat in padurea Romosului, de pe Dealul Pemilor, cat si in padurea din Vale de pe Dealul Mic create arboretul padurilor de foioase: stejarul (Quercus robur), carpenul (Carpinus betulus), mesteacanul (Betula verrucosa), cornul (Cornus mas).

La marginile si mai ales in taieturile acestor paduri intalnim: alunul (Corylus avellana), rugul de mure (Rubus sulcatus), rugul de zmeura (Rubus idaeus), socul (Sambucus racemosa), macesul, paducelul.

In paduri vietuies.te o fauna specifica acestei vegetatii dominate in cea mai mare parte de stejar. Odata cu toamna apar aici mistretii (Sus scrofa) in cautarea ghindei si a jirului, dar care adeseori intra si in lanurile de porumb din apropiere.

In anotimpul rece, aceleasj paduri sunt parcurse de lupi (Conis lupus) in cautarea hranei, de vulpi (Canis vulpes), de veverite (Sciurus vulgaris).

Nu 'lipsesc, mai ales din padurea Romosului, caprioarele (Capreolus capreolus), padurea prelungindu-se spre sud pana la munte, unde numarul acestora este mai mare. lepurele (Lepus europaeus) traieste mai mult in tufisurile din campia ce inconjoara orasul.

Dintre pasarile ce populeaza sj zona invecinata orasului amintim: potarnichea si mierla. In luncile raurilor se intalnesc fazani s,i rate salbatice. Parte din aceste pasari |i animale prezinta interes cinegetic, ele fund, in functie de specie, ocrotite de lege.

Dintre toate apele ce curg in apropierea oras.ului, Mures.ul este eel mai bogat in
pes/te: somn, mreana, scobar, crap, clean etc. In sectorul superior al Sibiselului si Gradi|tei
traieste pastravoil.

Intre rezervatii sau monumentele naturii puse sub ocrotirea organelor judetene, deoarece nu beneficiaza de o reglementare juridica in acest sens, amintim:

Fagetul secular de la Cetatea dacica Gradistea Muncelului, care se intinde pe o suprafata de 35 ha, protejand de eroziune asezarea dacica si constituind in acelasi timp un peisaj incantator;

Cheile Ardeului, Cheile Madei, impresionante pentru frumusetea lor, pe langa
aspectul carstic, prezinta interes deosebit datorita specificului botanic termofil,
de stancarie calcaroasa. Calcarul lor, in special de la Cheile Ardeului, este un
calcar comun, folosit in pregatirea varurilor.

1.5. Rezervatii naturale

Pentru frumusetea peisajului si pentru pastrarea echilibrului ecologic pe teritoriul judetului Hunedoara au fost amenajate rezervatii naturale care se incadreaza intr-o larga diversitate de tipuri.

Parcul Natural Gradistea de Munte - Ciclovina

Se dezvolta in vestul Muntilor sureanu pe o suprafata de 1000 m². Constituit in 1979, a fost amenajat cu scopul de a asocia protectia elementelor naturale (Pesterile Ponorici - Ciclovina, sura - Mare, Federi, Ohaba Ponor) cu obiectivele arheologice (cetatile dacice Sarmizegetusa - Piatra rosje - Blidaru - Costesti) si elemente etnografice autohtone din Platforma Luncanilor.

Formele carstice de adancime sunt numeroase mai ales in zona Platformei Luncani, cum ar fi: Pestera de la Tecuri, Ciclovina, sura Mare, Bolii, Federi, Ponorici, Rosja si altele; intalnim vai in chei, mai spectaculoase fiind cheile Taiei, Rosjei, Banitei,

Cruvadiei, avenuri ca Ponorici, Dosu Lacsorului, Tau Negru, Fundatura Hobenilor, Balaj etc.; vai dolinare cum ar fi: Caprioara-Preluci, Piatra Timului - Blidaru, Albii, etc.

Pestera Tecuri situata nu departe de Pestera sura Mare, pe malul stang al Vaii Pietrosul, cu o lungime de 500 m, este accesibila printr-un aven adanc de 12 m, amenajat cu o scara de lemn.

Pestera sura Mare e situata in partea inferioara a Vaii Ohaba care se varsa in strei, in dreapta satului Ponor, fiind un monument al naturii datorita despicarii uriase in stancile calcaroase inalte de aproximativ 40 m. Aceasta pestera atrage prin bogatia si varietatea concretiunilor parietale oglindite in apa linistita a dolinelor.

La sudul satului Ciclovina sj la nord de catunul Ponorici se afia 3 pesteri importante: Pestera Ciclovina, Pestera de la Luncani si Pestera Ponorici.

Pestera Ciclovina este considerate, ca una dintre cele mai mari pesteri din tara, renumita prin impodobirea pitoreasca din interior. Accesul in pestera se face printr-o galerie sapata de om pentru exploatarea guanofosfatului.

Pe langa aceste pesteri mai intalnim: Cheile Banitei scurte dar pitoresti, de la mijlocul lor se dezvolta un bazinet depresionar de confluenta, de unde urea o poteca spre cetatea Bolii.

Cheile Taiei si Rosiei, desi scurte, sunt spectaculoase, iar in perejii lor se deschid cateva pesteri.

Rezervatia naturala - Cheile Madei

Cheile Madei sunt amplasate_vin partea de sud-est a Muntilor Metaliferi, in bazinul superior al Vaii Geoagiului, la marginea satului Mada, comuna Balsa, jud. Hunedoara, si la aproximativ 26 km de municipiul Oras,tie. Accesul se poate face dinspre Orastie pe DN 7 (E 75) pana la Halta Geoagiu, unde se face stanga pe DJ 705 si se inainteaza prin satele Gelmar si Geoagiu, pana la intrarea in satul Bozes. de unde se face stanga pe drumul comunal 208 pana in satul Mada.

Rezervatia naturala Cheile Mada s-a constituit in anul 1979, cu o supafata de 10 ha, incadrandu-se in randul rezervatiilor de dip mixt, categoria a IV. Arealul adaposteste elemente de flora si fauna periclitata si rara, precum si o serie de endemisme. Cheile sunt rezultatul strapungerii versantului vestic al Plesei Mari (712 m) de catre Valea Balsei, formand astfel pe o lungime de 2,4 km o zona de un pitoresc aparte. In zona Plesei Mari se intalneste un relief carstic alcatuit din doline, unde, pana in urma cu aproximativ 50 de ani, locuitorii satului Mada cultivau grau. La baza peretelui de stanca numit Piatra Mazii, aflat la nord-est de sat, se poate observa o pe^tera folosita drept loc de refugiu in timp de restriste, numita Pestera Zidita, avand o dezvoltare de 545 de metrii, cuprizand o serie de stalagmite, stalagtite si coloane, precum si o numeroasa colonie de lilieci. Versantul stang al Cheilor Madei este dominat de varful Dosu (684 m), care ofera un minunat punct de vedere asupra Muntilor Metaliferi. Catre mijlocul cheilor poate fi distinsa forma de amfiteatru natural al versantului drept, si observa cateva grote numite de catre localnici 'Casoaie'. Putin mai jos se afla un izbuc carstic a carui apa, vara pare rece, iar iarna nu ingheata. In portiunea de sfarsit a cheiilor se disting amenajari defensive datand din perioada Revolutiei de la 1848-1849, dovada ca romanii au aparat aceasta cale de acces spre inima Muntilor Apuseni La iesjrea din chei exista la inceputul veacului un zagaz care abatea o parte din apa catre o moara aflata in apropiere. Vizitarea cheilor se poate face numai pe jos sau calare, doar pe timp de vara cand vremea este frumoasa, iar apa raului are un debit mai scazut. De asemenea exista si posibilitatea practicarii alpinismului, existand o zona unde s-a inceput pitonarea unui traseu de catre membrii A.T.M. Kogaion Oras.tie. intalnim diferite specii de copaci precum fagul (Fagus silvatica) si stejarul (Quercus robur), si arbori cum ar fi paltin (Acer platanoides), -carpen (Carpinus betulus), frasin (Frasinus excelsior), salcam (Robinia pseudocacia), maces (Rosa sp.), paducel

(Crataegus monogyna) si altele. Alaturi de toate acestea Tntalnim si elemente de flora rara ca: Laleaua pestrita (Fritillaria montana) si Jalesul (Salvia transilvanica). Dintre elementele faunistice prezente in zona, intalnim mistret (Sus scrofa), lup (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), caprioara, iepurele salbatic (Lepus europaeus), iar dintre speciile de pasari avem turturica (Streptopelia turtur), vrabia (Passer montanus), barza (Ciconia Ciconia), pitigoi (Parus maior), pescarusul de rau, soimul de stanca, etc. In apa cheilor traiesc o serie de specii precum pastravii (Salmo trutta fario), clenii (Leuciscus cephaulus), racii, sa. Alaturi de toate aceste specii din fauna rezervatiei naturale Cheile Mazii, intalnim si exemplare de fauna periclitata precum vipera cu corn (Vipera amotides). Obiective de interes turistic din zona:

Pitorestile grupe de chei s.i pesteri de la Mada, Ardeu, Glod, Cib, Bacaia;

. Pestera zidita de la Mada, monument istorjc de secol XVI-XVIII si zona de interes speologic;

. Izvoarele minerale de la Mada, Bacaia, si Cheile Cibului;

. Bisericile din Mada, Ardeu. Balsa, Bozes Bacaia, Cib, Glod, monumente religioase ce se incadreaza din secolele XVI-XVII si pana in prezent;

. Numeroase puncte de belvedere: Dosu Mazii (684 m), Plesa Ardeului (855 m), Plesa Mazii (712m).

ojoacele din acest areal raman pana astazi printre cele mai valoroase realizari ale cojoacelor din tara noastra.

2.2.2. Mestesuguri si ocupatii traditionale

Dintre mestesuguri specifice sunt cojocaritul, confecponarea {esaturilor de casa din in si canepa si ciopliturile in lemn (Castau).

Tabacitul si cojocaritul au luat amploare inca din secolul al XVI-lea, avand cea mai larga dezvoltare in zona Oras.tiei (Oraftie, Martinesti, Castau, Geoagiu, Turdas. etc.), unde se remarca in trecut cromatica sobra alb-negru.

Cojocaritul s-a extins s.i in alte localitati ale judetului: Hartagani, Baita, Baia de Cris., Dobra, Pui etc.

Tesutul a avut o larga dezvoltare, folosindu-se razboaiele de tesut din lemn. Sunt renumite tesaturile de casa, facute din canepa si in de la Beriu, Orastioara, Geoagiu, Lapus.nic, Dabaca, Muncelu Mare, Sacamas, Cerbal etc.

Ciopliturile in lemn a avut o larga dezvoltare in intreg judetul. Alaturi de crestaturi in lemn si piese de arhitectura populara, se faceau furci pentru tors, fusuri, bucs.e si alte obiecte populare.

2.2.3. Manifestari folclorice, etnografice si istorice

Serbarile de la Costesti se desfa.s,oara in luna iunie in perimetrul cabanei Costesti la poalele dealurilor pe care se gasesc cetatile Blidaru si Cetatuia. Aici au loc parazi ale portului popular, spectacole, dansuri si unele manifestari culturale, reunind nu numai locuitorii judetului, dar si din alte zone ale tarii. La baza acestei manifestari au stat 'Intalnirile tineretului cu istoria' initiate in perioada anilor '80.

Dintre cantecele specifice zonei amintim 'Bocetul fetei' (la Romos) si 'Lele de la Orastie', iar dintre dansuri 'Caluserul' si 'Invartitele'.

2.2.4. Obiceiurile

Sunt manifestari rurale care reflecta evenimentele din viata obttii sau a individului, de cele mai multe ori sunt intalnite ca simbol.

Poporul roman a pastrat unele obiceiuri, practici, si simboluri ca manifestari la sarbatori, la anumite zile ale anului agricol. Aceste zile marcheaza inceperea, desfasurarea si incheierea unor activitati agricole, stabilite prin obiceiuri, practici si simboluri ca urmare ale ritualurilor si ceremoniilor arhaice, legind solstitii si echinoctii de anotimpuri, de evenimentele agricole.

Cele mai importante obiceiuri ale zonei sunt obiceiurile de iarna, obiceiurile de primavaara, cele de vara, precum si nunta si inmormantarea.

Obiceiurile de iarna

Colmdul este un obicei religios care vesteste nasterea Domnului Isus Cristos, cantarea de Craciu precum si cu ocazia Anului Nou.

Obiceiul Calusarilor Jocul si in acelasi timp obiceiul calusarilor este intalnit in toate satele zonei si pe Valea Gradistei, ele se practica numai la sarbatorile de iarna , fund cunoscute sub numele de calus.ar, calus.er sau scaluser.

Obiceiuri de primavara

Popelnicul este un obicei desfasurat in luna aprilie si are la baza un ritual din categoria celor legate de fertilitate. Acest obicei este specific arealului Gradistea -Ciclovina. Are in vedere faptul ca flacaii si fetele cauta pe dealurile din imprejurimile satului, o lanta numita 'popelnic', cu ajutorul careia se face o fiertura cu care asi spala cositele in cantece si strigaruri.

Obiceiuri de vara

Cununa grdului este un obicei stravechi ce se petrece dupa terminarea secerisului, cand din ultimele spice se face o cununa de grau care se pune pe capul unei fete, care se uda si apoi se as.eaza in casa, simbolizand recolta viitoare care trebuie sa fie si mai bogata. Aducerea cununii acasa este insotita de cantece, jocuri si udarea persoanei care o duce. Acest obicei constituie un mare prilej de bucurie pentru locuitorii satelor si se face pentru a aduce bogatia in anul urmator.

Claca este o manifestare folclorica specifica zonei. Noul sens al cuvantului este acea muncacolectiva benevola pe care o fac taranii pentru a se ajuta unii pe altii. Adesea ea e insotita de o mica petrecere, cu mancare si este un ritual specific in satele de pe Valea Gradistei, la Luncani, Costesti si Orastioara de Sus.

Incununarea boiilui e un obicei stravechi ce se desfasoara in luna iunie, constand in impletirea unei cununi de flori de albastrele si maci simbolizand fertilitatea si robustetea. Ceremonialul propriu-zis este prilejuit de nedeea traditionala din luna iunie, constand in desemnarea celui mai harnic gospodar din sat, dar si acel om al carui animal de munca este eel mai frumos si robust.

Nedeile reprezinta manifestari pastrate din vechirne cu puternice valente turistice, care au la baza un fel de targuri de inaltime, cu ocazia carora oamenii se adunau pentru schimburi de produse si petreceau in natura. Cu timpul si-a pierdut rolul economic in dauna sarbatorii propriu-zise, coborand geografic spre poalele muntilor.

Nedeile se orgsnizeaza anual in majoritatea localitatilor din judet si atrag un numar insemnat de oameni, unde ambianta este data de manifestarile culturale, la care se adauga diferite activitati cu caracter recreativ. In trecut, nedeile se desfasurau incepand de dimineata pana seara tarziu, in curtea unui gospodar ce avea feciori. In prezent, aceste manifestari se desfasoara de obicei in caminele culturale, de seara pana dimineata.

O serie de nedei sunt strans legate deiesirea oilor de la iernat. Cele mai multe nedei se tin in saptamanile pregatitoare Rusaliilor si continua pana duminica Sfantului Petru.

Nunta si inmormantarea

Nunta: Obiceiul se caracterizeaza prin cortegiul fastuos, costumele populare
purtate de nuntasi, dansurile populare si zestrea miresei. In prezent unele caracteristici nu
la mai intalnim la nunti. ,

Inmormantarea este un obicei foarte vechi, anterior crestinismului (la romani), fund dintre toate manifestarile eel mai conservator (bocitul, inmormantarea pentru mortii tineri). In unele zone obiceiul are trasaturile unei zone care aminteste creatia dacilor in nemurirea sufletului.