Turismul si protectia mediului inconjurator

Turismul si protectia mediului inconjurator

Legatura intrinseca dintre turism si mediul inconjurator, face ca acesta sa fie interesat de toate actiunile de protectie a mediului si prin acestea de protectia propriilor resurse, caci asa cum arata specialistul elvetian, prof. Krippendorf: "Daca putem sa pierdem si apoi sa ne reconstituim capitalul in alte domenii ale economiei, nu acelasi lucru se intampla in turism, unde substanta de baza-peisajul si pamantul-odata pierduta este iremediabil pierduta."

Relatia turism-mediu inconjurator este polivalenta, ea incluzand si circumstanta in care, prin actiunile realizate pentru desfasurarea activitatii turistice se sporeste atractivitatea unora dintre componentele mediului inconjurator.

1. Actiuni de protectie a mediului inconjurator si a potentialului turistic

Stabilirea si aplicarea consecventa a unei politici de protectie a potentialului turistic se impune pentru ca, mereu, apar noi si importante deteriorari ale resurselor turistice, unele iremediabile. Actiunile distructive sunt numeroase, mai ales in zonele si la obiectivele la care se manifesta o concentrare turistica, si in conditiile in care dotarile si amenajarile speciale necesare practicarii diferitelor activitati turistice lipsesc, astfel, distrugandu-se uneori ireversibil elemente ce le-au consacrat ca atractii turistice, unele avand caracter de unicat.

Prin masuri de protejare a mediului inconjurator si monumentelor naturii, prin realizarea unor rezervatii si parcuri nationale in diferite zone ale tarii s-au mentinut si au aparut noi locuri de interes turistic, motivat de cadrul natural avand o flora variata si valoroasa, o fauna remarcabila si peisaje pitoresti. Organizarea si exploatarea turistica a parcurilor nationale si naturale asigurandu-se protectia si conservarea lor, ca si amenajarea pentru vizitare a pesterilor, ca obiective turistice de atractie deosebita, imbogatesc si diversifica oferta turistica romaneasca cu noi produse turistice.

O atentie deosebita trebuie acordata protejarii, restaurarii si valorificarii monumentelor istorice si de arhitectura, prin lucrari de sistematizare orientate, fie spre integrarea monumentelor in structura cadrului urban contemporan, fie prin crearea unui cadru propriu, urmarindu-se punerea in valoare si includerea lor in circuitul turistic.

Protectia mediului inconjurator si a patrimoniului turistic este dependenta si de constiinta ecologica a populatiei, de sentimentul de atasament si respect pentru natura patriei, pentru locurile cu rezonanta istorica si creatiile artistice realizate de-a lungul timpului pe meleagurile mioritice. Dobandirea acestei constiinte ecologice se poate realiza printr-o sustinuta actiune de educatie, actiune ce trebuie indeplinita permanent pentru toate varstele, insuflandu-se o atitudine de respect si responsabilitate fata de resursele naturale, in vederea ocrotirii lor.

Potentialul turistic fiind o parte integranta a mediului inconjurator, existenta si dezvoltarea lui depinde in mod obiectiv de calitatea acestuia, deci poate fi considerat un posibil indice de calitate pentru mediul sau, un "barometru" al calitatii acestuia: se practica intens acolo unde sunt intrunite conditii bune sau se diminueaza si dispare treptat in zonele unde, din diverse motive, o componenta sau alta a mediului inconjurator se degradeaza[1].

Dezvoltarea serviciilor de piata prestate populatiei printre care se numara si activitatea turistica este consecinta fireasca a evolutiei de ansamblu a economiei, fiind corelata cu tendintele principalilor indicatori ai dezvoltarii economico-sociale, cum ar fi: produsul intern brut, veniturile reale ale populatiei, rata somajului, rata inflatiei, gradul de urbanizare, marimea timpului liber, dotarea cu bunuri de folosinta indelungata[2].

Masurile ce se impun pentru prezervarea potentialului turistic si preintampinarea degradarii lui vizeaza exploatarea stiintifica si rationala a resurselor turistice, astfel incat rata de exploatare a acestora sa nu devanseze rata lor de regenerare, iar intensitatea relatiilor directe sau indirecte ale turismului cu factorii de mediu sa nu depaseasca limitele capacitatii de suport a acestora, amenajarea stiintifica, rationala si eficienta a teritoriului, cunoasterea problemelor pe care le implica pastrarea echilibrelor ecosistemelor in plan global teritorial, printr-o analiza aprofundata si o mai buna gestionare, rationala a resurselor turistice ale tarii, astfel incat valorificarea turistica a acestora sa se desfasoare in contextul protectiei mediului inconjurator si a elementelor de potential turistic.

2. Turismul verde forma actuala in activitatile turistice

Tot mai mult, turistii sunt interesati de trasee si obiective neconventionale, originale, tipice pentru natura si traditiile culturale ale locului vizitat (agroturism, turism cultural, ecoturism).

Orice arie protejata care doreste sa promoveze turismul trebuie sa tinteasca un anumit tip de vizitatori ale caror atribute bio-fizice si culturale se potrivesc cu un anumit tip de arie protejata (marina, jungla, arctica, stepa, montana etc.).

Cu toate ca potentialul ecoturistic al Romaniei este urias, mai ales in ceea ce priveste zona Deltei si a Carpatilor, initiativele care se incadreaza in ceea ce poate fi numit ecoturism veritabil si care respecta principiile de baza ale ecoturismului sunt inca putine. Foarte multi de la noi din tara fac confuzii in ceea ce priveste ecoturismul, facand confuzie cu multe alte tipuri de initiative turistice.

Unul dinte avantajele competitive de care beneficiaza tara noastra, in comparatie cu destinatiile turistice consacrate, este acela al pastrarii mediului natural nealterat de prezenta si activitatile omului. Astfel, in cadrul rezervatiilor naturale nu putine sunt speciile de plante si animale declarate endemice sau monumente ale naturii. De asemenea, Romania inca mai pastreaza in mediul natural nealterat de prezenta omului, exemplare de flora si fauna care in alte tari au disparut sau nu mai pot fi vizitate decat in captivitate. Prin slaba dezvoltare in unele zone a formelor de turism clasice, s-a realizat astfel o premisa importanta de dezvoltare a ecoturismului, fapt ce ar impune tara noastra ca o destinatie importanta pentru aceasta forma de turism.

In concluzie, cresterea importantei protejarii mediului reprezinta stimulentul esential pentru continuitatea dezvoltarii industriei turismului. Competitivitatea prestatiilor ecoturistice impune respectarea urmatoarele demersuri: asigurarea dezvoltarii afacerilor prin focalizarea acestora, calitatea si consistenta ofertelor de produse si servicii ecoturistice; subordonarea activitatilor in conformitate cu interesele generale de gestiune a mediului; respectarea normelor si reglementarilor locale, nationale si internationale referitoare la calitatea mediului.