Consideratii generale ale ecoturismului

Consideratii generale ale ecoturismului

Exista multe trasaturi asociate cu ideea de ecoturism, printre care: durabilitate, responsabilitate, protejare, conservare, atitudine prietenoasa fata de mediu si nu in ultimul rand verde, un cuvant la moda pentru aceasta noua industrie.

Ecoturismul este o componenta a domeniului turismului durabil. ecoturismul este o versiune durabila a turismului in arii naturale, incluzand in acelasi timp si elemente ale turismului rural si cultural.

Ecoturismul este prin definitie o forma de turism care respecta principiile dezvoltarii durabile. Ecoturismul a fost initial doar o idee si nu o disciplina, multe organizatii l-au promovat fara ai cunoaste principiile de baza. Eforturi pentru stabilirea unor principii si criterii de acreditare recunoscute pe plan international au fost initiate inca din anul 1990, dar procesul a evoluat foarte incet, data fiind diversitatea domeniilor, experientelor, regiunilor implicate. Este recomandat ca fiecare regiune in care se practica ecoturismul sa dezvolte propriul sistem de principii, linii directoare si criterii de certificare, bazate pe materialele disponibile pe plan international.

Urmatoarele principii au fost stabilite si promovate de Asociatia de Ecoturism din Romania (AER), pe baza a doua modele internationale: Programul de Acreditare pe Natura si Ecoturism dezvoltat de Asociatia de Ecoturism din Australia, si Nature's Best, sistemul de certificare al Asociatiei de Ecoturism din Suedia. In abordarea AER, aceste principii ar trebui sa fie puse in aplicare de catre cei care ofera produse ecoturistice, dar si de cei care planifica dezvoltarea unei zone bazate pe ecoturism.

Ecoturismul se desfasoara in cadrul naturii si se bazeaza pe experienta directa si personala a turistilor in natura.

Ecoturismul contribuie la o mai buna intelegere, apreciere si bucurie de a descoperi si ocroti natura si cultura locala traditionala, atat pentru vizitatori cat si pentru comunitatea locala.

Ecoturismul ofera cele mai bune practici de turism si planificare din punct de vedere al conservarii naturii si dezvoltarii durabile. Produsul ecoturistic se desfasoara si este condus astfel incat sa protejeze si sa puna in valoare mediul natural si cultural in care se desfasoara.

Ecoturismul contribuie in mod pozitiv la protejarea ariilor naturale. Ecoturismul ofera modalitati practice pentru bunul management si protectia ariilor naturale.

Ecoturismul ofera contributii durabile privind dezvoltarea comunitatilor locale. Beneficiile locale pot proveni din folosirea ghizilor locali, cumpararea de bunuri si servicii locale si folosirea facilitatilor locale.

Ecoturismul trebuie sa asigure o reducere a impactului negativ asupra comunitatii locale vizitate si sa contribuie la conservarea culturii si traditiilor locale. Activitatile de ecoturism ofera in acelasi timp contributii constructive pe termen lung acestor comunitati.

Ecoturismul trebuie sa raspunda asteptarilor turistilor. Potentialii eco-turisti au un nivel inalt de educatie si de asteptari, asadar gradul de satisfacere legat de produsul ecoturistic este esential.

Marketingul pentru ecoturism ofera clientilor informatii complete si responsabile care conduc la cresterea respectului pentru mediul natural si cultural al zonelor vizitate si a gradului de satisfacere a turistilor.

Pentru a ajuta operatorii din ecoturism sa obtina performante maxime respectand principiile enuntate, sunt necesare linii directoare specifice. Ele ofera solutii practice pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabila, o arie larga de recomandari pe care un turist responsabil, un om de afaceri sau un proprietar de teren le vor putea aplica pentru a selecta un sejur turistic, pentru a construi o cabana sau pentru a organiza un program ecoturistic.

In cadrul Summitului Mondial al Ecoturismului (Quebec, 2002), s-au formulat un set de recomandari adresate guvernelor, sectorului privat, organizatiilor nonguvernamentale, institutelor de cercetare, agentiilor de dezvoltare si comunitatilor locale privind desfasurarea activitatii de ecoturism, bazate pe urmatoarele reguli:

diversificarea activitatilor ecoturistice in destinatiile respective si extinderea operatiunilor spre alte destinatii, pentru evitarea supraaglomerarii care ar ameninta durabilitatea, pe termen lung, a activitatii;

pregatirea si perfectionarea continua a fortei de munca pentru garantarea calitatii prestatiei ecoturistice;

integrarea armonioasa a peisajului natural al zonei cu elementele arhitecturale in vederea conservarii apei, energiei, materialelor neregenerabile.

Dezvoltarea unei afaceri ecoturistice necesita, inca din faza de concepere si pana la operarea propriu-zisa, satisfacerea unei combinatii de factori ce reflecta importanta mediului natural si a comunitatii locale pentru gestiunea rationala a tuturor resurselor antrenate.

Determinarea costurilor privind conservarea zonelor naturale protejate si a monumentelor istorico-culturale, atractive pentru turisti, permite planificarea si administrarea eficienta si justificata a ecoturismului. Printre efectele socio-economice pozitive ale turismului ecologic, se pot enumera:

schimburile culturale dintre rezidenti si turisti;

conservarea patrimoniului cultural al unei zone: obiceiuri, mestesuguri, traditii, dansuri, muzica;

crearea de noi locuri de munca atat in sectorul turistic;

stimularea investitiilor in sectorul turistic prin crearea de noi intreprinderi locale de turism;

imbunatatirea infrastucturii zonelor de destinatie turistica.

Orice forma a turismului aduce schimbari mediului, de aceea industria turismului recunoaste nevoia de a pastra acele elemente pe care turistul le gaseste atragatoare, straduindu-se sa coreleze costurile si beneficiile ecoturismului in ariile naturale protejate. Toti liderii din turism care se preocupa de resursele naturale se confrunta cu multiple probleme in dezvoltarea turismului de calitate in teritoriile protejate si in solutionarea impacturilor asupra biodiversitatii si comunitatilor locale.

Ecoturismul detine un rol semnificativ in dezvoltarea economica a unei zone sau regiuni de atractivitate turistica. Cele mai importante efecte pozitive se refera la contributiile in veniturile statului, generate de cheltuielile turistice si exportul/importul de bunuri complementare pentru tarile receptoare, si la stimularea investitiilor in diverse sectoare, astfel, prin efectul multiplicator al turismului contribuind la prosperarea economica a tarii.

Ecoturismul se materializeaza drept o solutie in combaterea efectelor negative si minimizarea impacturilor asupra ecosistemelor naturale. Ca forma de turism, specifica dezvoltarii durabile, ecoturismul are unele caracteristici specifice:

~ grupuri reduse de consumatori;
~ mediu natural;

~ impact minim asupra mediului natural;

~ relatii personalizate intre vizitatori si comunitatea gazda;

~ educarea turistilor pentru un comportament adecvat fata de mediul natural.

Ecoturismul, este dependent de numarul mare de turisti, este preocupat de dezvoltarea durabila si capacitatea de primire a teritoriului: el nu incurajeaza fluxuri mari de turisti, ci este destinat, in special, segmentului de turisti individuali si grupurilor organizate de mici dimensiuni.

Ecoturismul se bazeaza pe unele motivatii turistice, cum ar fi:

Motivatii educationale si cognitive

studierea si explorarea frumusetii naturii;

asistarea la evenimente interesante si deosebite ce au loc in urma unor fenomene naturale;

cunoasterea monumentelor naturii, rezervatiilor naturale, parcurilor si ariilor naturale.

Motivatii de relaxare si placere

odihna, relaxarea si evadarea din rutina si tensiunea vietii cotidiene;

petrecerea de vacante frumoase in cadrul unui mediu natural, altul decat localitatea de resedinta;

realizarea hobby-urilor, recreerea, plimbarea, agrementul;

acumularea de noi experiente si participarea la traditiile locului.

Motivatii sportive si de refacere a sanatatii:

practicarea pescuitului, vanatoarei;

vizitarea unor zone ecologice ce dipun de resurse naturale benefice pentru sanatate.

Una dintre tendintele care duc la cresterea ecoturismului o reprezinta dorinta turistilor de a alege vacante cu tenta educativa pentru imbogatirea cunostintelor. Cresterea ecoturismului este influentata si de dorinta tot mai mare a societatii urbane, "dependenta de birouri" de a fi mai activa. Aceasta tendinta este determinata de nevoia oamenilor de a scapa de stresul zilnic si nevoia de a petrece acel timp liber alaturi de prieteni si familie.

In timp, ecoturismul va avea o contributie inestimabila la educarea turistilor interni si internationali pe de o parte si a populatiei locale gazda pe de alta parte. Sansa unui schimb autentic de valori intre vizitatori si gazde, redescoperirea importantei traditiilor pentru valoarea materiala si spirituala a unei destinatii nu pot fi ignorate.