Piratii Marii Negre - drama electronica in trei acte

piratii

Piratii Marii Negre

- drama electronica in trei acte -

Prolog.

Vai de cel ce aduna ce nu este al lui! Pana cand se va impovara cu datorii? (Biblia, Habacuc)

Odata cu inventarea calculatorului electronic a aparut si posibilitatea stocarii si multiplicarii informatiei cu costuri nesemnificative. Ca si majoritatea uneltelor nascocite de om in vederea satisfacerii unor nevoi, si aici s-a ajuns destul de repede de la uz la abuz. Unul dintre aceste abuzuri de care s-a facut (sau se face) vinovat probabil fiecare utilizator de calculator cel putin o data este copierea, stocarea si/sau distribuirea neautorizata a informatiei electronice asupra careia exista restrictii in acest sens puse de proprietarul de drept al acesteia.

Actul 1. Comoara.

Imparatia cerurilor se mai aseamana cu o comoara ascunsa intr-o tarina. Omul care o gaseste, o ascunde; si, de bucuria ei, se duce si vinde tot ce are si cumpara tarina aceea. (Biblia, Evanghelia dupa Matei)

Cand vine vorba de notita de copyright a programelor software, materialelor video si audio, carti electronice, jocuri, etc, se intalnesc cam trei situatii.

In primul caz, e vorba de fericita ignoranta in care luam totul de-a gata, nestiind ca in pretul hardware-ului nu intra si sistemul de operare Windows sau programele Microsoft Office (Word, Excel, .), Adobe Photoshop, etc. Avem falsa impresie ca daca platim miile de RON pe calculator, programele care il fac functional intra la pachet. De fapt in mintea omului naiv nici nu exista aceasta diferentiere, iar informarea pertinenta asupra situatiei si perspectiva achizitionarii separate a softului pe bani poate chiar mai multi decat a costat hardware-ul, ar parea de-a dreptul scandaloasa pentru acesta.

A doua situatie este ilustrata de legendarul strut, care se ascunde capul in nisip ca sa nu vada ceea ce l-ar putea deranja. Dupa perioada initiala de necunoastere a ilegalitatii folosirii produselor nelicentiate, omul nostru a ajuns sa cunoasca legea. Dar o evita cu gratie si cu consecventa.

A treia circumstanta, si cea mai nefericita, este cand piratul informatic deliberat si constient isi apara fapta cu o atitudine haiducesc-justitiara. Fapta lui e morala pentru ca cel de la care fura este un hot cu mult mai mare. Acestia vor construi o intreaga teorie conspirationist - innegritoare pentru a-l face pe maruntul pirat sa-si vada fapta aproape neprihanita si pe deplin justificata cand e comparata cu hotia organizata a mogulilor software. Acestia trec cu vederea ca faradelegea nu naste neprihanire, aducand o justificare asemanatoare cu a celor ce spun ca fura statul pentru ca de fapt statul si conducatorii sunt cei mai mari hoti. Acestia nu isi aseaza standardele potrivit cu neprihanirea lui Dumnezeu ci cu faradelegea oamenilor. Dar chiar daca magnatii zilei ar fi negrii, noi trebuie sa fim albi, chiar daca guvernarea ar fura, noi trebuie sa fim cinstiti, chiar daca gigantii software ar pune la cale conspiratii, noi trebuie sa "biruim raul prin bine".

Ca sa intelegem mai bine ce inseamna piratarea, citez (aproximativ) de pe pagina web a unei firme distribuitoare de soft:

Spre deosebire de alte lucruri pe care le cumparati, aplicatiile software (si alte produse electronice - video, audio, etc) pe care le cumparati, nu va apartin. In schimb, dvs. deveniti un utilizator licentiat - ati achizitionat dreptul de a utiliza programul software pe un singur computer, dar nu puteti pune copii pe alte masini sau trece programul software spre utilizare altor colegi. Pirateria software consta in (insusirea si) distributia ilegala si / sau reproducerea produselor electronice pentru utilizare profesionala sau personala. Indiferent daca pirateria software este deliberata sau nu, ea este oricum ilegala si pedepsita prin lege.

Dupa convertire, am inceput sa fiu din ce in ce mai atent la chestiunea numita "License agreement" cand instalam Windows-ul, sau vreun alt soft. Am inceput sa le citesc (partial) unele licente, si astfel am devenit constient ca exista software pentru care trebuie sa platesti, sau care poate fi folosit gratuit pe termen limitat, sau care e complet gratuit. Ajunsesem sa am cate o mica strangere de inima la fiecare apasare pe butonul "Accept" (la programele piratate), sperand ca minciuna nu e (asa de) minciuna. Intre timp am invatat aproape pe de rost cheia (crack-ul) de Windows XP, mi-am facut douazeci si ceva de CD-uri cu mp3-uri crestine, cateva cu soft, si alte cateva zeci cu filme. Am ajuns sa ma simt bine cu colectia mea, si de fiecare data cand mai adaugam un CD crestea si multumirea mea vazandu-mi comoara marindu-se. In toata umblarea mea prin cercurile de tineri credinciosi, nu am auzit vreo condamnare a acesor practici, cu o singura exceptie. Un prieten mi-a spus ca stie o persoana crestina care nu pune in calculator decat CD-uri originale, nepiratate. Am uitat cine mi-a spus acest lucru, dar am tinut minte ce mi-a spus, ca exista un astfel de om. Si asta mi-a ramas ca o mustrare care m-a insotit permanent de atunci. Dar de fiecare data am aplicat tehnica lui Scarlet O'Hara. Tanara femeie alunga orice problema cu cuvintele "ma voi gandi la asta maine".

Intr-o extraordinara introducere pe care Beniamin Faragau o face programului Istoria Binecuvantarii, acesta spune:

Principiul dupa care "cetatea" este condusa ar putea fi exprimat prin cuvintele lui Faraon, unul dintre exponentii "domnului puterii vazduhului" si al "duhului care lucreaza acum in fii neascultarii": "Sa se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca sa aiba de lucru, si sa nu mai umble dupa naluci."

In scoala generala faceam colectie de atibilde cu jucatori de fotbal sau masini, si imi amintesc cu cata grija le ordonam, le dezlipeam colturile, le numaram si le ingrijeam. Neavand prea multe lucruri ale mele, aceste atibilde erau bunurile mele de mare pret, hranindu-mi dorinta innascuta de proprietate privata, si bucuria de a detine ceva ce este doar al meu. Cam la fel se intampla cu adolescentul si tanarul. Izolat in lumea sa in care se simte deseori neinteles, acesta se refugiaza in bunurile adunate cu grija, in impresionanta colectie de muzica, jocuri sau filme. Iluzia e puternica, fisierele si discurile sunt acolo, le vezi, le detii, esti in control. Ce conteaza ca ai auzit ca e ilegal. In lumea ta ai regulile tale, odata intrate pe taramul unde tu esti rege, legile altora se suspenda, si tu devii monarhul absolutist care decide binele si raul.

Comoara ta devine stapana ta, si teancurile de CD-uri (pe care planuiesti sa le pui pe DVD-uri ca sa ocupe spatiu mai putin) iti ocupa si iti revendica timpul, preocuparile si energia. Ai zeci de giga de muzica pe care nici nu ai ascultat-o toata, downloadezi cu fervoare "tone" de carti electronice cand de-abia citesti cate o carte scrisa pe hartie la un jumatate de an si iti upgradezi calculatorul ca sa poti juca ultimele shootere si RPG-uri. Calculatorul credinciosului difera de altele doar prin cele cateva filme si muzici crestine, piratate asemenea celorlalte, si (sper) prin absenta pornografiei.

Actul 2. Blestemul cartii negre.

"Iata, pun azi inaintea voastra binecuvantarea si blestemul: binecuvantarea, daca veti asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru pe care vi le dau in ziua aceasta; blestemul, daca nu veti asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru si daca va veti abate de la calea pe care v-o dau in ziua aceasta." (Biblia, Deuteronomul)

La sfarsitul anului 2006 am fost la un concert cu Decean, si la sfarsit, un baiat din trupa a avut un indemn cu talc: "Cine are acasa mp3-urile poate sa-si cumpere de afara si carcasa." La iesirea din sala unde au concertat erau de vanzare CD-urile lor.

Cu alta ocazie, navigand cu spor prin spatiul virtual, am dat de blogul unui tanar convertit, si am fost (placut) surprins sa citesc urmatoarele cuvinte:

Am o problema: cum sa ma raportez la tot softul, muzica si filmele ce le-am adunat de-a lungul anilor. Daca renunt la ele . calculatorul meu va fii remarcabil de . "golut". Daca le pastrez . nu e ok, deci pacatuiesc cu buna stiinta.

Aceasta este intrebarea. "Cum sa ma raportez ?" Ce observ eu este ca la convertire, tinerii care nu au crescut in bisericile evanghelice probabil inteleg mult mai profund diferenta intre cele doua imparatii. Observa cu mai mare finete ca anumite lucruri care le faceau cu lejeritate pana atunci, acum nu-si mai au locul. Intuiesc corect ca in Biserica lui Hristos nu e loc decat pentru desavarsire, perfectiune, sfintenie, si nicidecum toleranta constienta fata de lucrurile despre care nu suntem incredintati, sau, mai mult, despre care suntem incredintati ca nu se cuvine sa le facem. Tragedia este ca daca omul nu se leapada de la inceput de lucrurile in privinta carora nu este incredintat, timpul il va vindeca. Sensibilitatea initiala o sa scada pana la disparitie. Gandul ca ceea ce face nu este tocmai bine il va deranja din ce in ce mai rar. Mai ales ca in noul anturaj de credinciosi nu vede vreo preocupare serioasa in acest sens.

Un alt caz interesant observat in cutreierarile internetului este campania Studioului Mesaj:

"Sa nu furi!". Este o campanie desfasurata de Studio Mesaj si se manifesta prin adaugarea de flutrasi in carcasa fiecarui CD sau caseta. Pusa sub acest semn, problema probabil te izbeste si poate fi consideratsa un pic prea dura. E totusi adevarul, indiferent daca alegem sa-l ignoram sau nu, iar rezolvarea problemei se reduce la un gest si o evaluare individuala. Nu vrem sa ducem in extrema problema si sa consideram orice copiere sau posesie de muzica in forma MP3, un lucru daunator. E foarte posibil ca pentru cineva aceasta sa fie singura forma in care poate ajunge sa asculte o anumita muzica. Sau poate fi un mod mai convenabil de stocare personala. Asa cum am spus, e vorba de o evaluare individuala a modului in care fiecare ne raportam direct si respectam munca unui artist.

In manualul de filosofie de liceu pe care l-am studiat eu exista o poveste a filosofului grec Plato, numita Inelul lui Gyges. Pe scurt, este vorba despre un pastor de oi din Lydia, Gyges, care gaseste un inel magic intr-o pestera. Odata rotit pe jumatate, inelul te facea invizibil, iar rotit inca o jumatate, reveneai la vizibilitate. Gyges ajunge la castelul regelui Lydiei, o seduce pe regina, si se introneaza el insusi rege.

Glaucon, povestitorul din cartea lui Platon, argumenteaza folosind aceasta istorisire ca moralitatea este o constructie sociala, a carei sursa este dorinta omului de a-si mentine reputatia virtutii si onestitatii. Iata cum explica el:

Presupuneti ca exista doua inele magice, unul care sa fie dat omului drept, si unul omului nedrept; nici un om nu poate avea o asa tarie de caracter sa reziste ispitei de a-l folosi. Nici un om nu s-ar putea abtine sa nu ia ce nu este al lui daca ar putea face asta in siguranta fara sa se teama ca ar fi prins. Atunci, faptele celui drept ar fi ca faptele celui nedrept. Si consider ca aceasta este o mare dovada ca omul se comporta moral nu din proprie vointa, sau pentru ca ar crede ca dreptatea i-ar fi de vreun folos lui insusi, ci din necesitate, caci oricand va sti ca poate fi nedrept fara consecinte, va fi nedrept. Caci toti oamenii cred in inimile lor ca nedreptatea este mai profitabila individului decat dreptatea. Daca s-ar putea imagina un om care sa obtina puterea de deveni invizibil si totusi nu ar face nimic rau si nu ar lua deloc ce nu este al lui, ar fi privit de catre cei din jur ca si cel mai mizerabil idiot, desi vorbind intre ei il vor lauda, mentinand o aparenta unul fata de altul.

(Platon, Republica; traducere personala libera)

Se poate spune ca lumea virtuala este formata din astfel de oameni, cu un grad mai mare sau mai mic de putere de invizibilitate. Majoritatea programelor de share in retea specifica la conectare ca nu se permit materiale care intra sub incidenta legii dreptului de autor. Unele ziare online interzic anumite forme de copiere si stocare a articolelor. Editurile pun in carti o pagina in care spun ca nu se permite copierea sau distribuirea sub nici o forma. Restrictii asemanatoare exista la filme si la mp3-uri. Dar sub protectia anonimatului cine ne opreste sa nu incalcam aceste reguli ? Stiind ca sunt sanse extrem de reduse de a fi prinsi, ce ne va opri de la a fi nedrepti ? Ce lege ne va opri sa ne instalam ultimul sistem de operare (piratat) de la Microsoft ? Ce standard ne va impiedeca sa ne adunam zeci de giga de muzica ? Ce reguli ne vor retine de la a ne construi colectii cu toate filmele nu stiu carui actor sau regizor ? Intr-adevar, in lumea fara Dumnezeu cu greu gasesti o motivatie obiectiva, launtrica, sa nu profiti de inel. Dar in lumea cu Dumnezeu ? Un oarecare apostol ne spune niste cuvinte tare ciudate: "Daca avem, deci, cu ce sa ne hranim si cu ce sa ne imbracam, ne va fi de ajuns." Citind aceste cuvinte, crestinul modern obisnuit cu variatiuni gadilitoare ale teologiei prosperitatii aproape ar exclama ca si Festus: "Pavele, esti nebun!" Cum asa, Sfinte Pavele ??? Vorbesti serios ? Vrei sa spui ca mi-ar fi indeajuns si daca n-as vedea meciurile din campionat sau cupa ? Si daca n-as fi la curent cu ce face Antonio si Jose, sau cumnatul lui Rosalinda, si amanta fiului vitreg al varului lui Teresa ? Vrei sa spui ca as putea trai fara televizor, home cinema, TFT, iPod si telefon cu bluetooth ? Vrei sa spui ca m-as putea desparti de toate colectiile mele (atat de minutios ingrijite si aranjate) de muzica, filme, soft, jocuri, si sa le consider ca un gunoi ? "Multi din ucenicii Lui, dupa ce au auzit aceste cuvinte, au zis: Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?" (Biblia, Evanghelia dupa Ioan)

In Vechiul Testament exista o imagine extrem de puternica a slabiciunii omului pentru lucrurile de acum. Dumnezeu hotaraste sa distruga cateva cetati din Campia Iordanului. Totusi, in una din ele locuia un om neprihanit, pe care El doreste sa-l scape. Ii porunceste sa-si ia gineri, fii, fiice, si tot ce are, si sa plece degraba.

"Dupa ce i-au scos afara, unul din ei a zis: "Scapa-ti viata; sa nu te uiti inapoi si sa nu te opresti in vreun loc." Nevasta lui Lot s-a uitat inapoi." (Biblia, Genesa)

Cred ca fiecare din noi, pe cararile care ies din cetatile Vrasmasului si duc spre Imparatia Lui Dumnzeu, ne mai oprim cateodata si privim cu parere de rau in spate la lucrurile in care odata am investit, pe care le-am iubit, si despre care Dumnezeu spune ca trebuie sa arda. De aceea ni se reaminteste si sub Noul Legamant ca "cei ce au neveste, sa fie ca si cum n-ar avea; cei ce plang, ca si cum n-ar plange; cei ce se bucura ca si cum nu s-ar bucura; cei ce cumpara, ca si cum n-ar stapani; cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca si cum nu s-ar folosi de ea; caci chipul lumii acesteia trece" (Biblia, Intaia Scrisoare a lui Pavel catre Corinteni). Porunca de a nu ne lega inima de lucrurile acestei lumi este cu atat mai puternica, acum, in Imparatia Fiului. Si daca ni se cere sa nu ne legam inima de lucrurile bune, cu atat mai mult ni se cere sa ne dezlipim de cele rele.

Actul 3. Harddisk-ul omului nou.

Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura (sau: zidire) noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi. (Biblia, A Doua Scrisoare a lui Pavel catre Corinteni)

Liviu Mocan are o poezie edificatoare in ce priveste atitudinea cu care omul nou trebuie sa priveasca la lucrarea mainilor lui.

apocalips

nerabdator astept

sa vad cum imi vor arde

sculpturile toate

poate intr-un loc adunate

din lumea intreaga

vor fumega intr-un foc mititel

poate pe munte

poate in vale

poate cu cinste

poate cu aspru dispret

nu stiu si nu voi sti vreodata

dar asteptarea urgiei

zilnic ma indeamna

sa le zamislesc cu desavarsita iubire

pe toate

(preluata de pe revistaperspective.ro)

Meditand la credinta si viata crestina, si vazand usurinta cu care unii credinciosi (incluzandu-ma si pe mine) isi pleaca genunchiul in fata diferitelor compromisuri, m-am oprit o data plin de indarjire in suflet si cu necaz m-am intrebat: Doamne, oare asta sa fie viata noua ? Oare compromisul este inevitabil, pana la toleranta ? Oare sfintenia pretinsa de Tine este o himera, o utopie religioasa ? Am fost atat de dezamagit de mine incat mi-am spus ca daca asta e tot ceea ce este, religia mea e aproape zadarnica. Daca invataturile divine rostite de Hristos nu au corespondent evident si tangibil in viata "cea de toate zilele", atunci "degeaba am crezut".

Desigur, obiectia omniprezenta este ca noi nu putem fi sfinti in aceasta viata. Totusi, citind epistolele Noului Testament, observam ca unii scriitori transmit salutari sfintilor din Ierusalim, Roma, Ahaia, Efes, Coloseni, etc. In Vechiul Testament, Dumnezeu porunceste solemn "Fiti sfinti, caci Eu sunt Sfant". Peste aceste cuvinte nu se poate trece. Sfintenia crestina nu este in capitolul optionale asa cum ar sugera unele curente teologice moderne, caci fara sfintire "nimeni nu va vedea pe Domnul". (Biblia, Evrei)

Nu gandul ca nu putem fi 100% desavarsiti trebuie sa ne preocupe, ci certitudinea ca Sfanta Treime porunceste si pretinde urmarirea acestui lucru. Daca nu vom crede ca un lucru este posbil, nici nu vom investi prea mult in a-l obtine. Duhul lui Dumnezeu, care a fost promis de Hristos fiecarui credincios, este intai si intai Sfant. Si cum pomul dupa roade se cunoaste, la fel se cunoaste si omul dupa roadele sfinte ale Duhului Sfant. Plang si imi cer iertare de fiecare data cand ma impiedec, de fiecare data cand constient ma indrept spre groapa ca sa cad in ea. Dar privind spre Tinta, voi cadea din ce in ce mai rar. Nevoindu-ma pe calea ingusta ma voi impletici mai greu. Ramanand in mana ferma a Tatalui imi va fi imposibil sa cad. Si voi umbla nu privind inapoi la multimea de urme a caderilor mele, ci tanjind dupa neprihanire, calauzit de lumina spre care ma apropii, privind inainte la "capetenia desavarsirii".

Libertatea pe care o are crestinul in Hristos inseamna sa nu exista NIMIC care sa-l impiedice, sa-l stanjeneasca in a-l iubi pe Dumnezeu "cu toata inima, cu tot sufletul, cu toata puterea si cu tot cugetul". Orice fapta, gand, atitudine sau sentiment care nu rezoneaza, care nu este in acord cu cine este Dumnezeu, cu caracterul Sau, cu revelatia Sa, ne ciunteste din aceasta libertate, ne departeza de "pasunile verzi" si de "apele de odihna".

Si atunci, ne vom intreba pe buna dreptate, ce ne impiedica sa fim asa cum este natural pentru crestin sa fie ? Ce ma impiedica sa fiu liber de orice lant care imi ingradeste libertatea de a-l iubi pe Dumnezeu ? Citesc cu mirare cum Pavel este "bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, nici o alta zidire, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos, Domnul nostru." (Scrisoarea lui Pavel catre Romani). Si stau si ma intreb, pe noi oare ce ne desparte ? Sa fie comoditatea, obisnuinta, compromisului, nepasarea, amanarea, neglijarea, indisciplina ? Daca nu rezistam ispitei in lucrurile mici, marunte, ce s-ar intampla daca am fi dati la moarte pentru credinta noastra ?

Desigur, etica folosirii informatiei electronice si a respectarii dreptului de autor este doar una din chestiunile recente la care crestinul trebuie sa-si plece atentia, si sa iasa din ignoranta si nepasare. Problema se intinde de la omniprezenta copiere de mp3-uri pana la folosirea cantarilor contemporane fara obtinerea drepturilor necesare de la detinatorii acestora. Exista chiar si (cel putin) o traducere a Bibliei, New Internation Version, care este protejata de copyright, si din acest motiv nu este inclusa in programele gratuite de studiu biblic, cum ar fi Theophilos sau eSword.

In aceste conditii, credinciosii au trei optiuni.

Prima (si ma tem ca cea mai intalnita) este sa foloseasca software si materiale video si audio fara nici o grija legata de aspectul legal si moral. Legile sunt incalcate, producatorii sunt prejudiciati, autorii sunt lipsiti de vrednicia rasplatii pentru munca depusa, iar credinciosului ii este diminuata autoritatea morala de a vorbi in numele lui Dumnezeu, care porunceste "Sa nu furi". De asemenea, ii este afectata marturia publica in fata neconvertitilor, care cunosc foarte bine implicatiile aderarii la standardele Scripturii.

A doua, este sa restrictioneze la minim folosirea produselor comerciale, sa evite cu grija "contaminarea" cu orice nu este indreptatit legal sa foloseasca. Aceasta este o actiune costisitoare, dar realizabila, care necesita vointa si disciplina, din cauza nevoii de monitorizare permanenta a informatiei electronice care intra si iese din calculator. O data achizitionata o licenta de Windows, restul nevoilor pot fi suplinite de programele gratuite, cu putina rabdare, si cu coborarea pretentiilor.

A treia, este folosirea exclusiva a alternativelor complet gratuite, de la sistemul de operare pana la programele de creare de documente si editare de fotografii. Desi suna bine, si solutia este necostisitoare dpdv material, este destul de costisitoare in ce priveste timpul si reinvatarea. Timpul, deoarece e nevoie de adevarate investigatii pentru a gasi alternativele gratuite, si de a le face functionale, deseori fiind nevoie de asistenta specializata. Reinvatarea, deoarece pentru cei care au folosit alt sistem de operare (ex: Windows) este un proces asemanator cu convertirea crestina. Fiecare lucru cu care erai obisnuit acum se face mai mult sau mai putin altfel, ai unele posibilitati aditionale, dar exista si lucruri pe care le puteai face cu mare usurinta inainte si acum nu mai poti.

Studiind diversele metode contraceptive, o persoana a observat ca singura care este 100% eficienta si sigura este un NU hotarat. In ce priveste etica informatiei, primul pas pe care trebuie sa il faca crestinul este o decizie puternica. Unii spun ca vor incerca o alternativa gratuita si apoi se vor hotari. Este un semn clar ca acea persoana nu e convinsa de imperativul iesirii din ilegalitate si imoralitate. Cand vorbim despre moralitate, nu putem spune: o voi testa pentru o vreme sa vad daca mi-e convenabila. Nimic mai departe de atitudinea crestina normala. Cand se casatoreste, omul ia o decizie nesentimentala, fara sa stie ce-i aduce viitorul, neavand nici o garantie indubitabila ca totul va fi bine. Aceata este si motivul pentru care barbatii (si femeile) sunt atat de ingroziti de perspectiva legarii prin legamant "pana cand moartea ii va desparti". Aceasta este si motivul pentru care casatoria se desface la fel de usor precum se face. Statornicia si responsabilitatea au decazut dintre valorile la care aspira oamenii. In loc sa ne ultragiem de comoditatea cu care toleram compromisul, ne intindem la rationalizari si justificari numindu-l "optiune personala" sau "libertate in Hristos".

Personal, toate considerentele prezentate mai sus m-au "bantuit" vreme indelungata. Dupa terminarea facultatii am aruncat majoritatea softurile piratate pe care le-am folosit in cei 4 ani, dar, defectandu-se sistemul de operare la un moment dat, mi-am refacut CD-urile cu Windows XP si Office. Mai recent, am aruncat toate filmele care imi placeau doar mie. Aceeasi soarta tragica au avut si cele ~30 CD-urile cu muzica crestina, cele 10 CD-uri cu documentatie si carti, si cele doua CD-uri refacute cu Windows XP si Office. Ca sa testez fezabilitate folosirii strict a software-ului gratuit, am cumparat un calculator second-hand. Folosesc Ubuntu Linux ca si sistem de operare, OpenOffice.org ca si suita office, GIMP pentru editare fotografii, Mozilla Firefox pentru navigare internet, Gaim pentru mesagerie instant, etc. Majoritatea alicatiilor comune in Windows au un echivalent gratuit in lumea Linux, cu costul amintit al investigarii prin forumuri de discutii, articole, site-uri de profil. Pentru folosirea casnica, care nu necesita aplicatii specializate, este posibil sa traiesti cu software gratuit. Uneori sunt provocari, chiar si pentru mine care sunt programator. Rabdarea mi-e pusa la incercare de multe ori. De fapt, cineva descria experienta ultilizatorului Linux in trei pasi care se tot repeta: entuziasm (experienta noua), frustrare (cand trebuie sa faci ceva sa mearga) si euforie (din usuarea si mandria ca ai reusit). Acum, inainte sa pun material nou pe calculator am inceput sa intreb daca e legala copierea. Am inceput sa trimis emailuri cerand relaxarea licentelor. Am evitat copierea de muzica si filme piratate, si am inceput sa inchiriez DVD-uri, cand vreau sa vad un film. Sunt doar la inceput, mai am multe de reparat, multe de (re)invatat, multe de evitat. Ceea ce ramane insa este decizia ferma, facuta nu inaintea sau de dragul oamenilor, sau a preferintelor personale. Decizia mea nu a fost sentimentala, determinata de faptul ca mi-ar place un sistem de operare mai mult decat altul sau ca as fi anti-Microsoft, ci a fost vorba de pragmatism determinat de o necesitate.

Deciziile influenteaza actiunile. Presupozitiile pe care le avem determina comportamentul nostru. Sistemul de credinte pe care il avem despre viata si realitate se reflecta in faptele noastre. Chemarea mea se intinde mult mai departe de lumea virtuala. Este o chemare la a lega "cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta; cu cunostinta, infranarea; cu infranarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni" (Biblia, A doua scrisoare a lui Petru). Ca si tineri (in special) avem nevoie sa ne incepem viata de pe fundamentele adevarului. Patriarhii de maine sunt tinerii de astazi. Sa aratam ca ceea ce citim si ceea ce cantam nu este fatada unui mormant varuit, ci preaplinul unui inimi transformate.

Preluat de pe :https://tomoiaga.ro/piratii/