Probleme ale gestionarii comunicarii in organizatii

Probleme ale gestionarii comunicarii in organizatii

Gestionarea efectiva a comunicarii in organizatii se diferentiaza in raport cu specializarea lor si cu numeroase alte aspecte ce pot fi relevante pentru cel care isi asuma rolul de gestionar al acestei complicate problematici, cu atat mai complicata cu cat organizatia se implica in satisfacerea unor necesitati sociale mai ample.

Principial, gestionarea comunicarii are in vedere, indeosebi proiectarea si administrarea fluxurilor interne ale organizatiilor avand ca suport structura acestora (statusuri, roluri, functiuni etc), care dimensioneaza lanturile comunicarii pe paliere si raspunderi (secretariate, persoane cu functii specializate, structuri de control a fluxurilor informationale etc.). Totodata, masurile de gestionare a comunicarii cuprind si proiectarea si administrarea relatiilor informationale dintre organizatii si parteneri din afara lor (alte organizatii).

Daca luam in considerare aspectele prin care am caracterizat procesele de comunicare in capitolele anterioare, se pot intreprinde analize suficient de nuantate ale situatiilor in care se comunica incat informatiile obtinute sa faca posibile elaborari de strategii de gestionare a comunicarii realmente benefice pentru oameni si organizatii. Se va constata ca astfel de strategii nu pot fi cu adevarat performante daca nu cuprind actiuni constructive corelate atat in contextele comunicarii, cat si in situatiile in care se comunica.

Prin gestionarea comunicarii, in sensul pe care il acordam in acest context, nu intelegem doar cele relevate mai sus. Aceasta trebuie sa includa si actiuni prin care:

♦sa se dezvolte atasamentul oamenilor fata de buna functionare a organizatiei care sa determine evitarea atitudinilor pasive si, mai rau, a celor intentionat daunatoare organizatiilor;

♦sa se stimuleaze interesul personalului pentru inovare in vederea dezvoltarii organizatiei;

♦sa se favorizeze evaluarea corecta a competentei oamenilor cu functii gestionare si a conceptiilor ce sunt implementate in organizatie incat interpretarile eronate sa nu afecteze implementarea lor, sa nu genereze reprezentari eronate care sa genereze neincredere, abaterea unora dintre oameni de la indeplinirea obligatiilor in interiorul interactiunilor comunicationale proiectate;

♦sa se poata produce si intretina o stare de vigilenta competenta fata de eventuale actiuni menite sa perturbe organizatia, sa dezorganizeze comunicarea si, pe aceasta cale, interactiunile ce dau performanta organizatiei;

♦sa se includa actiuni menite a dezvolta interesul oamenilor pentru a-si spori competenta in comunicare si pentru a se informa corect, pentru a nu admite necritic mesajele receptate de la diverse surse.

Astfel de actiuni genereaza statusuri si roluri specializate pentru gestionarea anumitor aspecte ale comunicarii (cele puse in evidenta la comunicarea in organizatii, sructuri de relatii publice etc.) si sunt cu atat mai performante cu cat pot sa beneficieze de rezultate mai bune ale cercetarii teoretice.

Posibilitatea agresiunilor informationale, a folosirii relatiilor informationale cu scopuri ascunse, in detrimentul unor oameni sau a unor organizatii, complica conceptiile de gestionare a comunicarii, genereaza profesii din ce in ce mai complicate, care presupun competente de mare subtilitate dar si oameni bine socializati, loiali celor pentru care lucreaza.