Cum il invatam pe copil sa se joace

CUM IL INVATAM PE COPIL SA SE JOACE

In mod frecvent, atunci cand spunem parintilor ca primul lucru pe care dorim sa-l invatam pe copilul lor este acela de a cere lucrurile pe care le doreste, acestia spun - "dar el nu cere/vrea nimic!". Toti copiii doresc ceva, si exista metode prin care putem spori atat varietatea, cat si numarul de lucruri pe care ei si le doresc. Este foarte important ca noi sa-l invatam pe copil sa se bucure de multe lucruri, astfel incat sa putem creste numarul de oportunitati de invatare, cat si sa-i oferim copilului activitati la care sa participe si care sunt mai amuzante/placute decat stimulentele.

Importanta invatarii unui copil de a-i place joaca, nu poate fi accentuata prea mult. In timp ce este posibil cu certitudine sa-l invatam pe un copil sa arate imagini, sa imite actiuni, sa repete cuvinte in situatii artificiale sau nascocite, nu este prea probabil ca copilul va folosi aceste abilitati intr-o maniera functionala, decat daca il invatam folosind lucrurile pe care este posibil sa le intalneasca in viata cotidiana. Mai mult decat atat, daca aceste obiecte din "lumea adevarata" (jucarii, jocuri, oameni) nu sunt incurajatoare pentru copil, noi nu ii vom oferi decat o operatie de stabilire (OS) pentru a vorbi atunci cand el se afla intr-un mediu artificial (statul la masa), cu stimuli artificiali (imagini) si incurajari artificiale (casete video, bomboane, tratatii). Asadar, un scop permanent al oricarui program, ar trebui sa fie acela de a asocia incurajarile stabilite (alimente, lucruri, mirosuri etc.) cu obiecte noi, pentru a crea tot mai multe lucruri de care copilul sa se bucure (incurajari conditionate).

Pentru a putea determina ce fel de jucarii sau activitati ii pot placea unui copil, ne putem uita la felurile de comportament proprii stimulatoare in care el se angajeaza si putem analiza felul in care el reactioneaza la o varietate de privelisti, sunete, gusturi si miscari din mediu (stimuli). Intrebarile atasate va vor ajuta sa sa va ghidati pe masura ce invatati mai multe despre copil. S-ar putea ca in acest moment sa nu stiti inca raspunsul la unele intrebari. Pentru a putea raspunde, incercati sa-i prezentati copilului diferite privelisti, sunete, lucruri de atins, si observati cum reactioneaza el. Odata ce ati raspuns la intrebari, folositi aceste informatii pentru a va putea ajuta sa determinati cele mai bune feluri de jucarii sau activitati pe care sa le prezentati copilului. Unele sugestii sunt oferite pe baza informatiilor pe care le adunati dumneavoastra.

Cel mai important lucru de retinut este acela ca, de fiecare data cand introduceti o activitate sau jucarie noua, doriti sa o asociati cu o incurajare. Cu alte cuvinte, sa faceti ceva care s-ar putea sa nu-i placa prea mult copilului in combinatie cu ceva ce stiti ca-i place. Aceasta idee ramane adevarata, indiferent de activitatea noua pe care o introduceti. Orice incurajare poate fi folosita pentru a produce asocierea. De exemplu, daca unui copil ii place sa fie tinut strans, asociati aceasta activitate cu cititul unei carti. Daca ii place sa priveasca obiecte care se invart, alegeti jucarii sau activitati ce presupun invartire. Daca ii place muzica, cantati sau exagerati inflexiunile vocii atunci cand interactionati cu el.

Dupa ce l-am "agatat" pe copil, sau dupa ce l-am facut sa-i placa activitatea, il putem invata sa ceara acea activitate sau poate sa ceara diferite bucati sau parti din ea. Daca copilul este non-verbal, il putem invata sa ceara acea activitate prin folosirea semnelor sau a imaginilor. In timpul viitoarei sesiuni, vom discuta despre metodele prin care sa determinam cel mai potrivit sistem augmentativ (de marire) pe care sa-l folosim. Dumneavoastra puteti, de asemenea, sa va opriti inainte de ultimul cuvant pentru a vedea daca copilul il completeaza. Acesta constituie, in parte, un raspuns intraverbal, dar si o solicitare, daca copilul reactioneaza asa incat activitatea poate continua.

Multe dintre primele jucarii sau activitati pe care le-ati ales pentru a le prezenta copilului, pot fi considerate jucarii "stimulatoare". De exemplu, titireze, roti care se invartesc, mecanisme sau bete cu panglica. Cu alte cuvinte, daca copilul este lasat singur cu jucaria, el poate alege daca sa o priveasca sau daca sa interactioneze cu ea de mai multe ori, intr-un mod repetitiv. Este important sa nu lasati copilul "sa se joace" cu jucaria in acest fel, deoarece, asa cum am discutat mai sus, comportamentele auto-stimulatoare au tendinta de a se auto-incuraja. Nu dorim sa sporim comportamentele auto-stimulatoare ale copilului prin oferirea accesului nelimitat la aceste jucarii. Ceea ce incercam sa facem, este sa asociem incurajarea (jucaria-stimul) cu vorbitul si interactiunea. Acestea sunt jucarii care ar trebui sa fie tinute intr-un loc special, nu la vedere, si care sa fie folosite numai atunci cand este prezent un adult. Este important ca instructorul sa detina controlul asupra jucariilor pentru a-l impiedica pe copil sa se stimuleze si sa-l ignore pe instructor! Daca gasiti o jucarie sau activitate de care copilul sa fie interesat, incercati sa gasiti si altele care pot oferi copilului aceeasi stimulare senzoriala (sau una similara).

Un alt set de jucarii sau activitati care trebuie privite cu atentie sunt cele care combina cauza si efectul cu asa-zisa joaca. De exemplu, spalatorii de masini care chiar improasca apa, cuptoare care scot baloane atunci cand gatiti sau chiuvete de jucarie care arunca apa atunci cand sunt apasate. Daca copilului ii place partea de "cauza si efect" a jucariei, de multe ori il puteti face pe copil sa reactioneze la dumneavoastra daca controlati chiar dumneavoastra acea parte a jucariei. De exemplu, daca copilul vrea sa vada baloane din cuptor, probabil ca el va cere "gateste" daca dumneavoastra tineti butonul de la ochiul de aragaz.

Una dintre cele mai mari greseli pe care oamenii le fac, este aceea de a se aseza jos cu copilul pentru a se juca si de a incepe sa puna o mie de intrebari. Aceasta nu este joaca, este testare, iar copilul s-ar putea sa o gaseasca aversiva. Dumneavoastra trebuie sa evitati sa formulati cerinte si doar sa va bucurati de joaca impreuna cu el/ea. De exemplu, multor copii le plac vocile "copilaroase"/"prostesti" si modele de intonatie exagerata (in special copiilor carora le place si muzica). Daca este asa, puteti canta sau spune aceeasi serie de cuvinte in timp ce va jucati cu jucaria, pe un ton "melodic". De exemplu, daca il leganati pe copil pe o minge folosita in terapie, dumneavoastra ati putea spune "minge topaitoare, minge saritoare, toti cad jos". Rostogoliti-l pe copil jos de pe minge atunci cand spuneti jos. Daca faceti acest lucru in mod repetat, si daca copilului ii place activitatea, probabil ca veti incepe sa observati cum copilul se uita la dumneavostra cu nerabdare cand sunteti pe punctul de a spune "jos". Incercati sa va opriti inainte de "jos" si s-ar putea ca copilul sa completeze cu "jos" in locul dumneavostra. Incercati sa evitati sa povestiti pur si simplu ceea ce vedeti ca face copilul si, in schimb, luati si dumneavoastra parte. De exemplu, daca copilul se joaca cu un tren pe sine, luati si dumneavostra un tren si prefaceti-va ca loviti trenul, sau urmariti-i trenul de-a lungul sinelor. Daca el pare sa repete aceeasi activitate iar si iar, intrerupeti-l intr-o maniera vesela, jucausa. De exemplu, daca copilul alearga in cerc in jurul camerei, ridicati-l deodata in aer si faceti-l "sa zboare" in jurul camerei.

Unii copii au doar nevoie sa se afle in preajma unei jucarii noi pentru o bucata de timp inainte de a interactiona cu ea. Daca acesta este cazul, doar lasati jucaria neatinsa in camera pentru cateva zile. In mod treptat, incepeti sa va jucati dumneavostra cu jucaria atunci cand copilul se afla in camera, dar la o anumita distanta. Lasati-l pe copil sa vada ca puneti jucaria intr-un loc unde este vizibila , dar nu accesibila.

Fiti constienti de faptul ca unii copii se "impotmolesc" atunci cand se joaca cu o jucarie sau cand asculta o poveste in acelasi fel de fiecare data. Din acest motiv, se poate intampla ca, o jucarie pe care copilul parea sa o indrageasca atunci cand se juca cu mama, sa nu mai fie asa de interesanta atunci cand se joaca cu tatal! Daca vi se pare ca acest lucru se intampla cu copilul, observati cu atentie persoana cu care el pare sa se bucure de jucarie sau activitate, pentru a putea determina la ce anume reactioneaza copilul. Poate ca este vorba de o voce copilaroasa sau de felul in care este pronuntat un anumit cuvant. In timp ce nu dorim in mod necesar sa incurajam aceasta nevoie aparenta de "monotonie"/"unicitate", putem folosi informatia pentru a determina cum am putea sa facem aceeasi jucarie sa fie mai nostima pentru copil (incurajare), dar intr-o maniera diferita.

Tineti minte ca unii copii devin mai agitati atunci cand interactioneaza cu unele jucarii (in special jucariile care ii stimuleaza). Daca copilul pare sa devina foarte activ si pare sa nu se poata concentra la ceea ce faceti, luati o pauza si faceti o alta activitate care sa implice stimuli diferiti. De exemplu, daca un copil incepe sa sara si sa bata din palme in timp ce va jucati cu un titirez, il puteti ruga sa se aseze, apoi sa luati o pauza si sa mergeti intr-un loc mic, limitat si sa cititi o carte; sau ati putea sa faceti un "sandwich cu copii" cu pernele. Trebuie sa fiti atent sa nu incurajati, neintentionat, orice comportamente negative prin reactia fata de comportamentul copilului. Folositi informatia, dar aveti rabdare pana sa schimbati activitatea atunci cand copilul afiseaza un comportament de dorit.

Inceperea jocului

Urmatoarele tehnici de invatare s-au dovedit a creste interesul copilului fata de oameni si jucarii. Amintiti-va ca scopul, in acest punct, este de a "primi" permisiunea de a intra in jocul copilului si de a deveni parte din incurajarea pe care o primeste din aceasta situatie.

1. Construiti anticiparea: repetati aceleasi cuvinte sau secventa de miscari iar si iar, in aceeasi maniera, inainte de a face pauza.

Ex: jucati "baba-oarba". Spuneti "baba-oarba" in timp ce va miscati treptat spre copil si va dati jos o patura de pe cap. In timp ce copilul incepe sa fie atent la dumneavoastra, veti observa un zambet si contact vizual in timp ce va apropiati. Copilul s-ar putea sa inceapa sa rada in timp ce va dati jos patura de pe cap. Cand vedeti ca acest lucru incepe sa se intample, opriti-va, chiar inainte de a spune "baba-oarba". Copilul s-ar putea sa completeze cu "baba-oarba" sau sa incerce sa va dea jos patura de pe cap!

2. Faceti ceva neasteptat: repetati aceeasi activitate, in acelasi mod, apoi, deodata, schimbati rutina.

Ex: daca copilul mananca o prajitura, puteti spune "mi-e foame", pentru ca apoi sa va indrpetati catre copil si sa va prefaceti ca muscati din prajitura. Dupa ce a tolerat acest lucru de cateva ori, indreptati-va spre copil si scoateti niste sunete puternice, ca si cum mancati.

Ex: daca copilul scoate in mod repetat lopeti pline cu nisip sau orez si priveste cum se scurge continutul intr-o galeata, prefaceti-va ca-l mancati! Sau aduceti un personaj favorit (Elmo, Barney) in joc, ca sa "manance".

3. Imitati ce face copiulul si faceti un joc din acest lucru

Ex: copilul merge pe jos cu pasi apasati, pe conuri de pin, in timp ce va plimbati. Fiecare, pe rand, calca pe conuri. Dumneavoastra calcati primul spunand - "am gasit unul; calc apasat"; apoi ii spuneti copilului - "este randul tau; calca apasat", in timp ce el calca conul. In timp ce acest joc progreseaza, poate ca dumneavoastra ati putea sa gasiti mai multe conuri pe care sa le asezati in cerc sau in alt fel, pentru a juca jocul "calca apasat".

4. Intrerupeti joaca copilului prin blocari/intreruperi jucause

Ex: copilul se tot da pe un tobogan in casa, prabusindu-se la capat pe niste perne. Apucati-l de picioare (cu blandete) la capatul de sus al toboganului si leganati-l, spunandu-i "O, te-am prins!". Veti sti daca copilul gaseste acest lucru amuzant sau nu, in functie de zambet. Asteptati contactul vizual inainte de a spune "dau drumul?", ca si cand l-ati intreba inainte de a-i da drumul. Sau, daca copilul alearga de jur imprejur, iar apoi se izbeste in pernele canapelei, asezati niste perne pe podea ca sa se izbeasca in loc pe ele. Aveti grija sa va vina randul si dumneavoastra sa va aruncati pe perne!

5. Asociati cuvinte/sunete cu ceea ce face copilul

Ex: in timp ce copilul deseneaza de unul singur, spuneti "deseneaza, deseneaza, deseneaza" sau "de jur imprejur, de jur imprejur, de jur imprejur si stop" sau "sus si jos, sus si jos" (orice descrie ceea ce face copilul in acel moment). Folositi vocea (lalaita, exagerata, inceata) care ii place in mod obisnuit copilului. Simpla asociere a acestor cuvinte sau sunete cu incurajari va face probabil ca si copilul sa foloseasca aceste cuvinte sau sunete mai tarziu.

6. Folositi expresii faciale sau miscari ale corpului exagerate, pentru a iesi dumneavoastra "in relief".

Ex: faceti ochii foarte mari, cadeti cu un zgomot puternic, tipati cu gura larg deschisa si cu mainile frecandu-va "lacrimile".

7. Creati intelesuri: chiar daca nu credeti ca copilul dumneavoastra nu spune "un cuvant adevarat", ascultati sunetul pe care el il face si purtati-va ca si cum ar avea un inteles.

Ex: in timp ce deseneaza, copilul bolboroseste ceva ce suna precum "soare". Imediat luati o carioca si desenati un soare ca si cand copilul v-ar fi cerut sa-l desenati.

8. Introduceti alte "personaje" in joc

Ex: copilului il place sa-l balansati pe o minge. Aduceti si alte jucarii si lasati-le sa se balanseze pe minge. Daca copilul incepe sa impinga aceste personaje jos de pe minge, spuneti "da-te jos Elmo", in timp ce copilul le impinge.

Jocul ulterior

Fiecare copil este diferit, asa ca dumneavostra va trebui sa-l urmariti pe fiecare cu atentie pentru a putea stabili cand sa incepeti, in mod treptat, sa adaugati mai multe cerinte. O data ce copilul cere o jucarie sau o activitate, dumneavoastra puteti creste numarul de lucruri pe care el le cere inainte de a obtine rezultatul final. De exemplu, o data ce copilul cere in mod regulat sa se joace cu o minge, puneti mingea respectiva intr-o cutie transparenta si invatati-l sa va ceara "sa deschideti" cutia. Mai tarziu il puteti invata sa va ceara sa rostogoliti sau sa balansati mingea, sau poate ca dumneavoastra i-ati putea da posibilitatea de a alege/cere mingi de diferite culori. Lucrul important este sa nu mariti numarul de cereri atat de repede incat copilul sa nu mai vrea sa participe. Aceasta este deseori numita "uciderea incurajarii". In esenta, cresterea cererilor face ca evadarea sa fie mai valoroasa decat activitatea. Acesta este cazul in care aud de multe ori pe parinti spunand ca copilului ii placea, intr-adevar, o jucarie, dar ca acum nu ii mai place.

Alt mod de a "ucide" incurajarea este de a permite atat de mult acces la ea, incat aceasta nu mai reprezinta o recompensa (satietate). De exemplu, copilului chiar ii place sa se joace cu dumneavoastra cu baloane, dar daca faceti acest lucru de 10 ori pe zi, in fiecare zi, s-ar putea ca la un moment dat el sa nu mai para atat de nostim! Ocazional, opriti o activitate atunci cand copilul este foarte motivat, dar fiti atent sa o inlocuiti cu ceva care sa reprezinte totusi o incurajare. Prin explorarea continua a jucariilor si activitatilor noi pe care copilul le place, crescand treptat numarul de cereri si variind frecvent activitatile, puteti mentine ridicata valoarea jucariei sau a activitatii.

Unii copii pot avea cateva activitati preferate, dar nu tolereaza prea bine introducerea unora noi. Daca se intampla asa, poate ca copilul v-ar putea doar urmari pe dumneavoastra cum va distrati cu noua activitate pentru o perioada, in timp ce el mananca gustarile sale preferate sau bea suc (asociere). Veti sti cand copilul este pregatit sa se joace cu noua jucarie sau sa interactioneze cu dumneavoastra in timpul noii activitati, atunci cand il veti vedea ca incepe sa zambeasca si sa se intinda dupa obiectele care tin de activitatea respectiva.

In acest punct, puteti, de asemenea, sa dezvoltati jocul prin adaugarea unor bucati sau personaje noi la rutina jocului. De exemplu, daca copilului ii place sa urmareasca animalele cum se plimba cu trenul pe sine, poate ca este timpul sa opriti trenul si sa duceti animalele la zoo sau la ferma, acolo unde traiesc ele. Luati o activitate incurajatoare si adaugati o parte noua a secventei, pentru a va putea permite sa predati lucruri noi. Iarasi, fiti atent sa nu adaugati prea multe cereri deodata sau copilul ar putea sa-si piarda interesul pentru acea activitate, sau cel putin sa o faca atunci cand dumneavoastra nu sunteti prin preajma!

Folositi "bucata" din joc care ii place copilului ca o recompensa pentru indeplinirea altor activitati. De exemplu, daca copilului ii place sa schimbe imbracamintea unei papusi, schimbati hainele asa cum ar fi necesar pantru ca papusa sa se joace in apa sau sa mearga in parc. Daca copilului ii place sa se joace cu animale, atunci puneti-le pe acestea (pe animale) sa "hotarasca" ca ele vor sa faca ceva diferit.

Un alt mod de a incepe un joc mai elaborat este sa folositi casetele video preferate ale copilului. Luati personajele din caseta si incepeti sa derulati unele dintre situatiile de pe video. Opriti video-ul si puneti personajele de jucarie sa repete aceeasi situatie care tocmai a fost vazuta pe caseta. Aceasta reprezinta si o metoda de a asocia jucariile cu incurajari si ii ofera copilului un "scenariu" pe care sa-l foloseasca in timp ce se joaca. In mod treptat, schimbati scenariul pentru a fi sigur ca copilul nu se impotmoleste doar in re-crearea casetei video pentru jocul cel mai functional.

Cand incercam sa predam in timpul jocului, este tentant pentru unii sa continue vorbirea rapida si intrebarile multiple folosite in timpul sesiunilor de invatare intensiva. Acest lucru trebuie evitat cu orice pret. In schimb, modelati abilitatile, obtineti unele raspunsuri receptive si faceti o multime de rezolvari de probleme in timpul jocului. Oferiti copilului optiuni pentru a dirija directia in care trebuie sa se dezvolte schema jocului. De exemplu, daca va jucati cu Barney, iar acesta "se imbolnaveste", ar trebui sa-l duceti la doctor sau in parc? Daca Loftie nu poate sa ridice o teava mare, ar trebui Scoop sa-l ajute sau ar trebui ca el sa o lase jos? Daca ii dam copilului optiuni, acest lucru ii permite sa continue sa solicite, dar extinzand jocul. Joaca ar trebui "sa arate" diferit decat munca! Autorul recomanda sa folositi jocul pentru a-l invata pe copil lucruri noi, si sa pastrati sesiunile de invatare intensiva pentru a creste viteza si acuratetea raspunsului la sarcini multiple intr-o maniera mixta si variata ori de cate ori este posibil. Facand asta veti creste probabilitatea ca aceste abilitati sa se generalizeze si veti face, de asemenea, situatia de invatare mult mai placuta pentru toata lumea! O data ce vorbitul si joaca au fost atat de mult asociate cu incurajarea, asa incat ele sunt recompensatoare prin ele insele, copilul va fi gata sa invete lucruri de care el nu este prea interesat si va fi gata sa invete intr-un mod "scolar" mai traditional.

Jocul avansat

Vine un timp in viata fiecarui copil cand el nu apuca sa se joace cu jucariile asa cum ar vrea si nu le "ordona" celorlalti din jur sa face ceea ce vrea el. In timpul invatarii initiale, dorim ca copiii sa faca aceste lucruri, cum ar fi sa invete "vorbesc, primesc", si sa dezvolte noi scheme de joc cu doar putina induplecare si variatie din partea partenerilor de joc adulti. Uneori acest tip de joc va crea "monstri care cer" unde/cand un copil va insista ca intregul joc, incepand de la care piesa de puzzle trebuie asezat in continuare, pana la felul in care trebuie sa serpuiasca o sina de cale ferata, trebuie sa fie stabilit de el (de copil).

Oricum, daca dorim sa-l invatam pe copil sa se joace cu alti copii, va trebui sa-l invatam de asemenea, ca nu intotdeauna ei sunt cei care dirijeaza jocul. Punem bazele acestui lucru atunci cand insistam sa ne jucam cu ei pe rand si putem dezvolta aceasta invatare prin acceptarea de roluri care vin cu "idei" in jocul ulterior. De exemplu, in timp ce construiti un joc cu bile sau o structura de blocuri, veniti pe rand cu "idei" diferite in ceea ce priveste partile care ar trebui puse in continuare. Daca "ideea" merge, copilul poate fi invatat sa-l felicite pe partenerul de joc. Daca nu, "ei bine..". Poate ca ideea urmatoare va merge.

Un joc mult mai avansat poate fi folosit pentru a re-crea situatii sociale specifice, in care copilul ar putea intampina greutati. De exemplu, daca copilul nu se joaca prea bine pe terenul de joaca cu alti copii, jocul cu jucarii de pe terenul de joaca il poate invata diferite functii ale lucrurilor pe care le poate face pe terenul de joaca. Sau, daca copilul a avut o "altercatie" cu un alt copil, rezolvarea (prin gesturi, comportament) problemei poate fi folosita pentru a-l invata pe copil un mod de a raspunde diferit in aceeasi situatie in viitor. Acesta este jocul pe roluri cu papusi sau jucarii.

Ideea de baza care trebuie retinuta in legatura cu jocul este aceea ca acesta trebuie sa fie distractiv! Pin adaugarea cu grija a solicitarilor si prin stradania continua de a gasi si crea noi lucruri care sa-i placa copilului, ne putem asigura ca el invata intr-o maniera care ii va permite sa-si generalizeze abilitatile de comunicare fata de alti oameni, locuri si lucruri.