Inceperea unui program de comportament verbal

INCEPEREA UNUI PROGRAM DE COMPORTAMENT VERBAL

1. Ce este ABA/VBA?

ABA este stiinta care se ocupa cu stiinta comportamentelor aplicate. Ea ofera o structura pentru a cerceta comportamentele umane, factorii care le determina si cum le putem spori/creste sau diminua. De asemenea, ea ofera o structura fundamentala pentru a invata noi abilitati (comportamente pe care vrem sa le sporim/intensificam). Informatiile de baza pe care trebuie sa le aveti in ceea ce priveste predarea acestor abilitati sunt: modelarea, sugerarea, descresterea, inlantuirea si incurajarea diferentiata. Cateva explicatii foarte simple sunt oferite mai jos:

a)       Modelarea - proces prin care modificam treptat comportamentul deja existent al copilului in ceea ce dorim. Aceasta se face de obicei prin adaptarea cerintelor inainte de a oferi incurajare. De exemplu, daca un copil de abia invata sa spuna cuvinte, i se poate cere sa atinga un obiect inainte de a-l primi. Mai tarziu, ii putem cere sa spuna primul sunet, o silaba si in cele din urma intregul cuvant.

b)      Sugerarea - ajutorul oferit de profesor pentru a promova raspunsul corect. Una dintre diferentele de baza intre cele mai traditionale programe ABA si modelul VB este folosirea "invatarii fara greseli" in modelul VB si metodele "nu, nici o sugestie" in modelele traditionale ABA. Sugestiile variaza prin gradul de interventie, de la ghidarea fizica la demonstratie, indicatii verbale, indicatii vizuale, indicare cu degetul, cat si in modul sugestiilor stimulatorii, cum ar fi apropierea. Intotdeauna trebuie sa incercam sa folosim sugestia care intervine cel mai putin in comportamentul pe care vrem sa-l obtinem. De exemplu, cand invatam pentru prima data copilul sa atinga un obiect sau o imagine, e posibil ca la inceput sa fie nevoie sa-i miscam mana spe obiect.

c)       Descresterea/Minimalizarea - este o parte critica din procesul de invatare al copiilor, de a NU deveni dependenti de sugestii. Orice sugestii vor fi treptat indepartate, pe masura ce copilul reuseste sa raspunda corect fara nici o sugestie. Ca sa folosim exemplul de mai sus, daca vrem sa-l invatam pe copil sa atinga o minge, putem incepe prin a-i misca mana spre minge, apoi ii atingem doar umarul, apoi aratam spre minge etc., pana cand copilul reuseste sa atinga mingea atunci cand i se spune (multi copii nu vor avea nevoie de multe astfel de sugestii pentru a invata "sa atinga" un obiect).

d)      Inlantuirea - fundamental, aceasta inseamna ca abilitatile sunt impartite in cele mai mici unitati componente si sunt invatate astfel, in unitati care sunt inlantuite impreuna. Tehnicile de inlantuire inainte si inapoi sunt frecvent utilizate atunci cand se doreste invatarea unei noi abilitati. Un exemplu de inlantuire inainte ar fi invatarea unei propozitii - copilul este invatat pe rand cate un cuvant (spune "eu", spune "eu te", spune "eu te iubesc"). Daca il invatam aceeasi propozitie folosind inlantuirea inapoi, vom incepe cu finalul - spune "iubesc", spune "iubesc pe", spune "iubesc pe tine".

e)       Incurajare diferentiata - incurajarea reprezinta probabil cea mai importanta parte in procesul de invatare. Aceasta implica oferirea unui raspuns la comportamentul copilului, care va intari acel comportament. Cuvantul "diferential" se refera la faptul ca noi variem nivelul incurajarii in functie de raspunsul copilului. Sarcinile grele pot fi incurajate mai mult, pe cand sarcinile usoare pot fi incurajate mai slab. Trebuie sa ne adaptam incurajarea in mod sistematic in asa fel incat copilul va invata in cele din urma sa raspunda potrivit in programe naturale de incurajare (ocazional) cu tipuri naturale de incurajare (social).

2. Ce este invatarea procesului discret?

Invatarea procesului discret este o tehnica folosita atat in programele traditionale ABA cat si in programele de comportament verbal (VBA). Aceasta tehnica cuprinde:

a)       descompunerea unei abilitati in parti mai mici;

b)      invatarea unei sub-abilitati pe rand pana cand copilul o stapaneste;

c)       folosirea invatarii concentrate (dense);

d)      oferirea sugestiilor si descresterea folosirii sugestiilor atat cat este necesar;

e)       folosirea metodelor de incurajare.

Fiecare sesiune de invatare cuprinde procese repetate, fiecare process avand un inceput distinct (instruirea), un comportament (raspunsul copilului) si o consecinta (incurajarea sau descresterea folosirii sugestiilor).

Marile inceputuri

Este foarte important sa incepeti si sa dezvoltati relatia terapeutica cu foarte multa atentie. Este important ca, copilului sa-i placa in continuare sa fie intre oameni si sa vada invatarea ca pe "un lucru bun".

Prima sarcina a instructorului este aceea de a-l invata pe copil ca atunci cand el (instructorul) apare, se intampla lucruri bune! In termeni comportamentali, trebuie "sa faceti echipa cu incurajarile". Acest lucru se poate face in multe moduri, dar in primul rand prin observare atenta a copilului si interactionarea cu el intr-un mod care sa-i faca placere. Observati cum ii place sa fie atins, ce fel de voci ii fac placere, cum reactioneaza la diferite expresii faciale, cu ce jucarii ii place sa se joace. Abordati-l cand pare plictisit si oferiti-i in mod neconditionat ceva care ii face placere. Jucati-va cu el fara sa cereti nici un raspuns. De obicei ajuta sa aveti un aliment special sau o jucarie care sa fie disponibila numai atunci cand instructorul este prezent. Acest lucru il stabileste pe instructor ca fiind o forma de incurajare conditionata. Veti sti daca aveti succes atunci cand copilul pare fericit cand veniti dumneavoastra! Factorii importanti in aceasta faza cuprind:

a) nu-l luati pe copil de la o activitate placuta atunci cand vine instructorul. De exemplu, este de preferat ca, copilul sa nu se uite la o caseta video preferata chiar atunci cand trebuie sa vina instructorul;

b) nu cereti un raspuns. Cu alte cuvinte, nu-i dati copilului indicatii cum ar fi: "vino aici", "stai jos", "uita-te la asta" etc.

c) instructionati copilul intr-un mod placut si antrenant, astfel incat el sa vrea sa fie cu dumneavostra.

Solicitarea primului raspuns

Folosind modelul VBA, cel mai important este sa-l invatati pe copil cum sa ceara ceea ce vrea. Acest lucru se intampla deoarece copilul este de obicei motivat sa comunice pentru a obtine aceste lucruri (are "o operatiune stabilita"). Inregistram de obicei un salt important in abilitatile de comunicare pe masura ce copilul invata sa ceara. Ei invata "eu spun, eu primesc" si asta le confera multa putere. Parte din aceasta invatare ar trebui sa apara de obicei in prima faza. De exemplu, daca vedeti ca copilul se intinde spre o anume jucarie (masina), dumneavoastra ati putea spune "masina". Tineti masina in mana o secunda pentru a vedea daca el repeta. Daca nu, dati masina intr-o parte. Daca copilul nu da un raspuns imitativ sub control instructional, ati putea incerca sa obtineti un raspuns de completare care poate fi transferat mai apoi unei cereri. Dumneavoastra puteti spune "hai sa ne jucam cu masinile", apoi repetati "hai sa ne jucam..." Si vedeti daca copilul va completa raspunsul. O alta tehnica folositoare este aceea de a avea obiectul dorit undeva la vedere, dar el sa nu poata fi obtinut fara ajutor din partea unui adult, si sa-i dati copilului posibilitatea de a alege in timp ce le denumiti pe fiecare: "vrei masina sau cartea?". Daca copilul nu raspunde, chiar daca dumneavoastra stiti ca el poate pronunta cuvantul, s-ar putea sa fie necesar sa-l invatati pe copil sa fie cooperant in alte activitati imitative pe masura ce il invatati cererile verbale.

Urmatorii factori sunt importanti atunci cand incepeti sa cereti raspunsuri:

a)              nu cereti niciodata un raspuns pe care dumneavoastra nu il puteti sugera. De exemplu, nu spuneti "spune masina" atunci cand tineti o masina daca copilul; nu va imita in mod consecvent. Aceasta se intampla din cauza faptului ca nu-l putem "obliga" sa spuna cuvantul. Nu vrem ca, copilul sa exerseze neurmarea instructiunilor.

b)              daca dati o instructiune, cum ar fi "stai jos", dumneavostra trebuie sa-l ghidati fizic pe copil sa se aseze daca el nu face asa. Din nou, nu dorim ca, copilul sa NU urmeze instructiunile.

c)              asigurati-va ca primele instructiuni pe care le dati sunt cele de care sunteti sigur ca pot fi indeplinite, si incurajati-l foarte mult pentru bunavointa. Solicitarile primelor raspunsuri pot fi imitatii non-verbale: "vino aici" (cu un alt adult care arata), "stai jos", "atinge", "potriveste" etc.

d)              nu folositi niciodata o incurajare pe post de "mita". Aceasta inseamna, in esenta, sa-l starniti pe copil prin fluturarea unei incurajari in fata lui si prin a-i cere un raspuns inainte de a-i da voie copilului sa ajunga la ea. Aceasta nu inseamna ca nu puteti folosi incurajarile drept "promisiuni". De exemplu, daca doriti sa-l faceti pe copil sa vina la dumneavoastra, luati in mana ceva ce lui ii place si dati-i obiectul respective atunci cand vine!

e)              chiar pentru copiii care sunt vocali, dar nu se afla intr-un control de pregatire, imaginile si sunetele pot fi folositoare atunci cand copilul este invatat cum sa ceara lucruri pe care le poate spune.

Aceasta se intampla deoarece dumneavoastra puteti sa-i sugerati copilului sa faca un semn sau sa inmaneze o imagine, dar nu puteti sa-i sugerati exprimarea. In mod tipic, copilul va incepe repede sa foloseasca cuvintele in mod functional, daca este capabil sa le produca, o data ce a inteles "regula" cererii.

Cum ne descurcam cu un comportament negativ

Copilul nu trebuie niciodata incurajat atunci cand are un comportament negativ. Acest lucru este de obicei dificil de realizat la inceputul unei relatii terapeutice deoarece, uneori, copilul s-ar putea sa fi fost incurajat in mod necugetat. Pentru copii este un lucru normal sa planga atunci cand o nevoie nu le este satisfacuta. Deoarece copilul nu poate sa comunice intr-un mod eficient, parintii s-ar putea sa fi incercat sa-si dea seama ce vrea copilul oferindu-i toate obiectele lui preferate. Acest lucru incurajeaza tipetele si plansul! Ignorarea crizei poate creste, pentru un timp, comportamentul; dar este esential ca toti cei care lucreaza cu copilul sa nu cedeze comportamentului de criza. 

Incercati sa nu dati nici o atentie crizei daca copilul tipa pentru ca vrea ceva. Indepartati-va, trageti adanc aer in piept si ramaneti calm! Cand copilul se linisteste, folositi imagini, semne sau aratati-i obiecte pana cand va dati seama ce vrea. Daca stiti ce vrea copilul se poate folosi o metoda de numarare. Spuneti "fara plans" sau ceva asemanator si incepeti sa numarati cand copilul se opreste din plans, chiar daca la inceput numai pentru a inspira adanc. Incepeti de la inceput de fiecare data cand copilul incepe sa planga din nou. O data ce copilul s-a oprit din plans la un numar prestabilit, dati-i ceea ce vrea.

Daca copilul face crize deoarece i s-a dat o instructiune si el nu vrea sa se supuna, folositi cu calm cea mai putin suparatoare sugestie pentru a va asigura ca copilul va face ce i s-a spus. Daca i s-a cerut sa stea jos iar el tipa, ghidati-l cu blandete pana la scaun, faceti-l sa se aseze pentru cateva secunde, apoi lasati-l sa se ridice (doar atunci cand nu tipa!). Lucrul important la un comportament negativ este sa invatam din el. Daca copilul face crize, asta inseamna ca metodele de predare trebuie ajustate. Aveti in vedere incurajarile, densitatea lor, dificultatea sarcinilor pe care i le cereti, pentru a stabili ce anume trebuie corectat. Este foarte important ca, comportamentele negative sa nu fie incurajate, dar lucrul cel mai important de dorit este acela de a folosi metode bune de predare astfel incat aceste comportamente sa nu mai apara.

Cele mai importante lucruri de retinut la inceputul unei relatii terapeutice sunt: ideea de a va simti bine, binedispunerea copilului si invatarea de catre copil a faptului ca invatarea este distractiva iar comunicarea este puternica. Copilul trebuie sa invete ca viata devine mai buna daca se supune cererilor!

Regulile incurajarii

"Incurajarile trebuie sa fie incurajatoare". Ceea ce este incurajator pentru un copil poate fi potrivnic altuia. Lucrurile pe care un copil le poate gasi incurajatoare la un moment dat, pot sa nu mai fie asa mai tarziu!

Incurajarea trebuie sa fie contingenta. Incurajarile ar trebui sa fie disponibile doar atunci cand este produs un comportament - tinta, pentru a nu-i diminua astfel puterea (incurajarile necontingente pot fi oferite in incercarile de a-l egala pe instructor sau o activitate nedorita cu incurajare).

Trebuie folosita o gama larga de incurajari. Acest lucru este necesar pentru a ne asigura ca incurajarea isi va pastra valoarea si, de asemena, pentru a oferi incurajari diferentiale.

Combinati intotdeauna incurajarile sociale cu incurajarile elementare

Dezvoltati si identificati noi incurajari in mod continuu. Observati comportamentele stimulatoare ale copilului pentru a putea determina ce i-ar face placere.

Folositi incurajarile potrivite varstei. Lucrul acesta va spori acceptarea celor de aceeasi varsta si posibilitatea de a intalni aceste lucruri in mod natural.

Noutatea si neprevazutul sporesc mult incurajarea. Surprizele sunt de obicei foarte placute si foarte motivante. O geanta la indemana sau o cutie cu surprize pot fi folositoare.

La inceput incurajarea trebuie sa apara imediat. Trebuie sa fiti siguri ca, copilul asociaza comportamentul lui cu incurajarea. Incurajarea este cea mai eficienta atunci cand apare dupa 1-2 secunde dupa comportament.

Trebuie stabilit si urmarit indeaproape un program variabil de incurajare.

Incurajarea trebuie diminuata in timp, pe masura ce copilul invata. Sarcinile usoare ar trebui sa aiba un program "slab" de incurajare.

Evaluati timpul incurajarii. Nu intrerupeti momentul de munca pentru o incurajare, si incercati sa obtineti mai multe raspunsuri inainte de a oferi o recompensa tangibila.

In timp, indreptati-va spre incurajari care sunt mai mult naturale si practice - laudele (recompensele sociale).

Nu folositi recompensele pe post de mita. Nu obisnuiti copilul sa auda inainte despre incurajarea pe care o va primi. Nu amintiti copilului ce incurajare ar putea primi daca nu ar aparea comportamente disruptive. Nu oferiti alte incurajari cand comportamentul se extinde (in incercari de a-l linisti).

Folositi incurajari diferentiate. Oferiti cele mai bune recompense pentru cele mai bune comportamente sau pentru munca "cea mai grea", in timp ce pastrati incurajarile de tip "Bine" pentru o munca mai usoara sau descresterea comportamentelor.

Termeni si definitii

(Nota: aceste definitii au menirea de a-i ajuta pe aceia care nu au pregatirea comportamentala vasta sa fie capabili sa obtina o folosire functionala a conditiilor definite. Asadar, ele pot sa nu fie "exacte" din punct de vedere comportamental)

Operatia de stabilire (OS)

a)     creste in mod temporar eficienta sau valoarea unei incurajari;

b)     creste in mod temporar comportamentele care au avut drept consecinta acea incurajare in trecut.

Lucruri care afecteaza OS

1) privarea - valoarea unui obiect creste cand acesta lipseste pentru un anumit timp (ex. Cand tineti o dieta de slabit, o pizza devine foarte dorita).

2) satietatea - valoarea unui obiect scade atunci cand acesta este foarte disponibil.

3) OS concurenta - valoarea obiectului/comportamentului scade atunci cand exista un alt obiect/comportament de o importanta mai mare (ex. Copilul isi dorea foarte mult sa se joace cu o jucarie, insa nevoia de a scapa de intrebarile dumneavoastra a devenit mai puternica).

Exemple:

1. Daca nu aveti bani, valoarea acestora creste si, in plus, acest fapt se reflecta in comportamente care in trecut v-au permis sa aveti mai multi bani (o slujba in plus, mai multa munca etc.).

2. Daca un copil are o jucarie preferata, cu care nu s-a mai jucat de mult, valoarea acelei jucarii creste pentru o anumita perioada si se exprima printr-o crestere a frecventei comportamentelor prin care a dobandit in trecut jucaria.

3. Daca un copil se afla intr-un mediu zgomotos, pe care el il considera neconfortabil, acest lucru creste pentru un timp valoarea evadarii si se exprima prin comportamente (lovire, muscare tipete, spune "hai sa mergem" etc.) care au avut drept rezultat scaparea si alta data in trecut.

Incurajarea (intarirea)

- are loc dupa ce se produce un comportament si are ca efect sporirea aparitiei aceluiasi comportament, in aceleasi conditii, in viitor.

1. Intarirea pozitiva: copilul primeste ceva foarte dorit dupa ce se produce comportamentul.

Exemple:

a)           un copil vrea o prajitura si continua sa tipe in timp ce parintii incearca sa-si dea seama ce vrea. Data viitoare cand copilul va dori prajitura, probabil va manifesta acelasi comportament.

b)           copilul doreste sa se joace cu mingea, asa ca face semnul pentru "minge"; parintele ii da mingea (intarirea); prin urmare, data viitoare cand va dori mingea, copilul va executa acelasi comportament (semnul pentru minge).

2. Intarirea negativa: indepartarea unui lucru pe care individual  il considera potrivnic, sporind astfel aparitia aceluiasi comportament in viitor.

Exemple:

a)            un copil gaseste prezenta fratilor sai ca fiind deranjata si, prin urmare, il musca pe fratele lui. Mama vine si il ia pe frate; aceasta consecinta a comportamentului copilului va spori probabilitatea de a produce comportamentul (muscatul) in viitor.

b)           un copil gaseste la scoala "cercul timpului" ca fiind aversiv si incepe sa tipe. Ca urmare a acestui comportament, profesorul il lasa liber. Acest lucru sporeste, bineinteles, probabilitatea producerii comportamentului in viitor.

Pedepsirea

- aplicarea a ceva ce copilul considera neplacut, sau indepartarea unui obiect (comportament) pe care copilul il considera placut, imediat dupa ce s-a produs comportamentul, si care are ca efect descresterea comportamentului.

Stimul

- un lucru pe care o persoana il poate exprima cu ajutorul simturilor. Orice poate fi vazut, auzit, mirosit, pipait sau gustat. Oameni diferiti pot experimenta senzatii diferite plecand de la acelasi stimul. Un stimul pe care o persoana il resimte ca fiind placut, o alta il poate descrie ca fiind neplacut. Unii stimuli nu sunt asociati nici cu durere, nici cu placere si nu au fost asociati cu nimic altceva (stimuli neutri). Un stimul poate fi asociat cu o experienta trecuta, atunci cand este urmat fie de o incurajare, fie de o pedeapsa. Atunci el este considerat un stimul discriminativ (sd). Cu alte cuvinte, cand apare stimulul, el indica disponibilitatea sau posibilitatea incurajarii sau a pedepsei. Un stimul asociat cu lipsa incurajarii poarta denumirea de "conditie S-delta".

Exemple:

stimul neutru: tatal spune "pune mana pe caine", aceasta fiind prima situatie in care copilul aude aceasta fraza. Copilul aude cuvintele, dar ele nu sunt associate cu nimic, nici pozitiv si nici negativ;

stimul discriminativ: un copil sta in bratele tatalui sau si priveste o carte. Tatal ii spune "gaseste cainele si ii ia mana, ghidandu-l". Cand coopilul pune mana pe caine, tatal il imbratiseaza si ii spune "asa este!". Copilul gaseste acest lucru destul de placut (incurajare), asa incat a doua oara cand tatal da pagina si spune "gaseste cainele", copilul pune din nou mana pe caine, fara sa mai astepte ca tatal sa-l ghideze. Deoarece comportamentul a fost, in trecut, urmat de o incurajare, cand aude "gaseste cainele", copilul sesizeaza posibilitatea incurajarii.

S-delta: pentru a continua cu exemplul de mai sus, in cazul in care copilul arata pisica si nu cainele, tatal nu il imbratiseaza si nu ii spune "asa este". In acest fel comportamentul gresit este asociat cu lipsa incurajarii.

Clasificarea comportamentala a limbajului (Skinner)

Cerere - o "cerere pura", apare pur si simplu ca rezultat al unei OS sau al dorintei de a avea un obiect, mai degraba decat de a fi intrebat "ce vrei?".

Exemplu: "Pot sa iau o prajitura?"; "Unde-i mama?".

Receptiv - urmarea/indeplinirea indicatiilor sau supunerea la cererile celorlalti.

Exemple: "Gaseste prajitura in forma de monstru." (copilul atinge);

" Pune-ti te rog farfuria la spalat." (copilul se supune);

" Ce spune puf-puf ?" (copilul atinge trenul).

Simt tactil - etichetarea/denumirea unui obiect, a unei actiuni prezente, sau a ceva cu care copilul vine in contact. O "senzatie tactila pura" nu are legatura cu posedarea unei OS sau cu dorinta de a avea obiectul.

Exemple: "Cum se numeste asta?" (copilul denumeste obiectul);

" Cum se simte cainele?" (moale);

" Care din ele spune puf-puf?" (copilul spune "trenul");

" Ce vezi?" (copilul spune - "o pasare zburand pe cer").

Intraverbal - un raspuns la ceva ce spune o persoana si care are legatura cu un obiect, actiune sau caracteristica care nu este prezenta (raspunsul la intrebari sau purtarea unei discutii).

Exemple: "Licareste, licareste, micuta." (copilul spune "stea");

" Ce spune puf-puf?" (copilul spune "trenul");

" Ce ai facut astazi la scoala?" (copilul spune .).

De tip ecou - repetarea exacta a ceea ce tocmai a spus o persoana.

Exemple: "Vrei sa mergi afara?" (copilul spune "vrei sa mergi afara");

Mama spune "masina", copilul spune "masina".

TFC - trasaturi, functii, clase. O data ce copilul este capabil sa ceara, sa identifice si sa denumeasca obiecte din mediul lor, TFC sunt invatate pentru ca copilul sa poata invata asocierile sau "legaturile intraverbale" dintre cuvinte. Trasaturile reprezinta parti ale obiectelor si descrieri ale obiectelor. Functiile reprezinta actiunile care sunt de obicei legate de obiecte, iar clasele reprezinta grupurile de care apartin obiectele. Raspunsurile receptive, tactile si intraverbale sunt toate predate asa incat copilul sa poata invata sa raspunda la intrebari si sa vorbeasca despre lucruri cand acestea sunt prezente.

Exemple: banana

Trasaturi - galbena, cu coaja, lunga;

Functii - se cojeste, se mananca;

Clasa - lucruri care se mananca.

In timpul primei faze de invatare, raspunsul copilului este de a atinge sau denumi atunci cand se pronunta TCF-ul. Dupa ce s-au invatat aproape 30 de obiecte diferite, este predate procesul invers, dandu-i posibilitatea invatacelului sa defineasca si sa descrie obiectele.

galbena, se cojeste, lunga, de mancare - banana.

Conversatiile sunt de obicei combinatii de cereri, pipairi si intraverbale cu raspunsuri receptive ocazionale/intamplatoare.

Exemplu:

Sam: "Salut! Ce mai faci?" (cerere).

Fred: "Sunt bine, dar am fost destul de ocupat"; (simt tactil, intraverbal) "Simt ca sunt pregatit pentru o vacanta" (simt tactil/pipaire); "Dar tu?" (cerere).

Sam: "De fapt, eu tocmai m-am intors din vacanta" (intraverbal). "Sunt gata sa ma intorc din nou la treaba" (simt tactil).

Fred: "Intr-adevar? Unde ai fost?" (cerere).

Sam: "Am fost la plaja toata saptamana" (intraverbal); "Vrei sa-ti arat pozele?" (cerere).

Fred: "Sigur" (intraverbal).

Sam: "Da-mi geanta de acolo (cerere-Sam; receptiv-Fred), am in ea pozele (simt tactil). Si aici este unul dintre copiii care ma ingroapa in nisip" (simt tactil).

Fred: "Ti-a placut casa in care ati stat?" (cerere).

Sam: "Da, a fost grozava!" (intraverbal).

Fred: "Poti sa-mi dai numarul agentului? (cerere). Scrie-mi numarul pe hartia asta, te rog." (cerere - Fred; receptiv - Sam).

Evaluarea raspunsului copilului la mediu

Multi copii reactioneaza diferit la o varietate de input-uri senzoriale. Intelegerea modelelor de raspuns a fiecarui copil fata de mediu ii poate ajuta pe parinti si pe instructori sa stabileasca tipurile de jucarii sau activitati care le plac copiilor, cat si sa-i ajute sa stabileasca tipurile de stimuli care ar trebui folositi pentru a-l incuraja pe copil. Observati-l pe copil cu atentie si descrieti reactia lui la diferiti stimuli.

Sunet

Cum reactioneaza copilul la sunete tari fata de sunetele incete? Copilul raspunde diferit daca asteapta sunetul sau daca sunetul se produce brusc si neasteptat?

Cum reactioneaza copilul cand variati tonul vocii dumneavoastra? Cum reactioneaza copilul la tonuri foarte joase fata de tonuri ridicate? Pare a prefera vocile masculine sau vocile feminine?

Cum reactioneaza copilul la muzica? Incearca el sa cante cantece chiar daca cuvintele nu pot fi intelese?

Poate copilul sa imite modele de a bate usor in tobe sau la xilofon? Poate el repeta numarul corect al loviturilor sau ritmul loviturilor?

Vorbirea copilul este la un nivel potrivit? I se schimba volumul in functie de situatie?

Cate silabe contin propozitiile pe care copilul le poate imita in mod repetat?

Cum reactioneza copilul la "jucarii vorbitoare"? Incearca el "sa le stimuleze" (adica sa apese un buton in mod repetat) atunci cand este singur?

Poate copilul sa completeze cuvinte in carti cu rime sau cantece, fara sa fie nevoie de prea multa invatare?

Stimulii vizuali

Poate copilul sa identifice fotografii? Cum reactioneaza la desene cu linii? Daca variati contrastul de culoare in desenele cu linii (de ex. maro pe bronz, fata de negru pe alb), sau luminati mai mult fundalul, reactioneaza el diferit?

Cum reactioneaza copilul la diferite lumini? Se comporta diferit in lumina fluorescenta, lumina slaba sau lumina puternica?

Reactioneaza copilul diferit la stimuli care se misca fata de stimuli care sunt nemiscati?

Reactioneaza copilul diferit la stimuli vizuali daca se afla in miscare?

Are copilul tendinta de a se stimula atunci cand vede obiecte care se rotesc?

Poate copilul sa completeze puzzle? Daca da, ce fel de puzzle-uri? Poate el sa puna piese de puzzle impreuna cu susul in jos?

Poate copilul sa dezmembreze jucarii, iar apoi sa le ansambleze din nou?

Anticipeaza copilul drumul spre locuri familiare? Poate copilul sa gaseasca obiecte familiare daca acestea au fost mutate?

Reactioneaza copilul la o mica parte dintr-o imagine mai degraba decat la intreaga imagine?

Miscare, atingere si constiinta corpului in spatiu

Copilul pare a fi "intotdeauna in miscare", sau pare mai degraba sedentar?

Sunt miscarile repetitive sau intamplatoare?

Cum reactioneaza copilul atunci cand il leganati, invartiti in bratele dumneavostra sau dansati?

Exista vreo diferenta in felul in care copilul reactioneaza la miscari bruste fata de miscari incete, regulate?

Cum reactioneaza copilul la spatiile mici? Dar la spatiile mari, largi?

Copilul calca pe obiecte mai degraba decat sa le ocoleasca?

Cum reactioneaza copilul la texturile diferite ale jucariilor sau hainelor?

Cum reactioneaza copilul la imbratisari fata de atingerile usoare? Exista vreo diferenta in felul in care el reactioneaza la masajul incet si regulat fata de felul in care reactioneaza la atingerile scurte, sacadate? Reactioneaza el diferit la atingeri in diferite parti ale corpului?

Tolereaza copilul spalatul pe dinti si pe fata? Are obiceiul de a baga lucrurile in gura?

Mananca copilul o varietate de mancaruri de diferite compozitii/texturi?

Are copilul tendinta de a se stimula prin manipularea fizica a diferitelor obiecte sau parti ale corpului?

Este copilul capabil sa puna in ordine un numar de miscari pentru a indeplini o sarcina?

Poate copilul sa puna in ordine un numar de actiuni diferite cu jucariile?

Este tonusul muscular general al copilului scazut sau ridicat? Se schimba acesta atunci cand copilul face miscari cu un anumit scop?

Gust

Mananca copilul o gama larga de arome? Pare el sa prefere alimente condimentate, sarate, dulci sau linistitoare?

Linge sau molfaie vreodata obiectele inainte de a interactiona cu ele?

Miros

Este copilul sensibil la parfumuri, agenti de curatire sau alte chimicale?

Exista mirosuri specifice pe care copilul pare sa le savureze?

Copilul miroase lucrurile inainte de a interactiona cu ele in mod frecvent?

Pare copilul sa fie stimulat de miros?