A fi profesor

A fi profesor

A fi profesor inseamna un risc asumat. Si asta deoarece pregatirea pentru a preda, pentru a-i invata pe altii cum sa invete este o opera niciodata incheiata si care implica multa rabdare, multe momente de incertitudine, de descurajare si multe ore de studiu, iar rezultatele nu pot fi masurate nici cantitativ si nici imediat. Totusi, Ia capatul acestui drum te pot astepta multe bucurii si satisfactii. Iata de ce este necesar sa atragem atentia celor ce doresc sa imbratiseze aceasta meserie asupra calitatilor pe care trebuie sa le posede un profesor bun, precum si asupra celor mai eficiente practici i educationale.

Clasa scolara nu este atat un spatiu unde, dupa un ritual academic, se trateaza un subiect din programa, iar profesorul nu este doar persoana care propune continuturi, formuleaza sarcini si cere anumite conduite. in clasa se invata mai mult decat o materie, se invata o lectie de viata. Profesorul stimuleaza si intretine curiozitatea elevilor pentru lucruri noi, le modeleaza comportamentele sociale, le intareste incre-

tderea in fortele proprii si ii ajuta sa isi gaseasca identitatea. Realizarea acestor, sarcini depinde de masura in care profesorul poseda calitatile si competenta necesare Icentrarii cu precadere pe asteptarile, trebuintele si interesele elevilor.

Care sunt aceste calitati? Sunt ele innascute sau dobandite? Poti invata sa fii un profesor bun? Iata tot atatea intrebari la care vom incerca sa oferim raspunsuri. Dupa Rene Hubert (1965), principala calitate a profesorului este vocatia pedagogica, exprimata in "a te simti chemat, ales pentru aceasta sarcina si apt pentru a o indeplini', fii considera ca vocatiei pedagogice ii sunt caracteristice trei elemente: iubirea pedagogica, credinta in valorile sociale si culturale, constiinta responsabilitatii fata de copil, fata de patrie, fata de intreaga umanitate.

Un alt raspuns la intrebarile anterioare este oferit de M.A. Blocli (1968), care considera ca "arta pedagogica, ce este inainte de toate afta de a te pune la dispozitia copiilor, de a simpatiza cu ei, de a le intelege universul, de a le sesiza interesele care

ii anima, se intemeiaza in mare parte pe un dar, pe care candidatii la functia de profesor il au sau nu il au. insa, o buna formare (a profesorului) poate ajuta acest dar sa se dezvolte unde exista si, mai ales, acolo unde, din pacate, nu exista, aceasta formare reusind, intr-o oarecare masura, sa atenueze catastrofa pricinuita de lipsa sa si, indraznim sa spunem, sa-i faca mai putin nocivi, un pic mai putin inadaptati la sarcina pe tinerii angajati dintr-o eroare intr-o profesie pentru care nu erau facuti'. Daca M.A. Bloch sustine ca arta de a-i invata pe altii reprezinta un dat natural, exista si autori care cred ca meseria de profesor se invata ca oricare alta meserie. Cele mai multe discutii s-au purtat asupra trasaturilor de personalitate ale profesorilor, care acompaniaza actul educational si influenteaza rezultatele procesului de invatare. in acest context, principala modalitate de operationalizare a continutului personalitatii profesorului, careia i-au fost consacrate numeroase studii, este aptitudinea pedagogica.