Prevenirea si inlaturarea insucceselor scolare

Prevenirea si inlaturarea insucceselor scolare

in prezentarea factorilor implicati in aparitia insucceselor scolare, am inserat deja o serie de sugestii referitoare la interventiile ce ar putea contribui la prevenirea si inlaturarea acestui fenomen. incercam acum numai o scurta sistematizare a acestora, pentru a facilita intelegerea responsabilitatilor tuturor celor implicati intr-un fel sau altul in actul educational.

. in conditiile in care instruirea a devenit factorul determinant al integrarii socioe-conomice si cultural-politice, prima problema care se pune este aceea a realizarii educatiei in tonele defavorizate. Atenuarea discrepantelor dintre anumite regiuni ale tarii si, mai ales, dintre mediul urban si mediul rural in privinta conditiilor de educatie nu se poate face decat prin elaborarea unor politici educationale coerente, ce implica identificarea categoriilor de probleme cu care se confrunta aceste zone si dezvoltarea unor programe de educatie prioritara. in multe tari europene a fost initiata politica "zonelor de educatie prioritara', avand drept obiectiv sprijinirea actiunilor educative in zonele unde conditiile existente constituie un obstacol pentru reusita scolara a elevilor. S-a impus astfel si conceptul de discriminare pozitiva, care presupune o atentie sporita si alocarea de resurse suplimentare celor aflati in dificultate. Un proiect de genul zonelor de educatie prioritara implica atat resurse financiare, cat si resurse umane (cadre didactice care sa-si asume roluri suplimentare, membri ai comunitatii locale, asistenti sociali, ONG-uri etc).

imbunatatirea colaborarii dintre scoala si familie. Este important ca parintii sa valorizeze scoala, sa manifeste interes pentru instruirea copiilor lor si sa constientizeze faptul ca, pana la urma, capitalul scolar va conta in alocarea statutelor sociale. Resemnificarea raporturilor dintre scoala si familie trebuie sa conduca la o implicare mai consistenta a parintilor in activitatea scolara a copiilor si la multiplicarea interactiunilor personale intre reprezentantii scolii si membrii familiei. De asemenea, este important sa se stabileasca relatii de parteneriat si cu alti factori, din afara scolii, respectiv comunitatea locala, specialistii in interventii socioeducative, personalul institutiilor medicale etc.

Cresterea rolului invatamantului prescolar. Multe studii au aratat ca peste jumatate dintre diferentele de randament scolar isi au originea in diferentele prezentate de copii la debutul scolaritatii, cu privire la limbaj, sociabilitate, capacitatea de a se adapta rigorilor unui program organizat, cunostinte si deprinderi minime necesare insusirii cititului si scrisului. Practic, politica egalizarii sanselor la educatie trebuie sa inceapa de aici, de la programele de pregatire prescolara, care sunt foarte importante, indeosebi pentru copiii proveniti din medii defavorizate.

Descongestionarea continuturilor invatamantului prin strategii de esentializare, dar si prin abordari multi- si interdisciplinare. Corelarea disciplinelor de invatamant pe linia problematicii, a transferurilor conceptuale si metodologice poate conduce la evitarea repetarii unor cunostinte, a aparitiei unor contradictii in definirea acelorasi notiuni, precum si la intelegerea faptului ca disciplinele nu sunt niste insule izolate unele de altele, o disciplina putand deveni domeniul de aplicatie al celeilalte. De asemenea, curriculumul trebuie centrat pe trebuintele prezente si viitoare ale elevilor.

Pregatirea de specialitate a profesorului trebuie dublata de o buna pregatire psihopedagogica. Atat in cadrul formarii initiale, cat si in cadrul programelor de perfectionare, trebuie prevazute module de pregatire care sa vizeze lucrul cu clasele dificile si problemele de devianta scolara, insusirea unei metodologii de depistare a eventualelor probleme de invatare inca de la debutul scolaritatii, modalitatile de atenuare a handicapului sociocultural al elevilor proveniti din medii defavorizate (asa-numitele programe de educatie compensatorie).

Elaborarea unor strategii de tratare diferentiata si individualizata a elevilor aflati in situatie de insucces scolar. Evident ca aceste strategii sunt concepute pe baza unei bune cunoasteri a elevilor. Diferentierea se poate face atat prin curriculum, prin extinderea si profunzimea cunostintelor propuse spre invatare, cat si prin formele de organizare a activitatii si a metodelor didactice utilizate. Elevii aflati in diferite faze ale insuccesului scolar pot fi cuprinsi in activitati frontale, dar tratati individual, cu sarcini de lucru care sa tina seama de dificultatile lor. De asemenea, ei pot fi organizati pe grupe de nivel, iar sarcinile de invatare trebuie elaborate astfel incat sa le creeze elevilor oportunitati de succes, pentru ca succesul le dezvolta increderea in propriile posibilitati si ii motiveaza in initiativele ulterioare. Si temele pentru acasa pot fi date cu continut diferentiat sau chiar

individualizat. Sustinerea individuala poate fi realizata de profesor in cadrul programului scolar sau in afara acestuia, ca activitate voluntara. Eficienta relatiei de ajutor creste atunci cand profesorul isi echilibreaza demersul didactic cu cel relational, adoptand strategii de motivare si valorizare a elevului. Capitalul afectiv investit de profesor si exprimat printr-o relatie calda, informala este cel care motiveaza elevul sa-si depaseasca dificultatile.

Evaluarea trebuie sa se centreze pe progresele elevilor, si nu pe comparatii si ierarhii. Aceasta inseamna si stabilirea unor expectante academice realiste, fundamentate pe cunoasterea posibilitatilor elevului. Profesorul trebuie sa puna un accent mai mare pe recompense, pe abordarea pozitiva a comportamentelor elevului. In felul acesta ii intareste increderea in sine si ii ofera un suport afectiv important.

Ameliorarea practicilor educationale din clasa: evitarea discriminarilor, a favorizarii sau etichetarii elevilor; evitarea reactiilor impulsive neadecvate, a amenintarii si intimidarii elevilor, utilizarea unui limbaj academic, si nu a unuia impanat cu cuvinte din argoul elevilor ori a unui limbaj vulgar, care ii umileste si ii desconsidera; exprimarea increderii in posibilitatile fiecarui elev de a reusi.

Orientarea scolara si profesionala adecvata, care sa tina seama de interesele si aptitudinile elevilor, dar si de cererea de pe piata muncii. Actiunea este desfasurata pe tot parcursul scolarizarii, dar, in special, la sfarsitul ciclurilor scolare.

Dincolo de strategiile generale sau specifice, ideea fundamentala este aceea a investitiei in educatie, pentru ca educatia contribuie la dezvoltarea capitalului uman si al celui intelectual ca factori ai cresterii economice. Masura dezvoltarii unei societati poate fi relevata nu numai de indicatorii economici si de calitatea vietii, ci si de cei privitori la educatie, calitatea scolii, durata si nivelul invatamantului general obligatoriu, tipurile de performanta asteptate, modalitatile de distribuire in societate a educatiei.

Referinte bibliografice

Atkinson, R.L., Atkinson, R.C., Smith, E.E., Bem, D.J., Introducere in psihologie, Editura

Tehnica, Bucuresti, 2002. Baumrind, D., "New Directions in Socialization Research', in American Psychologist, 35,

pp. 639-652. Bernstein, B., Studii de sociologie a educatiei. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,

1978. Coasan, A., Vasilescu, A., Adaptarea scolara, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,

1988. Gayet, D., Lesperformances scolaires. Comment on Ies explique?, L'Harmattan, Paris, 1997. Gilly, M., Elev bun, elev slab, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976. Gilly, M., "Representation de l'eleve par le maitre a l'ecole primaire', Cahiers de psycho-

logie, nr. 3-4, 1972.

Gosling, P., Qui est responsable de l'echec scolaire, PUF, Paris, 1992. Jigau, M., Factorii reusitei scolare, Editura Grafoart, Bucuresti, 1998. Konopnicky, J., "Etiologia insucceselor scolare', in Radulian, V. (coord.), Lichidarea si

combaterea repetentiei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978. Kulcsar, T., Factorii psihologici ai reusitei scolare, Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1978. Paun, E., Scoala - o abordare sociopedagogica, Editura Polirom, Iasi, 1999. Popescu, V.V., "Succesul si insuccesul scolar - precizari terminologice, forme de manifestare,

cauze', Revista de pedagogie, nr. 12, 1991. Pourtois, J.R, Desmet, H., "Quelques determinants familiaux de la trajectoire scolaire et

sociale', in Revue Francaise de Pedagogie, 96, 1991, pp. 5-15. Radu, I. (coord.), Psihologia educatiei si a dezvoltarii, Editura Academiei, Bucuresti, 198 Riviere, R., L'echec scolaire est-il une fatalite, Editions Hatier, Paris, 1991. Stanciulescu, E., Sociologia educatiei familiale, Editura Polirom, Iasi, 1997. Szamoskozi, S., Evaluarea potentialului intelectual la elevi, Editura Presa Universitara

Clujeana, Cluj, 1997. Vlasceanu, L. (coord.), Scoala la rascruce.  Schimbare si continuitate in curriculumul

invatamantului obligatoriu, studiu de impact, Editura Polirom, Iasi, 2002.