Consilierea si orientarea carierei. O sarcina a tuturor

In mod traditional, profesorii considera ca sarcina lor fata de tanara generatie consta, in esenta, in transferul de cunostinte si in dezvoltarea capacitatilor necesare pentru imbunatatirea procesului de invatare. De cele mai multe ori profesorii nu sunt altceva decat persoane care transmit cunostinte organizate in cadrul unei discipline si sunt raspunzatori numai pentru calitatea procesului instructiv. Celalalt aspect al contributiei lor la procesul educational, contributie legata, mai ales, de dezvoltarea personalitatii, a calitatilor sociale, a evolutia sistemului de valori etc. ale elevilor se bucura de mai putina atentie. De asemenea, nici pregatirea pentru rolurile de copil, elev, muncitor, petrecerea timpului liber, intemeierea familiei, cetatean etc. nu sunt vazute intotdeauna ca fiind esentiale.

In unele tari, in functie de sistemul de organizare a societatii, se acorda atentie aspectelor specifice ale dezvoltarii personalitatii sau anumitor aspecte ale rolurilor, eventual, chiar si rolului in intregime. Aceasta se intampla totusi, in cadrul unor cursuri speciale, de exemplu, cursuri despre alegerea carierei, de educatie civica, de educatie morala, cursuri de formare a deprinderilor sociale sau activitati speciale de orientare a carierei din afara sistemului traditional de invatamant. Aceste cursuri si activitati sunt repartizate unor profesori speciali si consilierilor scolari.

Datorita repartizarii acestei parti a sarcinilor educationale unor specialisti, majoritatea celorlalti profesori implicati in cursuri specializate pe obiecte de invatamant, traiesc cu convingerea ca, prin aceste cursuri de specialitate si prin informatiile pe care le furnizeaza consilierii, toate sarcinile educationale sunt acoperite si ca ei nu trebuie sa se mai preocupe de acest lucru si, deci, se pot concentra numai pe transferul de cunostinte.

Aceasta abordare era posibila in sistemele relativ stabile si cu o organizare clara a societatii, in care sistemele de valori erau corelate si usor de identificat. Sistemul ca atare nu este foarte important. Caracteristica principala era faptul ca aveam de-a face cu sisteme in care exista o anumita viziune dominanta asupra societatii si in care evolutiile viitoare erau relativ usor de prevazut. In societatea actuala, cu atat de multe contacte globale si multiculturale, cu schimbari rapide, cu instabilitate economica, predictibilitatea viitorului a disparut.

Elevii se confrunta acum cu sisteme de evaluare de tip concurential, cu o societate in schimbare si cu incertitudinea asupra viitorului. Aceasta a dat nastere printre tineri la o serie de intrebari in legatura cu ceea ce pot spera pentru viitor si cum trebuie sa se pregateasca cel mai bine in acest sens. Acestia sunt constienti de faptul ca parintii si adultii din preajma lor nu-i pot ajuta intotdeauna. Experienta lor nu este adaptata la situatia prezenta, deoarece a fost dobandita intr-o societate foarte diferita. Parintii sunt si ei constienti de acest lucru si inteleg ca vechile valori si abordarea traditionala nu mai pot face fata situatiei actuale.

Din aceasta cauza, parintii, elevii si societatea in ansamblu asteapta mai mult de la organizatia care ii pregateste pe tineri pentru viitor: scoala. Tot mai multi oameni se asteapta ca scoala sa preia o mare parte din sarcinile educationale care, prin traditie, se aflau in sfera de responsabilitate a parintilor si a celorlalti adulti din familia largita.

Aceasta va fi o problema cu totul noua pentru profesori si celelalte persoane implicate in sistemul de invatamant. Abordarea traditionala a expertului nu mai da rezultate. Problemele si intrebarile pe care le ridica elevii vor fi din ce in ce mai numeroase si mai complexe. Specialistii nu vor mai fi in stare sa satisfaca toate nevoile elevilor care solicita sprijin in rezolvarea problemelor lor.

Singura solutie este implicarea tuturor actorilor din sistemul de invatamant: directori, consilieri si profesori. Sprijinul in domeniul consilierii va deveni o preocupare a scolii si a tuturor persoanelor implicate in educarea si dezvoltarea copiilor. Chiar si rolul parintilor si al expertilor externi in cadrul procesului de orientare scolara va trebui reconsiderat. Redefinirea rolurilor arata ca trebuie sa se acorde o importanta mai mare profesorilor, nu numai in ceea ce priveste transferul de cunostinte, ci si in privinta sarcinii de promovare a dezvoltarii personalitatii si a progresului elevilor. In aceasta viziune noua asupra invatamantului, se propune un model axat pe elev, elaborat la diverse niveluri de sprijin si punand laolalta cele mai diferite experiente de viata pentru a promova o abordare holista a problemei orientarii scolare.

Procesul de invatamant si orientare scolara va trebui sa ajute la dezvoltarea cunostintelor si deprinderilor corespunzatoare care sa permita elevului:

sa actioneze in mod corespunzator pe tot parcursul vietii sale de adult, ca membru matur si responsabil al societatii;

sa faca fata tuturor rolurilor pe care le va avea de jucat in viata;

sa se comporte ca o persoana independenta si constienta;

sa-si asume raspunderea pentru propriile decizii si sa-si directioneze (influenteze) propria evolutie.