Jocul didactic - metoda si forma de organizare a activitatii instructiv-educative

Jocul didactic - metoda si forma de organizare a activitatii instructiv-educative

JOCUL DIDACTIC - DEFINIRE CONCEPTUALA

Jocul este activitatea care da specific copilariei si care isi gaseste motivatia si implinirea in sine insusi. Spre deosebire de invatare, nu tinteste in mod explicit obtinerea de noi cunostinte sau alte produse ale invatarii iar in comparatie cu munca, jocul nu are ca finalitate obtinerea unor bunuri materiale.

Unul din mijloacele folosite din ce in ce mai frecvent in cadrul procesului de instruire si educare si a carui eficienta a fost dovedita printr-o serie de studii sau cercetari de specialitate este jocul didactic.

Jocul devine ,,didactic" atunci cand prin modul de formulare al sarcinii de invatare copilul este adus in situatia de a-si utiliza energiile si potentialul psiho-fizic pentru a-si optimiza parametrii comportamentali.

Termenul 'didactic', asociat celui de joc, accentueaza latura instruc­tiva a activitatii care devine, in mod neconditionat, parte integranta a acestuia si se concretizeaza printr-un anumit volum de cunostinte, de actiuni obiectuale si mintale pe care le solicita. Indiferent de etapa de varsta la care este utilizat, jocul didactic favorizeaza atat aspectul informativ al procesului de invatamant cat si aspectul formativ al acestuia.

Rolul si importanta jocului didactic consta in faptul ca el faciliteaza procesul de asimilare, fixare, consolidare si verificare a cunostintelor, iar, datorita caracterului sau formativ, influenteaza dezvoltarea personalitatii copilului.

Jocul didactic utilizat in contextul activitatilor scolare are aceasta particularitate esentiala: el trebuie sa imbine armonios elementul instructiv-educativ si exercitiul cu elementul distractiv. Invatand prin joc, copilul trebuie sa se distreze in acelasi timp. Imbinarea elementului distractiv cu cel instructiv duce la aparitia unor stari emotive complexe, care stimuleaza si intensifica procesele de dezvoltare psihica.

Jocul didactic este o forma de activitate , atractiva si acesibila copilului, prin care se realizeaza o buna parte din sarcinile instructiv-educative .

In practica invatamantului scolar, jocurile didactice fac parte integranta din activitatile obligatorii si la libera lalegere. Astfel jocul didactic poate fi folosit pentru a forma copilului o pronuntare sau o exprimare corecta sau pentru formarea reprezentarilor aritmetice.

Valoarea practica a jocului didactic consta in faptul ca in procesul desfasurarii lui copilul are posibilitatea sa-si aplice cunostintele, sa-si exerseze priceperile si deprinderile ce s-au format in cadrul diferitelor activitati. Folosirea jocului didactic ca activitati obligatorii aduce variatie in procesul de instruire a copiilor, facandu-l mai atractiv.

De pilda, prin jocul didactic "Gaseste aceste culori" se precizeaza si se verifica invarea denumirii diferitelor culori.

Jocul "Cu ce construim" fixeaza denumirile diferitelor unelte si materiale folosite in constructie: prin jocul "Cine are aceeasi figura?" se fixeaza , se actualizeaza reprezentari de forme precum: cerc, patrat, oval, triunghi etc.

Jocul didactic contribuie si la dezvoltarea proceselor psihice, Aceste jocuri didactice influenteaza in mod nemijlocit activitatea tuturor analizatorilor.

Jocurile "Spune ce faci?" sau "Cine face asta?" contribuie la dezvoltarea sensibilitatii auzului.

In jocul "Ghiceste ce ai gustat" accentul cade pe perfectionarea sensibilitatii gustative si olfactive.

Un deosebit rol il au jocurile didactice in educarea calitatii memoriei. De exemplu "Ce s-a schimbat" sau "Ghiceste ce lipseste!", solicita sa retina felul obiectelor si asezarea lor pentru a putea arata modificarea facuta de conducatorul jocului, ceea ce duce la dezvoltarea memoriei voluntare.

O caracteristica esentiala a jocului didactic consta in crearea unor conditii favorabile pentru aplicarea multilaterala a cunostintelor si pentru exersarea priceperilor si deprinderilor sub forma unor activitati placute si atractive.

Structura jocului didactic

Prin joc,copiii pot ajunge la descoperiri de adevaruri, isi pot antrena capacitatea lor de a actiona creativ, pentru ca strategiile jocului sunt in fond strategii euristice, in care se manifesta istetimea, spontaneitatea,inventivitatea, initiativa, rabdarea, indrazneala,etc.

Jocurile copiilor devin metoda de instruire in cazul in care ele capata o organizare si se succed in ordinea implicata de logica cunoasterii si a invataturii.

In acest caz, intentia principala a jocului nu este divertismentul, rezultat din incercarea puterilor, ci invatatura care pregateste copilul pentru munca si viata. Pentru a atinge aceste scopuri, jocul didactic trebuie sa fie instructiv, sa le consolideze cunostintele.

Folosirea jocului didactic in activitatile obligatorii,aduce variatie in procesul de instruire a copiilor, facandu-l mai atractiv.

Fiecare joc didactic cuprinde urmatoarele laturi constitutive :

continuturi

sarcina didactica

regulile jocului

actiunea de joc

Indiferent de modul de folosire, jocul didactic il ajuta pe copil sa-si angajeze intregul potential psihic,sa-si cultive initiativa, inventivitatea, flexibilitatea gandirii, spiritul de cooperare si de echipa.

In cazul in care jocurile organizate au scop educativ bine precizat, devin metode de instruire, iar daca jocul este folosit pentru a demonstra o caracteristica a unei activitati,acesta devine un procedeu didactic.

Jocul didactic este o activitate dirijata, dar si o metoda didactica prin care se imbina elementul instructiv-educativ cu acela distractiv. Ca principala si vitala activitate a prescolarilor, jocul isi dovedeste valentele integratoare, putandu-se desfasura in toate etapele si in toate activitatile cu copiii in gradinita. Prin jocul didactic se verifica si se consolideaza cunostintele insusite de copii, se imbogateste universul lor gnoseologic si afectiv.

Continutul este prima latrura componenta a jocului didactic care este format de cunostintele pe care copiii si le-au insusit anterior , cunostinte care arata despre ce este vorba in jocul respectiv.

Sarcina didactica , apare sub forma unei probleme de gandire, de recunoastere, denumire, descriere, reconstituire, comparatie , ghicire, etc.

Jocurile didactice pot avea acelasi continut, dar difera prin sarcina didactica pe care o are de rezolvat fiecare copil, ceea ce duce la aparitia mereu a unei noi forme neprevazute , interesante si atractive.

Regulile jocului sunt menite sa arate copiilor cum sa se joace, cum sa rezolve problema respectiva. Regulile indeplinesc in joc o importanta functie reglatoare asupra actiunilor si relatiilor reciproce dintre copii. Ele sunt conditionate de continutul si sarcinile didactice ale fiecarui joc.

Regulile jocului didactic sunt numeroase si de natura diferita . O prima categorie reglementeaza repartizarea rolurilor intre copii ( "Postas" , "cititor"). Alte reguli arata copiilor cum se rezolva problema intelectuala, iar altele se refera la succesiunea actiunilor in joc. Exista si reguli referitoare la conportarea copiilor in joc care indica ce este si ce nu este permis in timpul jocului.

In stabilirea regulilor jocului se va tine seama de principiul gradarii si al accesibilitatii. Masura in care sunt insusite regulile de catre copii constituie un critetiu important de apreciere a eficientei educative a jocului didactic.

Actiunea de joc este latura costitutiva a jocului, este cea care face ca rezolvarea sarcinii didactice sa fie placuta si atractiva pentru copii. Aceasta cuprinde momente de asteptare, surprixa, ghicire, miscare si intrecere.

Stransa unitate dintre cele patru laturi ale jocului didactic confera acestei activitati o particularitate specifica, ceea ce o deosebeste de celelalte forme de activitate( de jocurile de creatie sau de activitatile obligatorii).

Jocul didactic se incheie cu un anumit rezultat care arata gradul in care copilul si-a format priceperea de a gasi raspunsul potrivit, de a face descrieri, reconstituiri, comparatii, de a da raspunsuri verbale potrivite.

Obtinerea unor rezultate pozitive satisface in mod deosebit pe copii. Cadrul didactic trebuie sa-i faca sa inteleaga ca numai respectarea stricta a regulilor si straduinta pot sa duca la rezultate pozitive in joc. Copii trebuie sa invete ca nu este permis sa se bucure de rezultatele pozitive, daca au recurs la incalcarea regulilor, daca au stanjenit colegii de joc, daca nu-si recunosc greseala pe care au savarsit-o.

Clasificarea jocurilor didactice

A.Dupa continutul lor, jocurile didactice pot fi grupate in:

1.jocuri didactice pentru cunoasterea mediului inconjurator;

2.jocuri didactice pentru educarea limba|ului (cuprind aspecte fonetice, Iexical-semantice si gramaticale ale limbii materne si, daca este cazul, ale unei limbi moderne);

3.jocuri didactice cu continut matematic (vizeaza capacitatea de formare a unor multimi, consolidarea si verificarea numeratiei, formarea abilitati lor pentru elaborarea judecatilor de valoare prin jocurile logico-matematice);

jocuri didactice pentru insusirea unor norme de comportament

civilizat si jocuri didactice pentru insusirea unor norme de circulatie rutiera.

A.      Dupa prezenta sau absenta materialului didactic, deosebim:

1. jocuri didactice orale (fara material didactic);

2. jocuri didactice cu ajutor material

- cu material didactic -jucarii, jocuri de masa, cuburi etc.;

- cu material ajutator - diferite obiecte si jucarii cu rol auxiliar;

-jocuri de interpretare a unor povesti, lecturi, jocuri de numarat, prezentate pe un suport material: imagini, diafilme, diapozitive etc.

Dintre jucariile si materialul didactic folosit de catre educatoare in scopuri didactice fac parte:

-papusa dotata cu un bogat rechizitoriu vestimentar;

-obiecte de uz casnic, adaptate la marimea papusilor;

-animale-jucarii, pasari-jucarii, diferite obiecte de intrebuintare cotidiana;

-bile colorate, turnulete, jucarii ce se pot monta si demonta, ciupercute, inele

-ilustratii, tablouri sau planse utilizate pentru descrieri si po­vestiri, mozaicuri, desene de decupat, figuri geometrice etc.;

-materiale din natura: ghinda, conuri de brad, pietricele, frunze, flori, ramuri din copaci etc.

-creioane, culori, acuarele, plastilina, hartie, lipici, costume.

-fise de lucru individual;

- diafilme, diapozitive, carti cu imagini si texte scurte pentru copii.

Bine elaborat si condus, jocul constituie un veritabil instrument de lucru in activitatile cu copiii prescolari, dezvaluind virtuti formative dincolo de toate asteptarile. Pentru valorificarea acestui incredibil potential, educatoarea va trebui sa-si foloseasca si chiar sa-si dezvolte disponibilitatile empatice, intelegand prin aceasta capacitatea de a se transpune imaginar in varsta copilariei.

3.metodologia organizarii si desfasurarii jocurilor didactice

metodica organizarii si desfasurarii jocurilor didactice cuprinde trei etape:

a)     pregatirea jocului didactic;

b)     organizarea jocului didactic;

c)     desfasurarea jocului didactic.

a)Pregatirea jocului didactic necesita pregatirea temeinica si atenta in vederea asigurarii depline, a atingerii obiectivului propus. O prima masura este pregatirea in vederea cunoasterii jocului sub toate aspectele , alegerii si edificarii jocului, a materialului necesar ce trebuie stabilit din vreme si trebuie sa fie variat si in concordanta cu unele cerinte obligatorii ale jocului.

O alta masura ce trebuie intreprinsa in vederea asigurarii reusitei este asigurarea legaturii si a continuitatii cu activitatea care o constituie rezerve de cunostinte necesare jocului didactic.

b) Organizarea jocului didactic cuprinde un complex de actiuni precum"

amenajarea cadrului de desfasurare a jocului;

distribuirea materialului care trebuie sa permita accesul copiilor la locurile principale ale cadrului de joc;

c) desfasurarea jocului didactic are in vedere prezentarea si familiarizarea cu jocul didactic si antrenarea copiilor la participarea cat mai eficienta la joc.

Trezirea interesului pentru joc a copiilor si creearea atmosferei de buna dispozitie sunt obiective permanente in momentul declansator, hotarator in introducerea in joc care cuprinde mai multe secvente:

-captarea atentiei;

-informarea asupra obiectivelor urmarite, in care copii sunt familiarizati cu titlul jocului si o scurta motivare a obiectivelor jocului didactic;

-prezentarea materialului si intuirii lui;

-asigurarea intelegerii jocului constituie o sarcina a educatoarei;

-fixarea regulilor prin joc.

Cheia reusitei unui joc didactic este utilizarea unor elemente de joc atractive si adecvate pentru mentinerea atentiei si interesului copiilor.

Incheierea jocului didactic trebuie sa aduca un plus de intensitate pe planul participarii active, sa dea satisfactie tuturor copiilor in functie de modul in care au participat si realizat sarcina didactica.

5. Valoarea instructiv - educativa a jocului didactic

Eficienta procesului instructiv - educativ depinde atat de stabilirea adecvata a continutului cunostintelor,priceperilor si deprinderilor,cat si de modalitatile prin care acestea ajung sa fie insusite de copii.

Un mijloc de educare si instruire a copiilor, este jocul didactic.

Pentru a-i spori permanent eficienta jocul trebuie apreciat ca baza a conceperii activitatii educative.

Fara joc nu se poate ajunge la o finalitate reala,e conceput ca mijloc de educare a copiilor,ca procedeu metodic de realizare optima a sarcinilor concrete pe care si le propune procesul de invatamant si ca forma de organizare a activitatii de cunoastere si de dezvoltare a capacitatiilor psihofizice pe toate planurile.

Jocul didactic este unul dintre cele mai eficiente mijloace de educare fiind folosit pentru a forma sau consolida anumite cunostinte,priceperii si deprinderi comportamentale.

Cresterea treptata de la o grupa de varsta la alta a activitatilor neludice este o consecinta a dezvoltarii capacitatilor copiilor de a desfasura anumite activitati intelectuale si fizice :de a observa sistematic un obiect sau un fenomen de a-si concentra mai mult timp atentia in acest scop,de-a asculta cu interes cele relatate,de a inregistra unele indicatii cu valoare nominativa,de a reproduce cu relativa independenta conflictele aparute in propria gandire intre cunoscut si necunoscut.

Fara indoiala,toate aceste capacitati si multe altele,oricat de bine ar fi ele conturate,nu sunt pe deplin constituite ca sa favorizeze desfasurarea optima a activitatii de invatare sistematica. Ele comporta trasaturile specifice varstei,desi se constata o crestere si o dezvoltare a lor apreciabila,nu pot suplini nevoia manifestarilor ludice.

Jocul didactic are un rol bine definit in planul de invatamant ,determinat de faptul ca pe masura ce copilul isi insuseste,pe baza experientei sale de viata,cat si pe alte cai,o serie de cunostinte,priceperi si deprinderi,rolul sau creste in vederea acumularii altora,superioare.

Ceea ce caracterizeaza in esenta jocul didactic consta in aceea ca imbina intr-un tot unitar si armonios atat sarcini specifice jocului,cat si sarcini si functii specifice invatarii.

Prin urmare,jocurile didactice au drept scop,pe de o parte instruirea copiilor intr-un domeniu al cunoasterii,iar pe de alta parte sporirea interesului pentru activitatea respectiva prin utilizarea unor elemente distractive caracteristice jocului,faciliteaza atingerea scopului formativ-educativ urmarit si,impreuna cu celelalte activitati frontale,exercita o puternica influenta asupra copilului in vederea pregatirii sale pentru scoala.

6.Dezvoltarea creativitatii prin joc

Creativitatea ca structura definitorie de personalitate imbraca, din punct de vedere evolutiv, un caracter procesual supus influentelor de mediu.

Formele organizate de instructie isi aduc in mod diferentiat aportul in dezvoltarea potentialului creator al individului in functie de continutul activitatii, de tipurile de metode utilizate, de pregatirea si gradul de angajare al cadrelor didactice participante la actiunile educative.

La nivelul claselor I - IV , in structura metodelor activ-participative ( brainstorming-ul, cubul, metoda celor sase palarii, etc), isi gasesc cu maxima eficienta locul, jocurile didactice, care constituie o punte de legatura intre joc ca tip de activitate dominanta in care este integrat copilul in perioada prescolara, si activitatea specifica scolii - invitarea. Jocurile didactice sunt metode active care solicita integral personalitatea copilului.

Integrarea organica a jocului in structura de invatare a scolarilor mici este de natura sa contribuie la realizarea unor importante obiective ale formarii personalitatii copilului.

Scolarul mic trebuie sa simta ca este acceptat asa cum este, ca se doreste intalnirea cu el, ca vine la scoala sa desfasoare o activitate ce-i solicita efort in cooperare cu ceilalti copii, cu educatorul, intr-o atmosfera de bucurie si nu numai sa reproduca, in competitii cu ceilalti ceea ce a invatat.

Jocul didactic are un continut si structura bine organizate, subordonate particularitatilor de varsta si sarcinii didactice, se desfasoara dupa anumite reguli si la momentul ales de adult, sub directa lui supraveghere, rol important capata latura instructiva, elementele de distractie nefiind mediatori ai stimularii capacitatilor creatoare.

Jocurile didactice sunt realizate pentru a deservi procesul instrustiv-educativ, au un continut bine diferentiat pe obiectele de studiu, au ca punct de plecare notiunile dobandite de elevi la momentul respectiv, iar prin sarcina data, acestia sunt pusi in situatia sa elaboreze diverse solutii de rezolvare, diferite de cele cunoscute, potrivit capacitatilor lor individuale, accentul cazand astfel nu pe rezultatul final cat pe modul de obtinere al lui, pe posibilitatile de stimulare a capacitatilor intelectuale si afectiv motivationale implicate in desfasurarea acestora.

Considerarea jocului didactic ca metoda de stimulare si dezvoltare a creativitatii se argumenteaza prin capacitatile de antrenare in joc a factorilor intelectuali si non intelectuali evidentiati in cercetarile de pana acum.

Jocurile didactice cuprind sarcini didactice care contribuie la modificarea creatoare a deprinderilor si cunostintelor achizitionate la realizarea transferurilor intre acestea, la dobandirea prin mijloace proprii de noi cunostinte. Ele angajeaza intreaga personalitate a copilului constituind adevarate mijloace de evidentiere a capacitatilor creatoare, dar si metode de stimulare a potentialului creativ al copilului, referindu-se la creativitatea de tip scolar, manifestata de elev in procesul de invatamant, dar care pregateste si anticipeaza creatiile pe diferite coordonate.

A se juca si a invata sunt activitati care se imbina perfect. Principiul aplicat in jocurile educative si didactice este acela al transferului de energie. Un interes care nu poate exercita inca decat o actiune minima sau nula asupra comportamentului copilului este inlocuit cu un interes imediat si puternic.

Ideea folosirii jocului in ativitatile educative nu este noua. Si Platon in Republica recomanda: " Faceti in asa fel incat copiii sa se instruiasca jucandu-se. Veti avea prilejul de a cunoaste inclinatiile fiecaruia."

Invatarea este o activitate serioasa ce solicita efort voluntar pentru punerea in actiune a disponibilitatilor psihicului ; efortul este mai usor declansat si sustinut mai eficient cand se folosesc resursele jocului, cand intre joc si invatare se intind punti de legatura.

Prin intermediul jocului didactic se pot asimila noi informatii, se pot verifica si consolida anumite cunostinte, priceperi si deprinderi, se pot dezvolta capacitati cognitive, afective si volitive ale copiilor, se pot educa trasaturi ale personalitatii creatoare, se pot asimila modele de relatii interpersonale, se pot forma atitudini si convingeri.

Copiii pot invata sa utilizeze bine informatiile, timpul spatiul si materialele puse la dispozitie, li se poate dezvolta spiritul de observatie, spiritul critic si autocritic, capacitatea anticipativ-predictiva, divergenta si convergeta gandirii, flexibilitatea si fluenta. Poate fi solicitata capacitatea elevilor de a se orienta intr-o anumita situatie, de a propune solutii, de a le analiza si opta pentru cea optima, de a extrapola consecintele unei anumite situatii concrete, de a interpreta si evalua anumite experiente, fenomene, situatii .

Manifestand creativitate, invatatorul va determina avantul libertatii si creativitatii copiilor, va realiza ehilibru intre preocuparile pentru formarea gandirii logice, rationale, flexibile, fluide, creatoare, depasind intelegerea ingusta, eronata, potrivit careia libertatea de manifestare si creatie a copiilor se dezvolta spontan. Aplicand cu pricepere jocul didactic, invatatorul trebuie sa poata valorifica unele din bogatele resurse formativ-educative ale acestuia in angajarea personalitatii copilului de a desfasura o activitate ce solicita efort sustinut, dar intr-o atmosfera de voie buna, de cooperare, de intelegere .

Jocurile didactice in majoritatea lor au ca element dinamic intrecerea intre grupe de elevi sau chiar intre elevii intregului colectiv, facandu-se apel nu numai la cunostintele lor, dar si la spiritul de disciplina, ordine, coeziune, in vederea obtinerii victoriei. Intrecerea prilejuieste copiilor emotii, bucurii, satisfactii.

Jocul didactic constituie o eficienta metoda didactica de stimulare si dezvoltare a motivatiei superioare din partea elevului, exprimataprin interesul sau nemijlocit fata de sarcinile ce le are de indeplinit sau placerea de a cunoaste satisfactiile pe care le are in urma eforturilor depuse in rezolvare.

Jocurile didactice sunt antrenante pentru toti elevii si actioneaza favorabil si la elevii cu rezultate slabe la invatatura, crescandu-le performantele si capatand incredere in capacitatile lor, siguranta si promptitudine in raspunsuri, deblocand astfel potentialul creator al acestora.

Creativitatea, ca formatiune complexa de personalitate, se formeaza si exerseaza cu metode cat mai adecvate structurii sale, metode care sa actioneze pe tot parcursul scolaritatii elevului, iar din acest punct de vedere, jocurile didactice satisfac cerintele la nivelul claselor primare.

Jocul reprezinta un ansamblu de actiuni si operatiuni care urmaresc obiective de pregatire intelectuala, tehnica, morala, fizica a copilului.

Incorporat in activitatea didactica, elementul de joc imprima acesteia un caracter mai viu si mai atragator, aduce varietate si o stare de buna dispozitie functionala, de veselie si bucurie,de destindere, ceea ce previne aparitia monotoniei si a plictiselii, a oboselii.

Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care invatatorul consolideaza , precizeaza si chiar verifica cunostintele elevilor, le imbogateste sfera lor de cunostinte, pune in valoare si le antreneaza capacitatile creatoare ale acestora

Atunci cand jocul este utilizat in procesul de invatamant,el dobandeste functii psihopedagogice semnificative,asigurand participarea activa a elevului lectii,sporind interesul de cunoastere fata de continutul lectiei.

O data cu implinirea varstei de 6ani , in viata copilului incepe procesul de integrare in viata scolara, ca o necesitate obiectiva determinata de cerintele instruirii si dezvoltarii sale multilaterale.

De la aceasta varsta, o buna parte din timp este rezervata scolii, activitatii de invatare,care devine o preocupare majora.In programul zilnic al elevului intervin schimbari impuse de ponderea pe care o are acum scoala, schimbari care nu diminueaza insa dorinta lui de joc, jocul ramanad o problema majora in prioada copilariei.

Stim ca jocul didactic reprezinta o metoda de invatamant in care predomina actiunea didactica simulata..

Psihologia jocului evidentiaza importanta activarii acestei metode mai ales in invatamantul prescolar si primar.Analiza sa permite cadrului didactic valorificarea principalelor cinci directii de dezvoltare,orientate astfel :

,, -de la grupurile mici spre grupurile tot mai numeroase ;

-de la grupurile instabile spre grupurile tot mai stabile ;

-de la jocurile fara subiect spre cele cu subiect ;

-de la sirul de episoade nelegate intre ele spre jocul cu subiect si cu desfasurare sistematica ;

-de la reflectarea vietii personale si a ambiantei apropiate,la reflectarea evenimentelor vietii sociale''(Elkonin).

Aceasta metoda dinamizeaza actiunea didactica prin intermediul motivatiilor ludice care sunt subordonate scopului activitatii de predare-evaluare intr-o perspectiva pronuntat formativa. Modalitatile de realizare angajeaza urmatoarele criterii pedagogice de clasificare a jocurilor didactice.

-dupa obiectivele prioritare: jocuri senzoriale (auditive, vizuale,motorii, tactile ), jocuri de observare, jocuri de dezvoltare a limbajului,jocuri de stimulare a cunoasterii interactive ;

-dupa continutul instruirii : jocuri matematice, jocuri muzicale,jocuri sportive, jocuri literare/ lingvistice ;

-dupa forma de exprimare : jocuri simbolice, jocuri de orientare, jocuri de sensibilizare, jocuri conceptuale, jocuri-ghicitori,jocuri de cuvinte incrucisate ;

-dupa resursele folosite :jocuri materiale, jocuri orale, jocuri pe baza de intrebari,jocuri pe baza de fise individuale, jocuri pe calculator ;

-dupa regulile instituite : jocuri cu reguli transmise prin traditie,jocuri cu reguli inventate,jocuri spontane,jocuri protocolare ;

-dupa competentele psihologice stimulate : jocuri de miscare, jocuri de observatie, jocuri de imaginatie,jocuri de atentie, jocuri de memorie, jocuri de gandire, jocuri de limbaj, jocuri de creatie.

Prin joc,elevii pot ajunge la descoperiri de adevaruri, isi pot antrena capacitatea lor de a actiona creativ, pentru cs strategiile jocului sunt in fond strategii euristice, in care se manifesta istetimea, spontaneitatea,inventivitatea, initiativa, rabdarea, indrazneala,etc.

Daca vin in completarea lectiei,jocurile didactice,pot fi grupate dupa obiectivele urmarite si tipul lectiei.

Dupa obiectivele urmarite, jocul este folosit in cadrul tuturor ariilor curriculare, iar dupa tipul lectiei jocul este folosit ca mijloc de predare, asimilare, mijloc de consolidare, sistematizare, recuperare a cunostintelor.

Indiferent de modul de folosire, jocul didactic il ajuta pe elev sa-si angajeze intregul potential psihic,sa-si cultive initiativa, inventivitatea, flexibilitatea gandirii, spiritul de cooperare si de echipa.

In cazul in care jocurile organizate au scop educativ bine precizat, devin metode de instruire, iar daca jocul este folosit pentru a demonstra o caracteristica a unei lectii,acesta devine un procedeu didactic.

Metodica desfasurarii unui joc didactic cuprinde :

-introducerea in joc

-executarea jocului

-complicarea jocului

-incheierea jocului

Jocul didactic nu poate fi desfasurat la intamplare ; in aplicarea lui trebuie sa se ia in considerare urmatoarele conditii :

jocul sa se constituie pe fondul activitatii dominante urmarindu-se scopul si sarcinile lectiei ;

sa fie pregatit de invatator in directia dozarii timpului si a materialului folosit ;

sa fie variat, atractiv,sa imbine forma de divertisment cu cea de invatare ;

sa se foloseasca atunci cand copiii dau semne de oboseala ;

sa creeze momente de relaxare, de odihna, in vederea recuperarii

energiei nervoase a elevilor ;

sa antreneze toti copiii in activitatea de joc

sa fie proportionat cu activitatea prevazuta de programa si structurat in raport cu tipul si scopul lectiei desfasurate ;

sa urmareasca formarea deprinderii de munca independenta ;

dupa caz, sarcinile didactice ale jocului sa fie date diferentiat pentru a preintampina ramaneri in urma la invatatura ;

sa solicite gandirea creatoare si sa valorifice cu maximum de eficienta posibilitatile intelectuale ale elevilor ;

activitatile in completare prin joc sa fie introduse in orice moment al lectiei ;

sa nu afecteze fondul de timp al lectiei propriu-zise ;

sa fie repartizate, dupa caz, in diferite secvente, sarcinile didactice

avand caracter progresiv ;

indicatiile privind desfasurarea activitatii sa fie clare,corecte, precise,sa fie constientizate de catre elevi si sa le creeze o motivatie pentru activitate ;

activitatile de joc sa se desfasoare intr-un cadru activ, stimulator

si dinamic ;

sa nu se faca abuz de joc,incat procesul de invatare sa se transforme in joc si sa fie luat ca atare ;

sa nu fie prea usoare, nici prea grele ;

regulile de joc sa fie explicate clar si sa se urmareasca respectarea lor de catre elevi .

Elementele de joc : ghicirea, miscare, intrecerea, surpriza, etc.creeaza stari emotionale care intretin interesul si dau un colorit viu activitatii.

Folosirea jocului didactic in cadrul procesului de invatare ne va demonstra ca :

-randamentul orei este mai mare, verificarea cunostintelor facandu-se in mod placut, activ,temeinic ;

-gandirea elevilor este mereu solicitata si astfel in continua formare ;

-independenta, creativitatea se formeaza de timpuriu ;

-initiativa copiilor creste,in joc devine mai curajos, mai degajat ;

-prin jocuri ii putem cunoaste pe copii mai repede si mai bine ;

-prin vrietatea lor, prin creare unor situatii-problema, ele dezvolta spiritul de observatie, de analiza, de judecata, inlatura, monotonia, rutina, stereotipia, dau posibilitatea elevilor sa-si dezvolte vocabularul,comunicarea devine mai permisiva ;

-jocul didactic ne ofera prilejul de a afla mai usor cum gandesc elevii si de a modela logica gandirii lor.

Literatura de specialitate ne ofera o multitudine de jocuri didactice pe care le putem folosi in cadrul lectiilor din toate ariile curriculare iar maestria invatatorulul va duce la rezultate deosebite.

Lista jocurilor folosite in cadrul activitatilor este vasta, dar ma voi opri in acest material la prezentarea unui joc, ce poate fi folosit la toate disciplinele,un joc al inteligentei- rebusul scolar .

Privit ca un frate mai mic al rebusului si ruda cu integramele atat de gustate in zilele noastre rebusul scolar il face pe micul participant ca prin rezolvarea diferitelor rebusuri scolare sa se simta si el mai aproape de fratii mai mari, de adulti.

In acelasi timp insa, ineditul joc dezvolta procese psihice ale elevului :gandirea, limbajul, memoria,atentia, creativitatea,vointa; poate fi folosit si ca metoda/mijloc de invatare si evaluare sau procedeu in cadrul unei metode.

Dorinta de a rezolva orice problema de tip rebusist intensifica interesul pentru studierea disciplinelor necesare in solutionarea cerintelor date si astfel rebusul ajuta la dezvoltarea intelectuala a elevului.

Folosirea rebusului printre elementele de sprijin ale invatarii este importanta prin faptul ca poate interveni stimulativ o data cu cresterea curbei oboselii.

Mijloc activ si eficace de instruire si educare a scolarului, rebusul poate fi folosit cu succes in captarea atentiei pe tot parcursul activitatii didactice,conducand la evitarea plictiselii,dezinteresului.

Relevand legatura dintre joc si munca copilului, Jean Piaget a pus in evidenta aportul jocului la dezvoltarea intelectuala a scolarului. De aceea, el sustine ca ,,toate metodele active de educare a copiilor mici sa furnizeze acestora un material corespunzator pentru ca jucandu-se,ei sa reuseasca sa asimileze realitatile intelectuale care, fara aceasta, raman exterioare inteligentei copilului.''

Ca mijloc instructiv, rebusul, bine pregatit si organizat, contribuie,prin rezolvarea sarcinilor didactice, la exersarea deprinderilor la consolidarea si la valorificarea lor creatoare.Este un mijloc de educatie indirect.Fiecare rebus are un obiectiv al sau, o structura si reguli sub forma unor succesiuni ordonate.Rolul regulii este acela de a pastra structura si desfasurarea jocului. Jucatorul trebuie sa accepte si sa realizeze ordinea structurala a jocului.

Rebusul ofera invatatorului posibilitatea observarii comportamentului elevului la nivelul tuturor componentelor personalitatii, deoarece in rezolvarea rebusului elevul depune efort voluntar si rezolva motivat de bucuria succesului o multitudine de probleme,in care este implicata inteligenta, afectivitatea, temperamentul,caracterul.

Rebusul scolar contribuie, intr-o buna masura, la imbunatatirea rezultatelor scolare si combaterea insucceselor.

De ce sa nu recunoastem, ca, daca am promite elevilor din clasa ca cei ce vor termina primii exercitiile date spre rezolvare vor primi ca recompensa un rebus interesant, acestia s-ar grabi, chiar si cei cu un ritm mai lent, sa-si indeplineasca cat mai bine si mai repede sarcina data.

Reprezentantii teoriei intelectualiste a invatarii (Bruner, Galperin) apreciaza ca orice elev poate asimila un continut daca sunt folosite cai adegvate de activitate cu acestia. De aici, rezulta ca adevarata problema a succesului scolar nu consta in a stabili daca un elev este apt sau nu sa obtina rezultate vizate de scoala, ci in a gasi metode si mijloace potrivite pentru aceasta.Astfel, succesul scolar se raporteaza la totalitatea elevilor, atat in ceea ce priveste nivelul de pregatire stiintifica, cat si dezvoltarea capacitatii de a se instrui, de a deveni.

Rebusul scolar sprijina succesul scolar prin :

a) cunostintele insusite; capacitatile intelectuale; abilitatile de aplicare a cunostintelor in rezolvarea unor probleme; trasaturi de personalitate;

b) evaluarea-masura in care sunt indeplinite obiectivele activitatii didactice.

Succesul are un efect mobilizator, stimulativ asupra elevului;coreleaza potrivit cu performanta scolara, cu satisfactia in munca si cu dorinta de a invata din ce in ce mai mult.

Una dintre cele mai puternice structuri motivationale ar fi starea de curiozitate ce se manifesta in dorinta rapida de a rezolva randurile orizontale ale rebusului, spre a descoperi cuvantul ( cuvintele) de pe verticala A-B.

Dar pentru aceasta, orice invatator, in realizarea sau folosirea rebusului,trebuie sa-si precizeze dinainte:

-continutul urmarit ( o lectie,un capitol etc. ) ;

- modul de realizare ( individual sau in grup );

- finalitatea urmarita( memorare,aplicare,transfer,creatie);

- modul de evaluare (oral, scris, test).

Rebusul scolar poate constitui obiectivul activitatii unui cerc de elevi, oferind si posibilitatea organizarii unor concursuri scolare distractive si deopotriva educative si instructive.

La cercurile de specialitati : limba romana,istorie, geografie,stiinte se poate folosi rebusul ca auxiliar, completare la tema cercului, ca moment distractiv sau ca un exercitiu de creativitate.

Se pot organiza diverse concursuri literare si istorice cu ocazia sarbatoririi, comemorarii unor date, personalitati,unde rebusul scolar se poate folosi,potrivit temei propuse, pentru a fi rezolvat sau solicitat ca o creatie.

In concluzie, rebusul scolar poate fi folosit in orice tip de activitate scolara (lectie, cerc, concurs), in momente diferite ale lectiei, la multe discipline din invatamantul primar, la orice varsta scolara mica, de catre orice elev cu posibilitati normale de invatare.

Rebusul scolar poate fi folosit in scopuri diferite: imbogatirea cunostintelor, consolidare,fixarea, transferul acestora, in verificare, evaluare, dezvoltarea creativitatii si a tuturor proceselor psihice si intelectuale, dezvoltarea personalitatii copilului.

Pentru obtinerea acestor rezultate invatatorul trebuie sa fie un are » mester » in a sti cand, cum, unde poate fi folosit rebusul si mai ales, sa fie un creator de astfel de jocuri, pentru care copiii, de orice varsta scolara au o mare satisfactie cand reusesc sa le rezolve,folosindu-si toate cunostintele capatate in scoala, ca si cele din cultura lor generala. Vorbind despre jocurile didactice,Ursula Schiopu preciza ca ele "educa atentia, capacitatile fizice intelectuale, perseverenta, promtitudinea, spiritul de echipa, de ordine, darzenie, moduleaza dimensiunile etice ale conduitei".