PARTICULARITATI ANATOMO-FIZIOLOGICE SI PSIHOLOGICE ALE PRESCOLARILOR

PARTICULARITATI ANATOMO-FIZIOLOGICE SI PSIHOLOGICE ALE PRESCOLARILOR

In viata unui om, perioada prescolara cuprinde o serie de etape ale dezvoltarii ontogenetice in timpul carora formele si functiile organismului sufera modificari deosebit de importante. Se intelege astfel de ce in perioada unei dezvoltari fizice atat de impetuoase este important sa se exercite o anumita influenta asupra ei pentru a i se imprima o orientare optima.

Perioada de la nastere pana la 7 ani se caracterizeaza printr-o mare activitate motrica a copilului, prin dinamism. In acest timp are loc formarea miscarilor de baza necesare in viata. Este important sa se orienteze cu ajutorul activitatilor de educatie fizica formarea motricitatii in asa fel incat sa accelereze si sa faciliteze trecerea de la miscarile anarhice, confuze din primele luni ale vietii la actiuni cu o coordonare relativ buna cum ar fi mersul, alergarea, sariturile, inotul etc.

Activitatea motrica reprezinta pentru copilul mic unul dintre principalele izvoare ale cunoasterii lumii inconjuratoare. Cu cat numarul de miscari si actiuni pe care si le insuseste copilul este mai mare, cu atat contactele lui cu realitatea sunt mai largi deci sunt si mai favorabile conditiile pentru dezvoltarea lui fizica si psihica.

Deoarece dezvoltarea psihica a copilului are loc in stransa legatura cu dezvoltarea intregului sau organism si in primul rand a sistemului nervos, este important sa se cunoasca dezvoltarea lui anatomico-fiziologica. Avand in vedere aceste considerente in intreaga sa activitate, educatoarea trebuie sa tina seama de particularitatile anatomico-fiziologice ale prescolarului.

La varsta prescolara infatisarea fizica este caracteristica: capul este relativ mare in vreme ce picioarele sunt scurte. Aceasta are ca efect o anumita instabilitate a copiilor care se manifesta mai ales la prescolarii mici prin faptul ca ei se impiedica si cad cu usurinta, dar in general fara consecinte grave. La aceasta varsta cresterea greutatii si inaltimii continua, dar cu ritm mai lent decat in perioada precedenta. Daca intre 2-3 ani copilul creste aproximativ cu 8-10 cm si astfel prescolarul mic are la 3 ani cam 94 cm si 14 kg, la 6 ani prescolarul are greutatea in jur de 20 kg si inaltimea 114 cm, deci ritmul normal de crestere este de 2 kg pe an in greutate si in jur de 6 cm in inaltime. Fata de aspectul de papusa pa care-l are prescolarul mic, caracterizat prin forme rotunjite, cap relativ mare, cu fruntea mare in raport cu restul fetei si membrele inferioare scurte, la varsta de 6-7 ani este mult schimbat, avand capul relativ mic fata de inaltimea totala, fizionomia schimbata prin dezvoltarea oaselor fetei, toracele aplatizat, umerii mai lati, musculatura relativ mai dezvoltata, tesutul gras mai redus, membrele inferioare alungite, mana si laba piciorului mai lunga.

In dezvoltarea organismului copiilor un rol important il joaca glandele cu secretie interna. In copilaria timpurie domina mai ales activitatea timusului. Mai spre sfarsitul perioadei prescolare se constata o diminuare a activitatii timusului si a celorlalte glande dominante pana acum. Se intensifica acum functia glandei tiroide si a hipofizei. Astfel, sub influenta glandei tiroide, procesele metabolice se intensifica, procesele de oxidare, arderile substantelor alimentare devin mai energice, acest fapt impiedicand depunerea tesutului de grasime. De asemenea, creste mobilitatea corpului, fapt care de asemenea intensifica consumul substantelor nutritive.

In ceea ce priveste procesul de osificare a scheletului, acesta se desfasoara energic. Oasele se dezvolta in continuare atat prin cresterea dimensiunilor cat si prin maturizarea tesutului osos. Cu toate acestea oasele copilului prescolar poseda inca o mare elasticitate si aceasta datorita faptului ca depunerea sarurilor de calciu la aceasta varsta nu s-a incheiat inca. Osificarea are loc treptat. Astfel, daca la nou-nascut, scheletul mainii este alcatuit in intregime din tesut cartilaginos cu timpul apar "puncte de osificare" care la varsta de 7 ani sunt vizibile in toate oasele carpiene. Din acelasi motiv, coloana vertebrala a copilului prescolar este inca maleabila, elastica.

La aceasta varsta, muschii sunt insuficienti dezvoltati, mai ales cei care pun in miscare cutia toracica si coloana vertebrala. Musculatura se dezvolta mai ales dupa varsta de 5 ani, la prescolarul mare se dezvolta si muschii mici ai mainii, care asigura si precizia miscarilor si fac posibila invatarea scrisului. De aceea adesea o pozitie incorecta a copilului poate avea drept cauza tocmai dezvoltarea insuficienta a acestor muschi. In ceea ce priveste dezvoltarea muschilor constatam o anumita succesiune: mai intai se dezvolta muschii mari (lungi) ai mainilor, ai picioarelor, in timp ce muschii mici (scurti) se dezvolta mai incet. Referitor la aceasta trebuie sa tinem seama de faptul ca la aceasta varsta prescolarului ii sunt accesibile miscarile largi si actiunile care implica asemenea miscari (mersul, aruncarea, tararea si catararea).

O data cu dezvoltarea musculaturii si a oaselor, cresc posibilitatile copiilor de a efectua miscari mai precise, creste indemanarea si coordonarea acestora. Copilul de 5-6 ani este foarte mobil, are nevoie de multa miscare. Aceasta necontenita miscare este posibila pentru ca s-a dezvoltat mult aparatul muscular, respirator, capacitatea de efort. Efectuand miscari variate, copilul isi dezvolta si centrii nervosi care regleaza aceste miscari.

Daca avem in vedere permanenta mobilitate a copilului la aceasta varsta, inima lui are de efectuat o activitate relativ intensa. Muschiul cardiac insa functioneaza bine datorita faptului ca presiunea sanguina este redusa, sangele circuland cu usurinta deoarece vesele sanguine sunt largi. Totusi inima prescolarului nu trebuie supusa unor eforturi istovitoare, de o lunga durata si este bine ca in timpul activitatilor fizice sa se faca anumite pauze scurte.

Respiratia copilului prescolar este inca superficiala, de aceea in mod frecvent plamanii nu se ventileaza suficient. O alta particularitate a aparatului respirator la aceasta varsta este ingustimea cailor respiratorii superioare, fapt care determina ca in cazul unui simplu guturai de exemplu, respiratia sa fie serios tulburata.

Se stie ca sistemul nervos are o importanta hotaratoare in dezvoltarea intregului organism al omului.

Sistemul nervos central si in primul rand, scoarta cerebrala are pe de o parte rol in reglarea si unificarea activitatilor tuturor celorlalte organe si sisteme iar pe de alta parte are rol in stabilirea echilibrului si a relatiilor organismului cu mediul inconjurator. Sistemul nervos se dezvolta atat in directia diferentierii si cresterii morfologice a celulelor tesutului nervos cat si in directia perfectionarii functiilor sale.

La aceasta varsta este de subliniat faptul ca maturizarea treptata a sistemului nervos constituie o conditie de baza a dezvoltarii fizice si psihice a copilului.

Este de remarcat starea de excitabilitate a scoartei cerebrale ceea ce se exprima la copil prin vioiciune permanenta, gata oricand de orice actiune si miscare.

La varsta prescolara, copilul se afla intr-o etapa noua de dezvoltare psihica. El cunoaste o dezvoltare psihica intensa care-l face capabil sa se adapteze mai usor la mediul natural si la lumea din jur. Astfel, creste puterea de a reflecta lumea ca si cea de inmagazinare a cunostintelor despre obiecte si relatiile dintre ele, despre fenomene si evenimente sociale. Devine vizibila perfectionarea controlului asupra propriei activitati ca si adaptarea la activitatea impusa. Creste totodata sfera de interese ca si cautarea de noi mijloace de rezolvare a problemelor.

Prescolarul este plin de curiozitate nestavilita, incepe sa simta nevoia de afirmare si realizare in cooperare si in competitie cu ceilalti. In aceasta varsta copilul trece de la ceea ce domina in principal etapa anterioara "principiul placerii" la "principiul realitatii" cand isi preia roluri si obligatii de adaptare la cerintele din familie, gradinita.

El incepe treptat sa ia lumea din jurul sau "in serios", sa realizeze ce i se spune, sa faca ce si cum trebuie, adica sa respecte reguli impuse de viata sociala.

La aceasta varsta continua dezvoltarea psihica, avand loc un intens dar treptat proces de restructurare a personalitatii copiilor, cu interese mai largi, insusiri mai stabile, aparitia si afirmarea unor aptitudini, conturarea constiintei despre ei, a constiintei morale despre reguli, obligatii.

Referitor la latura afectiva a vietii psihice a prescolarului, activitatea copilului are un puternic colorit cu trecerea rapida de la o stare la alta, cu manifestari excesive de bucurie la desfasurarea unor activitati care ii satisfac nevoia de miscare si joc.

La aceasta varsta, prescolarul atinge un echilibru afectiv, iar in joc regulile devin mai bine intelese, acceptate constient, bucuria este generala deoarece nu exista inca invinsi si invingatori cu totii avand acelasi castig.

Dezvoltarea psihica a prescolarului isi inscrie printre trasaturi insusite independenta, increderea in fortele proprii, posibilitatea de a se adapta si integra cu succes in activitatea viitoare scolara.

1 Modelul copilului de gradinita in cadrul activitatii psiho-motrice

Este stiut faptul ca la varsta prescolara copiii manifesta mari disponibilitati in directia dezvoltarii calitatilor motrice. Modelul copilului de gradinita contine mai multi indici ai nivelului de dezvoltare a calitatilor motrice corespondenti varstei prescolare. Nivelul de manifestare a calitatilor motrice a prescolarilor pe o perioada determinata rezulta din tabelul de mai jos: "Potentialul biomotric al prescolarilor".

Datele de mai sus scot in evidenta urmatoarele aspecte:

viteza de deplasare creste in acest interval in functie de varsta, iar in intervalul 6-7 ani valoarea vitezei de deplasare suporta o nivelare

forta exploziva este mai bine reprezentata la baieti atat la nivelul membrelor inferioare cat si a celor superioare. Atat la baieti cat si la fete, forta exploziva evolueaza ascendent, cu ritmuri variabile ( mai mici la fete, la forta de aruncare si mai mici la baieti, la detenta);

forta in regim de rezistenta evolueaza ascendent de-a lungul intregului interval, cu ritmuri de crestere mai rapide intre 4-6 ani si mult mai lente intre 6-7 ani;

rezistenta evolueaza pozitiv atat ca durata de alergare cat si ca metri parcursi si la baieti si la fete. Intre 4 si 6 ani se inregistreaza o evolutie ascendenta mai accentuata fata de intervalul de 6-7 ani unde, cu precadere la probele de forta a marilor regiuni musculare, ritmul este mai lent.

Aceste valori au la baza atat sporirea zestrei motrice a copilului prin insusirea priceperilor si deprinderilor de baza si utilitar-aplicative, cat si supunerea lor sistematica si continua la eforturi de viteza, indemanare, rezistenta si forta, atat in cadrul activitatilor unice obligatorii cat si in cele individuale si de grup, la alegere. [6]

Rolul activitatilor de educatie fizica desfasurate continuu si corect organizate sub aspect metodologic in dezvoltarea calitatilor motrice de baza ale prescolarilor a fost evidentiat prin compararea rezultatelor medii superioare la toate probele. Aceasta situatie se explica pe de-o parte prin numarul de lectii diferit (3 lectii la clasa I, o lectie la grupa mare), durata diferita a lectiilor (45-50 de minute clasa I, 30-35 minute grupa mare), dar si prin continutul, calitatea si conditiile de desfasurare a lectiilor.

Dezvoltarea fizica armonioasa a copiilor, alaturi de celelalte influente educative din cadrul gradinitelor este asigurata prin marirea treptata a indicilor capacitatii lor morfo - functionale, la aceasta contribuind in egala masura:

exercitiile fizice;

factori igienici;

factorii naturali de calire (aer, soare, apa).

Folosirea acestor mijloace se face in scopul dezvoltarii inca de la aceasta varsta a calitatilor, deprinderilor si priceperilor motrice, in urma practicarii in mod sistematic a exercitiilor fizice, alaturi de aspectele educative. Acestea se fac in mod judicios, in deplina concordanta cu particularitatile morfologice, functionale si psihice, care in perioada 3-7 ani prezinta urmatoarele caracteristici:

Din punct de vedere morfologic:

a.      Sistemul osos influenteaza ritmul de crestere in lungime;

b.     Coloana vertebrala este expusa deformarilor;

c.      Sistemul muscular se dezvolta dar forta musculara este slaba;

d.     Sistemul nervos central se dezvolta mai mult, numarul de celule nervoase folosite cresc ca numar, sunt deja formate reflexe conditionate;

e.      Deprinderile si priceperile motrice sunt mai stabile, chiar mai bune, iar in grupa mare unii copii au un grad ridicat de coordonare a miscarilor.

Din punct de vedere functional:

f.      Musculatura inimii este slab dezvoltata, cu frecventa cardiaca crescuta;

g.     Lumenul larg al vaselor sangvine favorizeaza transportul de sange cu substante nutritive, ajutand la procesul de crestere;

h.     Caile respiratorii, inca slab dezvoltate, duc la cresterea frecventei respiratiei (26 - 30 respiratii/minut);

i.       Slaba dezvoltare a musculaturii intercostale creste necesitatea de oxigenare, tocmai de aceea frecventa respiratiei este crescuta.

Din punct de vedere psihic:

Se continua procesul de consolidare a exersarilor, de influentare a imaginatiei prin analogie, marirea atentiei, puterea de intelegere, pe masura cresterii lor folosindu-se limbajul si demonstratia potrivita.

In gradinita, in cadrul ariei de stimulare "Educatie fizica" accentul se pune pe jocuri de miscare, de complexitate gradata in functie de nivelul de varsta:

La nivelul grupei mici (3-4 ani) dezvoltarea psihomotrica a copilului permite deprinderi de mers organizat, in directie data, cate unul, cate doi (Vino-Du-te la .."; "Rata isi cheama boboceii"; "Trenuletul" etc.) cu ocoliri de obstacole, cu opriri si porniri la semnal ("Trenul in gara"), alergari in directie data, cate unul, cate doi, cu opriri si porniri la semnal ("Trasura cu cai" etc.).

Exercitiile organizate cu grupa, sub forma jocurilor, trebuie planificate in activitatile de educatie fizica desfasurand mai intai pe cele de incalzire a diferitelor parti ale corpului ("Rotim capul"; "Privim cerul"; "Zburam, zburam").

Incepand de la grupa mijlocie (4-5 ani), copilul ajunge la gradul de dezvoltare motorie care ii permite executarea de miscari izolate, cu diferite segmente ale corpului, ceea ce conduce la complicarea exercitiilor cu sarituri, catarat, rasuciri, intinderi si combinate.

Achizitionarea deprinderii executarii miscarilor complexe pregateste organismul si intelectul copiilor pentru secventa de exercitii organizate sub forma de jocuri sau dansuri ritmice ori gimnastica.

De la 5-6 ani spre 7 ani, nevoia de miscare a copilului este tot mai mare, in jocurile sale aparand tendinta de a ridica sau purta obiecte mai grele, care-i solicita forta si indemanarea. Motricitatea generala permite jocuri cu mingea (rostogoliri, aruncari, prinderi), sarituri pe ambele picioare sau pe cate unul, eventual cu atingerea unui reper, mersul pe varfuri si pe calcaie etc.

La nivelul grupei mari este momentul de a include in activitatile de educatie fizica elemente apartinand sportului: concursuri, alergari, stafete, aruncari cu mingea la cos sau la poarta, ocolirea si lovirea de obstacole, lovirea unor mingi cu obiecte specifice: palete, bastoane etc. Acestea sunt exercitiile premergatoare si pregatitoare pentru sporturi.

Este de mentionat ca tendintele copilului de manifestare sportiva sunt mari si este de dorit sa fie incurajate, accentuate, dar ghidate rational. Exercitiile fizice ii dau prilejul copilului sa-si descarce surplusul de energie si contribuie la calirea si dezvoltarea armonioasa a corpului. Este bine sa se practice exercitii fizice chiar si in zilele mai reci sau ploioase, cu conditia ca imbracamintea sa fie adecvata. Pe de alta parte, exercitiile fizice il fac pe copil sa transpire abundent, favorizand si accelerand eliminarea toxinelor din organism. Ele au, de asemenea, o influenta favorabila asupra oxigenarii globulelor rosii, circulatiei sangelui si digestiei. Copilul care practica exercitii fizice are pofta de mancare si asimileaza hrana mai bine.