Cum se produc kilogramele in exces?

CUM SE PRODUC KILOGRAMELE IN EXCES?

Am vazut in capitolul I ca soldul pozitiv dintre "caloriile absorbite" si "caloriile arse" nu putea explica excesul ponderal. Cu alte cuvinte, el nu justifica grasimile de rezerva. Prin urmare, exista o alta explicatie, pe care o propun spre studiu in acest capitol.

A. INSULINA

Procesul de constituire sau de neconstituire a grasimii de rezerva fiind legat direct de secretia de insulina, este necesar sa incepem capitolul de fata cu cateva cuvinte asupra acestui hormon. Insulina[1] este un hormon secretat de pancreas, rolul ei fiind vital in metabolism. Functia sa este aceea de a actiona asupra glucozei adica asupra zaharului) din sange, astfel incat aceasta sa intre in tesuturile organismului. In acest stadiu, glucoza este folosita fie pentru a satisface nevoile energetice imediate ale corpului, fie - daca exista in cantitate mare - sa constituie rezerve de grasime.

Vom prezenta, acum, diverse ipoteze, pentru a determina in ce conditii, cu ce tip de alimentatie si in ce proportii se constituie rezervele de grasime.

B. INGERAREA UNEI GLUCIDE

De exemplu, o felie de paine, mancata singura (fara alt adaos).

Painea este o glucida al carui amidon transformat in glucoza trece direct in sange. Organismul se afla, subit, in hiperglicemie[2] (cresterea procentului de zahar din sange). Pancreasul se decide, atunci, sa secrete insulina. Aceasta secretie de insulina are, de fapt, doua obiective:

1. - Sa fixeze glucoza in tesuturile organismului, fie pentru a constitui o rezerva de energie pe termen scurt, folosita pentru nevoile vitale imediate ale corpului (glicogen), fie pentru a constitui un stoc pe termen mai lung, ca rezerva de grasime;

2. - Sa scada procentul de zahar din sange (vezi capitolul asupra hipoglicemiei).

C. INGERAREA UNEI GLUCIDE SI A UNEI LIPIDE

De exemplu, o felie de paine cu unt.

In ceea ce priveste fenomenul metabolic, ne aflam in fata unui proces identic celui descris la paragraful precedent.

Glucida se transforma in glucoza; procentul de zahar din sange creste; pancreasul secreta insulina.

Diferenta fundamentala, insa, este aceea ca, in acest caz, lipida se regaseste in sange, transformata in acid gras.

Daca pancreasul se afla in perfecta stare, doza de insulina pe care o va secreta va fi exact in raport cu cantitatea de glucoza ce trebuie prelucrata. Daca pancreasul are o functionare defectuoasa, cantitatea de insulina pe care o va elibera va fi mai mare decat cea necesara pentru prelucrarea glucozei si, astfel, o parte din energia lipidei (care, in mod normal, ar fi fost evacuata), va fi stocata anormal, ca rezerva de grasime. Intelegeti, acum, ca starea pancreasului este aceea care il deosebeste pe individul cu tendinta la ingrasare de cel care poate manca orice, fara sa se ingrase, primul fiind afectat de hiper-insulinism.

D. INGERAREA LIPIDELOR SINGURE

De exemplu, o bucata de branza mancata singura (fara alt, adaos).

Metabolismul unei lipide singure nu are nici un efect glicemic, adica nu are loc nici un fel de eliberare de glucoza in sange. In consecinta, pancreasul nu secreta practic insulina.

In absenta insulinei nu exista, prin urmare, stocare de energie.

Ceea ce nu inseamna ca ingerarea respectivelor lipide nu foloseste la nimic. Caci, in cursul procesului de digestie, organismul ia din alimentul in cauza toate substantele care sunt necesare metabolismului sau energetic si, in special, vitaminele, acizii grasi esentiali, precum si sarurile minerale (calciul din lactate).

Aceasta demonstratie este voit schematica si, cu toate ca mi-a fost facuta de oameni de stiinta eminenti, ii face pe multi sa zambeasca din cauza simplitatii ei. Caci realitatea, va dati seama, fara indoiala, este putin mai complicata.

In schimb, ea precizeaza esenta fenomenului care ne intereseaza, esenta din ceea ce trebuie cunoscut pentru a intelege regulile fundamentale pe baza carora vom lucra.

Dar, cu toate ca acest capitol este cel mai important - dupa parerea mea - pentru ca, defineste procesul fundamental al constituirii grasimilor de rezerva, el este inca insuficient pentru ca sa intelegeti de ce, continuand sa mancati absolut normal, dar "diferit", puteti pierde - intr-o prima etapa - toate kilogramele excedentare, iar - intr-o a doua etapa - sa va mentineti la un nivel ideal.

Nota: Pancreasul este, intrucatva, seful de orchestra al metabolismului. Daca este in buna stare, isi va indeplini normal functia care consta in scaderea glicemiei prin producerea dozei adecvate de insulina. Daca este afectat, deci daca sufera de hiperinsulina, va avea tendinta sa declanseze o stocare anormala de acizi grasi, adica grasimi de rezerva. De aceea, pancreasul - prin functia sa insulinica - va fi responsabil pentru kilogramele excedentare. Vom vedea mai departe ca o alimentatie hiperglucidica duce, in timp, la o disfunctie pancreatica.

CAPITOLUL IV

GESTIONAREA DEPOZITELOR DE GRASIME

In capitolul precedent am pus in evidenta cauza principala a formarii grasimilor de rezerva. Acesta este, de fapt, raspunsul la intrebarea "de ce ne ingrasam?".

Ati inteles ca asociatia lipide-glucide, in cadrul unei functionari pancreatice detectuoase, poate sta la originea kilogramelor excedentare. In realitate in loc sa vorbesc despre glucide, ar trebui sa precizez ca ma refer la "glucidele rele", pentru ca, asa ..cum am vazut in Capitolul II, cauza grasimii ar fi mai degraba calitatea, decat prezenta acestora din urma in alimentatie.

Poate ca stiti deja acest lucru. Dar ceea ce poate ca nu cunoasteti este mecanismul stiintific al fenomenului.

Probabil ca nu cunoasteti nici metoda prin care se pun in aplicare principiile de baza ale modului de alimentatie special, care va poate permite regasirea si mentinerea echilibrului ponderal.

Sa ne imaginam ca sunteti un barbat in greutate de 87 kg, cand, de fapt - tinand cont de inaltimea pe care o aveti - greutatea dumneavoastra ideala ar trebui sa fie de 72 de kilograme. Aveti, prin urmare, o greutate excedentara de 15 kilograme. Unii oameni au avut dintotdeauna o corpolenta si o greutate mai mare decat cea "normala", dar acesta nu este cazul cel mai frecvent. Oricum, asta nu inseamna ca noul model alimentar pe care vi-l propun nu va fi eficace. Dimpotriva!

Ca si in cazul unui mare numar de contemporani de-ai nostri, greutatea dumneavoastra era aproape ideala, pe cand aveati 20-25 de ani. Dar, putin cate putin, fara ca sa va dati seama, ati luat cateva kilograme, in mod progresiv.

Motivele se pare ca sunt aproape aceleasi pentru toata lumea: sedentarism si schimbarea regimului alimentar.

Prima schimbare importanta de regim alimentar are loc dupa casatorie si prin avansarea pe scara sociala. Pentru femei, aceasta poate fi si consecinta maternitatii.

Dar ceea ce mareste cel mai mult circumferinta taliei sunt - in general - obisnuintele alimentare dobandite in cadrul vietii profesionale si sociale.

Deci aveti mai multe kilograme in plus si se pune problema cum sa scapati de ele.

In cele ce urmeaza ne vom margini sa luam in consideratie numai aspectul tehnic al fenomenului.

Principiul de baza al noului mod de alimentatie descris in cartea de fata se bazeaza, in parte, pe faptul ca, in majoritatea cazurilor, se evita amestecarea lipidelor cu glucidele rele, avand grija sa preferam lipidele bune, in scopul prevenirii bolilor cardio-vasculare.

Lipidele vor fi insotite de diferite legume, in special de fibre (ceea ce vom vedea, mai departe, in detaliu).

Iata exemple de meniuri in care glucidele rele nu figureaza:

Nici unul dintre aceste trei meniuri nu contine glucide rele. Este evident ca fiecare dintre aceste feluri va fi mancat fara paine. Atentie la branzeturile de vaci, care contin 5 g de glucide la 100 de grame. Este mai bine sa le consumati la micul dejun sau la gustare, evitand sa le mancati la sfarsitul unei mese care contine lipide.[3]

Sa ne oprim cateva clipe la aspectul tehnic, pentru a descoperi cum are loc pierderea in greutate.

In capitolul precedent am vazut ca, daca alimentatia ar fi lipsita de glucide, pancreasul nu ar secreta insulina si ca, in consecinta, nu s-ar constitui grasimi de rezerva.

Deoarece organismul are nevoie de energie pentru a-si mentine echilibrul vital (mentinerea temperaturii corporale la aproape 37 ^oC si consumul energetic pentru miscare), el va recurge la grasimile de rezerva pentru a obtine energia care ii este necesara.

Astfel, alimentandu-se absolut normal (aport de vitamine, saruri minerale etc.), organismul isi va reduce de la sine grasimile de rezerva, care constituie excesul de greutate. Intrucatva, el va arde, cu prioritate, stocurile de grasime acumulate in prealabil.

Poate cunoasteti regula de gestionare aplicata stocurilor din intreprinderi: "ultimul intrat - ultimul iesit, primul intrat - primul iesit".

In prezenta glucidelor rele, regula stocurilor nu este niciodata respectata, din moment ce, dupa cum am vazut in capitolul precedent, in acest caz se constituie rezerve pe termen scurt pentru nevoile imediate (ultimul intrat - primul iesit), iar daca este un surplus, acesta este inmagazinat sub forma de grasime de rezerva, fara nici o speranta de iesire.

Eliminand glucidele rele din bolul alimentar, organismul isi regaseste deci una dintre functiile sale primare, care este aceea de a folosi cu prioritate stocurile, pentru a se aproviziona cu energie.

Dar intrebarea pe care v-o puneti cu siguranta, in gand, este: ce se intampla cand nu mai exista grasimi de rezerva?

Atunci cand acestea au fost complet utilizate si ne gasim, intrucatva, in "lichidare de stoc", atunci cand organismul si-a regasit practic greutatea normala, el hotaraste sa pastreze un "stoc tampon minim", pe care si-l va alimenta treptat, el insusi, pe masura nevoilor.

Organismul, asemenea celui mai performant ordinator, va pune la punct o gestiune optima a stocurilor sale de grasime. Si aceasta, atata timp cat programul nu va fi perturbat prin interferenta glucidelor rele.

Dar, de aici, nu ar trebui sa faceti deductia prematura ca aplicarea principiilor noului nostru mod de alimentatie va va interzice pe vecie sa mancati cartofi prajiti, prajituri si alte dulciuri. Glucidele rele vor putea face parte intotdeauna din alimentatie, cu conditia de a nu le ingera decat in mod exceptional si, pe cat posibil, intotdeauna separat de lipide, ceea ce va constitui, totusi, o abatere de care va trebui sa tineti cont in gestiunea dumneavoastra alimentara. Vom vedea in capitolul urmator cum sa aplicati aceasta regula cu usurinta.

Vom vedea, mai ales, ca - dupa ce surplusul de grasimi de rezerva a fost resorbit - atunci cand veti intra in faza de stabilizare, veti putea include iar, in mesele care contin lipide, o anumita cantitate de glucide rele. Dar va trebui sa fiti prudenti si selectivi.

Deoarece afectiunea de care suferiti, pentru a folosi un termen medical, este o proasta toleranta la glucoza. Aceasta este singura diferenta dintre dumneavoastra, care va hraniti normal, dar "depuneti grasimea" si vecinul, care este uscat ca un bat, desi "baga in el ca intr-un spital".

Aveti o intoleranta la zaharuri, poate de natura ereditara, dar sunteti, cu siguranta, una dintre mult-prea-numeroasele victime ale deplorabilelor obisnuinte alimentare proprii civilizatiei noastre.

Totul incepe chiar din copilarie: apa indulcita, piureurile, prajiturelele, bomboanele si acadelele. Apoi, pastele si orezul. Sunt cu mult mai usor de preparat decat o spuma de telina sau o mancare de praz. Au fost, dupa aceea, gustarile, tartinele groase de paine cu unt, chiflele cu lapte, briosele, dulceturile si turta dulce de la bunica. Mai tarziu, la internat si la armata, in cazul barbatilor, au mai fost cartofii, macaroanele si orezul. Era nevoie de lucruri hranitoare, care sa umple burta. Si, intotdeauna, multa paine si zahar. Vi se spunea ca zaharul este bun pentru muschi.

In continuare, pe vremea studentiei, era fie "haleala" de la cantina Universitatii, fie vreun fast-food ori un sandvici mancat la birtul din colt. Micile "chiolhanuri simpatice", la colegi acasa, sau organizate pe neprevazute in "ogeacul" dumneavoastra, nu erau, in realitate, decat niste "hidrati de-carbon-party".

Iar de cand ati intrat in activitate, chiar daca alimentatia dumneavoastra este mult mai de calitate, sunteti mereu victima jalnicelor obisnuinte alimentare ale anturajului.[4]

Acasa, mancati ca bebelusii eternele paste, orezul, cartofii, adaugand uneori si un sos alb. Este rapid si usor de facut, mai ales ca, in zilele noastre, faina nu mai face cocoloase.

Nici la serviciu nu e mai bine. Nu ai intotdeauna timp sa mergi la cantina. Este mult mai usor sa mananci un sandvici. E mai rapid si mult mai simplu.

Si, apoi - productivitatea obliga - incerci sa castigi timpul care iti lipseste in permanenta. Pe durata orei de pauza pentru masa iti aranjezi diverse treburi, de exemplu, te duci la coafor sau profiti, -pur si simplu, ca sa mergi la cumparaturi. Aceasta iti permite sa-ti rezolvi unele probleme, dar te obliga sa sari peste masa de pranz. Si, pentru ca trebuie sa rezisti, bei cafea.[5] Cafea tare, pe cat posibil, si cu mult zahar, bineinteles, zahar normal, fiindca este bun pentru muschi, chiar si cand acestia nu lucreaza.

Sambata si duminica avem "papica buna" sau un "couscous-party" impreuna cu prietenii, sau, din nou, mesele traditionale de familie. Cartofii copti in spuza - la tara, la mam'mare - sau gratinati si pe care ar fi o crima sa nu-i mananci cu o pulpa de berbec asa de buna.

Si iata cum, intocmai ca "Bibendum", omuletul lui Michelin, va fabricati propriul pneu, o roata de rezerva de care n-o sa va folositi niciodata si care devine cu atat mai greoaie, cu cat creste vazand cu ochii.

Dar, mai ales, iata cum ati fost sau sunteti intoxicati cu glucide de proasta calitate, adica glucide care elibereaza glucoza in cantitate mult prea mare.

De aceea, va trebui sa faceti o cura de dezintoxicare, ceea ce, de altfel, va coincide cu pierderea excedentului de grasime.

Intrucatva, va trebui sa va ridicati pragul de toleranta la zaharuri. Pentru ca, pe moment, il aveti foarte scazut. Ceea ce inseamna ca, de indata ce absorbiti cea mai redusa cantitate de glucide - si, in special, de glucide rele - pancreasul dumneavoastra se pune pe treaba si produce o doza anormala de insulina.

Cu alte cuvinte, doza de insulina produsa de pancreasul dumneavoastra nu se mai raporteaza la cantitatea de glucoza eliberata in sange. Si, pentru ca este excedentara, ea are ca efect recuperarea unei parti din acizii grasi pentru a-i stoca sub forma de grasimi de rezerva. Faceti pur si simplu, hiperinsulinism.

Dar aceste faimoase obisnuinte alimentare daunatoare, care vi s-au imprimat sau pe care le-ati adoptat din usurinta, nu au drept singura consecinta grasimea dumneavoastra. Ele mai sunt raspunzatoare si pentru un mare numar de afectiuni de care ati suferit si suferiti inca, dintre care, cele mai importante sunt oboseala si tulburarile digestive, cu toate implicatiile cunoscute. Aceste doua aspecte speciale vor fi studiate detaliat in capitolele despre hipoglicemie si despre digestie.

In acest stadiu, tin sa-mi linistesc imediat cititorul. Originalitatea principiilor pe care vi le recomand nu consta in aceea ca vi se lasa cum se intampla in majoritatea regimurilor traditionale - un spatiu de manevra nesemnificativ.

Dimpotriva. Am precizat lucrul acesta inca de la introducere. Veti putea pune in practica, foarte usor, regulile enuntate in capitolul urmator deoarece sunt foarte simple si au o latura practica rar intalnita.

Chiar la inceput, cand va trebui sa suprimati categoric unele alimente sau combinatii, va va fi cu atat mai usor s-o faceti, cu cat veti lua masa in oras.

Acasa poate ca va fi mai greu sa schimbati de la o zi la alta principiile obisnuite. Pentru ca nu poti pregati fiecaruia un meniu. Dar, cand gospodina casei va intelege (vazand rezultatele si citind aceasta carte) ca noile reguli alimentare sunt bune si eficace pentru toata lumea, inclusiv pentru copii, ea isi va schimba repede parerea si va va intampina cererile cu mai mult entuziasm.

In general, in viata, un principiu - oricare ar fi el - este relativ usor de admis. Ceea ce ridica intotdeauna probleme este aplicarea lui. Si poate ca, desi unele reguli prezentate in cartea de fata nu va sunt necunoscute, aceasta este ratiunea pentru care multi dintre dumneavoastra, lipsiti de un ghid, nu au putut niciodata sa le aplice in mod eficient.

Prin urmare, studiati in amanunt capitolul urmator, pentru ca, multumita lui, veti castiga si "batalia pneului", dar veti dobandi si o excelenta forma fizica si intelectuala.