UMIDIFICAREA AERULUI

Cresterea continutului de umiditate a aerului conditionat se poate obtine

prin:

tratarea aerului cu vapori saturati;

contactul direct cu apa.

Tratarea aerului cu vapori saturati (abur saturat) se poate realiza prin injectarea directa a aburului viu in circuitul aerului sau prin trecerea acestuia deasupra unui bazin cu suprafata libera de apa incalzita cu o serpentina.

Solutia de tratare a aerului cu vapori saturati se utilizeaza rar in instalatiile de conditionare a spatiilor tehnologice din industria alimentara datorita pe de o parte mirosurilor ce se pot degaja ca urmare a descompunerii unor substante cu care se trateaza apa in cazane, iar pe de alta parte, coroziunii si depunerii de substante minerale pe suprafata generatoarelor de aburi. Mentinerea vaporilor in stare uscata la 100 130°C constituie un alt inconvenient al metodei intrucat procesul de introducere aburului in circuitul de aer conditionat este cel mai adesea discontinuu, existand pericolul ca intre doua introduceri succesive sa se produca condensari.

Tratarea aerului prin contactul direct cu apa se aplica in doua variante si anume:

trecerea aerului supus umidificarii printr-un spalator de aer;

pulverizarea apei in aerul ce trebuie umidificat.

Prima varianta are o raspandire din ce in ce mai limitata, fiind totusi folosita in refrigerarea si depozitarea fructelor si legumelor. Umidificarea aerului se obtine la trecerea acestuia printr-un racitor umed (turn de racire) in contracurent, echicurent sau incrucisat intr-un schimbator de caldura alaturat.

Cea de-a doua varianta se poate realiza prin pulverizarea apei in curentul de aer inainte ca acesta sa ajunga in spatiul tehnologic conditionat sau prin pulverizarea apei direct in spatiul conditionat.

Pulverizarea apei in picaturi cat mai mici este necesara pentru a asigura o suparafata mare de contact a acesteia cu aerul supus umidificarii, ceea ce permite o evaporare rapida si completa a picaturilor. Pulverizarea apei se obtine prin folosirea duzelor si prin atomizare. Folosirea duzelor presupune ridicarea presiunii apei in amonte sau existenta aerului comprimat spre a obtine in final starea de aerosol. In cele mai multe cazuri atomizarea apei este obtinuta prin folosirea fortei centrifuge si amestecarea picaturilor astfel formate intr-un curent de aer distribuit in interiorul camerelor care necesita umidificare. Cel mai utilizat procedeu de umidificare a aerului este pulverizarea apei. Daca intreaga cantitate de apa este preluata de aer ca urmare a vaporizarii totale a picaturilor fine de apa, procesul de umidificare decurge dupa dreapta de entalpie constanta, asa cum rezulta din reprezentarea in diagrama i - x redata in fig. 8.2.

Parametrii de stare ai starii finale 2 a aerului umed sunt urmatorii:

(8.1)

Daca se considera cazul general al umidificarii aerului, atunci sunt posibile urmatoarele cazuri teoretice ale procesului (fig. 8.3.) care se desfasoara dupa urmatoarele directii:

a) directia 1-2_o (cazul limita a scaderii umiditatii relative si incalzire a aerului la trecerea acestuia peste baterii de incalzire prin suprafata);

b) directia 1-2₁, obtinuta prin trasarea tangentei din punctul 1 la curba de saturatie = in dreapta punctului 2_o (cazul limita a umidificarii aerului prin contact cu apa in exces, in spalatoare de aer, cu temperatura a apei, mai mare decat temperatura a aerului, );

c) directia 1-2₂, care este directia izotermei = const. (cazul umidificarii izoterme prin contact cu apa in exces, cu sau cazul introducerii de vapori de apa absorbiti in totalitate de aer);

d) directia 1-2₃, care este directia izentalpiei = const. (cazul umidificarii adiabatice prin contactul aerului cu apa recirculata in exces, temperatura apei fiind egala cu temperatura termometrului umed a starii 1 sau cazul umidificarii prin pulverizare de apa, intreaga cantitate de apa fiind preluata sub forma de vapori de catre aer ca urmare a vaporizarii totale a acesteia.