ALIMENTATIA NATURALA

Definitie: Alimentatia copilului din primele 4 luni de viata exclusiv cu lapte uman. Alimentatia naturala se poate face direct de la sanul mamei, prin suptul copilului sau din biberon, cu tetina, cu lingurita sau prin gavaj.

Compozitia si valoarea calorica a colostrului laptelui uman

In primele 5 zile dupa nastere secretia lactata a femeii se numeste colostru.

Colostrul este un lichid galben opac, cu densitatea 1035-1045, contine 87% apa si are o reactie alcalina pH 7,4; pH-ul alcalin este favorabil activitatii enzimelor laptelui. Colostrul contine intre 3-8 milioane celule pe ml, macrofage, neutrofile, limfocite T si B, celule epiteliale, inclusiv detritus din canalele galactofore. Colostrul este mai bogat in proteine si Ig decat laptele matur de femeie.

Continutul in proteine variaza intre 27-41 g/l si diminueaza cu stabilirea fluxului laptelui. Concentratia in proteine este atribuita permeabilitatii capilare mari dupa nastere. Cazeina este in concentratie de 12g/l, iar proteinele din lactoser 15g/l.

Dintre proteinele din lactoser, alfalactalbumina are un nivel ceva mai scazut decat in laptele uman matur, in concordanta cu nivelul lactozei din lapte. Imunoglobulinele din laptele colostral au valori foarte mari, de 5-6 g/l, ca a 4-a zi dupa nastere ele sa reprezinte doar o zecime din valoarea lor initiala. Din cantitatea totala de Ig a colostrului, 90% sunt IgA, iar IgG si IgM sunt proportional mult mai scazute. Imunoglobulinele A din colostru inglobeaza Ac antipoliomielitici, anticoli, antistafilococici, anticoxakie. Ac serici pentru aceeasi germeni au structura IgG si IgM. Glanda mamara secreta mai ales IgA.

- Resorbtia intestinala a Ac din colostru cu trecerea lor in circulatia generala este redusa, fapt care determina pe multi autori sa considere ca laptele uman nu ar juca un rol in transmiterea Ac de la mama la copil. Ac din colostru rezista la actiunea fermentilor digestivi si impreuna cu Ac secretati de intestin distrug germenii patogenei din tractusul digestiv, oferind un grad crescut de imunitate locala.

- Lizozimul si lactotransferina din colostru intervin in acest proces, contribuind la protectia florei intestinale normale, care la randul ei stimuleaza productia de Ac. In incompatibilitatile sanguine feto-materne, in colostru se gasesc Ac antiRh si antieritrocitari de grup sanguin, a caror trecere prin bariera intestinala nu este demonstrata.

Hormonii corticosuprarenali si unii acizi aminati (triptofanul) sunt in cantitate mai mare in colostru decat in laptele matur.

Glucidele sunt in cantitate totala de 55-60 g/l. Lactoza este in proportie mica (37 g/l) cu concordanta cu nivelul alfalactalbuminei, care participa la sinteza ei. Oligozaharidele sunt bogat reprezentate in colostru (23g/l) si favorizeaza implantarea bacilului bifidus in intestinul nou-nascutului.

Lipidele totale sunt in cantitate de 30g/l, nivelul lor creste ulterior fiind reglat de prolactina. Acizii grasi nesaturati mai ales cei esentiali sunt in cantitate mare, cu rol in dezvoltarea sistemului nervos al nou-nascutului. Cantitatea de lipide este in corelatie cu activitatea redusa a lipoproteinlipazei din colostru si ale lipazelor intestinale ale nou-nascutului.

Sarurile minerale in cantitate de 3,9g/l. Nivelul Na, fosfor, calciu, fier, zinc, cupru este mare, in concordanta cu al proteinelor.

Vitaminele A, E, C, B 12 sunt bine reprezentate in colostru comparativ cu laptele matur.

Valoarea calorica a colostrului este de 580 kcal/l.

COMPOZITIA LAPTELUI UMAN (matur)

Continut in apa 87%.

pH – 6,9 –7.

Densitate 1030

PROTEINELE totale se gasesc in cantitate de 10g/l din care 4g/l cazeina si 6g/l proteinele din lactoser (lactalbumine si lactoglobuline). Laptele uman este un lapte de tip albuminos in comparatie cu laptele de vaca (l.v.) care este bogat in cazeina.

Cazeina umana este o fosfoproteina polimorfa, contine 0,45% fosfor si 4% glucide. Aceasta bogatie in glucide a cazeinei umane permite formarea de glicopeptide usor absorbabile prin mucoasa intestinala, ceea ce explica in parte digestibilitatea mai buna a cazeinei laptelui de femeie. O particularitate a cazeinei umane o constituie miceliile ei mai mici decat cele ale cazeinei laptelui de vaca si explica precipitarea acesteia in flocoane fine, usor de atacat de catre enzimele digestive.

Cazeina este sintetizata de glanda mamara din acizii aminati din sange. Lactalbumina si lactoglobulina ar fi identice cu proteinele serului sanguin, ele sunt solubile, nu sunt coagulate de labferment si raman in lactoser dupa coagularea cazeinei sub actiunea labfermentului.

Cazeina are trei fractiuni:

alfa-cazeina 9%;

beta-cazeina 64%;

kappa-cazeina 27%, care sub actiunea labfermentului formeaza para-cazeina K(insolubila, cu greutatea moleculara mare si induce precipitarea cazeinei alfa si beta) si cazeinmacropeptida (molecula mica, asimilata cu factorul bifidogen II).

Proteinele din lactoser (6g/l):

alfalactalbumina (3,5g/l) contine lactosintetaza implicata in sinteza lactozei, ceea ce explica nivelul ridicat al lactozei din laptele uman;

lactotransferina este o glicoproteina capabila sa fixeze reversibil fierul. Se gaseste in cantitate de 1g/l.

Lactotransferina este chimic, fiziologic si imunologic diferita de serotransferina (din serul sanguin). Lactotransferina umana a fost considerata ca o proteina specifica laptelui, dar s-a demonstrat prezenta ei si in secretiile bronsice, saliva, secretii nazale, lacrimi, bila, suc pancreatic, urina. Ea participa la absorbtia fierului din lapte de catre intestin si stomac. Sub actiunea pH-ului gastric cedeaza fierul. La nivelul jejunului fixeaza din nou fierul pe care il cedeaza receptorilor din marginea in perie. Ea joaca rol de chelator de fier sustragand elementul indispensabil multiplicarii unor germeni patogeni de la nivelul intestinului si astfel are actiune bacteriostatica.

Se mai atribuie lactotransferinei si o actiune antitoxica.

La fel ca si IgA lactotransferina rezista la actiunea proteinazelor digestive.

Lactotransferina reprezinta pentru sugar un factor suplimentar de protectie al intestinului fata de agentii patogeni, factor care adauga actiunea sa la aceea a IgA  secretorii, a lizozimului si a bacilului bifidus. De asemenea, ea indeplineste rol de ligant al Zn si Mg.

Betalactoglobulina este absenta in laptele uman si prezenta in laptele de vaca; laptele uman este un aliment nealergizant.

Lizozimul (500 mg/l, fata de 13g/l in laptele de vaca, deci de 3000 de ori mai mult in laptele uman) contribuie in mare masura la liza unor germeni intestinali, la potentializarea formarii anticorpilor si la coagularea in grunji fini a cazeinei.

Albuminele serice (din lactoser) sunt in cantitate de 0,3-0,5 g/l si se pare ca provin prin transfer din serul mamei, prin endocitoza. Ele indeplinesc rol de liganzi:

- proteine care leaga folatii;

- proteine care leaga vit. B12;

- proteine care leaga tirozina;

- proteine care leaga corticosteroizii;

- ozomucoidul – glicoproteina similara cu cea din ser;

- galactotermina – o fractiune a beta-cazeinei bogata in prolina.

Imunoglobulinele

IgAs (0,5g/l) sunt rezistente la enzimele proteolitice digestive, se fixeaza la suprafata mucoasei intestinale, aglutineaza antigenii de origine alimentara, virusurile si enterotoxinele bacteriilor, blocand aderarea lor la suprafetele epiteliale.

IgAs contin anticorpi anti Coli, Shigella, Salmonella, Klebsiela, Coxackie, Echo, Poliomielita, Hepatita B si Rujeolic.

Ig G si Ig M sunt in cantitati mici in lapte (10-20 mg/l) si nu difera structural de imunoglobulinele serice.

Enzimele - in numar de 20 au rol in digestia componentelor laptelui si in apararea antiinfectioasa;

- lizozimul este sintetizat de celule epiteliale mamare si are rol bacteriostatic;

- lipazele au rol in digestia trigliceridelor laptelui uman;

- alfa amilaza catalizeaza hidroliza amidonului in maltoza;

- galactozil transferaza este o enzima care leaga Mn, Zn, Co si Ca;

- sulfhidril oxidaza participa la sinteza IgAs in glanda mamara si la mentinerea potentialului redox in intestinul sugarului;

- lactoperoxidaza are actiune bacteriostatica;

- ribonucleaza catalizeaza hidroliza acidului ribonucleic.

Este cunoscut ca sugarul hranit la san creste mai bine cu o cantitate mai mica de proteine din laptele uman decat cu proteinele in cantitate mai mare din laptele de vaca, la un aport caloric egal. Aceasta inseamna ca proteinele laptelui uman, mai bogate in albumine decat in cazeina sunt absorbite si utilizate de catre sugar cu un randament optim.

Diferenta calitativa dintre proteinele l.u. si cele ale l.v. este ireductibila in starea actuala a stiintei. Nici un procedeu fizic sau chimic, nici o adaugire, nici o sustragere nu permite de a transforma o proteina din l.v. intr-o proteina din l.u. In acest sens nici un preparat nu merita stiintific numele de lapte umanizat.

Lipidele (36-40 g/l) sunt reprezentate mai ales de acizi grasi nesaturati (peste 50% fata de 20% in l.v.) dintre care acidul linoleic are rolul cel mai important si este de 5 ori mai mult in l.u. decat in l.v.

Lipidele contin 98% trigliceride, 1% fosfolipide si 0,5% colesterol. Trigliceridele contin un raport egal intre acizii grasi nesaturati si cei saturati.

Majoritatea acizilor grasi din l.u. sunt cu lant mediu de atomi de C (acid lauric C 12, acid miristic C 14) si lung ( acid palmitic C16, acid oleic C 18).

Acizii grasi mono si polinesaturati ( acid oleic, palmitoleic si linoleic) reprezinta peste 50% din totalul de acizi grasi din l.u. Acidul linoleic reprezinta 11% din totalul acizilor grasi din l.u. Din acidul linoleic C18 2w6 se vor forma acizi grasi nesaturati superiori ca acidul arahidonic C 20 4w6 care intervine in maturarea sistemului nervos in perioada neonatala.

Colesterolul si lecitina sunt in cantitati mai mari in l.u. decat in l.v.: colesterol 20 mg% fata de 14 mg% si lecitina 78 mg% fata de 57 mg%.

Prezenta lipazei in l.u. faciliteaza digestia grasimilor si favorizeaza eliberarea de acizi grasi rapid utilizabili pentru metabolismul energetic.

Spre sfarsitul suptului cantitatea de lipide din laptele uman creste de 4-5 ori producand senzatia de satietate.

GLUCIDELE ( 70 g/l) sunt reprezentate de lactoza 60 g/l si oligozaharide 10 g/l. Lactoza l.u. este o beta lactoza, iar cea din l.v. o alfa lactoza.

Lactoza elaborata de glanda mamara este sursa de galactoza care intra in compozitia cerebrozidelor creierului. Lactoza este sintetizata de glanda mamara din glucoza sanguina.

In cursul maturarii laptelui uman lactoza si lipidele cresc in timp ce proteinele si sarurile minerale scad.

SARURI MINERALE ( 2 g/l) – fata de 8 g/l in l.v. Cantitatea mica de saruri din l.u. reprezinta o sarcina osmotica usoara pentru rinichiul sugarului alimentat natural.

Alte substante intalnite in l.u. sunt legate de ingestia unor medicamente de catre femeia care alapteaza: opiaceele, sarurile metalelor grele, salicilat, somnifere, arsenic, plumb, iod, brom, alcool, sulfamide, unele antibiotice.

In intestinul sugarului alimentat cu l.u. se gaseste o flora microbiana compusa aproape exclusiv din bacilul bifidus, in timp ce in intestinul sugarului hranit artificial acesta lipseste si se gaseste in schimb enterococul, coliformi, anaerobi Gram negativi.

Bacilul bifidus fermenteaza lactoza, da nastere la acid lactic si acetic, coboara pH-ul intestinal si apara astfel sugarul impotriva germenilor patogeni, care sunt inhibati de mediul acid.

Bacilul bifidus, gratie acidifierii mediului intestinal, favorizeaza absorbtia de Ca, Fe, vit. D si lipide. El intervine si in sinteza de vit. B si K.

In l.u. se gasesc o serie de substante care stimuleaza dezvoltarea bacilului bifidus cunoscute sub denumirea de factori bifidogeni: lizozimul, gynolactoza, lactuloza, glicopeptidele, factorul bifidogen II (de natura peptidica) care este absent in l.u., dar ia nastere sub actiunea proteinazelor digestive ale sugarului.

Eutrofia si rezistenta la infectii a sugarului hranit la san a fost corelata cu prezenta acestei flore microbiene si pusa pe seama protectiei pe care o ofera acest germene.

MECANISMUL SECRETIEI LACTATE este sub influenta factorilor endocrini si nervosi:

factorul endocrin este constituit de hormonii estrogeni (foliculina si progestina), care prin intermediul hormonilor hipofizari (factorii mamogeni 1 si 2) determina transformarile glandei mamare in vederea lactatiei.

Se pare ca foliculina actioneaza asupra canalelor galactofore, iar progestina asupra acinilor glandulari.

Declansarea si mentinerea secretiei lactate este sub controlul prolactinei secretata de hipofiza.

In timpul graviditatii hormonii estrogeni care au un titru foarte ridicat inhiba prolactina.

Dupa expulzia placentei hormonii estrogeni scad brusc in sangele lehuzei si prolactina actioneaza liber, determinand secretia lactata.

Sistemul nervos, prin excitatiile provenite de la intero si exteroceptorii mamelonari si areolari declansate de supt sau de storsul glandei mamare contribuie la formarea si mentinerea secretiei lactate.

Evolutia secretiei lactate

In perioada transformarii colostrului in lapte matur, dupa 3-4 zile de la nastere, se constata o crestere a turgescentei glandelor mamare si unele fenomene: durere, hipertermie locala si generala, cefalee, puls accelerat, leucocitoza cu limfocitoza si eozinofilie. Aceste fenomene sunt incadrate in asa numita “furie a laptelui”.

Uneori apar modificari ale starii psihice a mamelor ce pot ajunge pana la stari maniaco-depresive, incadrate in asa numita “psihoza de lactatie”, fenomene care dispar spontan in marea majoritate a cazurilor. Sunt rare cazurile cand se impune internarea mamelor in spitale de specialitate.

Secretia lactata are un maximum de intensitate intre a 15-a zi si 3 luni dupa nastere, poate dura un an sau mai mult daca este stimulata de supt sau stoarcerea sanului.

Dupa 4-5 luni de la nastere, laptele matern nu mai este suficient calitativ si cantitativ pentru dezvoltarea sugarului.

FACTORI CARE INFLUENTEAZA SECRETIA LACTATA

Cantitatea de lapte secretata in 24 ore depinde mai putin de volumul glandei mamare si mai mult de numarul acinilor glandulari, de sanatatea si conditiile de viata ale femeii care alapteaza:

varsta – femeile tinere au o secretie lactata mai abundenta decat cele in varsta;

paritatea – la primipare secretia lactata se instaleaza cu o intarziere de cateva zile si dureaza numai 1-2 luni;

felul nasterii – interventiile la nastere (cezariene, forceps, perineorafii) prin traumatisme si regim alimentar postoperator constituie factori inhibitori ai secretiei lactate;

alimentatia, repaosul, efortul fizic gradat si mai ales factorul psihic contribuie la mentinerea unei secretii lactate satisfacatoare;

Stimularea secretiei lactate se poate obtine prin mijloace fizice sau chimice: extrasul de placenta, vit. B12, vit. PP, vit. E, acetilcolina, oxitocina, razele ultraviolete, ultrascurte, diatermia pe san, cu efecte insa discutabile. Cele mai eficiente stimulente raman suptul, storsul glandei mamare si psihoterapia.

Laptele matern contine uneori substante progestative, care pot provoca sugarului asa zise “icter neonatal” datorat laptelui de femeie.

Acest icter apare cam catre sfarsitul primei saptamani de viata, se intensifica treptat si prezinta o bilirubinemie libera atingand valori de 200-300 mg/l.

Evolutia este favorabila in cel mult trei luni de la nastere. Starea generala a copilului este buna, nu prezinta hemoliza, hepatosplenomegalie si nici semne neurologice.

Substanta implicata in producerea icterului ar fi pregnan 3 alfa 20 beta diol. Aceasta substanta inhiba actiunea glucuronil transferazei si astfel se opreste conjugarea bilirubinei cu acidul glucuronic.

OBSTACOLE IN ALIMENTATIA NATURALA pot apare din partea copilului sau din partea mamei:

Din partea copilului:

malformatii ale cavitatii bucale (buza de iepure, gura de lup, retrognatismul);

infectii ( rinite, otite, pneumopatii);

boli neurologice (hemoragii meningocerebrale, meningite, encefalite);

prematuritate;

boala hemolitica a nou-nascutului;

ictere;

varsaturi.

Din partea mamei:

furia laptelui;

hipogalactia temporara a primiparelor;

mameloane ombilicate;

ragade si fisuri mamelonare;

limfangite, mastite;

cauze care influenteaza starea generala a mamei:

- T.B.C. evolutiv

- boli infectioase;

- boli cronice decompensate (cardiopatii, nefropatii, anemii, insuficiente hepatice);

- boli endocrine (Basedow);

- psihoze.

In diabetul corect tratat si in lues mama poate alapta copilul sau. In lues mama nu poate fi doica ( nu poate alapta un alt copil sanatos).

INTARCAREA

Alimentatia naturala prelungita este in defavoarea dezvoltarii copilului. Intarcarea trebuie sa se faca treptat, intre varsta de 8-10 luni, nu mai devreme de 6 luni, nu mai tarziu de 12 luni.

ALIMENTATIA FEMEII CARE ALAPTEAZA

lichide: 1-1,5 l pe zi din care 0,5 l.v., sucuri de fructe, cruditati;

se va evita: consumarea alcoolului, a alimentelor puternic mirositoare (ceapa, usturoi, condimente), conserve, mazare, fasole, varza (care pot da diaree la copil);

va primi un surplus de 1000 kcal /zi fata de femeia care nu alapteaza si un surplus proteic de 15 g pe zi;

sunt necesare administrarea de vit. D 400-800 U.I. si 1 g Ca pe zi.

ALIMENTATIA ARTIFICIALA

Definitie

Alimentatia artificiala este alimentatia copilului in primele 4 luni de viata cu un alt lapte decat laptele uman. Alt lapte poate fi: lapte de vaca, lapte praf conventional, pulberi de lapte adaptate sau semiadaptate, lapte acidifiat, lapte de oaie, de capra, de bivolita, etc. Cel mai utilizat este laptele de vaca si pulberile sale.

Compozitia laptelui de vaca a fost prezentata partial comparativ cu aceea a laptelui uman.

Din cele 32-34 g proteine dintr-un l de l.v., 28 g reprezinta cazeina si 4-6 g proteinele din lactoser ( lactalbumina si lactoglobuluina) de unde caracterul cazeinos al laptelui de vaca fata de cel albuminos al laptelui de femeie.

Cazeina l.v. precipita in stomacul copilului sub actiunea labfermentului, in boturi mari, care sunt mai greu de impregnat cu sucuri digestive, necesitand o perioada de digestie mai lunga, de unde necesitatea administrarii pranzurilor mai rare in alimentatia artificiala.

In laptele de vaca se gasesc anticorpi 0,5 g/l (Ig G si Ig M), properdina, complement, haptoglobulina, serumalbumine, ceruloplasmina.

Glucidele laptelui de vaca sunt mai reduse cantitativ decat cele din laptele uman (48-50 g/l fata de 68-70 g/l). in laptele de vaca predomina izomerul alfa al lactozei, iar oligozaharidele lipsesc influentand nefavorabil flora bifida intestinala a sugarului alimentat artificial.

Lipidele, in aceeasi cantitate ca in laptele de femeie – 36 g/l – au numai 20% acizi grasi nesaturati, fata de 50% in laptele uman si o cantitate de 5 ori mai mica de acid linoleic.

Sarurile minerale sunt in cantitate de 4 ori mai mare in laptele de vaca decat in cel de femeie.

Fosfatii si citratii in cantitate mare cresc pH-ul gastric impiedicand absorbtia Ca, favorizand eliminarea lui.

Carenta de Fe a laptelui de vaca explica frecventa anemiilor feriprive la sugarii alimentati artificial.

Vitaminele sunt in cantitati mai reduse decat in laptele uman, iar prin fierberea laptelui o buna parte din ele se distrug.

MICROBII LAPTELUI DE VACA

Microbii fermentatiei lactice – transforma lactoza in acid lactic, creste aciditatea laptelui, iar la pH-ul de 4,6 cazeina precipita.

Acesti microbi nu produc spori si pot fi distrusi prin caldura. Temperatura optima la care se dezvolta este de 20-45 ˚C. Cei mai importanti sunt:

streptococul lactic;

streptococul termofilus;

streptococul lichefaciens;

termobacterium bulgaricum;

bacilul acidofil.

Microbii saprofiti produc spori, fermenteaza lactoza, ataca cazeina dand produse de descompunere nocive ( indol, amoniac, etc.). Acestia sunt:

b. Coli;

enterococi;

b. lactis aerogenis;

piocianic;

proteus;

stafilococi;

b. mezentericus.

Desi nu sunt patogeni prin produsele lor dau diarei de diferite intensitati.

Microbii patogeni – contamineaza laptele prin provenienta lor de la animale bolnave sau dupa mulgere, de pe maini, vase murdare:

dizenteric;

B. Koch;

Stafilococi;

Germenii febrei aftoase;

Streptococi;

Etc.

PH-ul laptelui de vaca este de 6,5-6,7.

Calitatea laptelui de vaca depinde in primul rand de alimentatia animalului precum si de starea de igiena a staulelor, a mulgatorilor, a mijloacelor de recoltare, pastrare, transport si distributie.

Conservarea laptelui de vaca are drept scop impiedicarea fermentatiei lactice si se realizeaza prin frig, caldura si substante conservante.

Refrigeratia: la + 5˚C opreste proliferarea majoritatii microbilor; la - 12˚C fermentatia este complet oprita.

Fierberea laptelui se face la + 102˚C timp de 5 minute iarna si 10 minute vara. La 80˚C laptele prinde o pelicula care se indeparteaza cu o lingurita si se continua fierberea la foc mic. Apoi se raceste brusc in apa rece si se pastreaza la rece in vas acoperit timp de 24 de ore.

Pasteurizarea este incalzirea laptelui la o temperatura ce nu atinge 100˚C, apoi racit brusc sub 10˚C pentru a nu permite dezvoltarea de noi germeni din sporii ce au rezistat incalzirii.

Tyndalizarea este pasteurizarea laptelui trei zile consecutiv cate 5-10 minute in fiecare zi. Intrucat sporii microorganismelor nu se distrug la temperatura de pasteurizare, microbii proveniti din spori vor fi distrusi in ziua a 2-a si in ziua a 3-a de pasteurizare.

Soxhletizarea este fierberea biberoanelor cu preparatele dietetice pentru toate pranzurile din 24 de ore la bain marine. Inainte de a pune la fiert biberoanele se astupa cu cate o tetina neperforata. Se va perfora tetina lateral cu putin deasupra marginii superioare a gatului biberonului pentru a putea iesi aerul in timpul fierberii. Dupa fierbere se trag toate tetinele in jos pe gatul biberonului si astfel se astupa orificiul facut, pastrandu-se continutul steril.

Sterilizarea la autoclav se face timp de 15 minute la 110-115˚C. In prealabil laptele este concentrat sub vid la 55˚C si omogenizat ( sfaramarea globulelor de grasime in particule foarte mici care vor sta dispersate in lichid si nu se vor mai aduna la suprafata). Cand concentrarea este de 50% un gram de lapte are 1,3 kcal. Apoi laptele este pus in cutii metalice albe, inoxidabile, inchise sub un gaz inert (sterilizarea sub gaz inert impiedica distrugerea vitaminelor si oxidarea acizilor grasi care dau gustul ranced). Laptele astfel obtinut se numeste lapte concentrat, omogenizat si sterilizat si se poate pastra ani de zile.

Cea mai utilizata metoda de conservare a laptelui este transformarea lui in lapte praf ( uscat) cu o umiditate de 2-6%.

Conservarea laptelui cu ajutorul unor substante conservante ( bicarbonat de sodiu, acid formic, benzoat de sodiu, salicilat de sodiu) nu mai este de actualitate.

INTOLERANTA LA LAPTELE DE VACA

Intoleranta la laptele de vaca ar fi datorita betalactoglobulinei si uneori lactoalbuminei din lactoser, la copiii sensibilizati inca din viata intrauterina de proteine antigenice sau anticorpi materni care strabat placenta sau de proteine nedigerate din laptele de vaca, ajunse in laptele sau in sangele matern.

Simptomele intolerantei: semne generale de soc anafilactic ( paloare, colaps, varsaturi, eruptii cutanate) si diaree dupa ingestia laptelui de vaca. Intreruperea alimentatiei cu lapte de vaca duce la disparitia rapida a acestor semne.