Proiectarea si realizarea unui uscator universal pentru deshidratat fructe si legume

 

1. Rezumat

Deshidratarea produselor horticole este un proces tehnologic complex si depinde atat de natura materiei prime, cat si de performantele tehnice ale instalatiei cu care se realizeaza uscarea. Pentru a realiza o deshidratare optima a unor produse horticole s-a proiectat si realizat un uscator modular echipat cu o pompa de caldura. Incercarile experimentale efectuate au permis sa se determine parametrii de functionare ai uscatorului. Din analiza rezultatelor obtinute reiese ca instalatia raspunde cerintelor complexe de uscare a unor produse horticole.

Deshidratarea se realizeaza prin evaporarea apei care ajunge treptat la suprafata produsului supus deshidratarii pana la valoarea aw < 0, 7 care sa impiedice dezvoltarea microorganismelor. In functie de natura aportului de caldura, uscarea poate fi:

prin convectie – de la agent la produs;

prin conductie –prin produs;

prin radiatie – de la surse exterioare;

incalzire in dielectric (uscare cu curenti de inalta frecventa, microunde).

Dupa modul in care se executa indepartarea vaporilor se deosebesc:

● uscare in aer;

● uscare in vid;

● uscare prin convectie la presiune atmosferica (cea mai utilizata in practica industriala) – se poate realiza in urmatoarele variante :

– uscare clasica – in camere, tunele, cu benzi;

– uscare in strat vibrator – varianta a uscarii prin fluidizare ( produse bucati sau granule):

– uscare in strat fluidizat – legume feliate, cereale, sare, faina, zahar, carne cuburi.

● uscare in strat de spuma – materialul lichid adus in strat de piure ( prin concentrare sub vid prealabila) este amestecat cu o substanta emulgatoare si transformat intr-o spuma prin insuflare de gaz inert sub presiune (azot).

Aceasta spuma se aplica pe o suprafata neteda (banda) si este uscata cu aer cald. Spuma uscata sub forma de foaie spongioasa este macinata si transformata in pulbere fina.

Se aplica la sucuri si piureuri de fructe si legume, infuzie de cafea, ceai, extractele de carne, oua, branzeturi. Are urmatoarele variante : uscare in fileu subtire de spuma, in strat (strapuns de spuma);

● uscare prin dispersie – a produselor lichide, piureuri, paste – nu se aplica produselor solide. Se realizeaza la temperatura ambianta intr-o incinta de deshidratare cu ajutorul unui curent de gaz uscat (N2) in circuit inchis. Se

pastreaza in intregime principiile nutritive si proprietatile senzoriale ale produsului initial;

● uscare prin pulverizare, cu variantele :

– uscare prin pulverizare cu spuma;

– uscare prin pulverizare in aer la temperatura ambianta (procedeul Birs) – aplicata produselor lichide si semilichide;

● uscarea prin conductie la presiune atmosferica – se realizeaza prin contactul produsului cu o suprafata fierbinte, avand astfel loc evaporarea apei. Produsul se indeparteaza de pe suprafata prin radere cu un cutit. Uscatoarele folosite sunt de tip tambure rotative, iar produsele care se pot usca sunt intr-o stare lichida concentrata si cu structura granulara.

Dezavantajele sunt majore, cu influenta negativa asupra produsului uscat: solubilitate scazuta (proteine denaturate), culoare modificata (reactia Maillard, caramelizare), valoare alimentara redusa, iar produsele necesita o macinare ulterioara;

● uscare sub presiune – se realizeaza in strat de spuma si in strat subtire (pelicula) si are urmatoarele avantaje: calitati senzoriale si nutritionale superioare ale produselor datorita temperaturii mai scazute de uscare si a lipsei oxigenului.

Alte procedee particulare de uscare sunt:

uscare cu radiatii infrarosii;

uscare cu microunde;

uscare favorizata de ultrasunete;

uscare azeotropa;

uscare partial osmotica.

Procedeele de conservare combinate cu uscarea, mai des utilizate in industrie, sunt :

uscare combinata cu blansare – la fructe;

uscare combinata cu blansare si expandare – cartofi, morcovi, radacinoase felii;

uscare combinata cu incalzire – expandare;

uscare combinata cu expandare prin extrudare termoplastica;

dehidrocongelarea –scaderea umiditatii pana la 50% la congelare;

criodeshidratarea – liofilizare.

Deshiratarea sau uscarea este un procedeu bazat pe reducerea continutului de apa, respectiv cresterea concentratiei substantelor solubile pana la valori care sa atinga stabilitatea produsele alimentare la pastrare. Eliminarea apei din alimente trebuie dirijata in asa fel incat coloizii hidrofili sa-si mentina capacitatea de rehidratare.

Conditiile principale ale deshidratarii sunt:

un nivel de temperature care sa asigure evaporarea apei;

suprafata de contact cu aerul maxim posibila;

circulatia aerului pentru eliminarea vaporilor de apa rezultati.

Principalele metode de deshidratare sunt: uscarea naturala, deshidratarea dirijata in instalatii speciale la presiune normala, deshidratarea in pat fluidizat, concentrarea in vid, liofilizarea (criodesicarea sau criosublimarea).

Cele mai moderne procedee sunt deshidratarea in pat fluidizat si liofilizarea, ultimul asigurand pastrarea capacitatii de rehidratare, impiedicand procesele oxidative si asigurand pierderea intr-o masura mai redusa a substantelor de miros, gust si aroma.

Produsele deshidratate au un volum micsorat, greutate mai mica, valoare energetica sporita, sunt usor de preparat, realizeaza economii la pastrare si depozitare, sunt usor de manipulat si transportat, dar pierd o parte din substantele aromatice si se distrug partial unele vitamine., produsele alimentare in prealabil fluidizate sunt deshidratate prin doua metode: peliculara si prin pulverizare sau atomizer sub forma de pulberi (oua praf, lapte praf etc, ).

Transformari calitative suferite de produsele alimentare prin uscare:

transformari de structura; majoritatea metodelor de uscare, cu exceptia uscarii prin liofilizare, produc zbarcirea si reducerea volumului datorita scaderii continutului de apa si contractiei tisulare.

transformari de culoare; degradarea culorii este in functie de temperature si de timpul de uscare, de prezenta metalelor grele si continutul de zahar reducator dar si rezultatul proceselor oxidative.

transformari de aroma si gust; in cazul uscarii produselor cu aer cald are loc o antrenare cu vapori a aromelor specifice, din care cauza se inregistreaza pierderi importante de arome.

Reducerea valorii alimentare; in timpul procesului de uscare, in functie de regimul aplicat, au loc transformari sensibile in compozitia chimica, ceea ce influenteaza valoarea alimentara.

Uscarea legumelor si fructelor este procesul tehnologic prin care se reduce continutul natural de apa pana la un nivel care sa impiedice activitatea microorganisme­lor, fara a se distruge tesuturile sau a se deprecia va­loarea alimentara a produselor.

Ansamblul de fenomene ce se produc in timpul uscarii duce la concentrarea substantei uscate, reducerea volumului materiei prime folosite, cresterea valorii ali­mentare la unitatea de greutate si modificari fizico-chimice mai mult sau mai putin profunde in starea membranelor si componentelor celulare, care se exte­riorizeaza prin limitele capacitatii de rehidratare.

— Deshidratarea reprezinta procesul in virtutea caruia fructele si legumele pierd o anumita cantitate de apa, in urma carui fapt se realizeaza o stare fizico-chimica propice mentinerii valorii lor nutritive si atributelor calitative: gust, miros, aroma.

— Uscarea se deosebeste de deshidratare prin lipsa de reglare a temperaturii, umiditatii relative si miscarii aerului, in care scop se foloseste si expresia de uscare naturala, spre deosebire de deshidratare, care este o uscare artificiala.

Diferenta dintre. uscarea naturala si cea artificiala consta in natura energiei termice folosite si anume energie solara (uscare naturala) si energia rezultata din arderea unui combustibil oarecare (uscare artificiala sau deshidratare) si viteza cu care se indeparteaza ex­cesul de apa din materia prima respectiva.

In primul caz prin simpla expunere la aer si la tem­peratura mediului ambiant are loc indepartarea umi­ditatii din produse prin procesul de evaporare, in cazul al doilea, pentru a continua procesul deshidra­tarii se apeleaza la un aport suplimentar de caldura, inlaturarea apei facandu-se prin procesul de vaporizare.

— Evaporarea, trecerea apei in stare de vapori intr-un mediu in care in afara vaporilor de apa exista si aer si alte gaze.

Vaporizarea, trecerea apei in stare de vapori, intr-un mediu in care exista numai vapori de apa.

— Evaporator, este instalatia de uscat fructe si legume in care miscarea aerului se face de la sine, pe baza diferentei termice existente intre atmosfera din evaporator si atmosfera externa.

— Deskidrator este o instalatie de uscat fructe si legume folosita pentru indepartarea excesului de apa din materia prima supusa deshidratarii, in care cel putin circulatia aerului incalzit, viteza de miscare, temperatura si umiditatea relativa a aerului sint con­trolate automatizat, potrivit unor parametri fixati in prealabil pentru respectiva materie prima supusa pro­cesului.

Pentru evaporarea apei din produsele supuse deshi­dratarii, se utilizeaza diferite tehnici care constau dintr-o succesiune de operatii tehnologice si se folosesc aparate si instalatii mai mult sau mai putin perfec­tionate cu un consum de energie mai mare sau mai redus si care, pe cit posibil, permit reducerea pierde­rilor de caldura.

Evaporarea apei din legume si fructe este un proces complex in care sint implicate, pe de-o parte, struc­tura anatomica a produselor, iar pe de alta parte unele legi fizico-chimice de constituire a substantelor celu­lare ca si permeabilitatea membranelor celulare.

— randamentul reprezinta cantitatea de produs finit obtinut din cantitatea de materie prima si se exprima in procente.

— ratia, de uscare sau deshidratare reprezinta canti­tatea de materie prima necesara pentru obtinerea a l kg de produs finit;

2. Dependenta dintre procesul de conservare si activitatea apei

Continutul de apa, dar mai ales starea ei, conditioneaza activitatea enzimelor si a microorganismelor. Legatura dintre apa din produsele alimentare si activitatea enzimelor, a microorganismelor, este evidentiata prin intermediul activitatii apei

Activitatea apei este definita prin raportul dintre elasticitatea vaporilor de apa de la suprafata produsului si elasticitatea vaporilor de apa pura la saturatie la aceeasi temperatura. Se considera ca activitatea apei reprezinta apa la dispozitia microorganismelor.

Activitatea apei (a_w) da indicatii asupra cantitatii de apa libera care determina presiunea de vapori de apa deasupra produsului:

a_w = p / p_o = N_w / N_w + N_s     

unde: p – presiunea vaporilor de apa din produs la temperatura T;

p_o – presiunea vaporilor de apa din atmosfera la temperatura;

T_o – temperatura de echilibru a sistemului;

N_w - numarul de moli de apa;

N_s - numarul de moli de substanta.

Din partea a doua a formulei se observa ca activitatea apei poate fi calculata prin numarul de moli de apa (N_w) raportati la suma molilor de apa si a molilor de substanta (N_s).

Continutul de apa al materialului si umiditatea relativa a aerului inconjurator dau activitatea apei care este direct legata de umiditatea relativa de echilibru (U_re):

a_w =U_re / 100

Valorile numerice ale activitatii apei variaza intre 0 (la produse complet anhidre) si 1 (la apa pura), toate produsele alimentare incadrandu-se in acest interval. De exemplu valoarea activitatii apei pentru zahar, cereale este de 0, 1; pentru fructe uscate este 0, 72 – 0, 8; pentru paine, branza este de 0, 96, iar pentru oua, carne, sucuri, legume, fructe proaspete este de 0, 97.

Notiunile de activitate a apei si de umiditate relativa de echilibru prezinta o importanta deosebita pentru stabilitatea si calitatea produselor alimentare.

Astfel:

1. - valorile activitatii apei dau indicatii asupra dezvoltarii microorganismelor.

Fiecare microorganism are cerinte diferite fata de continutul de apa al mediului in care traieste. In general dezvoltarea microbiana se costata in intervalul de activitate a apei de 0, 620 – 0, 995. La 0, 60 – 0, 65 se dezvolta drojdiile osmofile, intre 0, 65 – 0, 75 mucegaiurile xerofile, intre 0, 75 – 0, 85 bacteriile halofile, iar intre 0, 91 – 1, 00 toate celelalte bacterii

Bacteriile reprezinta microorganismele cu cele mai mari cerinte de apa in mediul in care traiesc si se dezvolta, fiind urmate de mucegaiuri.

2. - viteza reactiilor enzimatice in produsele alimentare depinde de activitatea apei: la activitati mari ale apei reactiile enzimatice se declanseaza si au loc cu viteze mari, in timp ce la activitati mici ale apei reactiile enzimatice sunt mult incetinite sau inexistente.

3. – la o activitate a apei de 0, 6 – 0, 7 apare imbrunarea produselor datorate reactiilor melanoidice.

4. - la valori medii exercita un effect de protectie a lipidelor fata de oxidare, efectul maxim fiind la a_w = 0, 5. Din contra, deshidratarea foarte inaintata a tesuturilor vegetale si animale pana la a_w = 0, 1 insa, stimuleaza foarte puternic fenomenele oxidative.

5. - activitatea apei influenteaza unele procese hidrolitice neenzimatice ca: transformarea clorofilei in feofitina, hidroliza protopectinei si demetilarea pectinei.

Umiditatea reprezinta un factor cu implicatii profunde asupra calitatii produselor alimentare determinand un numar mare de reactii care in multe cazuri se interfereaza reciproc. Astfel autooxidarea si imbrunarea pot avea loc simultan in majoritatea alimentelor. Pentru fiecare produs exista un continut optim de umiditate la care viteza de oxidare si cea de imbrunare sunt minime, asigurand o pastrare maxima a calitatii (de exemplu pentru laptele praf 3, 3%, pentru fulgii de cartofi 6-7%).

Daca apa libera, intercelulara, se evapora relativ usor din tesuturile produselor horticole, dimpotriva, apa legata, intracelulara, apa vacuolara, care este parte componenta a substantelor* celulare, este cedata de acestea cu mare dificultate, deci se evapora foarte greu. Pentru evaporarea ei trebuie invinse mai intri legile fizico-chimice specifice care asigura compozitia si stabilitatea compusilor celulari, apoi trebuie asigu­rata migrarea apei prin peretii celulelor (membrane),, care au o permeabilitate relativ redusa. Tehnologiile . au gasit remediile necesare pentru a invinge aceste obstacole la evaporare, dar realizarea lor se face cu consum de energie.

In ceea ce priveste particularitatile comportarii legumelor si fructelor la uscare trebuie, in primul rand, sa se aiba in vedere caracteristicile specifice gustative, deci ale partii lor comestibile.

Clasificarea legumelor si fructelor dupa partea comes­tibila, este urmatoarea:

— radacina la morcov, patrunjel, telina, pastarnac si altele. Le mentionam numai pe acelea care se deshi­drateaza ;

— tulpina sub forma de tuberculi la cartofi sau sub forma de bulbi la ceapa, usturoi, praz;

—frunza la spanac, salata, patrunjel, telina, marar, leustean;

— inflorescenta la conopida;

—fructul sub forma de pastaie la fasole verde; sub forma de baca la rosii, ardei, struguri; sub forma de drupa la cirese, visine, prune, piersici si caise; sub forma de polidrupa la zmeura si mure; sub forma de pseudopolinucula la capsuni sau sub forma de fructe false, carnoase la semintoase (mere, pere si gutui),

Pentru uscarea produselor din fiecare categorie, trebuie folosita o tehnologie specifica. Asa de exemplu, legumele radacinoase se caracterizeaza prin cresterea accentuata in grosime, acumularea unor cantitati mari de substante de rezerva si de apa, iar la suprafata au scoarta formata din mai multe randuri de celule;

— randul exterior cu rol de protectie are membrana suberificata, impermeabila pentru apa. Pentru uscare trebuie indepartata scoarta, apoi se face divizarea rada­cinilor in cuburi sau felii.

Legumele de la care se folosesc fructele, ca si speciile pomicole (drupe sau fructe false carnoase) au la supra­fata o pielita (epicarp) formata din doua sau mai multe straturi de celule, cu rol de protectie; pe rin­dul exterior de celule se afla un strat de ceara sau chiar perisori mai fini sau mai grosieri, care ingreuneaza procesul de uscare.

Prezentind aceste particularitati ale procesului dej uscare a legumelor si fructelor se explica necesarul de consum de energie in efectuarea acestui procedeu de conservare. Aceste consumuri sint explicabile numai daca se au in vedere caracteristicile anatomo-fiziolo-gice ale legumelor si fructelor si continutul lor ridicat in apa, precum si proprietatile apei din produsele proaspete.

Continutul legumelor, fructelor proaspete deshidratate in apa si norma de consum de materie prima, /l kg produs deshidratat.

3. Factori care influenteaza operatia de uscare si metodele de uscare și clasificarea instalațiilor de uscare - deshidratare

Acestia se clasifica in:

Factori referitori l materialul supus uscarii:

Cantitatea sau debitul

Forma de prezentare

Umiditatea initiala

Forma de legare a umiditatii

Densitatea in vrac

Sensibilitatea termica si la oxigen

Agresivitatea chimica

Friablitatea si abrazivitatea

Toxicitatea

Imflamabilitate

Factori referitori la agentul de uscare

Natura agentului

Modul de obtinere

Temperatura si presiunea

Umezeala relativa

Debitul

Continutul de inpuritati

Factori referitori la materialul uscat

Temperatura maxima admisa

Durata uscarii

Regimul de functionare

Producerea de praf si recuperarea acestuia

Evacuarea agentului de uscare sau recircularea acestuia

Tipul uscatorului

Clasificarea metodelor de realizare a uscarii:

A.                                            Dupa modul de transmitere a caldurii pentru eliminarea umidtatii

Uscare convectiva-transmitera caldurii prin convectie de la aer sau alte gaze la materialul supus uscarii

Uscare conductiva-transmiterea caldurii prin conductie, prin intermediul unei suprafete de transfer termic

Uscare dielectrica-incalzirea dielectrica a materialului in camp de CIF(curenti de inalta frecventa)

Uscare radianta-transmiterea caldurii prin radiatie

Metode combinate

Uscare convectiv-radianta

Uscare conductiv-radianta

Uscare convectiv-dielectrica

Dupa presiunea de uscare

Uscare la presiune atmosferica sau la valori apropiate-intalnita la uscaraea convectiva, conductiva, radianta, precum si la majoritatea metodelor combinate

Uscare sub depresiune-recomandata pentru produsele termosensibile;cuprinde uscarea prin sublimare si uscare moleculara

B. Dupa tehnica de uscare utilizata

Uscare convectiva

Conventionala

Uscare in pat fluidizat

Uscare pneumatica

Uscare prin pulverizare

Uscare cu pompa de caldura

Uscare conductiva si radiant-conductiva:

Uscare conductiva

Uscare conductiva sub depresiune

3C. Uscare prin procede speciale

Uscare in camp de CIF

Uscare in camp sonor

Daca la eliminarea apei se foloseste energia solara avem de a face cu proces de uscare, iar daca pentru obtinerea energiei termice se foloseste un combustibil sau alta sursa de energie, procesul se numeste deshidratare. Miscarea apei in materia prima supusa deshidratarii este conditionata de formele in care se gaseste in produse(apa libea, apa legata coloidalsi chimic)

Pe parcursul procesului, eliminarea apei din produse se realizeaza prin difuzie care poate fi :externa ( evaporarea apei de la suprafata produsului) si interna (deplasarea apei din interiorul produsului)

O importanta deosebita are raportul dintre difuzia interna si cea externa. O viteza de difuzie externa mare si una de difuzie interna mica determina uscarea suprafetei produsului, provocand aparitia fenomenului de scorjire. Aceasta va ingreuna desfasurarea ulterioara a procesului tehnologic, provocandin anumite conditii rupturi la suprafata produsului, cu pierderi importante de suc celular.

Procesul de deshidratare se desfasoara in trei faze succesive:

produsul se incalzeste si doar o parte din caldura este folosita la evaporarea apei

viteza de deshidratare este constanta, avand loc eliminarea apei din produs. Etapa dureaza pana cand nu se mai produce difuzia interna.

se elimina o parte din apa coloidala ca mai apoi sa se elimine si o parte din apa de absorbtie

Viteza de deshidratare este cu atat mai mare cu cat temperatura este mai ridicata, rezistenta la difuziune si grosimea produsului sunt mai mici, raportul dintre suprafata produsului si continutul sau de apa este mai mare si viteza de uscare este mai mare.

Umiditatea relativa a aerului are o influenta considerabila asupra vitezei de deshidratare . Cresterea umiditatii relative a aerului reduce capacitatea acestuia de a absorbi vaporii de apa din produs, incetinind evaporarea, in timp ce o umiditate relativa scazuta determina o eliminare fortata a apei din produs, cu rupturi ale membranelor celulare.

Ín stare proaspata sau deshidratata, ceapa se foloseste la obtinerea unor produse de patiserie. Se pastreaza in loc uscat, in funii sau in vrac, ferit de inghet iarna si de caldura excesiva in timpul verii. La unele sortimente se foloseste ceapa uscata care trebuie pastrata in saci din hartie caserata sau in saci de polietilena.

Produse vegetale conservate prin uscare .

Deshidratarea legumelor si fructelor se face in diferite tipuride uscatoare, folosind aerul ca agent de uscare. La deshidratarea legumelor si fructelor trebuie repetate anumite conditii tehnice, functie de caracteristicile materiei prime si ale produsului finit

Instalatii pentru deshidratarea fructelor

Clasificarea uscatoarelor:

in functie de presiunea de lucru:

uscatoare la presiune atmosferica sau sub depresiune

in functie de caracterul functionarii:

functionare continua

discontinua

in functie de aportul de caldura:

Convective

Conductive

Prin radiatie

Dielectrice

In functie de tipul constructiv

Tip camera

Tip tunel

Camera

Tambur

Banda

Coloana

Pneumatice

Pulverizare

Fluidizare

5. Instalații folosite la deshidratarea produselor vegetale

5. 1. Uscatorul cu benzi suprapuse

Uscarea este procedeul ce se bazeaza pe principiul biologic al xeroanabiozei, care, prin eliminarea partiala a umiditatii produsului, conduce la perturbarea, reducerea sau intreruperea functiunilor vitale ale microorganismelor.

In industria alimentara sunt folosite pe scara larga uscatoarele cu zone, uscatorul cu benzi si tunelul de uscare.

Uscatorul cu benzi suprapuse se utilizeaza in special la uscarea legumelor, deoarece fructele se lipesc de banda datorita sucului ce-l elimina in timpul transportului de pe o banda pe alta.

Uscatorul cu benzi suprapuse: 1 - dulap metalic; 2 - banda transportoare; 3 -intorcator; 4 - valt de uniformizare; 5 - guri de vizitare; 6 - ventilator prin refulare; 7 - radiatoare; 8 - transportor material uscat; 9 - banda de alimentare; 10- ventilator

Sunt uscatoare de tip continuu, cu circulatia fortata a aerului prin refulare sau aspiratie, in contracurent, cu aer proaspat sau aer proaspat si recirculat.

Uscatorul este constituit dintr-o camera paralelipipedica in interiorul careia sunt montate 4-5 benzi transportoare suprapuse, prevazute cu valturi de uniformizare a stratului de material, radiatoare montate intre laturile benzii, ventilator centrifugal ce poate actiona prin refulare sau aspiratie, aparatura de masura si control.

Banda cu dimensiuni de 2 x 5 m este constituita din sita inox, are o viteza reglabila intre 0, 1-0, 3 m/min si este prevazuta la capatul de antrenare cu intorcatoare de material si la cel de alimentare cu valturi de uniformizare a stratului.

Produsul supus uscarii este adus cu un elevator la partea superioara si este evacuat la partea inferioara a instalatiei.

Aerul este aspirat de la partea inferioara a uscatorului, strabate cele 4-5 site si radiatoare si este evacuat in atmosfera cu ajutorul unui ventilator.

Regimul termic este controlat cu ajutorul unor termocuple montate deasupra fiecarei benzi.

5. 2. Uscatorul tip tunel I. U. F.

Uscatorul tip tunel este o constructie de zid de forma paralelipipedica si se compune din: tunel de uscare, camera de obtinere a agentului de uscare, 12 carucioare cu cate 25 gratare pe care se aseaza produsul.

Tunelul de uscare are la capete usi pentru introducerea si scoaterea carucioarelor, iar la usa de alimentare prezinta cosul de evacuare a agentului: termic si eventual conducta de recirculare. Circulatia agentului termic se face in contracurent cu produsul, in regim fortat cu ajutorul unui ventilator plasat pe conducta montata deasupra tunelului.

Uscatorul tip tunel: 1 - tunel de uscare; 2 - carucior; 3 - usa de alimentare; 4 - usa evacuare; 5 - baterie radiatoare; 6 - ventilator.

Camera de obtinere a agentului termic este dispusa deasupra tunelului la capatul de alimentare a tunelului. Ea poate fi o camera prevazuta cu arzator de gaz metan sau motorina cand se utilizeaza gazele de ardere drept agent termic sau o baterie de radiatoare cu abur cand se utilizeaza aerul ca agent de uscare. La unele tipuri, pentru a se facilita uscarea, se monteaza radiatoare si in interiorul tunelului pe peretii laterali.

Tunele sunt instalatii utilizate pentru deshidratarea industriala a fructelor si legumelor. Lungimea lor variaza intre 10, 5 si 15 m, iar latimea si inaltimea intre 1, 80 si 2, 10 m . Ca si la sisteme de uscare, in care deshidratarea se realizeaza cu ajutorul aerului cald, uscatorul tunel cere un volum mare de aer, care transporta caldura la produs si in acelasi timp indeparteaza apa ce se evapora din aceasta. De aceea constructia tunelului este prezentata cu un ventilator de mare capacitate, care absoarbe aerul proaspat din afara, gazele rezultate din arderea combustibilului si aerul de recirculatie si le impinge in camera de uscare (tunelul propriu-zis).

Pentru economie de caldura este necesar sa recircule o proportie cat mai mare de aer, fara sa se depaseasca o anumita valoare a umiditatii relative a aerului, la care uscarea poate fi franta.

In uscatoarele tunel legumele si fructele ce trebuie deshidratate sunt incarcate pe gratare din lemn, care se aseaza pe carucioare. Acestea, incarcate cu materialul respectiv, parcurg tunelul cu o miscare de inaintare inceata, de la un capat la altul, materialul ramanand pe gratarele pe care a fost asezat. Miscarea carucioarelor in tunel se face in sens opus directiei aerului cald, adica in contracurent. Aerul cald se misca in lungul axului tunelului, invaluind fructele si legumele asezate pe gratare.

Incalzirea tunelului se face in general in mod direct, caldura realizandu-se prin arderea combustibilului lichid sau gazos intra camera de combustie speciala. Caldura produsa este transportata cu ajutorul ventilatorului prin intermediul gazelor de ardere in tunelul de uscare, dupa ce in prealabil acestea au fost amestecate cu aer rece (proaspat) si cu o parte din aerul de recirculatie. Se obtine astfel o scadere a temperaturii gazelor de ardere la nivelul corespunzator pentru deshidratarea legumelor si fructelor.

Aerul cald circula printre gratare, aluneca pe suprafata produselor absoarbe umiditatea si le usuca treptat. La iesirea din tunelul de uscare, cea mai mare parte a aerului incarcat cu vapori de apa este eliminat in atmosfera.

In tunelul cu circulatie in contracurent, aerul mai uscat si mai cald vine in contact cu produsul aproape uscat, in timp ce aerul partial racit si incarcat cu umiditate vine in contact cu materialul umed odata cu intrarea lui in tunelul de uscare. Temperatura maxima a aerului care poate fi folosita este determinata de natura produsului respectiv de temperatura pe care o poate suporta acesta in perioada finala de uscare.

Mentinerea temperaturii constante in tunel se face in mod automat prin reglarea cantitatii de combustibil consumata de arzator.

Uscatoarele tunel, care utilizeaza gazele de ardere, in amestec cu aerul proaspat si de recirculatie, au un consum mai redus de combustibil, comparativ cu tunelurile incalzite in mod indirect.

In uscatoarele tunel, factorii principala care conditioneaza uscarea rationala a fructelor si legumelor (temperatura, umiditatea si viteza aerului) pot fi reglati in limite relativ largi, pentru ca in cursul procesului sa se pastreze maximum de calitate si valoare nutritiva a acestora. Acest tip de uscare are urmatoarele caracteristici tehnice:

Lungimea tunelului superior si interior ……………………. . 13, 60 m

Latimea tunelului superior si inferior ………………………. . 1, 875 m

Inaltimea tunelului inferior …………………………………. . 2, 10 m

Inaltimea tunelului superior …………………………………. . 1, 50 m

Puterea instalata ……………………………………………… 22 kW/h

Debitul ventilatorului pentru micsorarea aerului ……………. 72000 m³/h

Debitul caloric ……………………………………………. . 30-40 mii kcal/h

Presiunea totala a aerului …………………………………. . 36 mm c. s.

Temperatura aerului de uscare la intrarea in tunelul inferior . . 80-90⁰ C

Temperatura aerului la iesirea din tunelul inferior …………. . 35-45⁰ C

Umiditatea relativa a aerului la intrarea in tunelul inferior …. 20-25⁰ C

Umiditatea relativa a aerului la iesirea din tunelul inferior …. 65-75 %

Suprafata totala pentru deshidratare

12 x 27 x 1, 60 480-520 m²

Date tehnice privind functionarea tunelului:

intrare iesireintrare iesire

Temperatura aerului in tunel ………. 65⁰ C 33⁰ C 72⁰ C 45⁰ C

Viteza medie a aerului in tunelul cu

12 carucioare a 27 gratare pline ……. . 6, 50 m/min 6, 50 m/min

Viteza medie a aerului in tunelul gol

(minima) …………………………… 4, 5 m/min 4, 5 m/min

Umiditatea aerului in tunelul cu 12

carucioare a 27 gratare pline ………. . 35% 65 % 35 % 65 %

Presiunea statica …………………. . 22-24 mm/H₂O 22-24 mm H₂O

Debitul ventilatorului ……………. .    72000 m³/h 72000 m³/h

Consum orar de motorina ………… 28-35 kg/h 28-35 kg/h

Randamentul energiei termice …… 76 %76 %

Randamentul real al instalatiei

pentru ceapa deshidratata …………. 550-600 kg/24 h550-600 kg/24 h

Temperatura aerului variaza in sectiunea longitudinala a tunelului si prezinta o scadere lenta de la zona de intrare spre cea de iesire a aerului. In sectiune transversala, pe verticala, se inregistreaza valori maxime ale temperaturii aerului in partea superioara a tunelului, unde produsul de pe gratarele de sus are o umiditate mai mica. Pe prima portiune de la intrarea aerului in uscator (primele trei carucioare) temperatura unui anumit punct este foarte instabila, inregistrand fluctuatii de ± 3, ± 4⁰ C intr-un interval de 5-6 secunde. Aceste fluctuatii se datoreaza aprinderii si stingerii intermitente a arzatorului, comandat de termostat. In restul tunelului, asemenea fluctuatii de temperatura, in functie de intreruperea flacarii arzatorului, nu mai exista.

Viteza medie a agentului de uscare la iesirea din tunelul inferior este de 6, 5 m/s. Valorile maxime ale vitezelor maxime au fost inregistrate in partea superioara a tunelului, unde prin spatiul ramas intre ultimul gratar si planseul tunelului curentul de aer se gaseste o sectiune de minima rezistenta.

Scurgerea aerului cald prin tunel se face in regim turbulent. Acest lucru face ca viteza de evaporare a apei din material sa se mareasca, apa de pe suprafetele produsului fiind sub forma de vapori de catre curentii oblici sau verticali. In zona de centru a tunelului se constata o diminuare a vitezei de uscare a materialului. Observandu-se un carucior cu material scos din tunel cu cateva ore inainte de terminarea uscarii, se poate constata ca bucatile de produs asezate pe gratarele din mijloc sunt mai putin uscate decat cele de pe gratarele extreme. Fenomenul se datoreaza diferentei de temperatura si de umiditate relativa a aerului care se inregistreaza.

Pentru stabilirea debitului ventilatorului s-au facut determinari ale vitezei curentului de aer in zona de recirculatie si in cea de evaporare a aerului umed, pentru diferite reglaje ale clapetelor de aspiratie a aerului proaspat (deshidratarea maxima, medie si zero). Viteza agentului de uscare in zona de recirculatie pentru cele trei reglaje ale deshidratarii clapelor de aspiratie variaza astfel: pentru deshidratare maxima de la 6, 10-10, 40 m/s, pentru deshidratarea medie de la 8, 15-13, 60 m/s si pentru cazul inchiderii complete a clapelor de la 9-14 m/s.

Din punct de vedere al calitatii productiei rezultate, analizele facute pentru regimuri diferite de functionare a arzatorului (debit maxim, minim si mediu) au dovedit ca gazele de ardere nu exercita nici o influenta asupra materialului uscat.

5. 3. Instalatia de deshidratare convectiva

Date tehnice:

Capacitatea masinii de baza l 100

Capacitatea containerului atasat l 200

Tensiunea de alimentare 220 / 380 V 50 Hz

Element de incalzire kW 4, 5

Ventilator kW 0, 95

Inaltime transport m 3

Presiunea de transport bar 0, 055

Generator aer uscat kW 0, 74

Puterea totala fara generatorul de aer cald kW 5, 5

Puterea totala cu generatorul de aer cald kW 6, 2

Cantitate aer uscat m3/h 90

Cantitate aer regenerat m3/h 20

Presiunea de conectare a aerului comprimat pentru alte dispozitive de transport bar 4 . . . 6

Cantitatea max. de filtrare a aerului m3/h 180

Avantaje:

- Utilajul este actionat direct din unitatea de control a masinii.

- Timpii pentru inchidere si deschidere, operarea temperaturilor si reducerea temperaturilor pot fi programate pe monitorul masiii Allrounder.

- Datele setate sunt stocate impreuna pe discheta.

Mecanismul procedeului de uscare in aceasta instalație

Pentru indepartarea apei din-legume si fructe, in timpul procesului de uscare, intervin doua fenomene fundamentale:

— transferul de caldura, care asigura energia nece­sara transformarii apei in vapori;

— transferul de masa prin transferul apei sau vapo­rilor de apa prin celule si apoi afara din produs.

Pentru a putea fi uscate produsele trebuie sa fie in primul rand incalzite. Caldura este adusa la produs fie cu ajutorul aerului cald (convectie), fie prin incalzirea suprafetei pe care se gasesc produsele, de la care aces­tea preiau caldura (conductie). in cazul incalzirii pro­duselor direct de la razele solare, transmiterea caldurii se face prin radiatie. Vaporii de apa iesiti din produs sint preluati de aer, care devine mediu de transfer de masa.

Pentru a intelege transferul de apa din produs, tre­buie definite si explicate cateva proprietati de baza ale amestecului de aer -f- vapori de apa:

— Umiditatea absoluta a unui amestec aer -f- vapori, reprezinta cantitatea de vapori de apa exprimata in grame, care poate fi continuta de un m⁸ de aer la o anumita temperatura si presiune.

—'Umiditatea relativa a aerului este definita printr-un raport, exprimat in procente, intre cantitatea de vapori de apa aflati intr-un volum de aer la un moment dat si cantitatea de vapori de apa aflati in acelasi volum de aer, cand este saturat, la aceeasi temperatura si pre­siune. Umiditatea relativa a aerului arata capacitatea aerului respectiv de a prelua cantitati noi de vapori de apa in cursul deshidratarii, pina la atingerea gradului sau de Saturatie. Viteza de deshidratare si uscare depinde deci de umiditatea relativa a aerului din instalatie; cu cit aceasta va fi mai scazuta, cu atat uscarea va avea loc intr-un timp mai redus. Daca temperatura aerului din instalatia de uscare creste, umiditatea relativa a aerului scade, deci el va putea prelua cantitati noi de vapori de apa. Dimpotriva, daca temperatura aerului va scadea, el va deveni saturat in vapori de apa, iar daca va scadea si mai mult, vaporii de apa din aerul respec­tiv se vor condensa. Acesta este punctul de, roua sau temperatura de roua.

De aceea, in timpul procesului de uscare, aerul din instalatie trebuie sa fie in continua circulatie si sa fie incalzit, pentru a-i creste capacitatea de a prelua can­titati noi de vapori de apa.

In instalatiile de uscare, evaporarea apei are loc atat pe baza diferentei de temperatura dintre cea a produ­sului supus uscarii si cea a aerului incalzit, cit mai ales prin diferenta dintre presiunea vaporilor din interiorul tesuturilor si . cea a vaporilor cuprinsi de aerul din instalatie. Evaporarea este influentata si de tensiunea (forta) superficiala a vaporilor de apa din produs. Evaporarea se desfasoara pana cand se realizeaza un echilibru intre presiunea vaporilor din cele doua medii, cu alte cuvinte pana cand aerul cald din instalatie a fost saturat cu vapori de apa. Cantitatea de vapori de care poate fi absorbita de aer este in stransa dependenta de temperatura aerului din instalatie, deoarece cu cit aerul este mai cald, cu atat el poate absorbi o cantitate mai mare de vapori.

Cand s-a stabilit echilibrul intre umiditatea produ­sului si saturatia aerului cu vapori de apa in instalatie, iar produsul nu este inca gata uscat, procesul de uscare va putea continua numai prin crearea unui nou deze­chilibru intre umiditatea celor doua medii. Acest deze­chilibru se poate realiza prin una din urmatoarele masuri tehnologice:

— fie prin ridicarea temperaturii aerului din insta­latie — daca aceasta operatie este posibila din punct de vedere tehnologic;

— fie ventiland aerul din instalatie, facindu-1 sa piarda o anume cantitate de vapori de apa cu care este incarcat.

Asupra caracteristicilor structuro-texturale si fizico-chimice pierderea apei din tesuturile legumelor si fruc­telor are o influenta profunda.

Tesuturile vegetale in stare vie au proprietatea de turgescenta; fiecare celula este mentinuta destinsa, datorita continutului ei in lichid si are o structura des­tul de ferma.

Peretii celulelor sint sub. tensiune, iar continutul lor sub compresie. Peretii celulelor au rezistenta si elasticitate, dar daca solicitarea elastica creste peste o oarecare valoare, moderata, structura cedeaza partial j ireversibil. Aceste deformatii plastice au loc indiferent de metoda folosita pentru uscarea celulelor vegetale sau animale in afara de liofilizare *, unde dimensiu­nile originale sint mentinute.

Daca celulele sint omorate prin oparire, peretii celu­lari devin mai usor permeabil, turgescenta poate disparea, iar deformarea permanenta prin uscare poate deveni chiar mai mare. Aceste procese se desfasoara ; in trei faze:

— Faza de incalzire a materiei prime supusa uscarii, in cursul acestei faze, practic nu are loc fenomenul de evaporare a apei din produs, ci se urmareste depa­sirea starii de echilibru . dintre umiditatea relativa a aerului din instalatia de uscare si umiditatea produsului de uscat, incalzind aerul din instalatie se creeaza capa­citatea acestuia de a absorbi o cantitate mai mare de vapori, iar prin incalzirea produsului scade tensiunea superficiala a vaporilor de la suprafata lui.

In aceasta faza, pe masura evaporarii apei de pe supra­fetele umede ale produselor, diametrul porilor superfi­ciali si a capilarelor pline cu apa se micsoreaza, elemen­tele structurale solide se strang sub influenta tensiunii superficiale si efectul se adanceste in straturile de tesu­turi, spre centrul bucatilor de produse supuse uscarii; volumul contractiei este egal cu cel al apei evaporate si viteza uscarii pe unitatea de suprafata ramane constanta.

— Faza de uscare, in care evaporarea apei se produce ca urmare a dezechilibrului creat intre umiditatile celor doua medii si a scaderii tensiunii superficiale a vaporilor de la suprafata produsului. Evaporarea se va realiza intr-un timp cu atat mai scurt, cu cit circuitul aerului pentru eliminarea vaporilor de apa pe care i-a preluat de la produs, se va realiza intr-un ritm, mai rapid si intr-un circuit inchis fara pierderi de caldura.

In aceasta faza, elementele structurale ale produ­sului incep sa se deformeze prin incretire asa incat tind sa ocupe mai putin spatiu iar o parte din apa este indepartata la suprafata, dar la aceasta se opune cres­terea rezistentei la deformare, iar nivelul de apa sant, de asemenea, indepartati de la suprafata legumelor si fructelor prin difuzie moleculara in aer prin capilarele deschise.

In continuare, straturile groase de apa care tineau separat lanturile moleculare lungi si flexibile ale pro­duselor, incep sa cedeze moleculele mai slab retinute intr-un strat difuzional in directia tesuturilor cu con­centratie scazuta in apa, desigur spre suprafata. Pro­cesul continua prin subtierea straturilor groase pana ce apa ramane, in medie, in strat gros de o molecula, adsorbit de suprafetele interne, neuniform, dar de pre­ferinta indreptate spre grupurile de celule cu polaritate mai mare din structura substratului. Elementele structurale continua sa fie tinute mai strans impreuna si se contracta, desi mai putin decat volumul de apa pier­dut.

— Faza finala, se considera din momentul cand pro­dusul incepe sa cedeze din apa legata, in aceasta faza, procesul de evaporare a apei din produse incetineste simtitor curba de uscare, inregistrand descresteri. Difuzia umiditati din masa produsului se face tot mai dificil; ea depinde de gradul de solubilitate a substan­telor in apa celulara, de structura produsului, de capilaritatea lui, de marimea bucatilor de produs supuse uscarii.

In aceasta faza finala, moleculele de apa, adsorbite pe suprafetele interne ale constituientilor solizi, sint indepartate printr-un proces de difuzie activa de-a lun­gul lamelelor sau fibrelor solide, in directia suprafetelor cu potential mai scazut de vapori.

In acest proces, o molecula de apa, care prin schimb capata un impuls mai mare decat mediu, in vibrarea ei termica continua, poate sari din locul ei de absorb­tie intr-un loc vacant, apropiat si, in medie, vor fi mai multe locuri vacante in directia presiunii scazute de vapori. Procesul va continua insa din ce in ce mai lent, pana cand este atins echilibrul cu umiditatea aerului inconjurator.

5. 4. Deshidratarea in uscatoare tip camera

Aceste uscatoare sunt formate dintr-o incinta a carui volum poate fi cuprins intre cel al unui dulap obisnuit pana la volumul unei camere de locuit, insa pentru uscare acestor produse se folosesc uscatoare de mica dimensiune. In camera materialul este asezat pe stive, stelaje, carucioare sau alte sisteme de sustinere care depind de tipul de material. Pentru materiale granulare, pulberi sau paste materialul este asezat in tavi dispuse pe stelajele interioare ale uscatorului sau pe carucioare prevazute cu rafturi. Acest tip de uscator poate fi utilizat si pentru uscarea pieilor in unitatile de prelucrare cu

capacitatea de productie mica. In figura urmatoare. este prezentat un uscator cu camera pentru materiale granulare, produse semifabricate semisolide asezate in tavi plasate pe politele unui carucior. Regimul de functionare este discontinuu, iar agentul de uscare circula fortat scaldand sau strabatand materialul. Aceste

uscatoare pot functiona dupa varianta normala, dupa varianta cu incalzire intermediara, dupa varianta cu recircularea partiala a agentului de uscare sau dupa variante combinate.

De exemplu, uscatorul prezentat, functioneaza dupa varianta cu incalzirea intermediara a aerului combinata cu varianta cu recircularea partiala a agentului de uscare. Principalul dezavantaj al acestor uscatoare este functionarea discontinua si productivitatea mica, motiv pentru care ele sunt utilizate in special in industriile de mic tonaj cum ar fi: industria farmaceutica, industria colorantilor si a pigmentilor, industria cosmetica, etc.

6. Uscarea cu ajutorul curenților calzi și instalațiile pentru acest tip de uscare

Intensificarea procesului de uscare al produselor alimentare, inclusiv a materiei prime din sectorul agrar, iminent este legata de specificul si particularitatile ei, si trebuie sa se realizeze cu conditia asigurarii unei calitati inalte a produsului finit si a cheltuielilor specifice minime. De regula, pentru intensificarea procesului de uscare si ridicarea eficacitatii economice de lucru a instalatiilor de uscare se folosesc diferite modalitati (metode):

Folosirea campurilor cu temperaturi inalte (mai mari de 100⁰). Totodata trebuie sa se tina cont de rezistenta de temperatura si rezistenta de caldura a fiecarui product concret si de asemenea, mentinerea substantelor biologice active in acesta producte;

Folosirea de noi metode combinate de influenta a caldurii.

Utilizarea metodelor electrofizice de influenta: razele infrarosii (IR) si lampile cu descarcare in gaze (LDG), UHF si SHF si combinarea lor cu metode traditionale de aport de energie.

Deosebita importanta in ultima vreme, sunt intrebarile legate de folosirea materiei prime atat in aspect alimentar cat si medico-biologic. In cadrul prelucrarii tehnologice a materiei prime de destinatie medico-biologica de asemenea este supusa procesului de uscare. Pentru astfel de produse trebuiesc folosite asa metode de prelucrare termica, care ar permite de a atinge nu numai eficienta economica asteptata, dar de a atinge si alte efecte folositoare, in stare sa influenteze benefic asupra organismului uman in aspect medicinal (sa intareasca imunitatea, sa preintampine si sa ne protejeze de unele maladii, sa fie utilizate in calitate de medicamente s. a. ). Este cunoscut faptul, ca uscarea unei astfel de materii prime se efectueaza pe platouri (inchise sau deschise, bine ventilate) ori in incaperi. Acest proces este de lunga durata si provoaca mari pierderi al productului finit, contribuie la aparitia micro-si macroflorei si altele. Toate acestea din punct de vedere medicinal diminueaza efectul lor pozitiv final. La momentul actual sunt insuficient studiate problemele legate de determinarea modalitatilor si regimurilor de uscare a materiei prime din sectorul agrar de destinatie medico-biologica. Prezenta a astfel de date ar permite crearea si elaborarea regimurilor rationale si eficiente de uscare in directia respectarii cerintelor tehnologice, reducerii cheltuielilor de energie, pastrarii componentelor biologice active a materiei prime.

Anumite perspective care tin de intensificarea procesului de uscare a materiei prime din sectorul agrar cu destinatia medico-biologica in vederea imbunatatirii calitatii produsului finit poate asigura aplicarea curentilor de frecventa inalta (UHF) si suprainalta (SHF).

In ultimul timp la aceasta metoda apeleaza ingineria alimentara preocupata de intensificarea diferitor procese tehnologice. De aceea, elaborarea bazelor stiintifice de efectuare a procesului de uscare a materiei cu destinatie medico-biologica prin aplicarea curentilor de frecventa inalta (UHF) si suprainalta (SHF) este o sarcina actuala si are o mare importanta atat teoretica cat si practica pentru Republica Moldova.

Lucrul de cercetare in aceasta directie s-a inceput inca in perioada pregatirii tezei de doctor in tehnica din anul 1974.

Au fost efectuate cercetari si elaborate procedee de uscare a astfel de culturi ca: boabele de cacao, maciesul, semintele de bostan si de floarea soarelui, catina alba, ardeiul iute, prunele, sfecla, nucile, merele, rosiile, caisele, visinele s. a.

Utilizarea campurilor electrofizice presupune eliminarea caldurii in material, care poate fi determinata cu formula:

(1)

Pentru a calcula si a dirija cu caldura eliminata in product este important de a cunoaste valorile tangentei unghiului dielectric tg si permeabilitatea dielectrica relativa `, care constituie parametrii electrofizici ai materialului. Metodele existente de determinare a acestor parametri sunt prezentate numai pentru produsele omogene, dar nu si pentru cele heterogene cum este materia prima agricola, totodata aceste metode nu iau in consideratie efectele pierderilor de frontiera. De aceea a fost elaborata o metoda noua, care este exprimata prin formulele:

si (2)

in care: Q₁ si C₁ sunt factorul de calitate si capacitatea electrica a conturului fara de condensatorul masurator in momentul de rezonanta;

Q₂ si C₂ – factorul de calitate si capacitatea electrica a conturului cu condensatorul masurator fara de product in momentul de rezonanta;

Q₃ si C₃ – factorul de calitate si capacitatea electrica a conturului cu condensatorul masurator cu product in momentul de rezonanta;

C₀ – capacitatea electrica a condensatorului masurator in vid, pF.

Formulele obtinute au permis de a calcula valorile tg si ` a produselor agricole de destinatie medico-biologica in limitele 1, 5…20, 0 pentru ` si 0, 05… 1, 5 pentru tg.

Unele dificultati apar la determinarea tg si ` a produselor cu structura complexa eterogena, cum sunt produsele medico-biologice. Daca de prezentat aceste obiecte ca o schema electrica alcatuita din elemente conectate in serie: pericarpul (A) – miezul (B) – pericarpul (A) (fig. 1 ), atunci puterea totala aplicata materialului poate fi prezentata ca:

(3)

in care P_A si P_R sunt puterile activa si reactiva, in W.

Fig. 1. Schema de substituire a productului: A – pericarp, B - miez.

Valorile acestor puteri se determina ca suma puterilor fiecarui component W_j inclus in acest sistem:

si (4)

Utilizand formulele (4) si schema de substituire consecutiva obtinem formulele de calcul ale tg si ` pentru produsele complexe eterogene:

(5)

(6)

in care a si b concentratiile volumetrice ale componentelor;

si (7)

Rezultatele obtinute prin calcul in practic au coincis cu cele experimentale.

Pentru determinarea experimentala si cercetarea parametrilor electrofizici a fost elaborata o instalatie de laborator (fig. 2).

Fig. 2. Schema instalatiei experimentale pentru determinarea parametrilor electrofizici a produselor vegetale: 1 – Q-metru; 2 – condensatorul masurator; 3 – elemente electrice de incalzire; 4 – termocuplu; 5 – voltmetru; 6 – vasul Diuar.

Fig. 7. Curbele de uscare a produselor vegetale (prune) cu aplicarea UHF: a) prin convectie; b) prin convectie si perforarea pericarpului; c) prin convectie + UHF si perforarea pericarpului (densitatea perforarii 4 gauri/ cm²).

b)

1 – 60 sC; 2 – 70 sC; 3 – 80 sC; 4 – 90 sC; 5 – 100 sC.

Fig. 8. Curbele vitezei de uscare a produselor vegetale (prune) cu aplicarea UHF: a) prin convectie; b) prin convectie si perforarea pericarpului; c) prin convectie + UHF si perforarea pericarpului (densitatea perforarii 4 gauri/ cm2).

c)

Din graficele prezentate (fig. 7. si 8. ) se poate de conchis ca uscarea prunelor este mai eficienta in trei perioade: I – uscarea de la umiditatea initiala pana la prin convectie; II – la umiditatea W_cr1 are loc perforarea pericarpului prunelor si uscarea in continuare prin convectie pana la umiditatea de polarizare W_p; III – uscarea prin convectie in combinatie cu energia campurilor UHF pana la umiditatea finala.

Graficele vitezei de uscare (fig. 8) ne demonstreaza intensificarea procesului odata cu aplicarea metodelor netraditionale cum sunt perforarea preliminara si aplicarea campurilor electrofizice.

Pe baza cercetarilor efectuate asupra cineticii procesului de uscare, au fost elaborate conditiile de automatizare ale procesului de uscare a materiei prime agricole. Pentru aceasta au fost elaborate un sir de modele matematice prin diferentierea ecuatiilor de termo- si masotransfer pentru anumite produse si prin metode statistice de autoregresie cu utilizarea sistemei MatLab.

Asa dar, ca exemplu, pentru calcularea temperaturii si umiditatii in procesul de uscare a maciesului, cu sursa interna de energie, modelul matematic va fi:

(8)

(9)

In forma redusa ecuatiile (8) si (9) au urmatoarea forma:

(10)

(11)

in care A_1, B_1, C_1, A_2, B_2, C₂ – constantele ecuatiilor date, care se calculeaza dupa datele experimentale.

Tot cu aceasta sistema de ecuatii diferentiale au fost elaborate modele matematice pentru ardei iute, seminte de bostan s. a.

Cu sistema MatLab prin autoregresie au fost elaborate modele matematice pentru prune, caise, visine, soriz, ciuperci, seminte de floarea soarelui s. a.

Avind modelele matematice ale procesului de uscare a materiei prime agricole si rezultatele obtinute au fost elaborate si implementate un sir de instalatii de uscare si linii tehnologice de prelucrare a materiei prime agrare care includ aceste instalatii.

Pentru uscarea prunelor, caiselor si ardeiului iute prin aport de energie UHF a fost elaborat uscatorul prezentat in fig. 9.

Fig. 9. Instalatie de uscare a produselor vegetale (prune, ardei, caise) cu curenti de frecventa inalta (UHF): 1 – buncar de alimentare; 2 – transportor cu raclete; 3 – corpul instalatiei; 4, 5 – mecanism de distribuire a produsului; 6 – ghidaj; 7 – lampi cu descarcare in gaz; 8 – 8 – transportor; 9, 14 – afanator; 10-13 sistem de transportare a agentului termic; 15 – ghid UHF, 16 – transportor de evacuare; 17, 18 – mantaua instalatiei; 19 – evacuarea aerului umed.

In fig. 10. este prezentata instalatia de uscare a visinilor si macesului.

Fig. 10. Instalatie de uscare a produselor vegetale (visine, maces) cu curenti de frecventa suprainalta (SHF): 1 – ghid de SHF; 2 – calorifere; 3 – sistem de siguranta; 4 – transportor.

Fig. 12. Linia tehnologica pentru uscarea prunelor fara sambure: 1 – masina de spalat; 2 – transportor de inspectare; 3 – transportor; 4 – masina de inlaturare a coditelor; 5 – blansator; 6 –Uscator cu banda; 7 – vibrator; 8 – masina de inlaturare a samburilor; 9 – uscator UHF; 10 – masina de ambalare.

5. Generalitatii

Conservarea fructelor si legumelor prin deshidratare se realizeaza prin mai multe procedee, cum ar fi: uscarea prin convectie, la care caldura este transmisa de la agentul de uscare la produs prin convectie. Ca agent de uscare se foloseste aerul cald; gazele de ardere, abur supraincalzit etc; uscarea prin conductie, la care transmisia caldurii se face prin produs, folosindu-se ca surse de incalzire placi; valturi; tamburi etc. ; uscarea prin radiatie, consta in transmisia caldurii necesare uscarii produsului prin radiatie, cum ar fi uscarea la soare sau uscarea cu radiatii infrarosii; uscarea intr-un camp de inalta frecventa, care consta in transformarea energiei unui camp de inalta frecventa in energie calorica in masa materialului supus uscarii.

In timpul uscarii, indiferent de metoda folosita, in produs au loc urmatoarele fenomene: difuziunea externa, se caracterizeaza prin evaporarea apei de la suprafata produsului; difuziunea interna, consta in migrarea apei din straturile interioare spre exterior, ca urmare a evaporarii apei de la suprafata si a tendintei de egalizare a umiditatii in produs; termodifuziunea apei, prin deplasareavaporilor si apei dinspre suprafetele incalzite spre suprafetele cu temperatura mai scazuta.

Procesul de uscare a fructelor si legumelor este complex si se deruleaza in doua etape distincte. In prima etapa (in primele ore) evaporarea apei din produs se realizeaza cu intensitate mare, eliminandu-se apa libera, dupa care viteza de uscare se reduce treptat, proportional cu reducerea umiditatii produsului, aceasta constituie a doua etapa si se numeste perioada de scadere a vitezei de uscare.

Calitatea deshidratarii produselor horticole depinde de urmatorii parametri: temperatura aerului, cu cat temperatura este mai ridicata, cu atat viteza de uscare va fi mai mare. Dar temperatura nu poate fi ridicata pana la orice valoare,

deoarece pot avea loc degradari ale substantelor nutritive din produs, pierderi mari de substanta uscata si modificari ale culorii produsului; viteza aerului, cu cat aceasta creste cu atat uscarea se face mai rapid, cu precizarea ca de la anumite valori procesul de uscare se inrautateste intrucat nu mai exista concordanta intre evaporarea apei de la suprafata si difuziunea apei din interior catre exterior; umiditatea relativa a aerului influenteaza direct viteza de uscare, cu cat valoarea acesteia este mai mica cu atat aerul are o capacitate mai mare de absorbtie a apei din produs; natura si dimensiunile produsului au influente asupra procesului de uscare. Natura produsului determina alegerea metodei si regimul de lucru al uscarii. Astfel durata de uscare a perelor este de 10-12 ore, a strugurilor este de 10-12 ore, a cartofilor 6-8 ore etc. Dimensiunea particulelor influenteaza viteza de uscare prin faptul ca produsele cu volum mai mic, maruntite sau tocate, prezinta o suprafata mai mare de evaporare a apei si ca urmare uscarea se realizeaza mai rapid. MATERIALUL SI

6 METODA DE CERCETARE

Pentru deshidratarea unor fructe si legume s-a proiectat si realizat un uscator modular echipat cu pompa de caldura. Echiparea uscatorului cu pompa de caldura prezinta un mare avantaj intrucat aceasta realizeaza conditionarea agentului de uscare, prin faptul ca vaporizatorul pompei de caldura condenseaza umiditatea preluata de agentul de uscare de la produs, in urma transferului de masa si caldura, iar condensatorul instalatiei asigura ridicarea temperaturii aerului.

Uscatorul este alcatuit din urmatoarele componente (fig. 1): un container izoterm (1); pompa de caldura (deumidificator) (4), instalatia de ventilatie (5), doua carucioare cu tavi (2) si instalatia de electrica de forta si automatizare.

Containerul este realizat dintr-un cadru de rezistenta pe care se monteaza peretii termoizolanti. Pentru realizarea peretilor s-au folosit placi sandwich termoizolante placate cu tabla de aluminiu de 0, 8 mm. La partea frontala containerul este prevazut cu doua usi etanse pentru acces si in care sunt practicate ferestre-jaluzele (7) pentru evacuarea partiala a agentului de uscare incarcat cu umiditate .

Pentru a asigura rularea usoara a carucioarelor cu tavi, containerul este prevazut la nivelul pardoselii cu doua sine de ghidare. Pompa de caldura (fig. 2) are in componenta o instalatie frigorifica, alcatuita in principal din: agregat frigorific (motor electric capsulat)(M2), vaporizator(AEV), condensator(KD), ventilator(M1) si elemente de automatizare si control. Pentru a asigura incalzirea aerului la temperatura necesara uscarii produsului, uscatorul este prevazut cu baterii de rezistente electrice, doua baterii sunt montate la partea superioara a pompe de caldura, iar alte doua baterii de rezistente electrice(6) sunt montate dupa ventilatoare.

Ventilatoarele din incinta uscatorului, de tipul axial, sunt dispuse lateral si la inaltimi diferite, au rolul de a vehicula agentul de uscare cu viteze de 1, 5 - 2, 5 m/s. Caruciorul pentru fructe are o constructie simpla, include un carucior cu suporti si tavile pentru fructe.

Fig. 1. Schema constructiva a uscatorului de fructe: 1-container izoterm;2- carucior cu

tavi;3- peretii realizati din placi sandwich termoizolante;4-pompa de caldura; 5-ventilatoare axiale; 6-baterie de rezistente electrice;7-ferestre-jaluzele;8-ventilator pentru aport de aer proaspat.

Fig. 2. Schema agregatului pentru conditionarea agentului de uscare(pompa de caldura): KD-condensator; M1-ventilator; FT-filtru; Y-ventil electromagnetic; SD-regulator de presiune; M2-agregat frigorific; AEV-evaporator.

Tavile sunt realizate dintr-o rama de lemn pe care s-a montat la partea inferioara o tesatura din sarma de otel inoxidabil cu diametrul sarmei de 0, 8 mm si latimea ochiului de 2, 5 mm.

La partea inferioara, caruciorul este prevazut cu tava fara orificii, realizata din tabla de otel inoxidabil, cu rolul de a colecta siropul scurs din produsul supus uscarii.

Uscatorul functioneaza dupa un anumit ciclu in functie de natura produsului supus uscarii, respectand urmatoarele faze:

- alimentarea cu fructe, respectiv asezarea acestora in tavi intr-un strat uniform, cu grosimea egala cu marimea particulelor si introducerea carucioarelor in uscator;

- uscarea produsului, prin inchiderea etans a incintei uscatorului, pornirea ventilatoarelor si a pompei de caldura:

- evacuarea carucioarelor si descarcarea produsului uscat.

7.

REZULTATE SI DISCUTII

Pentru determinarea parametrilor de functionare ai uscatorului s-au efectuat incercari experimentale in conditii de laborator si exploatare. In conditii labortor s-au determinat urmatorii parametri ai uscatorului:

- dimensiunile incintei de uscare (Lxlxh) (mm): 5700 x 2200 x 2300;

- numarul carucioarelor cu tavi: 2

- dimensiunile unui carucior cu tavi (Lxlx4) (mm): 2300 x 1500 x 2000;

- dimensiunile unei tavi (Lxlx4) (mm): 2200 x 1500 x 50

- numarul de tavi de pe un carucior:20 -2

- suprafata activa a unei tavi (m );3, 0

- viteza de circulatie a agentului de uscare (m/s): 1, 5-2, 5

- puterea instalata a uscatorului (KW): 15, 0

In conditiile de exploatare s-au efectuat incercari experimentale prin

folosirea uscatorului la deshidratat caise.

Pentru uscarea caiselor s-a folosit urmatoarea tehnologie:

- clasarea pe dimensiuni a fructelor, in loturi omogene pentru a asigurare o uscare uniforma;

- spalarea fructelor cu masini de spalat prin stropire;

- taierea caiselor in doua jumatati, de-a lungul liniei de sutura si indepartarea samburelui;

Tabelul 1

Rezultatele incercarilor experimentale la uscarea caiselor

- sulfurarea fructelor, cu scopul de a bloca actiunea microorganismelor, de a creste permeabilitatea tesuturilor si de a impiedica oxidarea vitaminei C;

- deshidratarea fructelor, prin eliminarea apei de la 80% pana la 20%.

Pentru optimizarea procesului de uscare s-au efectuat incercari prinalimentarea tavilor cu o incarcre specifica de 5;8 si 10 kg de fructe pe m .

Pe durata incercarilor s-a urmarit temperatura si viteza agentului de uscare, durata ciclului de uscare si consumul total si specific de energie electrica. Rezultatele acestor incercari sunt prezentate in tabelul 1. Din analiza datelor experimentale obtinute la uscarea caiselor se constata ca durata uscarii si consumul specific de energie depinde atat de cantitatea unei sarje, cat si de parametrii agentului de uscare. Rezultate optime se obtin pentru o uscare cu temperatura aerului de 70 C si la o viteza de circulatie agentului de uscare de 2, 2 m/s. La o incarcare specifica de 10 kg fructe/m se obtin consumuri energetice minime, dar se constata ca fructele nu se deshidrateaza uniform.

Toate incercarile experimentale s-au efectuat la o temperatura a mediului ambiant de 22-28 C.

Folosirea uscatorului la o temperatura a mediului ambiant sub 15 C, se asigura ridicarea temperaturii agentului de uscare la maxim 60-65 C.

Din aceste considerente in perioada rece a anului se recomanda folosirea uscatorului doar pentru uscarea lemnului.

8 CONCLUZII

Analizand constructia uscatorului si datele experimentale obtinute rezulta urmatoarele:

- uscatorul are o constructie simpla, modulara poate fi amplasat in orice conditii, unde exista un racord electric de alimentare cu puterea instalata de 25 kW;

- dimensiunile de gabarit ale uscatorului permit acestuia sa fie transportat pe drumurile publice, folosind mijloace auto universale;

- materialele folosite pentru constructia uscatorului asigura respectarea conditiilor de siguranta alimentara;

- uscatorul poate fi folosit toata perioada anului, pe timp de vara la uscarea fructelor si legumelor, iar in restul timpului pentru uscarea lemnului sub forma de cherestea

- consumurile energetice sunt reduse, ceea ce face ca si costurile pe unitatea de produs uscat sa fie mici.

IV. PARTEA EXPERIMENTALA

IV. Metode de determinare a fungilor potentiali toxicogeni din cereale

Cercetarile arata ca pe fructele proaspete se gasesc microorganisme diverse:bacterii, drojdii, mucegaiuri . Sporii de mucegaiuri se gasesc in special pe fructele citrice. Prezenta lor e suparatoare pe fructe, unde se pot dezvolta cu usurinta , cand rezistenta fructuluui a scazut din cauza varstei sau a unei vatamari.

Putrezirea fructelor si legumelor este provocata indeosebi de mucegaiuri care ataca in primul rand partile ranite, in special de insecte. De multe ori hifele patrund pe cale naturala . Dintre organismele intalnite amintim:Oospora piricola(la mere), Trichothecium roseum, Fusarium avenaceum(la mere)

Cand fructele sunt viermanoase, pe plagi se instaleaza toti agerntii deputrefactie:Monilia, Penicilium crustaceum, Altermaria mali, rhizopus etc

Galeriile larvare ce strabat pulpa fructelor se acopera de un film micelian de Cladosporium, Fusarium care dau fructului un gust dezagreabil si provoaca putrezirea. La stricarea fructelor si legumelor iau partea si ciupercile saprofite.

Bacterile produc foarte rara imblonavirea plantelor si stricarea fructelor si legumelor. De bicei eel se dezvolta in urma actiunii mucegaiurilor. Putrezirea fructelor si legumelor prin mucegaiuri se datoreaaza exagerarii substantelor nutritive, excitarii mecanice sau actiunii produselor vitale ciupercii.

Pierderea de substante tanante prin putrezire depinde de formarea substantelor insolubile si se manifesta prin schimbarea culorii fructelor putrezite. Alterarea fructelor, mai ales a zmeurei, murelor e adeseori provocata de drojdii. Alterarea se manifesta prin cresterea aciditatii sau formarea de alcool.

Drojdiile de genul Rhodotorula si Sporobolomyces se caracterizeaza prin formarea unor pete rosii, speciile genului Candida, Hausenula, kloeckera si Torulopis, in asociatie cu specii ca Sacharomyces si Schizosacchoromyces bailii, foflsesc ca sursa de carbon acidul malic, care le permit dezvoltarea pe fructe acide.

Mucegaiurile sunt cele mai active si periculoase deoarece poseda un echipament enzimatic complex, in care intra elulaze si pectinaze, astfel incat in timpul pastrarii fructelor, cand are loc scaderea protectiei imunitare, acestea se dezvolta si produc mucegairea externa sau interna si in final duc la putrezirea umeda sau uscata, respectiv la deprecierea fructelor.

Din genurile des intalnite fac parte:

Alternaria-care produce alterarea fructelor dulci si putrezirea bruna

Aspergillus-care se dezvolta pe fructe foarta dulci cu umiditate foartea scazuta(nuci, alune)

Botcyotinina fuckeliana-care da putrezirea umeda cenusie a fructelor dulci (strugure, capsune, cirese)

Byssochlamis fulva, Byssochlamis nivea-care se dezvolta pe fructe si produce alterarea conservelor, deoarece acosprorii sunt rezistenti la temperaturii de pasteurizare.

Cladosporium-care produce mucegairea pepenilor formand pete de culoarea brun-negru si putrezirea uscata a fructelor.

Diplodia – care da putrezirea in copac a samburoaselor, producand pagube prin reducerea productiei

Sclerotinia-care produce o mucegaire pe intreaga suprafata a fructelor formand un fetru de culoare alba pe care la maturitate apar scleroti negri.

Trichothecium roseum-care apare si la smochime foarte dulci si putin acide si produce mucegairea uscata si alterarea fructelor.

Xanthomonas juglandis-bacterie care contamineaza nucul, determinand bacterioza nucului, manifestatat prin aparitia unor pete mici, negre, circulare, sau colturoase pe frunzele de nuc si ramurile tinere si se transmit fructelor . Petele se adancesc si cresc in dimensiune, miezul se deformeaza si se inegreste, iar fructele se zbarcesc si cad. Germenul fitopatogen este un bacil cu un cil polar, care ierneaza pe fructele cazute la sol, iar vrtemea umeda ii favorizeaza dezvoltarea si raspandirea.

Sphaeroteca macularis sau Oidimfragarie ataca ataca frunzele de capsuni si se manifesta prin aparitia pe organele atacate a unor pete micide culoare albicioasa, care se transforma pe parcurs intr-un praf alb.

Sphaerotecamors uvae, sau fainarea americana aste o boala care apare la fructele de agris si coacaze, acestea acoperindu-se de o pasla albicioasa care le produce zbarcirea si uscarea. Pe timp umed ele crapa si putrezesc.

Elsinoe veneta, cauzeaza antracoza la frunzele si fructele de zmeur si se caracterizeaza prin aparitia unor pete mici, rosietice, care devin pe parcurs cenusii marginita de o dunga purpuriu violacee.

IV. Metoda de insamantare pe suprafata mediului sau inglobare in mediu

IV. 1. Principiul metodei

Din proba ca atare si din dilutiile decimale succesive ale acesteia se insamanteaza o cantitate determinata pe suprafata mediului sau prin inglobare in mediu solid de identificare agar lactoza-saruri biliare-cristal violet rosu neutru, turnat in cutii Petri.

Cutiile petri insamantate se incubeaza la temperatura de 30+- 1⁰C , timp de cel mult 48 +- 3 ore. Bacteriile coliforme formeaza, pe mediul agar-lactoza-saruri biliare-cristal violet-rosu, colonii rosi cu diametrul de circa 0, 5 mm care fermenteaza lactoza in cel mult 48 de ore, cu formarea de acid si gaz.

Materialele necesare: microscop cu obiectiv cu imersie cu grosistemul 90 x, baghete de sticla cu capatul indoit in forma de L, medii nutritive.

IV . 2. Tehnica de lucru

Insamantarea mediilor nutritive

Insamanatrea pe suprafata mediului

Din proba nediluata si/sau din solutiile obtinute se insamanateaza cate 0, 1 cm³, in paralel in cate 2 cutii Petri(pe suprafata uscata a mediului agara –lactoza-saruri biliare-cristal-violet-rosu-neutru(Mac Conkey). Dupa depunerea inoculului pe mediu, acesta este dispersat pe toata suparafata mediului, cu bagheta de sticla in forma de L sterila.

Insamantarea prin inglobare in mediu

Din proba nediluata si/sau din fiecare dilutie obtinuta se ia cu pipeta cate 1 cm³, in paralel, in cate 2 cutii Petri peste care se introduc cate 15+-2 cm³ din mediul agara lactoza-saruri biliare-cristal violet-rosu(Mac Conkey) topit si racit la 45+- 1⁰C.

Continutul cutiilor Petri se omogenizeaza incet, prin miscacirculare ale cutiei, lasandu-se apoi in repaus, la temperatura mediului ambiant, pana la solidificare.

Scara dilutiilor care se insamantteaza se stabileste in functie de cinditia microbiologica din standardele de produs pentru caracteristica respectiva astfel incat sa se obtina placi Petri in care s-au dezvoltat intre 50 si 500 de colonii caracteristice.

IV . 3. Incubarea

Cutiili Petri cu mediile insamantate se incubeaza la termostat la temperatura de 30 _+ 1 ⁰C, timp de cel mult 48 de h, cu capacul in jos.

Examinarea cutiilor Petri cu mediile insamantate

Dupa 24 +-3 h se examineaza cutiile Petri cu mediile insamantate si se noteaza pentru fiecare dilutie numarul de colonii cu aspect caracteristic de bacterii coliforme.

In cazul in care nu e evidentiaza colonii cu aspect caracteristic de bacterii coliforme dupa 24 +-3 h, se prelungeste incubarea cu 24+-3 h, dupa care se noteaza pentru fiecare dilutie numarul de colonii cu aspect caracteristic de bacterii coliforme

IV . 4. Confirmarea bacteriilor coliforme

Minimum 5 colonii cu aspect coliformic din cutiile petri se insamanteaza in cate o eprubeta cu tuburi Durham in care s-a introdus in prealabil mediu bulion-bila-lactoza verdebriliant(BBLV)

Eprubetele cu medsiu insamantat se incubeaza la temperaturii de 30+-1⁰C, timp de 24+-3h, dupa care se examineaza dezvoltarea bacteriilor.

In cazul in care nu se constata dezvoltarea bacteriilor coliforme se prelungeste incubarea inca 24+-4h.

Din fiecare eprubeta care a prezentat semne de dezvoltare a bacteriilro coliforme( modificarea culorii mediului si formarea de gaz)se efectueaza frotiuri care se coloreaza Gram sise continua cu testle biochimice de confirmarea a bacteriilor coliforme.

Sunt confirmate ca bacterii coliforme care:

Formeaza colonii caracteristice pe mediul agara-lactoza-saruri biliare-cristal violet si rosu neutru, In mediul bulion-bila-lactoza verdebriliant(BBLV)fermenteaza lactoza cu formare de acid si/sau gaz

La examenul microscopic se prezinta sub forma de bacili, gram negativi nesporulati.

IV . 5. Interpretarea rezultatelor

Se numara coloniile dezvolatte pe mediul solid. Se calculeaza media aritmetica a numaruluui de colonii rezultata din cele doua cutii Petri pentru fiecare dilutie si se inmulteste aceasta valoare cu factorul de dilutie.

Se face apoi media artitmetica a rezultatelor obtinute pentru fiecare dilutie si se exprima / 1g(1 cm³)proba.

Daca in cele doua cutii Petri insamantate cu dilutia de 1:10 din proba pentru analiza sunt mai puitn de 15 colonii, rezutatul se exprima ca mai putin de 15x 10 bactrii coliforme la 1 g(1cm³) proba.

IV . 6. Mentiuni in buletinul de anzliza

In buletinul de analiza se mentioneaza:

Datale necesare pentru identificarea lotului;

Rezultatele obtinute;

Metoda folosita;

IV . 7. Mod de lucru:din probele de analizat se ia cate un cm³ si cu ajutorul unui bisturiu sa maruntesc apoi se introduce intr-o cutie Petri peste proba se adauga 9 ml de apa.

Figure 1:I1 stafide

Figure 2:I 2 strugure alb

Figure 3:I 3 para

Figure 4:I 4 para uscata

Figure 5:I5 mar

Figure 6:I 6 mar uscat

Se lasa sa stea asa aproximativ 2 ore, apoi din solutia rezultata se ia cate 4 mililitri si se inoculeaza pe mediu ? ? ???. Se introduce la etuva unde se lasa circa 24 de ore apoi se citesc rezultatele.

La 24 de ore dupa incubare s-au numarat coloniile de ??????//”:

I3Ec: 73 de colonii(la para)

I3Cf:54 de colonii(la para)

La 48 de ore dupa incubare s-au numarat coloniile de drojdiii:

I1D+M:1 colonie(la stafide)

I3D+M: 54 de colonii(la stafide)

La 7 zile de la incubare s-au numarat coloniile de drojdii si mucegaiuri:

I1D+M: 3 drojdii+1 mucegai

I2D+M:curat

I 3D+M:73 de drojdii+0 mucegai

14D+M:1 mucegai pe toata supratafa

I 5 D+M:39 de drojdii

I 6 D+M:5 drojdii+1 mucegai

Incidenta fungilor potentiali toxicogeni in fructe

I1-stafide

I2-struguri albi

I3-para

I4-para uscata

I5-mar

I6-mar uscat