Valoarea nutritiva si terapeutica a oului de prepelita

Valoarea nutritiva si terapeutica a oului de prepelita

La noi in tara exista in ultima vreme o preocupare sustinuta pentru cresterea si respectiv consumul de oua de prepelita.

Sub raport nutritiv calitatea oualor de prepelita este superioara celor de gaina prin aportul mai mare de proteine, saruri minerale si vitamine. Cinci oua de prepelita, echivalente cu greutatea unui ou de gaina, contin de 5 ori mai mult fosfor, de 6 ori mai multa vitamina B₁, de 15 ori mai multa vitamina B₂ si de 7,5 ori mai mult fier. Totodata oul de prepelita contine intreg complexul de vitamine B, A, D₃ si E, precum si un mare numar de macroelemente si microelemente: calciu, potasiu, zinc, sulf etc.

Ouale de prepelita avand mai putina grasime, au ca urmare si mai putin colesterol, motiv pentru care sunt folosite cu succes in boli cu dereglarea metabolismului lipidic, in ateroscleroza, hipercolesterolemie, obezitate, diabet.

Greutatea si ponderea componentelor oului de prepelita sunt prezentate in tabelul..

Tabelul..

Greutatea si ponderea componentelor oului de prepelita

Coaja oului este relativ subtire, ceea ce favorizeaza evaporarea apei din interior, calitatea oului depreciindu-se intr-un timp scurt. De aceea valorificarea oualor de prepelita pentru consum, este necesar sa se faca cat mai repede de la producerea lor, adica sa fie proaspete.

Medicina naturista chineza considera ca oul de prepelita are efecte terapeutice deosebite asupra organismului uman, fiind devansat doar de veninul de vipera si morcovul coreean (Ging - Seng ).

Primul ciclu de ouat la prepelita este cel mai valoros din punct de vedere terapeutic si cel mai consistent. Pentru tratament sunt recomandate ouale provenite de la puicute (care oua prima data), de fapt, primele 30 de oua de puicute de prepelita au eficienta terapeutica cea mai mare. Ouale provenite de la pasarile batrane au o valoare biologica si terapeutica scazuta, acestea fiind recunoscute dupa culoarea brun-deschisa, alba sau cu nuante albastrui si cu defecte de forma (ouale de puicuta au pete roz-maronii, purpurii si negre pe fond cenusiu-deschis, cu luciu).

Ouale de prepelita folosite sub forma de ,, cura de tratament ", actioneaza benefic asupra organismului uman, avand urmatoarele efecte:

imbunatateste activitatea sistemului nervos central, aparatului circulator, digestiv, respirator, sistemului limfatic si imunologic ;

amelioreaza activitatea unor glande si organe (organele sexuale masculine, ficat, rinichi)

revitalizarea si fortificarea organismului in perioadele de efort, perioadele pre si postnatale, dupa interventiile chirurgicale sau in cazul batranilor ;

combaterea proceselor degenerative si de imbatranire ;

dezvoltarea sistemului nervos central la copii.

Toate aceste efecte benefice se pot obtine, in special, atunci cand ouale de prepelita sunt consumate crude (neprelucrate termic).

Ouale de prepelita pot fi consumate:

sub forma cruda, direct sau in diferite amestecuri;

prin fierbere sau prajire;

sub forma de praf atomizat, forma sub care intra in componenta diferitelor preparate farmaceutice.

Tratamentul cu oua de prepelita crude, se face pe baza unor scheme de tratament, prestabilite, care trebuie respectate cu strictete si repetate dupa un repaus de 20 zile (tabel...)

Tabel..

Schema de tratament cu oua de prepelita pentru adulti si copii

Nota: la copii sub 10 ani, se recomanda maxim 100 oua pe cura, fara a depasi 4 bucati pe zi.

Cura se va face de 2 ori pe an.

Modificari produse pe timpul pastrarii oualor

Cel mai frecvent, ouale se pastreaza prin refrigerare, la temperatura de -1⁰ C, cu variatia de cel mult 0,5⁰ C.

In timpul pastrarii oualor prin refrigerare, se inregistreaza importante modificari de ordin calitativ si cantitativ. Astfel, datorita pierderilor prin evaporare, greutatea oualor scade cu 1,4 %, iar camera de aer se mareste cu 0,6-1 mm pe luna.

In timpul pastrarii, datorita actiunii fermentilor si a microorganismelor din ou, se produce o lichefiere a albusului, iar in galbenus are loc formarea de amoniac.

La oul proaspat - fosforul se gaseste in albus in combinatie cu albumina (fosfoproteine) si numai o mica parte sub forma libera, pe cand la ouale conservate prin frig, cantitatea de fosfor liber creste, datorita descompunerii albuminei.

Prin pastrarea oualor la cald, daca ovulul a fost fecundat, incepe diviziunea celulara, in interiorul galbenusului apare o retea de fina de capilare sangvine, iar albusul incepe sa se lichefieze. Un astfel de ou creeaza repulsia consumatorului.

Specialistii olandezi si americani, au pus la punct o metoda noua de pastrare a oualor sub forma de baton, care sa elimine orice modificare cantitativa si calitativa a acestora. In acest scop, se introduce cu atentie continutul a 6 oua, in tuburi de material plastic cu calibrul unui ou de gaina, avand lungimea de 20 cm. Introducerea in membrana trebuie facuta cu mare atentie, pentru ca ouale sa fie bine centrate.

Batoanele se congeleaza si se pot pastra prin congelare timp de 1 an. Produsul se poate folosi dupa decongelare in diferite scopuri culinare, sau se fierbe direct in apa, dupa care se pot taia in felii subtiri.

Ambalarea se poate face si in sistemul Cryovac (vid) si poate fi pastrat ,,in raft", fara a prezenta riscul de a se altera.

Oul proaspat, bun de consum, dupa spargere are albusul transparent, cu reflexe usor albastrui si o consistenta filanta. Galbenusul este galben-auriu, uniform in toata masa sa si isi mentine forma.

Oul alterat, impropriu consumului, prezinta un galbenus ce nu isi mentine forma, ci se amesteca cu albusul care si-a pierdut din consistenta, devenind apos. Pe fata interna a cojii se vad pete de diferite marimi si culori. Oul, dupa spargere, emana un miros respingator de hidrogen sulfurat.