ALIMENTATIA CAINELUI

ALIMENTATIA CAINELUI

In atentia chinotehniei s-au impus in ultimul timp observatii deosebit de importante asupra nutritiei canine, observatii referitoare la cainii semisalbatici. Acestia sunt animale carnivore care isi ucid singure prada sau consuma cadavrele gasite, abandonate de alte carnivore. Datorita modului in care isi procura hrana, mesele lor, desi abundente, sunt la intervale foarte mari, iar digestia se realizeaza mai bine in timpul somnului decat in timpul starii de activitate.

Cainii Dingo si cainii Paria se hranesc cu specii de animale mici si cu diverse reziduuri. Cainii nomazilor din Africa, pe jumatate salbatici, nu mananca nimic de la stapanii lor, ci consuma cadavre de vite, viermi, lacuste, balegar proaspat de cal, etc. Cainii din Tara de Foc desprind cu o lovitura de laba scoicile lipite de stanci. In regiunile arctice, baza alimentatiei cainilor o constituie pestele, pe care il prind ei insisi.

Cand un carnivor si-a ucis prada - in general un ierbivor - consuma intai viscerele abdominale si continutul lor, ingerand in acest fel si masa vegetala, in curs de digestie, existenta in intestine. De retinut insa ca, dintre carnivore, canidele sunt, in mod normal, cel mai putin exclusiv carnivore. Astfel, vulpile se hranesc frecvent cu fructe coapte, iar unii caini de vanatoare consuma importante cantitati de struguri.

De aici, concluzia ca un caine, fie el semisalbatic sau domestic, are un regim alimentar omnivor intr-un sens foarte larg, deoarece aparatul digestiv, inzestrat cu o toleranta remarcabila, ii permite sa consume cele mai diverse alimente.

Este gresit cand se spune ca specia canina a devenit omnivora sub influenta domesticirii, din moment ce cainii semisalbatici au acelasi regim alimentar nutritiv. De retinut insa ca un caine prefera in continuare alimentele ce i-au fost date in prima perioada a vietii sale. De aceea, cand regimul alimentar se modifica brusc, fara precautii, apar diverse tulburari digestive.

Pentru caine, ca si pentru celelalte vietuitoare, alimentatia reprezinta o necesitate vitala, o cerinta absoluta in lipsa careia organismul nu s-ar putea mentine, dezvolta si perpetua. In acest sens, alimentatia cainelui trebuie sa fie tratata cu deosebita seriozitate si in corespondenta directa cu particularitatile morfofiziologice ale speciei. Pe langa aceste caracteristici biologice, trebuie sa se aiba in vedere si necesitatile organismului determinate de varsta, rasa, stare fiziologica, activitatea depusa si variatiile mediului inconjurator.

Progresele realizate pana in prezent in domeniul alimentatiei cainilor sunt in masura sa asigure un bogat stoc de informatii stiintifice privind sursele, sortimentele de hrana si cele mai adecvate ratii de hranire.

1. FURAJELE UTILIZATE IN ALIMENTATIA CAINELUI

Cainele, desi carnivor, datorita modificarilor ce au avut loc in timpul evolutiei sale, se preteaza la o alimentatie foarte diversificata, ce cuprinde o multitudine de produse de origine animala si vegetala.

Cu toate acestea, nutritia cainelui difera net de cea a omului. Astfel, ei digera perfect carnea cruda (nu de porc), chiar cantitati relativ mari, insa amidonul crud sau nepreparat corespunzator, ajuns in stomacul cainelui, in loc sa fie descompus de sucul gastric, face priza precum cimentul, nefiind absorbit de mucoasa.

1.1. Furaje traditionale

A. Furaje de origine animala

Carnea reprezinta componentul principal din hrana cainelui si, indeosebi, a tineretului, la care, necesarul proteinei de origine animala este foarte ridicat. In alimentatia cainelui, se poate utiliza carnea de vaca, de pasare, de cal, oaie si mai putin de porc, fiindca este greu asimilabila si foarte dificila pentru ficatul sensibil al cainelui.

Se mai poate administra:

      carne de peste (indicata in hrana cainelui, dar numai dupa o prealabila desosare), faina de peste;

      sange, faina de sange (bogate in proteine, fier si vitamine);

      organe (deosebit de bogate in proteina, insa in cantitati mari, daunatoare organismului);

      oase (contin mult calciu, ajuta la intretinerea dentitiei; in cantitati excesive provoaca constipatie, in special dupa varsta de 5-6 ani);

      oua (administrate crude, dupa indepartarea albusului);

      lapte (numai la tineret);

      grasimi animale (se administreaza numai cainilor care indeplinesc servicii grele si femelelor in gestatie).

Digestibilitatea cea mai ridicata o are carnea cruda si mai redusa cea fiarta, deoarece proteinele insolubile din carne prin fierbere se coaguleaza si sunt greu penetrate de sucul gastric, iar cele solubile si sarurile minerale trec in partea lichida, de unde, datorita tranzitului intestinal rapid, sunt in mare parte eliminate. Cercetarile recente au demonstrat ca valoarea nutritiva a carnii fierte este mai redusa cu 30 fata de cea cruda, iar asimilarea fosforului din carne este doar de 50 fata de situatia in care se consuma carne cruda.

B. Furaje de origine vegetala

Cercetarile au demonstrat ca in cazul utilizarii in cantitati mari a unor nutreturi de origine vegetala, animalele au rezistenta scazuta la boli, au putere de munca redusa, indici de reproductie scazuti si, in general, imbatranesc inainte de vreme si au o longevitate redusa. De aceea, alimentele de origine vegetala vor fi administrate in cantitati reduse, completate obligatoriu cu produse de origine animala, in special carne.

Dintre produsele de origine vegetala, care asigura un bogat continut glucidic hranei, cel mai des intalnite in hrana cainelui sunt:

pastele fainoase; painea;

porumbul, taratele si ovazul, sub forma de mamaliga;

orezul - reprezinta garnitura ideala la o ratie pe baza de carne; are o digestibilitate corespunzatoare si contribuie la reglarea tranzitului intestinal.

zarzavaturi (morcovi, salata, cartofi - se digera destul de greu, se administreaza numai fierti si maruntiti, sfecla, etc.).

In componenta ratiilor, se utilizeaza si uleiuri vegetale (de floarea-soarelui, porumb, soia), care sunt usor digestibile, insa administrate in cantitati mari, provoaca tulburari gastro-intestinale.

1. Furaje concentrate

Hranirea cainilor cu produse concentrate, brichetate, conservate constituie o forma moderna de alimentatie. In magazinele de specialitate, uneori chiar in magazine cu diferite profile, firme specializate desfac o gama variata de produse destinate hranirii cainilor.

Este important de retinut ca o alimentatie cu produse concentrate speciale pentru caini trebuie inceputa tinand cont de prospectele produsului respectiv.

Desi literatura de specialitate si majoritatea producatorilor de astfel de produse recomanda metoda hranirii "la discretie" cu aceste concentrate, cainele avand o mare capacitate de a se adapta rapid la diferite sisteme de hranire, alimentatia cainilor cu astfel de produse se va face respectand indicatiile producatorului de pe ambalajul respectiv.

In cazul hranirii cu produse concentrate, trebuie sa se tina seama de doua principii:

1. Hrana concentrata pusa la dispozitia cainelui sa fie in termenul de garantie, sa prezinte toate caracteristicile organoleptice stabilite de producator si prezentate in certificatul de calitate al produsului, iar aceste calitati sa se mentina in conditiile concrete existente, pana la consumare (respectiv, sa nu se altereze din cauza luminii, caldurii sau altor factori de mediu din adapost).

Sa i se asigure in mod permanent apa la discretie (intr-un vas cu aceasta destinatie). Majoritatea producatorilor nu recomanda amestecarea produsului concentrat cu apa (calda sau rece) si nici combinarea sistemului de alimentatie clasica (cu produse de origine animala si vegetala pregatite de crescator) cu hranirea cu concentrate, desi in practica, majoritatea cainilor accepta acest sistem mixt. De asemenea, pe timpul dresajului, se utilizeaza ca recompensa hrana concentrata pentru stimularea executarii unor deprinderi.

ADMINISTRAREA HRANEI

Avand in vedere particularitatile digestive ale cainelui trebuie sa se alcatuiasca ratii diferentiate pe stari fiziologice si cat mai variate posibil, care sa solicite cat mai putin organismul acestuia.

Necesarul zilnic de hrana si energie al cainelui este determinat de dimensiunile corporale si solicitarea la care este supus. De exemplu, un Cocker spaniel de 10-15 kg are nevoie de 360 KJ, un Ciobanesc german de 40 kg de 7290 KJ, iar un Dog german de 80 kg necesita 12730 KJ.

Un caine adult mananca in general o data pe zi, dar ratia poate fi impartita intr-o portie mai mica dimineata si restul seara, cu atentie, ca totalul sa nu depaseasca necesarul de calorii. Multi caini mananca necontrolat, de aceea este absoluta necesara portionarea hranei. Fiind un animal lacom, cainele, daca nu este alimentat corespunzator si este lasat la latitudinea lui sa consume cat vrea, se va ingrasa, va deveni lipsit de mobilitate si dorinta de lucru, obez, dizgratios si predispus la boli. In multe situatii, ingrasarea cainilor se face datorita alimentatiei supradimensionate sau meniului inadecvat (cu grasimi in exces), fapt ce denota uneori un consum energetic scazut datorat faptului ca este tinut inchis, nu are posibilitate sa alerge, sa-si consume energia, iar pe acest fond apar o serie de afectiuni grave cum sunt: surmenajul cardiac, intoleranta la caldura, sensibilitate la infectii, reducerea mediei de viata.

In mod obisnuit, ora si locul de hranire vor fi respectate cu strictete, deoarece, in caz contrar, se va solicita stomacul la repetate secretii gastrice si, in plus, poate afecta comportamentul cainelui in aceasta privinta.

Orele de masa sunt stabilite in functie de programul de lucru, de activitatea cainelui. Se va evita administrarea hranei inainte de plecarea in misiune, pentru ca va deveni somnolent, molatec si mai putin receptiv la excitantii din jur.

Hranirea se va face in vase speciale, intotdeauna aceleasi, de preferat din metal, smaltuite. Forma si dimensiunile vaselor se vor alege in functie de talia si rasa cainelui. Astfel, pentru rasele de caini cu botul lung si urechile lasate (Bloodhound, Brac german), se vor alege vase mai inguste, in care sa poata intra doar botul, nu si urechile. Spalarea vaselor se va face dupa fiecare tain.

Hrana conventionala se administreaza conform normelor in vigoare, iar cea uscata se da conform specificatiilor producatorului de pe ambalajul produsului respectiv.

Hrana neconsumata nu se lasa la dispozitia cainelui, ci se pastreaza in conditii optime si se administreaza la urmatorul tain.

Apa se va schimba de 2-3 ori pe zi, nu va fi rece si administrata la discretie.

3. NORME DE HRANA ALE CAINILOR APARTINAND

MINISTERULUI INTERNELOR SI REFORMEI

ADMINISTRATIVE

Hranirea efectivelor canine din dotarea unitatilor Ministerului Internelor si Reformei Administrative se realizeaza in conformitate cu O.M.I. nr. S/56/28.05.2001 privind hranirea in M.I.R.A. in timp de pace, unde sunt stabilite normele de hrana ale cainilor de serviciu in functie de varsta, categorie de serviciu si stare fiziologica.

Pentru hranirea cu hrana traditionala, la cateii cu varsta cuprinsa intre 4 si 8 luni, este stabilita Norma D care prevede zilnic: carne - 500 g; paine - 200 g; malai - 200 g; untura - 20 g; cartofi - 100 g; legume - 100 g; faina oase - 10 g; sare - 10 g si paie (pentru asternut) - 500 g; media zilnica a caloriilor: 2388

Pentru cainii de 8-18 luni (in care intra si cainii aflati in dresaj), este stabilita norma G care prevede distribuirea zilnica a 700 g carne, 200 g paine, 250 g malai, 20 g untura, 150 g cartofi, 150 g legume, 10 g faina de oase, 10 g sare si 500 g paie (pentru asternut); media zilnica a caloriilor: 2930.

In sfarsit, pentru cainii dresati, aflati in serviciu, ratia zilnica este stabilita prin norma F astfel: carne 500 g, paine 300 g, malai 250 g, untura 25 g, cartofi 100 g, legume 150 g, faina de oase 10 g, sare 10 g si paie 500 g (pentru asternut); media zilnica a caloriilor: 2783.

De asemenea, in aceste instructiuni, se prevede si urmatorul fapt: cainii de serviciu apartinand Ministerului Internelor si Reformei Administrative pot fi hraniti cu alimente concentrate preambalate in functie de varsta, greutate, efort si stare fiziologica.