Contaminarea cu paramyxoviroza

Contaminarea cu paramyxoviroza se produce prin contact direct, de pilda, in timpul transportului sau chiar in propria crescatorie, prin cohabitarea unor porumbei sanatosi cu porumbei bolnavi, prin ingerarea hranei sau ingurgitarea apei infectate cu virusurile existente in excretiile sau secretiile (salivare, nazale, bucale ) celor bolnavi, prin inspirarea aerului infectat cu virusuri expulzate la stranutul porumbeilor sau cu praful infectat si ridicat in aer; prin pasarile salbatice purtatoare pasive de virus, de oameni (ce au avut contact cu un porumbel bolnav ) prin incaltaminte, imbracaminte, sau maini; de asemenea, prin asternutul, ustensilele infectate etc.

Caile de patrundere a virusului in organismul porumbelului sunt: mucoasa nazala (nari), mucoasa conjunctivala (ochi), respectiv mucoasa bucala (gura). Agentul cauzal al paramixovirozei porumbeilor se prezinta sub trei forme: tulpini lentogene, adica putin agresive, care nu declanseaza boala, dar pot sa produca in organismul porumbelului o usoara reactie (exemplu tulpina La Sota, folosita la prepararea vaccinurilor ); tulpini mezogene, de virulenta medie, capabile sa declanseze boala si tulpini velogene, foarte virulente, care produc boala in forme grave si cu evolutie rapida. Cu cat tulpina infectata este mai virulenta, cu atat perioada de incubatie va fi mai scurta si evolutia bolii mai grava.

In ceea ce priveste organismul atacat, este clar ca daca acesta se afla in stare de perfecta sanatate, fortele sale de aparare sunt puternice si se vor impotrivi agresiunii virale. Daca insa intervin diferiti factori stresanti, debilitanti, precum diverse parazitoze (ectoparaziti sau endoparaziti), bacterioze sau doar oboseala, consecutiva unor solicitari mari la concursuri, a caror succesiune nu lasa timp de recuperare a potentialului fiziologic, sigur ca un asemenea organism va ceda mai repede atacului agresorului.

Uneori, dupa ce infectia s-a produs prin contact direct in timpul transportului, porumbelul revine acasa aparent sanatos, dar la 24 de ore sau 2-3 zile dupa aceea se constata tulburari nervoase, diaree etc. Explicatia consta in faptul ca infectarea unui organism obosit dupa efort, cu o tulpina de paramyxovirus velogena, a facut ca perioada de incubatie sa fie scurta. Dimpotriva, uneori nici nu se poate stabili exact momentul infectarii, probabil in urma unui transport sau a vizitei unui porumbel pripasit, ce au avut loc cu 3-4 saptamani in urma, cand porumbeii erau in repaos, boala izbucnind abia acum; deci probabil o tulpina mezogena, dar intervenind frigul, umezeala, marea naparlire (care solicita serios organismul), sau vreo boala intercurenta (paraziti intestinali, trichomonoza, coccidioza etc.) au contribuit la slabirea rezistentei organismului si declansarea bolii.

Uneori boala poate sa evolueze latent, subclinic; deci, la porumbelul infectat si chiar excretor de virus, nu apar manifestari de boala; eventual scade usor pofta de mancare, se observa pierderea formei sportive, fara alte semne. Evolutia poate fi acuta, cu sfarsit letal, in cateva zile sau subacuta, cu o perioada care se intinde pe cateva saptamani. Simptomele clinice apar dupa o perioada de incubatie de 3-4 zile sau mai mult (18-20 de zile), si se manifesta diferit si necaracteristic. Obisnuit, debuteaza printr-o usoara rinita (coriza) (fig. nr. 1), cu stranuturi, jetaj nazal nesemnificativ, cu tumefierea pleoapelor si lacrimare (fig nr. 2).

Fig. 1

Fig. 2

Daca se examineaza cavitatea bucala se poate observa o iritare a mucoasei faringiene (fig. nr. 3). Dupa ce virusul incepe sa se multiplice in organism si sa se difuzeze prin curentul sangvin in tot corpul, se constata afectarea starii generale a porumbelului; el devine trist, sta ghemuit, are penele zburlite si apar tulburari digestive, exprimate prin expulzarea fecalelor moi(Fig.4), la inceput diareice, apoase, apoi chiar cu strii de sange.

Fig. 3

Fig. 4

Concomitent cu diareea, apare o sete pronuntata (pasarea bolnava bea de 4-5 ori mai multa apa decat una sanatoasa) si se reduce pofta de mancare. Starea de abatere se accentueaza si survin si tulburari nervoase manifestate prin contractii ale muschilor gatului si capului, ale aripilor etc., mers ezitant, tulburari de echilibru; la un zgomot, o sperietura, pasarea incepe sa tremure, aceste contracturi se accentueaza si capul este dat pe spate (fig. nr. 5 opistotonus ) sau se produce o torsiune, rasucire a gatului si capului, intai partial, ca apoi treptat sa se produca o rasucire de 180° (fig. nr. 6 torticolis ); uneori apar miscari convulsive ale aripilor, o aripa sau alta se lasa in jos, atarna, se produc pareze care cu timpul se tranforma in paralizii uni- sau bilaterale, instalate la aripi sau picioare . Porumbeii nu mai pot zbura, dar nici nu pot sa mearga; miscarile devin necoordonate, epileptiforme.

Fig. 5

Fig. 6

Pasarea nu se poate hrani pentru ca neputand sa-si coordoneze miscarile, nu reuseste sa apuce grauntele pe care le-a vazut, si da cu ciocul alaturi. Alteori apar tulburari ale vederii, se observa si o decolorare a irisului, se pare ca urmare a afectarii nervului optic. Printre modificarile produse de virusul paramyxovirozei se mentioneaza si tulburarile de naparlire, care se observa daca boala evolueaza in perioada de crestere a noilor pene, acestea aparand ori prea lungi, ori prea scurte, filiforme, decolorate, cu urme de sange etc. (fig. nr. 7).

Fig. 7

Uneori, boala evolueaza subclinic, lent, fara manifestari generale, dar cu instalarea tulburarilor nervoase. Ca urmare a diareei profuze, porumbeii se dezhidrateaza si mor prin epuizare, iar cei care supravietuiesc raman tarati, mai ales cu tulburari nervoase, purtatori si eliminatori de virus. De retinut ca porumbeii bolnavi de paramyxoviroza nu prezinta tulburari respiratorii ce se intalnesc la galinaceele bolnave de pseudopesta aviara. Sunt situatii in care se inregistreaza ameliorari si chiar vindecari clinice dupa 2 - 4 saptamani. In general, formele mai usoare (cu mici pareze, diarei ce trec de la sine etc. ) se constata catre sfarsitul evolutiei unui focar de boala, in care porumbeii au fost intre timp vaccinati si virusul si-a pierdut treptat din virulenta. Porumbeii vindecati raman multa vreme purtatori si eliminatori de virus. Prognosticul este favorabil in cazurile in care porumbeii bolnavi isi pastreaza pofta de mancare si, din contra, este grav la cei care nu mananca; prognosticul este insa rezervat la indivizii cu tulburari nervoase accentuate (paralizii ale aripilor, picioarelor). Porumbeii care au avut numai diaree se pot insanatosi, revenindu-si la normal in 4-5 saptamani; dupa intremare, in anul urmator pot fi incercati din nou la concursuri. Daca, totusi, la o triere ulterioara, se constata ca sunt slabi, cu tare evidente, vor fi eliminati. Cei care au avut tulburari nervoase mai usoare se pot remite, insanatosirea lor durand de la 6-8 saptamani la 3 luni. Acestia vor putea fi retinuti doar pentru reproductie, daca sunt de mare valoare sub raportul originii si al performantelor. Singura modalitate de aparare contra paramyxovirozei, si sigura in acelasi timp, o constituie vaccinarea. In cadrul imunoprofilaxiei active antiparamyxovirozei se folosesc mai multe vaccinuri: cu tulpina de virus al bolii de Newcastle sau cu virus al paramyxovirozei porumbeilor; cu virus inactivat, incorporat in emulsie uleioasa sau in apa apa; cu virus viu. Unele vaccinuri se inoculeaza subcutanat (fig nr. 8, 9) sau intramuscular (fig. nr. 10 ), alte vaccinuri se administreaza pe mucoasele conjunctivala si nazala sau in apa de baut, deci pe mucoasa digestiva.

Fig. 8

Fig. 9

Fig. 10

Vaccinurile inactivate, uleioase sau hidrice, administrate pe cale parenterala (in injectii subcutanate sau intramusculare) se absorb lent, intra in torentul sangvin si confera o imunitate care se instaleaza in decurs de 15 -21 de zile, dar este de lunga durata, de 5 -6 sau chiar 12 luni, in functie de tulpina folosita pentru preparare, de varsta pasarilor etc. Porumbeii adulti, se vaccineaza cu vaccin inactivat, uleios "Paramixovacol", "Nedevac" sau "Columbovac" prin administrare subcutanata in doza de 0,25 ml. Vaccinarea de rapel se face dupa 3 saptamani, iar intretinerea imunitatii se efectueaza din 6 in 6 luni, cu acelasi vaccin si in aceeasi doza, cu o singura inoculare.

Campaniile de vaccinari sunt prevazute in februarie-martie (astfel ca vaccinarile sa se faca cu circa 4 saptamani inainte de perioada de reproductie si apoi cea de concursuri) si in august-septembrie (inainte de a fi in plina desfasurare marea naparlire). La efectuarea vaccinurilor trebuie avut in vedere ca porumbeii sufera actiunea agresoare, stresanta, a mai multor factori care, impreuna, afecteaza rezistenta organismului: sperietura pricinuita de manipulari (prinderea, contentia etc.) si de prezenta unor persoane straine (personal care vaccineaza, ajutoarele etc.) introducerea in cos, socul intepaturii apoi inocularea vaccinului, adica patrunderea in organism a unui corp strain, care produce o reactie dureroasa locala, eventual urmata si de o reactie generala.

Pentru vaccinarea propriu-zisa, ajutorul apuca usor porumbelul, cu miscari blande, dar ferme, il contentioneaza intr-o mana, iar cu cealalta mana il tine de cap, acesta fiind orientat catre pieptul pasarii, ceea ce face ca gatul sa fie usor indoit si degajat. Locul de electie pentru inoculare este in partea dorsala a gatului, la limita dintre treimea mijlocie si inferioara a acestuia. Aici regiunea este mai bogata in tesut conjunctiv lax. Operatorul va indeparta usor penele si va apuca pielea intre degetul mare (police) si aratator(index) si o va ridica usor, formandu-se astfel un fel de buzunar in care se va injecta vaccinul incet, urmarind ca acul sa treaca prin piele cat mai perpendicular pe ea si intotdeauna de la cap spre coada. La inoculare, operatorul va avea grija sa nu traverseze pielea oblic, sa nu injecteze vaccinul intradermic si nici sa nu atinga cu varful acului muschii gatului. Daca vaccinul uleios este injectat intradermic, adica in grosimea pielii, la locul de inoculare se va produce o necroza a pielii sau un nodul in grosimea ei. Daca vor fi atinsi cu varful acului muschii gatului se va produce lezionarea lor. Se va forma in muschi un proces inflamator dureros, eventual si un nodul, care va obliga pasarea sa evite orice miscare a gatului. Din acelasi motiv nu se recomanda sa se faca vaccinarea in regiunea dintre umeri, chiar subcutanat. Aceeasi contraindicatie este si pentru injectarea vaccinului la ceafa, aproape de cap, unde este putin tesut conjunctiv lax si, deci, orice proces inflamator devine foarte dureros.

Dupa introducerea vaccinului, la locul de inoculare, se penseaza cu degetele pielea pentru a grabi inchiderea orificiului format de ac si se va masa usor locul pentru a ajuta difuzarea vaccinului intr-o zona cat mai larga, sub piele. Dupa inoculare, porumbeii nu vor fi lasati sa zboare, cum obisnuiesc unii crescatori sa faca; porumbeii vor fi reintrodusi in cosurile lor, dusi in voliere si tinuti inchisi cateva zile. Acul de injectie se va schimba cel putin la fiecare crescatorie. Intr-o colonie in care a aparut deja boala, acul se va schimba la fiecare porumbel. Unii specialisti recomanda "administrarea vaccinului inactivat prin injectarea lui pe cale intramusculara, atragand atentia ca aceasta trebuie facuta cu deosebita grija". Vaccinul se inoculeaza in muschii pieptului, la un centimetru de carena sternala si aproximativ la mijlocul lungimii sale. Se va folosi obligatoriu un ac subtire si lung (25 mm lungime si 6-7/10 diametru ), care se va introduce destul de adanc in muschi (cel putin 2cm). Dupa inoculare, locul se maseaza energic pentru a imprastia vaccinul intre fibrele musculare si a opri neintarziat mica hemoragie intotdeauna posibila, prin lezionarea vreunui vas capilar. Acelasi autor recomanda folosirea unei seringi (pentru insulina) gradata fin, deci foarte precisa . Puii si tineretul columbar se vor vaccina cand ajung la varsta de 3 saptamani, (de necesitate se pot vaccina si pui mai mici ) cu vaccin viu Newvac La Sota liofilizat si reconstituit, administrat pe cale oculonazala, instilandu-se fiecarui porumbel 4 picaturi (cate o picatura in fiecare ochi si nara). Daca in timpul instilarii cu picatorul s-a observat ca picatura de vaccin nu a intrat in sacul conjunctival sau nu a fost aspirata pe nara, deci a alunecat, se va pune alta din nou, fara teama de supradozare.

Cunoscand ca porumbelul este mai rezistent decat puiul de gaina, doza pentru porumbel este egala cu 5 doze pentru puiul de gaina; ca atare la reconstituirea vaccinului La Sota, cu numarul de doze de pui-gaina, inscris pe eticheta flaconului, se va adauga diluant de 5 ori mai putin decat este prevazut pentru puii de gaina. De pilda, un flacon de vaccin cu 200 doze pentru pui de gaina, revine pentru 40 porumbei; deci, se va adauga lichid diluant pentru 40 de doze, pornind de la urmatorul calcul: o doza porumbel= 4-5 picaturi; 1 ml diluant are 20 picaturi, respectiv 4 doze de porumbel. Deci, pentru 40 de porumbei se vor adauga 10 ml de diluant.

La tineret, dupa prima vaccinare efectuata prin instilatie oculonazala cu vaccin La Sota, se va face vaccinarea de rapel cu vaccin inactivat, la varsta de 6 saptamani (adica dupa 3 saptamani de la vaccinarea oculonazala) si urmatoarea, la varsta de 10-12 saptamani (deci la un interval de 4-6 saptamani de la precedenta). Vaccinul inactivat se administreaza exact ca la adulti, in injectii subcutanate, in doze de 0,20 ml, in regiunea dorsala a gatului la limita dintre treimea mijlocie si inferioara a gatului. intretinerea imunitatii se face in continuare la fel ca la adulti, cate o vaccinare din 6 in 6 luni, in cadrul campaniilor de vaccinari obligatorii. Este singura cale de aparare contra infectiei cu paramyxovirus, tinand seama de circulatia destul de mare a porumbeilor (antrenamente, concursuri, expozitii in tara si strainatate etc.), contaminarea facandu-se mai ales in timpul sezonului de zboruri. Infectia nu poate fi eradicata atata timp cat raman rezervoare de virus: porumbei domestici nevaccinati, pasari salbatice etc. In general, vaccinul administrat corect nu da complicatii, iar accidentele sunt extrem de rare. Vaccinul viu La Sota nu produce modificari in starea generala a porumbelului. Uneori insa se pot observa, a doua zi dupa vaccinare usoare conjunctivite sau mai ales rinite (corize), trecatoare.

La administrarea vaccinurilor inactivate se constata a doua zi dupa inoculare o reactie generala exprimata prin stare de tristete (abatere) care insa dureaza 24-48 ore. La injectarea subcutanata a vaccinului uleios uneori la locul de inoculare se formeaza, printr-o reactie inflamatorie cu necroza, un granulom, care in timp se reduce putin, ramanand totusi un nodul fibros; dupa cateva saptamani, acesta se enucleaza spontan; alteori, printr-o simpla incizie a pielii, se elimina. Formarea nodulului constituie un semn ca antigenul viral nu s-a resorbit in totalitate si formarea anticorpilor este mai slaba. Acesti noduli pot fi atribuiti: a) naturii adjuvantilor uleiosi sau altor substante prezente in vaccin; b) unor greseli de tehnica de lucru (injectarea intradermica, injectarea cu lezionarea superficiala a muschilor gatului); c)lipsei de sterilizare a acelor de injectie, prilej cu care se pot inocula stafilococi, colibacili, bacterii piogene etc.; d) prezentei agentilor patogeni ai trichomonozei, a infectiei cu herpesvirus etc. in organismul porumbeilor, care se pot reactiva.

Accidentele postvaccinale sunt destul de rare. Cele mortale se produc fie din cauza unui stop cardiac, ca urmare a fricii puternice la unii porumbei prea emotivi, fie ca urmare a patrunderii intamplatoare a acului de injectie intr-un vas de sange si a injectarii unei cantitati mici de vaccin uleios care intra in torentul sangvin si produce o embolie urmata de sincopa cardiaca. Alteori unii porumbei pot sa moara a 2-a, a 3-a zi de la vaccinare; aceasta se intampla la indivizii cu afectiuni grave ale ficatului (degenerescenta), rinichilor (nefrita) declansate ca urmare a actiunilor stresante mai sus aratate. Din pacate, asemenea afectiuni se intalnesc la porumbei, mari performeri, la care organismul a fost solicitat deseori la maximum si care, pentru a face fata eforturilor, au consumat prea multe leguminoase. Se intalnesc destul de rar socuri anafilactice, sensibilizare provocata de o vaccinare precedenta.

Pentru a preveni complicatiile, necazurile post-vaccinale, se recomanda, inainte de a efectua vaccinarile in crescatorie, sa se verifice starea de sanatate a porumbeilor, prin examene de laborator si intregul efectiv va fi supus unor tratamente de rutina: deparazitare (daca este cazul), dehelmentizare, antitrichomonozic, contra coccidiozei etc. inainte de vaccinare, daca se constata un microbism de adapost mai accentuat, se pot administra, in apa de baut, timp de 3-5 zile, antibiotice. Daca aceste tratamente nu s-au facut de curand, cel putin tratamentul contra trichomonozei se face cu 3 zile inainte si 3 zile dupa vaccinare. Pentru a preveni socul anafilactic si a atenua socul emotiv se va administra, in ziua vaccinarii si a 2-a zi dupa vaccinare, aspirina in apa de baut, in doza de un comprimat la 1 litru de apa. In perioada prevaccinala si 2-3 zile dupa vaccinare, se vor administra complex vitaminic, in special vitaminele C si complex B (drojdie de bere) si saruri minerale.