Cimitirul grecesc - sulina

CIMITIRUL GRECESC - SULINA

Cimitirul grecesc de la Sulina nu este de sine statator, cum este cimitirul C.E.D., sau cel romano - catolic. In schimb impreuna cu cel al C.E.D. este si cel mai vechi, amplasat in partea de sud, la un loc cu extinderea moderna a cimitirului romanesc.

Comunitatea greaca de la Sulina a fost cea mai numeroasa dupa o statistica de la inceputul secolului al XX - lea. In anul 1904, se aflau la Sulina 2056 de cetateni de origine greceasca.

A fost un numar impresionant de greci de aproape 50 % din totalul populatiei, daca socotim ca la vremea aceea populatia stabila a orasului extrasa din dosarele primariei se cifra undeva la 4-5 mii de locuitori.

In schimb, se spune ca populatia sezoniera a celor care nu aveau domiciliul in Sulina, era mult mai mare, ei fiind atrasi de diferite interese dintre celelalte localitati dunarene.

In legatura cu limba folosita in relatiile publice intre comunitatile din oras, sunt anumite supozitii, pana la sfarsitul secolului al XIX - lea, limba predominanta a fost limba greaca, la care cu timpul a intervenit in scurta vreme si limba romana.

Politica de neimplicare a statului roman in relatiile interbelice, nu a fost o eroare, asa cum a fost semnalata si criticata de o politica neadaptata realitatiilor de la Sulina.

La inceputul secolului al XX - lea la Sulina, nici o formatiune politica sau administrativa nu a fost capabila sa cuprinda multitudinea de probleme ivite din conglomeratul de nationalitati. A fost nevoie mai intai de o pregatire care a durat douazeci de ani pentru oficialitati si de cincizeci de ani pentru populatie.

Abia dupa cel de-al doilea razboi mondial s-a putut stabili in mijlocul populatiei eterogene, o limba comuna si o lege unitara, pe baza egalitatii in drepturi promulgata de Constitutia pe care nimeni pana atunci nu o respecta. Abia atunci s-a putut vorbi romaneste la Sulina.

Este motivul pentru care toate monumentele grecesti antebelice, singurele de altfel, sunt scrise cu caractere eline, multe dintre ele chiar si in anii 1950.

Cetatenii de origine greaca s-au ocupat prin traditie de negustorie si de pilotaj, de marinarie in general, in mare parte dintre reprezentantii de seama ai comunitatii, si-au aparat interesele de clan. Fiind majoritari, au ocupat functii importante legate de pilotajul navelor pe canalul Sulina sau au fost armatori de vapoare.

Foarte reprezentativ pentru o comunitate exclusivista condamnata la asimilare, cum a fost cea greceasca, este faptul ca mai multe generatii succesive ale aceleiasi familii, s-au ocupat de aceeasi meserie, transmisa din tata in fiu in viata, amintita pe pietrele tombale.

Grecii din Sulina nu au fost un stat in stat pana in al doilea razboi mondial, dar au detinut din interes de clan, multi ani dupa instalarea regimului comunist din Romania, monopolul meseriilor celor mai cautate printre somerii Sulinei.

Regimul comunist nu i-a abandonat pe greci. I-a folosit pentru stimularea muncii in interesul fata de pescuit si circulatia navelor pe canalul maritim, astfel ca si prin anii 1960 la Sulina se aflau nave si diferite alte ambarcatiuni care operau in mod particular. Sistemul aniticomunist nationalizat ulterior prin forta si deportare, a capotat pana in anii 1980, atunci cand interesele pescarilor liberi de contract, a fost oprimat brutal in puscarii. Atunci au disparut ultimii greci din suprastructura orasului Sulina.

Cimitirul grecesc ortodox de la Sulina este un amalgam de pietre funerare, monumente si inscriptii, fata de care Primaria din Sulina de la inceputul secolului al XX - lea, nu a fost capabila sa impuna o sistematizare pe randuri, carouri, procente, a mormintelor destinate comunitatii.

Instalarea autoritatii ortodoxe romanesti dupa anul 1878, nu a dorit sa faca o separare intre monumentele aceleiasi confesiuni, ca cea din cimitirul protestant si romano- catolic alaturat, astfel ca de peste o suta de ani, cu greu se poate stabili o ordine tombala intre mormintele acelorasi coreligionar.

Intr-un spatiu si asa destul de restrans s-a procedat la indesirea mormintelor.

Din aceste motive nu am putut sa facem o numerotare a randurilor din cimitirul ortodox, grecesc sau romanesc si nici o delimitare a parcelelor.

Vom prezenta cateva monumente funerare, ale celor care s-au implicat in activitatea C.E.D. si la pilorajul navelor la Gura Sulinei.

In legatura cu varsta declarata de urmasi pe piatra mormantului la cetatenii greci, trebuie sa o privim cu circumspectie. Totdeauna barbatii greci care au trait in Romania si-au ascuns varsta in functie de situatia incorporarilor militare. Au fost cu zece ani inainte sau in urma datei reale a nasterii, tocmai pentru a se eschiva de a face armata.

Intrucat comunitatea greceasca din Sulina era formata din cetateni originari din Grecia, cu cetatenia mentinuta din interes material si dupa ce Romania si-a instalat autoritatile civile la Sulina, a fost foarte greu sa se schimbe, atat obiceiurile cat si sistemul vechi al relatiilor familiare sau de casta pastrate de mai mult de o suta de ani.

Regimul protejarii comunitatii prin limba vorbita si al dirijarii tuturor serviciilor importante catre greci, de altfel fiind buni in meseria lor, a facut intotdeauna o discriminare fata de ceilalti membrii ai comunitatii, in special romani. Oricum viata lor s-a scurs si s-a stins prin indesirea populatiei romanesti si prin asimilarea copiilor lor la scoala romaneasca.

Intr-o cercetare fara succes din ultimul deceniu, se face bagatelizarea influentei grecesti de la Sulina, a urmasilor fostelor familii grecesti distruse de regimul comunist.

Sunt uitate cateva detalii :

Grecii au fost aceia care au construit Sulina;

Grecii au localurile si banii pastrati de uramsii lor ;

Grecii sunt aceia care revendica azi fostele proprietati;

Sa-i lasam pe grecii romanizati in zilele noastre. Sa readuca orasul Sulina impreuna cu romanii din oras, acolo unde ii este locul.

Monumente grecesti

Dintre multele monumente aflate in cimitirul grecesc la Sulina, incercam sa descoperim cel mai in varsta locuitor al Sulinei,venit cu mult inainte de Comisia Europeana.

In ortografia romaneasca prezint urmatoarea traducere :

- Placa apasatoare si nesimtitoare fiinta acopera comoara nepretuita disparuta a lui APOSTOLOS KALLIGAS fiu al familiei din Tzigonia din Kefalonia barbat cu frica lui Dumnezeu sot si parinte iubitor bun cetatean drept steaua copiilor sai, savarsit la saptezeci si trei de ani de viata vituoasa carea moartea i-a pus capat - Familia indurerata a pus aceasta piatra in semn de recunostinta - a decedat la Sulina la 20 septembrie 1881 -

Placa din marmura care-i acopra mormantu dovedeste ca a avut o avere insemnata dobandita din activitatea sa comerciala, deoarece placa mai are si insemnul pilotilor de la bar. O ancora care se sprijina pe o cruce in miniatura, de la doua parame din canepa impletita.

Fusese nascut in anul 1804 in insula Kefalonia din arhipeleagul Insulelor Ionice, fiind unul dintre intemeietori clanului grecesc al Ioanutilor de la Sulina,

De acolo au venit la Sulina multi greci, care s-au angajat la pilotajul navelor printre depunerile de aluviuni ale guri de varsare a Dunari in Marea Neagra.

Probabil ca Apostolos Kalligas a venit la Sulina la varsta 14 - 15 ani, atunci cand majoritatea baietilor plecau de acasa in lume, ca sa-si faca un rost conform traditiei, in jurul anului 1820 , impreuna cu rudele sale apropiate.

Exista credinta ca este cel mai vechi cetatean atestat al Sulinei.

In aceeasi situatie se afla si monumentul mai simplu a lui Zamfiro Raizis (1809 - 1892) ,despre ale carui date personale nu se stie nimic.

Un monument din marmura neagra lustruita in atelierul lui F. Rutha de la Tulcea, este dedicat lui EMMANOIL V. MITACKIS(1857-1929) .

Obeliscul, fara alte insemne dedicatii sau epitafuri , are in sine o valoare foarte mare , cea ce dovedeste ca a fost o persoana respectata printre locuitori comunitatii.

Folclorul local al celor care l-au cunoscut sau a urmasilor acestora, spun ca acest grec Mitachis, a fost cel mai bun pilot de la bara Sulina . Probabil ca monumentul a fost ridicat de familie cu contributia ucenicilor sai, drept recunostinta.

Nu este un secret pt nimeni ca salariile primite de piloti de la bara erau foarte mari, comparabile cu cele primite de functionarii C.E.D., in afara de alte venituri rezulatate din pilotaj .

De fapt, pilotarea unei nave pe Dunare inainte de construirea Canalul Maritim era o treaba cu mare responsabilitate , deoarece iesuarea unei nave printre bancurile de nisip ale fostului brat Sulina , era o cheltuiala nerecuperata de capitanul navei.

Despre NICOLAOS BARBATIS stim ca s-a nascut in 1833 in insula Keffalonia. Monumentul i-a fost ridicat de nepotul sau Nicolaos Etanu din Pireu , in anul 1906.

Lui Vasileo Evavitis , fiul sau i-a ridicat un monument in anul 1886 la moartea sa, la varsta de 76 ani. Fusese nascut in 1810. probabil a facut parte din calnul grecesc al Candiotilor , veniti printre primi colonisti greci la Suina , din Insula Creta.

Numele lui NIKOLAOS SVORONOS (1860 - 1937) este foarte cunoscut la Constanta si Bucuresti , prin urmasii sai. A fost o personalitate importanta la bara de la Sulina in calitate de pilor la C.E.D. De fapt, insemnale C.E.D. sunt scluptate pe placa mormantului sau, ca atestare a meseriei pe care a indeplinit-o toata viata.

O ruda a sa MILTIADE SVORONOS (1853 - 1922), a fost comerciant la Sulina.

Un monument interesant prin coeziunea dintr-o familiei este al familiei LIOSATOS, sub al carui lespede sunt inmormantati 6 frati.

Alte monumente funerare mai luxoase sunt ridicate unor comercianti din Sulina, familiile lor avand banii necesari ridicarii unor monumente scumpe : P. G. KAMVERIS (1822 - 1912); PAVLOS KAMVERIS (1824 - 1892); SPYRIDON VLASSOPOLOUOS (1814 - 1891); NICALAOS VARVATIS (1833 - 1900); KONSTANTINOS RAIZIS ( 1833- 1906).

O mentiune speciala merita sa acordam monumentului dedicat familiei defunctului IANIS FOSCOLO.

Traditia populara de la Sulina sustine ca GHIORGHIOS KONTOGURIS, al carui mormant are cruce in partea superioara a placii scumpe de marmura alba si un craniu de schelet sprijinit pe doua oase incrucisate in partea de jos, a fost cel mai periculos pirat din zona Sulinei.

In contradictie, placa asezata de fratele sau arata ca a fost un bun cetatean. Inscriptia de pe placa cu caractere grecesti, pe care o scriem cu caractere latine, confirma aceasta : " Entadis Keitai Georgios E. Kontoguris Aristos Poditis Gennitsis men en Kefallinia to 1838 octombroi 14 Ekaimisas Depros Kirion ti 25 martioi 1871 Otetlimainos Adelfos Grigorios."( Sub aceasta placa se afla Georgios E. Kontoguris bun cetatean nascut la Kefallinia la 10 octombrie 1838, care a parasit pe cei dragi la 25 martie 1871. monumentul este ridicat de fratele sau Grigore).

La varsta la care a murit, impuscat de autoritati, acest zis pirat al Dunarii de 33 de ani impreuna cu capul de mort, insemnul activitatii aspecifice piratilor scluptat pe placa funerara, contrazice afirmatia fratelui.

Probabil Grigore, fratele piratului a dorit sa fie original, dand o nuanta de haiduc in slujba unor masuri drepte si populare, indreptate impotriva regimului otoman.

In cimitirul grecesc, Grigore, decedat in anul 1915, este succedat de alti descendenti Kontoguros, ale caror alte patru monumente funerare sunt cele mai scumpe si frumoase din cimitir.

In jurul acestor veritabili oameni de la data decesului s-au creat legende sau chiar au fost cu adevarat in tineretea lor briganzii si piratii, reclamati din documentele C.E.D. si rapoartele politiei, care faceau "ordine" cu mijlocirea armelor, intre navele turcesti care treceau bara de la Sulina.

Lupta purtata de piratii deltei a avut caracter politic, rezultat din rascoalele grecesti, transferate din Grecia mama pe un alt teritoriu otoman. Avem convingerea ca, dupa preluarea Dobrogei de catre Romania, aceste lupte au incetat o data cu schimbarea administratiei otomane de la Sulina si din Delta.

Masura luata impotriva piratilor de a-i impusca pe loc, impusa de autoritatile turcesti ale vremii, a fost tolerata si atunci cand a venit la Sulina C.E.D., deoarece pana in 1879, s-a pastrat politia otomana. Mai tarziu, o parte dintre acesti briganzi au fost arestati de catre turci si inchisi in puscaria de la Tulcea.

In anul 1856, in inchisoarea din Tulcea figureaza numele unor asemenea pirati arestati la Sulina. Toti erau ioaniti din Keffalonia : Gherasimos Kaminaris (28 de ani, pirat); Dionysios Dionysatos ( 36 de ani, pirat); Spyranghelos Metaxas (51 de ani, contrabandist); Emmanouil Haritatos ( 15 ani, marinar rasculat). Nicunul nu figura sa fie inhumat la Sulina.

Comisia Europeana, care a instrumentat cazul acestor oameni condamnati pentru delicte de navigatie de la 2 - 5 ani de inchisoare, a avut de ales dintre mai multe cazuri de la Sulina, care se refereau la furturi si la Omucideri, tratate de politia din oras cu condamnarea la moarte.

Legendele din Sulina la care se face trimitere de fiecare data, oare cati pirati si-au gasit obstescul sfarsit sub o lespede de pamant din cimitir.

Este foarte greu de a stabili numarul monumentelor dedicate unor cetateni greci in cimitir, dar, dintr-o sumara enumerare, ele se ridica la aproape 150. In mod sigur ele sunt mai multe, au fost casatorii mixte cu femei romance, tinere si frumoase dar fara avere aduse in special din zona Galati - Buzau, care le-au perpetuat numele dupa moarte in grafica romaneasca.

Cimitirul grecesc nu este de sine statator ca cel al C.E.D., sau cel catolic.

El este parte a celui roman ortodox, unde au fost inmormantati si continua sa fie romanii din oras si din zona, precum si alti ortodocsi, armeni,rusi, sarbi, bulgari.

De remarcat ca monumentele puse pana in 1940 pentru greci, au fost scrise in general cu caractere grecesti, in timp ce cele mai recente au crucile scrise cu caractere latine.

Chiar si numele si prenumele decedatilor au fost adaptate limbii romane, astfel ca nu se mai stie cu precizie daca este vorba de greci sau de greci romanizati.