Cimitirul romanesc - sulina

CIMITIRUL ROMANESC - SULINA

Prea multe nu se poate spune despre o problema obisnuita, naturala si normala a locuitorilor orasului Sulina. De zeci de ani s-au obisnuit cu cimitirul strabunilor lor si fiecare familie are locul sau de veci rezervat, mai bogat sau mai sarac.

Fara indoiala ca foarte multi dintre romanii ingropati in acest cimitir, au fost persoane onorabile care si-au pus cunostintele si stradania la dispozitia C.E.D. Numai o cercetare riguroasa a arhivelor Comisiei sau ale Primariei Sulina, va readuce in prim plan activitatea acestor oameni, care cum traiesc in constiinta noastra anonic din diferite motive.

Ar fi o impietate sa intram in detalii intime ale familiilor, care au inca descendenti in viata la Sulina.

Totusi o modestie gresit inteleasa intr-o comunitate mica ca cea a orasului Sulina, in care oamenii se cunosc de zeci de ani au facut ca rudele unui capitan de vapor, a unui pilor sau a unui mecanic, sa nu aiba meseria scrisa pe mormant sau pe cruce.

Exemplul cel mai evident este cel a familiei BONDAR. Petre Bondar n. 1916, a fost dragor pe draga "Tomis"; Iulian Bondar decedat in 2001, unicul posesor al legendelor si al folclorului orasenesc local; dr. Ing. Constantin Bondar n. 1929, cercetator hidrolog al Deltei Dunarii si al Marii Negre. Pe crucea care strajuieste cavoul familiei, nu sunt scrise detalii despre activitatea acestor oameni.

Apoi mai este si problema banilor pentru monument si pentru sclupor. Dar acest aspect a fost peste tot in Romania, nu numai la Sulina.

Revenim asupra faptului ca din cauza unor greutati financiare, familiile nu au procedat asa cum au facut-o grecii la Sulina, cu ridicarea unor monumente luxoase, cu insemne si cu epitafe dedicate, din care sa retinem ceva despre personalitatea mortului. De multe ori, familia abia a avut bani sa indeplineasca obligatiile crestinesti dedicate mortului.

Dupa parastasul de 40 de zile, familia are cu totul alte probleme.

Remarcam totusi ca prezenta romaneasca la Sulina s-a accentuat in special dupa primul razboi mondial. Tot intre cele doua razboie mondiale, marinarii romani si pilotii de Dunare s-au pus in slujba C.E.D. la inceput si apoi la Societatile de navigatie ale statului, sau la cele particulare.

Prin monumentele din cimitirul romanesc vom remarca unul singur mai deosebit :

ION TANTARU pilot C.E.D., n. Galati 1858 d. Sulina 1916.

Monumental este impodobit la partea inferioara cu drapelul si cu insemnele C.E.D.

In general materialele din care sunt confectionate monumentele funerare ale cetatenilor romani inmormantati la Sulina, sunt marmura, piatra de calcar si fonta, lemnul pentru cruce fiind o problema delicata la Sulina.

In cimitirul romanesc interbelic si postbelic predomina crucile din fonta turnate in atelierele C.E.D. si mai tarziu A.F.D.J.

Dupa al doilea Razboi Mondial la Sulina au aparut in cimitirul romanesc, monumente funerare mai luxoase, din marmura si piatra de calcar adusa din Tulcea, din atelierele traditionale ale judetului.

A fost de fapt si un sector in care autoritatile comuniste ale vremii nu au intervenit, lasand la dispozitia banilor familiei, un domeniu insuficient controlabil. De fapt controlul si cenzura, daca o putem numi asa, se facea la atelierul de scluptura, care nu avea voie sa scrie orice pe mormant, indiferent de calitatea persoanei decedate.

Din aceasta cauza s-a modificat si stilul monumentelor funerare.

A disparut placa tombata de dimensiuni mari, pe fata careia era spatiu suficient sa se scrie ceva. A aparut un bloc din beton turnat in trepte tencuit pe loc, in care se infige crucea traditionala indiferent de material. Grilajul, in general, este confectionat din fier forjat si in ultimii zeci de ani din fier beton sudat.