Scurt istoric al Sulinei

Scurt istoric al Sulinei

Dintre toate regiunile Romaniei poate nici una nu atrage an dupa an atatia turisti ca Dobrogea si poate acest fapt nu este o intamplare. Numeroasele statiuni de pe litoral, bogatia culturala a vestigiilor istorice datand inca din Antichitate, peisajele minunate si fauna unica din Delta Dunarii sunt tot atatea motive pentru a mentine treaz interesul turistilor, romani si straini, pentru acest colt al tarii.

   Istoria Deltei incepe cu peste 10.000 de ani in urma prin depunerea mai multor straturi de aluviuni succesive, ce au colmatat golful maritim existent la varsarea Dunarii in Marea Neagra. Aluviunile si nisipul marin au dat nastere marilor ginduri, insulelor Deltei, Letea si Caraorman. Datorita acestui fenomen, sau format cele trei brate: Sf. Gheorghe (69,7 km), Sulina (63,7 km) si Chilia (120 km). Intre aceste brate s-au format o multime de legaturi naturale, canale si lacuri, care adapostesc o vegetatie si o fauna mirifica. Suprafata totala a Deltei este 5800 km patrati, cuprinzand complexul lagunar Razelm - Sinoe. Delta Dunarii este cea mai "tanara" regiune a tarii si totodata cea mai importanta zona umeda a Europei Centrale, cu lacuri si canale pitoresti si intinse zone de stufaris cuprinse intre cele trei brate principale ale fluviului. Principala sa atractie o constituie biodiversitatea remarcabila, cu peste 1100 specii de plante, 325 specii de pasari si peste 110 specii de pesti, prezente pe un teritoriu ce ocupa mai putin de 2% din suprafata Romaniei.

   Sulina este unicul oras al Deltei cu functie de port la Marea Neagra. Este o asezare veche, mentionata inca din anul 950 e.n. de Constantin Porfirogenetul. In secolul al X-lea, localitatea era amintita sub numele de 'Selina'. Toponimul este o forma veche a antroponimelor romanesti de azi, Sorin si Sorina, legate de rasarit (cf. lat. Sol 'Soare'), adica, dupa credintele celor vechi, de (re)nasterea zilnica a maretului astru din Marea Neagra. Cu aceste vechi traditii in mistica solara, Sulina este acum cel mai estic oras al Romaniei si, deocamdata, cel mai estic punct al Uniunii Europene.
      Pe la mijlocul veacului al XIX-lea, Sulina era un sat cu aproximativ 1000 de locuitori, in preajma caruia misunau piratii de pe Marea Neagra si talharii din smarcurile Deltei. In acea vreme, printre tragediile Europei s-a numarat si foametea abatuta asupra Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei, ca urmare a unei secete cumplite si a invaziei gandacilor de Colorado asupra cartofilor. Atunci, s-a pus problema importului de cereale din Europa, inclusiv din Principatele Dunarene, care aveau importante provizii de grane. Insa, in acel timp, Marea Neagra era controlata de Imperiul Otoman si Imperiul Rus. O importanta cale continentala pentru transportul unor mari cantitati de grane era Dunarea. Asadar, Regatul Unit si toate celelalte puteri occidentale erau interesate ca navigatia pe fluviu sa fie libera, ca si accesul la Marea Neagra, iar apele sa fie indeajuns de adanci pentru trecerea navelor cu pescaj mare. Asa au inceput si studiile pentru realizarea acestor deziderate.
     In secolul al XIV-lea ea era loc de popas pentru corabiile genoveze. Ca puncte de atractie sunt plaja pe taramul marii, cheiul pitoresc de-a lungul caruia se insira case vechi, farurile, cimitirul maritim. Este totodata punct de plecare spre Padurea Letea, lacurile Rosulet, Rosu, Puiu, Lumina, prin canalele Rosu-Imputita si Rosu-Ivancea spre bratul Sf. Gheorghe.

  Sulina este orasul din Romania situat la cea mai mica altitudine medie, de numai 4 m deasupra nivelului marii. Orasul se intinde de-a lungul Dunarii, cu cea mai mare parte a habitatului pe malul drept.

Spre deosebire de restul Deltei Dunarii, imprejurimile orasului sunt formate din soluri nisipoase si sarate, partial umede, brazdate de canale. In zonele uscate si sarate vegetatia este cea specifica dunelor ca de exemplu catina rosie . In zonele mlastinoase predomina stuful , papura, izma broastei, cucuta de apa , ciulinii de balta si mai rar nufarul alb. Zona extravilana se remarca prin absenta copacilor de mari dimensiuni, existand un singur palc de salcami, plantat la intrarea in oras. Altfel, in oras se pot intalni salcii, plopi, frasini, si corcodusi, pomii fructiferi consacrati fiind mai rari.

Sulina este un loc in care nu se ajunge cu masina, insa acest lucru nu i-a oprit pe miile de turisti sa revina in zona atrasi de frumusetile acestor locuri de ospitalitatea oamenilor, care sau orientat in ultimi ani pe cazare la Sulina. Turistii pot vizita Delta Dunarii si pot merge la una dintre cele mai spectaculoase plaje din Europa, considerata ultima plaja virgina a continentului. Plaja are 150 de metri latime, nisipul este extrem de fin, fiind filtrat de Dunare, iar marea nu este sarata, ca in partea de sud a litoralului, ci are un gust dulceag. E lume putina si multa liniste

Blocati intre ape, locuitorii Sulinei sunt prizonieri in orasul lor. De aici, un vapor de pasageri face o cursa pe zi pentru cei care vor sa ajunga la Tulcea. Iarna, vaporul vine o data la doua zile, iar daca sunt sloiuri periculoase, nu mai vine deloc. Pentru ca nu au unde sa se duca, locuitorii Sulinei nu au nici masini. Sunt doar 65 de autoturisme intr-un oras de aproape 5.000 de suflete. Transport local nu exista, pentru ca distantele sunt la fel de mici ca intr-un sat. Primavara si toamna, cand sunt ceturile mai mari, nici macar elicopterul vreunui spital de la Tulcea sau din alta parte nu mai poate ajunge. Daca vreun localnic are nenorocul sa se imbolnaveasca, trebuie sa se multumeasca sa fie ingrijit de doi medici pensionari, la un spital aflat el insusi in coma.

Statistic, 40% dintre locuitorii Sulinei sunt someri. Asta pe hartie, caci multi dintre ei au iesit din evidenta autoritatilor si nu mai figureaza in nici un catastif.

Timpul Sulinei a murit. Cladiri odinioara cochete, o biserica parasita, drumuri la fel de prafuite ca si cele de tara, fabrici abandonate a ramas incremenita undeva intre epoci.

Rezultat al prosperitatii aduse la Sulina timp de aproape un secol a fost C.E.D. (Comisia Europeana a Dunarii), se numara si lacasurile de cult. La Sulina, in prima jumatate a secolului XX, se aflau:
- catedrala ortodoxa,
- vechea biserica a orasului cu hramul Sf. Nicolae,
- biserica greceasca,
- biserica lipoveneasca,
- biserica romano-catolica,
- geamia musulmana, demolata in 1947,
- capela anglicana, azi disparuta.

Tot la Sulina a fost instituit, pentru prima data in Romania, sistemul "Porto Franco", idee care, chiar daca a fost atacata in mod regulat de puterea politica in anii '20 - '30, sub pretextul ca reprezenta un stat in stat, a dus la o reusita economica si sociala nemaintalnita in tara.

Insa din orsul Sulina au ramas doar amintirile ei. Pe vremea lui Nicolaie Ceausescu, aici se faceau zilnic patru curse de nave rapide si o cursa de pasageri, care aduceau 1.500 de turisti zilnic. Stateau pe la casele oamenilor sau in hotelul de 150 de locuri, de langa plaja cu nisip fin, hotel care este acum in paragina. Localnicii lucrau la fabrica de conserve sau la santierul naval. Ambele au fost privatizate si au disparut incet. Dar mai mult decat atat, Sulina traieste cu amintirea a ceea ce era la inceputul secolului XX.

Din 1856 si pana in 1939, in acest oras a fost amplasat sediul Comisiei Europene a Dunarii, infiintata prin tratatul de pace de dupa Razboiul Crimeei, atunci cand s-a instituit libertatea de navigatie pe Dunare. A devenit un oras cosmopolit, in care limba oficiala, din documente, era franceza, iar limba cea mai vorbita era greaca. De altfel, locuitorii erau poligloti, caci traiau laolalta 28 de nationalitati. Portul Sulina capatase privilegii fiscale si, daca in alte porturi europene muncitorii primeau o lira pe zi, aici se castigau patru. Urmele englezilor, francezilor, grecilor si altor oameni de vaza care si-au legat numele de cel al Sulinei, nu se mai regasesc decat la cimitirul din oras, cu monumente impresionante.

Este dificil de mentionat enorma varietate a lucrarilor realizate la Sulina de Comisia Europeana a Dunarii. Amintim doar : asanarea platformei orasului, contructia strazilor, a cheiurilor si a punctelor de acostare, crearea digurilor si a jetelelor, constructia farului si a uzinei electrice, iluminarea portului si a orasului, alimentarea cu apa potabila, serviciul de telegrafie si telefonie, fundarea unui spital si amenajarea aprovizionarii cu alimente a orasului.

Astfel, multumita constructiei unei uzine electrice, necesara pentru alimentarea farului, Sulina a fost probabil in 1883 primul oras din Romania care a beneficiat de o retea publica de iluminare electrica.

Printre premierele sociale realizate in Romania de C.E.D. mentionam:
- diferitele indemnizatii acordate functionarilor entitatii europene (indemnizatii de instalare, indemnizatie de chirie sau de locuinta, indemnizatie de incalzire, indemnizatie de calatorie in concediu);
- asistenta medicala gratuita;
- concediu medical platit;
- avansurile de salariu rambursabile;
- drepturile la pensionare;
- participarea la constructia lacasurilor de cult.

La Sulina cimitirul maritim isi traieste ultimele clipe. Printese indragostite, temerari ofiteri englezi, comandanti din Marina Regala Romana se odihnesc sub acele mormintele.

In ultimii 50 de ani, ignoranta oamenilor a distrus in mare parte cimitirul maritim de la Sulina, vechi de aproape 150 de ani, acesta fiind singurul cimitir din Romania unde se odihnesc impreuna credinciosi de-ai celor trei mari religii.