Folclorul in contemporaneitate

[] Privind folclorul ca un bun de continua comunicare intre oameni, ca un bun de schimb, putem emite ipoteza existentei, la doua extreme, a folclorului traditional al societatii rurale autarhice si a folclorului bun de consum al societatii industriale astazi.[]

Ce este insa acest folclor bun de consum si care este raportul lui cu folclorul traditional, cine il produce si sub ce forma se consuma?

Folclorul traditional este de creatie. Procesul de creatie, de pastrare si de transmisie a lui se efectueaza de veacuri, dupa o randuiala proprie bine conturata. Mediile folclorice traditionale au un limbaj folcloric propriu, un cod al mijloacelor de expresie cu ajutorul caruia transmit pe plan sacral, ceremonial sau artistic, diferite mesaje. Aceste mesaje, clar structurate, sunt considerate semne cu semnificatie proprie in amplul sistem al semioticii populare. Acest cod elaborat de veacuri nu se invata, ci se insuseste din generatie in generatie, ca si limba materna. []

Folclorul bun de consum este inainte de toate o reproducere a folclorului traditional. O reproducere mai mult sau mai putin fidela in raport cu rosturile pe care le are sistemul actual al consumului de bunuri culturale, cu ocaziile in care se consuma, cu mediile care urmeaza sa-l consume si cu cei care il produc. []

Ca si bunurile de consum, si cele folclorice sunt supuse modei.

In domeniul cantecului, de pilda, in locul cantecelor lirice traditionale cu melodica lenta, taraganata, cu mare varietate regionala, se prefera astazi cantecele cu melodiile ritmate, luate din repertoriul melodicii de joc. Din aceeasi cauza pe piata cantecului se ofera putine doine si cantece epice. Se produce apoi standardizarea fireasca a bunurilor de consum. Fata de marea libertate de a varia individual cantecele traditionale, se tinde spre anumite standarde de interpretare a cantecelor de consum. Acestea uniformizeaza. La uniformizare contribuie si faptul ca pe cand cantecul traditional era omofon, neacompaniat, cei care canta astazi in spectacole si concerte, la radio sau la televiziune, prefera acompaniamentul de taraf lautaresc sau chiar de orchestra populara, iar tarafurile si orchestrele si-au elaborat anumite sabloane de acompaniament.

Apoi, tot pe principiul pietei, castiga in greutate ambalajul, reclama, concurenta, care se traduce in folclor prin supralicitarea elementelor formale si prin organizarea unor manifestari ce concureaza intrecerile sportive. Ele creeaza la consumatori reactii similare celor intalnite in sport, comportari ce nu favorizeaza promovarea valorilor artistice. []

In cazul reproducerii profesionale, cei care reproduc fiind in mare parte outsideri, o buna reproducere presupune o cunoastere stiintifica a cantecelor reproduse, deci explicitarea limbajului in care ele au fost create si transmise. Presupune stapanirea sistemului de semne traditionale, cunoasterea semnificatiilor fiecarui semn, a sensului mesajelor si a modurilor in care se articuleaza actele folclorice, in cadrul diferitelor procese. Aceasta cunoastere este astazi insuficienta la outsideri ce vor sa devina profesionisti ai folclorului. Actul de punere in circulatie a bunurilor folclorice este deci de cele mai multe ori doar o mimare. Numai in cazuri exceptionale, la interpreti deosebiti de dotati, cum a fost cazul cunoscutei cantarete Maria Tanase, cum este cazul naistului Gh. Zamfir, al taragotistului Dumitru Farcas, al tinerei Titiana Mihali si inca a catorva care merg pe aceesi cale, se poate observa si nivelul folclorului bun de consum, cunoasterea, folosirea creatoare a limbajului traditional.

In viata culturala folclorul traditional se intalneste cu folclorul bun de consum si se influenteaza reciproc. Uneori, bunuri vehiculate pe cai moderne, fiind un autentic limbaj popular, fac ca acolo unde radacinile anumitor categorii folclorice nu s-au uscat cu totul si aceste categorii au trecut doar in stare latenta, ele sa inmugureasca din nou. Acest fenomen apare cu pregnanta deosebita in cadrul manifestarilor folclorice locale, care dau sensuri noi si mare amploare obiceiurilor traditionale sau creeaza pentru acestea noi prilejuri de manifestare.

Cele doua forme sub care folclorul traieste astazi sunt deci menite sa convietuiasca inca un timp. Functia lor este insa diferita si va ramane ca atare. Faptele de folclor traditional sunt mesaje ale celor care le creeaza, adresate lor insisi sau membrilor colectivitatii egali cu ei, cu scopuri foarte diverse, dar intotdeauna bine precizate de ansamblul contextului traditional in care se produc. Bunurile folclorice de consum au, deocamdata, statutul replicilor, al reproducerilor din artele plastice. Ele se adreseaza intregii comunitati nationale. Deci rolul diferentelor zonale a disparut, tinde sa dispara diferenta sat-oras, dar apar noi diferente ce deriva din structura complexa a societatii industriale. Acestea creeaza diferente in nivelele de acceptare, diversifica functional consumul folcloric. Cei ce le reproduc artizanal sau profesional nu urmaresc comunicarea unui mesaj folcloric traditional, ci a unui mesaj artistic ce poate fi receptat de la petrecerea placuta a timpului liber pana la o mare, esentializata traire artistica. []