Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice

Acasa » familie » arta cultura
Toreadorul

Toreadorul

Toreadorul

Spania s-a format in secolul XV iar limba oficiala este spaniola. Sistemul sau politic este de monarhie parlamentara, rege fiind Juan Carlos I iar capitala fiind la Madrid.

In Pamplona, oras din nordul Spaniei au loc in fiecare an Fiesta de San Fermin, una dintre cele mai celebre sarbatori din lume. Pentru amatorii de corida, San Fermin este un spectacol care are ca vedete taurii de la crescatorii prestigioase din Spania. Pentru obisnuitii sarbatorii si turistii cei mai curajosi, momentele cele mai tari sunt asa-numitele 'encierros', adica alergarea taurilor pe strazile Pamplonei, care nu dureaza mai mult de cinci minute. Pentru a participa la cursa, barbatii isi leaga esarfe rosii la brau si gat sau se echipeaza cu haine de aceeasi culoare pentru a fi siguri ca vor fi urmariti de animalele atatate de multime. Taurii sunt eliberati pe un traseu de 825 de metri marcat de balize, de la grajduri la arene. Curajosii se straduiesc sa alerge cat mai aproape de tauri, cu pretul caderilor si lovirilor. Din 1911, 14 persoane si-au pierdut viata in aceasta aventura.

Desi luptele cu tauri se organizeaza in toate tarile colonizate de Spania, popularitatea de acasa le-au facut sa devina simbol al tarii-mama. Originea luptei cu taurii nu este exacta, insa prima este inregistrata in 1090. La inceput, torerosii (luptatorii) luptau calare pe cai, dar din 1725 au inceput sa momeasca taurii ghinionisti printr-un dans ritual de picioare, cu miscari gratioase ale mainilor ajutandu-se de cape(capos) si lanci.

Prima arena de tauri a fost ridicata in Madrid in 1743, iar azi in Spania exista cel putin patru sute de astfel de arene. Fiecare dintre acestea gazduieste spectacolul public de torturare si omorare. Exista o ierarhie stricta intre luptatorii cu tauri, de la toreros, matadori si epadas, la banderilos si picadori si multi din acestia devin eroi sarbatoriti. Pe langa celelalte sporturi sangeroase, lupta cu taurii simbolizeaza cruzimea voita si lipsa de respect pentru animale. Matadorul este personajul central al coridei. Torero este seful cadrilei; este cel insarcinat de a impusca taurul, dupa cum indica numele sau (matar:a omora, a impusca in limba spaniola). Elementele esentiale care alcatuiesc costumul toreadorului sunt urmatoarele.

Montera sau palaria. Este elemental vestimentar care a evoluat cel mai mult. Pana in sec XIX se utiliza palaria cu trei prelungiri. In zilele noastre se utilizeaza montera de culoare neagra, confectionata dintr-o tesatura din bucle,cu doua prelungiri.

Jacheta este o adevarata opera de arta, impodobita cu diferite modele de tesatura fina. Culoarea jachetei variaza de la un toreador la altul, de cele mai multe ori fiind rosie, roz, albastra verde. Pe epoleti cat si la mansete sau pe fata jechetei sunt aplicati ciucuri care atarna. Aceasta jacheta e foarte rigida, astfel fiind cam incomoda, pana in momentul in care toreadorul incepe spectacolul si trebuie sa se desfaca la jacheta pentru ca miscarile bratelor sa fie cat mai flexibile.

Pantalonii sunt de aceiasi culoare ca si jacheta si cunt prevazuti cu bretele, foarte mulati, avand o lungime cuprinsa intre brau si aproximativ pana la genunchi. Cingatoarea se adauga doar ca element estetic. Peste colantii albi, toreadorul imbraca ciorapii care deobicei sunt de culoare rosie si pantalonii propriu-zisi.

Incaltamintea este negra si are aplicata o funda de aceiasi culoare. Pentru a evita alunecarea toreadorului,talpa este executata dintr-un material special.

Forma capotei,putin mai mica ,poate fi elemental cel mai bogat din costumul toreadorului,aseasta avand ornamente distinse care pot include si imagini religioase

Camasa este de culoare alba, impodobita cu dantela. Cravata: o panglica, banda foarte fina, eleganta avand un nod.Aceasta are culoarea neagra.

Responsabilitatile toreadorului sunt: de a aduce taurul, de a manevra panza rosie (cu care se intarata taurul), si omorarea taurului cu ajutorul spadei, sabiei. Matadorul poate de asemenea sa infiga banderilele in taur, daca este o sarcina pe care o imparte cu peonii sai. Muleta este momeala. Ea este fixate pe un baston si este utilizat de matador in timpul concursului, avand culoarea rosie.Culoarea rosie capteaza atentia.simbolizeaza caldura, foc, pasiune, entuziasm si agresiune. El poate mari presiunea sangelui si ritmul respiratiei. Are efectul de a stimula luarea unor decizii in mod rapid si creste sperantele.

Fracncisco Romero este considerat "inventatorul" coridei, pt ca a fost primul care a utilizat aceasta panza rosie (muleta) si spada pentru a omora taurul. Matadorul incepe printr-o faza de invatare folosind tauri tineri cu o varsta mai mica de trei ani. Daca detine talent curaj si noroc, el poate sa se prezinte ca "novillero" pentru a tine piept taurilor intre trei si patru ani. Intr-un sfarsit va prelua initiativa intr-o cursa unde, sub indrumarea unui matador si in prezenta unui martor, el va obtine dreptul de a lupta cu tauri mai batrani de 4 ani.

Principalele calitati care sunt cerute unui taur sunt curajul si nobletea. Curajul este calitatea fundamentala a taurului de lupta. Curajul se manifesta prin promtitudinea taurului de a schimba la cererea toreadorului, prin repetitia cerintelor, dar trebuie sa dovedeasca faptul ca face fata diferitilor adversari care ii sunt opusi.

Nobletea este facultatea taurului de a se misca in linie dreapta si nu in zig-zag. Cativa participanti au recautat nobletea in detrimentul a cu totul alte calitati decat cele prin care taurii devin "stupizi" deoarece isi ridica toate emotiile in lipta.

Fiecare matador e asistat de un "cuadrilla", o echipa de subalterni la dispozitia lui. Peonii sunt ajutoarele matadorului si il asista in diferitele faze care au loc in prima "tercio", dupa aceea pun in mod egal banderilele. In fiecare cuadrila sunt trei peoni. Mozo de espada este cel care il ajuta pe matador dupa intrevedere. Acesta ii ofera un "capote" de inlocuire in caz de nevoie, intretine materialul, se ocupa de rezervarile la hotel sau de biletele de tren sau de avion.

Apoderado,literalmente este echivalentul impresarului in show-business sau a managerului. Agluazil este politistul, deobicei sunt doi la numar si au sarcina de a defila in ritm de "paseo", iar dupa ordinele presedintelui ei respecta reglementarea tuturor actorilor. Personalul arenei are rolul de a rearanja arena dupa fiecare taur. Jocul pe muzica este dat de presedinte, iar apoi, o parte din public striga "musica, musica".

Locul in care se desfasoara coridele se numeste 'La Maestranza' sau Plaza de Torros, iar aici, a iesi pe poarta printului (La puerta del Principe), purtat pe umeri, este cea mai mare aspiratie a unui toreador profesionist. In zilele noastre acest lucru se intampla atunci cand un toreador se retrage din activitate, moment in care isi taie si codita, pe care majoritatea toreadorilor o poarta ca un simbol al toreadorilor.

Intr-o corida, in general sunt sase tauri si trei matadori. Fiecare matador lupta impotriva a doi tauri : matadorul cel mai batran lupta impotriva primului si celui de-al patrulea, cel de-al doilea in ordinea varstei lupta impotriva celui de-al doilea si celui de-al cincilea, cel mai tanar lupta impotriva celui de-al treilea si al saselea. La inceputul secolului al XXI, in jur de 250-300 de matadori compun in fiecare an escalafonul. Vedetele fac cam 100 de coride in acel an.

Picadorul este un cavaler al carui rol este de a intepa taurii. El este urcat pe un cal protejat de o manta, innarmat cu o sulita lunga de aproximativ 2,60metrii. In alte vremuri, picadorul era eroul principal al coridei, cel mai asteptat dintre todeadori, iar toreadorul nu era decat ajutorul sau.

In a doua jumatate a secolului XVIII acesta a inceput sa-si piarda suprematia pt ca a devenit in secolul XIX un subaltern al matadorului. Majoritatea oamenilor care nu au asistat niciodata la o corida cred ca picadorul trebuie sa fie fluierat atunci cand intra in ring (arena). Acest obicei nu exista, doar anumiti turisti care participa pentru prima data la o corida fluiera.

Dupa iesirea taurului, matadorul si peonii sai il intarata cu ajutorul panzei(in general de culoarea vinului la exterior, si galbena pe interior) folosita drept momeala. Primele reprize de folosire a panzei rosii permit matadorului sa evalueze comportamentul taurului.

Pentru a-l ajuta pe matador sa evalueze comportamentul taurului, peonii atrag taurul spre diferite puncte ale arenei, incitandu-l sa alerge. Matadorul efectueaza el insusi niste pase cu panza rosie pentru a-si completa studiul sau asupra taurului.

Exista o multitudine de pase de capota. Cea mai frecventa, cea mai simpla dar si cea mai frumoasa este "Veronica" in care toreadorul prezinta cu amadoua mainile in fata capota taurului, facand un gest similar cu cel al Sfintei Veronica cand ii sterse chipul lui Hristos. Exista insa inca un fel de "Veronica",pe jumatete inventata de Juan Belmonte "pentru ca eu aveam flacara de a face cealalta jumatate".

Curajul omului: matadorul isi asuma riscuri, chear daca accidentele mortale sunt putine la numar, si trebuie sa infrunte un animal al carui forta este considerabila chiar daca lupta si picadorii.

Bravura animalului: taurul care participa la lupte face parte dintr-o specie special selectionata pentru agresivitatea si bravura sa.

Autoritatea omului asupra animalului "aficionados" apreciaza capacitatea matadorului de a-si dirija vointa sa intre taur, impunandu-si sarcinile si facandu-l sa umeze cu insetare momeala.

Eleganta: pasele de capota si muleta sunt miscari foarte codificate. Pentru ''aficionados", ansamblul lor constituie o veritabila opera de arta.

Eficacitatea: expunerea la moarte. Trebuie tot timpul apreciat faptul ca, ea si in alte domenii modalitatea conteaza mai mult decat rezultatul. O tentativa de atac sincera, facuta dupa canoane, dar ratata pentru ca varful sabiei a nimerit omoplatul, va fi aplaudata.

Recompensele:daca au apreciat prestatia matadorului, spectatorii cer presedintelui sa acorde ambele urechi si coada acestuia. Pentru a face acest lucru, trebuie sa scuture o batista alba, dar experienta arata ca numarul de spectatori, mai ales in Franta, se multumesc sa strige, sa fluiere sau sa aplaude. Presedintele acorda o ureche, doua urechi, doua urechi si coada, prezentand una.doua trei batiste albe. Matadorul face turul pistei si salute publicul. Spectatorii cei mai entuziasti ii trimit buchete de flori, palariile lor, fularul lor.

Daca taurul a fost foarte bun, presedintele ii poate acorda si acestuia o batista albastra. Daca a fost mai mult decat exceptional de bun, presedintele va putea sa ordone gratierea sa, prezentand o batista portocalie "el indulto".

La sfarsitul coridei, matadorii parasesc arena unul dupa celalalt in functie de varsta. Daca unul dintre ei a fost foarte bun, el va iesi pe umerii admiratorilor sai. Protagonistii coridei sunt: taurul, matadorul, membrii cuadrilei, peonii, mozo de espada, apoderado si presedintele. Mai intai in arena isi fac aparitia pentru o defilare in fata presedintelui corridei si a publicului toti participantii spectacolului - toreadori, picadori, asistentii toreadorului in costume efervescente, pline de culori si brocart. Apoi iese o persoana cu o pancarta, pe care este scrisa greutatea taurului, si pe care - o poarta prin fata tribunelor. Imediat dupa asta, in arena intra, zburdand si privind nelinistit tribunele, "eroul" care va fi sacrificat. Dupa taur intra picadorul, calare pe un cal masiv si protejandu-se cu o sulita enorma. Picadorul se apropie de taur (care incearca sa impunga calul in burta) si ii infige cu putere sulita in ceafa. Aceasta operatie are functia sa slabeasca taurul, care incepe sa sangereze si sa piarda sange progresiv. Dupa aceasta, vine toreadorul cu asistentii lui. Mai intai taurul este alergat prin arena pentru a i se testa vigoarea si forta, dupa care asistentii ii infig in grumaz sase harpoane. Taurul slabeste si mai mult. Vine randul toreadorului. El iese cu capa lui rosie si abia atunci incepe spectacolul pe care tribunele il asteapta cu infrigurare - dansul mortii sau duelul dintre toreador si taur. La sfarsit, cand taurul obosit, epuizat, siroind de sangele care il paraseste, ingenuncheazs, toreadorul ia spada si printr-o miscare sigura, usoara, scurta i-o infige in grumaz pana la maner. Taurul cade rapus. Apoi cu ajutorul a doi cai puternici de tractiune lesul este agatat si tarat, in cercuri largi, prin nisip, este scos din arena, lasand in urma sa dare de sange proaspat. Nisipul se afaneaza si un nou taur puternic, tanar, agresiv isi face aparitia in arena. Picadorul calare pe calul lui inalt, aparat si inaccesibil in fond, zdrobeste cu sulita vena de pe grumazul animalului. Atunci cand luptand cu moartea care se apropie vertiginos, taurul innebunit de instinctul sau de autoaparare e capabil de niste miscari foarte iuti, violente si absolut imprevizibile. Mai exista si frica toreadorului, care, se afla in fata unui animal turbat, care reprezinta de fapt forta naturii. In aceste momente orice miscare imprecisa: un pas gresit, o intoarce a corpului mai lenta decat trebuie, o ezitare - poate duce la un sfarsit tragic sau rusinos pentru toreador. In aceste momente de confruntare fata in fata, ochi in ochi, respiratie in respiratie dintre om si animal se manifesta esenta, placerea, taina si nebunia coridei. Momente de infrigurare, dar si de placere sublima, inexplicabila traiesti atunci cand toreadorul ramane nemiscat in fata taurului. Animalul infuriat, cu ochii plini de ura, aruncand nisipul cu copitele, tintind culoarea rosie ce-i falfaie in fata excitandu-l, se arunca spre toreador, iar acesta, cu o stapanire deplina a situatiei, urmarindu-i fiecare miscare, cu un gest larg, gratios al mainii, cu bratul intins il face sa treaca pe alaturi si sa-si infiga coarnele in gol. Toreadorul ramanand in continuare nemiscat, cu picioarele infipte in nisip ca niste spade, de parca ar avea radacini.

In momentele esentiale actorul trebuie sa fie nemiscat. Pentru ca de fapt, in acele clipe, se misca alta materie. Monologul este o concentrare absoluta a spiritului, o chintesenta a existentei, un dialog cu eul profund sau cu divinitatea. Cu constiinta absoluta a ceea ce spune, cu fantezia incinsa si viziunea clara a lucrurilor, dominand sala cu o privire generala dar totodata concreta, actorul poarta un dialog tainic cu spectatorul. De fapt, acel taur simbolic pe care il infrunta actorul nu este publicul, este mai degraba el insusi, un "eu" imaginar care se afla la egala distanta intre el si spectator, un "eu" in care se recunoaste fiecare dintre noi, un eu neimblanzit, animalic, care este de fapt fiinta noastra ascunsa. Forta actorului propulsata prin ochi, voce, prin energia degajata de corp trebuie sa fie acea arma care zguduie publicul in profunzime. Orice miscare a corpului perturbeaza aceasta energie, sustrage de la esential, care este o calatorie a noastra, a tuturor intr-o lume imaginara in cautarea Adevarului calauziti de catre Actor, care se confrunta in fata noastra cu acest Adevar tainic, periculos, seara de seara, pe scena care ii serveste drept arena.

Picasso picteaza un ciclu dedicat luptelor cu tauri (Moartea toreadorului, 1933) si reia mitul antic al Minotaurului, care simbolizeaza virilitatea. infruntarea cu femeia este episodul cel mai dramatic al vietii si artei lui Picasso. Françoise Gilot povesteste ca, auzind un zgomot in timp ce facea dus, a iesit sa vada ce este, si a fost surprinsa de un matador care il cauta pe Picasso. Spunandu-i cele intamplate, acesta a replicat: 'Nu-ti fa probleme din partea lui. in fond nu esti un taur.'. Matadorul intruchipa perfect triunghiul dipian si conceptia sadista despre sexualitate, strapungerea inimii pe care lancea toreadorului o face. Altadata ii spunea lui Françoise: 'Pentru mine taurul este cel mi puternic simbol al divinitatii, iar simbolul tau este calul. Cu alte cuvinte el se identifica pe sine cu taurul ucis in arena coridei, iar femeia este insasi cel ce ucide in interactiunea dramatica a sexualitatii. Nu se stie cine invinge. Deseori in operele sale, taurul este cel care a ucis, sau a spart burta calului, asa cum calul apare spintecat in burta in 'Guernica'. Acest fapt este insa unul exceptional, deoarece de cele mai multe ori taurul este cel ce va fi ucis in arena, iar daca Picasso alege ca de cele mai multe ori taurul sa fie invingatorul, acest lucru se explica prin dorinta extraordinara a sa ca triunghiul dipian sa fie rasturnat. Picasso se identifica cu ambele personaje dupa modelul dedublarii in dublu negativ prezentat mai sus, iar calul sangerand reprezentand castrarea. Taurul invingator este taurul care isi forteaza destinul, sparge canonul de animal sacrificat, devenind sacrificator, ceea ce este insusi destinul lui Picasso.

Aceasta tema : lupta dintre toreador si taur sau costumul matadorului au fost actualizate si transformate de multi creatori de moda din intreaga lume, cum ar fi Roberto Cavalli care prezinta jachete de toreador, bluze cu jabou si fuste cu mai multe volane, Alexander McQueen sau Galliano.

Jaboul este un accesoriu de imbracaminte (astazi femeiasca), care consta dintr-unul sau mai multe volane de dantela, de matase etc. fixate la baza gitului unei bluze, al unei rochii, si care se etaleaza pe piept ca o cravata

Ambalajul parfumului Christian Lacroix Rouge este reprezentativ pentru casa Lacroix, reflectand pasiunea pentru motivele brodate in rosu si negru. Modelul inscriptionat pe sticla parfumului a fost inspirat de o capa de toreador primita de Lacroix si pe care acesta a incorporat-o intr-o rochie. A fost atat de emotionat de acest model incat a aplicat unul similar pe sticla parfumului Christian Lacroix Rouge. Si Audrey Hepburn impune ca fashion-icon-uri clasica rochie neagra, balerinii, pantalonii de toreador si maleta de culoare neagra - piese vestimentare simple, dar perene.

In colectia de toamna iarna 2008 pentru casa de moda Dior, Galliano se inspira din cultura spaniola si din costumul toreadorului. Pentru ca intreaga colectie sa fie reusita, designerul a stat o perioada de vreme la Sevillia, unde a stat de vorba cu toreadori, a participat la coride si s-a interesat despre cultura spaniola.

In 1930 Jeanne Lanvin realizeaza o colectie "Toreador" si "Mauresque" insa in 2008 revine asupra acelei colectii reactualizand-o, care a avut mare success.

Alexander McQueen este cel mai iconoclastic designer al Angliei. A prezentat o fantastica colectie in Paris, care a fost aproape la fel de bizara ca si titlul sau: "Dansul taurului rasucit". Calatoria lui McQueen prin arenele de lupta cu taurii, nu a fost in zadar. Dupa 45 de minute literalmente de ascultare a ceea ce suna ca o suferinta a unei tinere mame in timpul nasterii, showul s-a deschis cu imagini ale unui dansator da flamenco si un ritm proiectat pe un perete de gheata.

Din aceasta miasma rasarit un trio de domnisoare imbracate in aproape aceleasi rochii idenice de flamenco de culoare "gri Dove", totusi aceste rochii au fost taiate si sfartecate, purtand amprenta unica a lui McQueen. Tehnicile de taiere a lui Alexander McQueen si imaginatia sa fertila s-au dezlantuit apoi. Un sens al absurdului a fost intotdeauna unul din punctele forte ale lui McQueen. In 2002, el a scos imense genti de piele ca niste ciuperci gigantice, prin care modelele si-au bagat mainile, dar cea mai stralucitoare viziune a sa a fost un model intr-o rochie de contesa din care jumatate era o jacheta de barbat, stransa la mijloc cu doua "bandileros".

Formele simple cum ar fi camasile din bumbac alb si blugi, li s-a dat un superb aspect prin broderiile de cristal. Showul s-a incheiat cu domnisoarele dansatoare de muzica latino, imbracate in multiple buline de rosu si negru, inainte ca Bijork sa apara la sfarsitul presentarii.