Charles Dickens 1812-1870

Charles Dickens

1812-1870

Dickens este important nu numai pentru intensitatea cu care

reflecta experienta. El ofera o penetranta viziune de ansamblu

asupra vietii moderne. Pe parcursul intregii sale cariere a facut o

analiza critica a societatii secolului al XlX-lea care nu a fost

depasita de nici un romancier in privinta fortei de patrundere si

a sferei de cuprindere.

Edgar Johnson, Prefata la Charles Dickens: tragedia si triumful lui

La fel ca si CHAUCER [12], Charles Dickens „a numerotat in mod magnific clasele de oameni'. Criticul literar Edmund Wilson l-a considerat pe Dickens drept cel mai mare autor dramatic englez dupa Shakespeare, datorita faptului ca a creat „cea mai ampla si mai variata lume'. Uriasa personalitate a lui Dickens ca scriitor a fost recunoscuta de TOLSTOI [53], DOSTOIEVSKI [50] si de toti colegii victorieni, precum si de scriitori moderni ca GEORGE BERNARD SHAW [63] si George Orwell. Cu exceptia lui SHAKESPEARE [16], nici un alt scriitor englez nu s-a bucurat in aceeasi masura de recunoastere publica si de aprecierea criticilor. Dickens este pur si simplu cel mai mare romancier al Angliei si merita sa fie plasat in avangarda literatilor din toate timpurile.

in pofida unei atat de inalte aprecieri, laudele adresate lui Dickens sunt impletite si cu critici. Poate fi acuzat de sentimentalism, de apasarea Prea puternica pe coardele sensibile ale inimii noastre, ca si de faptul ca reduce experienta la modele idealizate si exagerat de melodramatice. Singularitatea lui ca romancier compenseaza insa cu prisosinta aceste defecte. Sfera lui de cuprindere si capacitatea de aprofundare sunt uriase, tor puterea imaginativa, energia si intensitatea actului de creatie indreptatesc comparatia cu Shakespeare. Prin forta imaginatiei si a talentului sau, Dickens face ca experienta sa fie vazuta in imaginile pe care le-a creat el, tor noi continuam sa traim intr-o lume care poate fi descrisa in aspectele ^ei cele mai importante ca dickensiana.

Traiectoria remarcabilei cariere a lui Dickens se inscrie pe o spectaculoasa curba ascendenta pornind de la ceea ce considera el o Degradare inexprimabila traita de familia sa in tinerete. Al doilea copil al

lui John si Elizabeth Dickens, romancierul s-a nascut la Portsmouth, unde tatal lui lucra ca functionar la casieria Marinei. Ambii parinti proveneau din clasa mijlocie inferioara care asigura servicii casnice si functionari publici. John Dickens, care a servit drept sursa de inspiratie pentru personajul tragicomic Wilkins Micawber din David Copperfield, nu-si putea intretine in mod corespunzator familia, astfel incat copilaria lui Dickens a fost marcata de o serie de mutari la adrese din in ce mai putin respectabile, mai intai in Chatham, pe coasta de est a Angliei si apoi la Londra.

Charles a fost un copil slab, dar un cititor extrem de sensibil si pasionat. Educatia timpurie si imaginatia lui bogata explica multe din scrierile lui, mai ales preferinta pentru scenele teatrale de singe-si-tunet, cu confruntari dramatice dintre bine si rau, dintre cei slabi si cei puternici. Cele mai timpurii amintiri ale lui au fost povestile spuse de dadaca despre o pisica mare, neagra care vina copii mici si despre Capitaul Ucigas, care, la fel ca si Sweeney Todd, isi transforma victimele in placinte cu carne. Referindu-se la aceste povesti, Dickens spunea: „Presupun ca dadacele noastre sunt raspunzatoare de cele mai multe colturi intunecate in care suntem siliti sa ne ascundem in pofida vointei noastre'. Una dintre jucariile lui preferate era un teatru in miniatura in care putea sa-si puna in scena povestile preferate. Teatrul a fost principalul stimul al primelor lui creatii imaginare si interesul de o viata pentru teatru ne ajuta sa ne explicam afirmatia lui potrivit careia „fiecare scriitor de romane scrie, de fapt, pentru scena'.

Imaginatia in curs de dezvoltare a lui Dickens a fost puternic zguduita in momentul arestarii si incarcerarii tatalui sau in inchisoarea datornicilor. La doua zile dupa ce implinise doisprezece ani, despartit de familia sa care l-a insotit pe John Dickens la inchisoare, Charles a fost trimis ca lucreze ca ucenic la o fabrica de vopsele unde trudea douasprezece ore pe zi intr-un depozit plin de sobolani, lipind etichete pe borcanele cu vopsele. Aspiratiile sale intelectuale si pretentiile de apartenenta la nobilime l-au facut pe Dickens sa se simta de parca ar fi cazut la nivelul cel mai de jos al clasei truditorilor, „complet neglijat si fara speranta'. Dupa patru luni a fost salvat de tatal lui si i s-a permis sa-si reia studiile, dar stigmatul umilintei avea sa-i marcheze pentru totdeauna psihicul. Cu ani de zile mai tarziu, cand a rupt tacerea asupra secretului sau ascuns cu grija, pregatin-du-se sa-l retraiasca in David Copperfield, Dickens isi amintea: „Tata mi-a spus ca nu mai trebuie sa ma duc acolo si ca pot sa ma intorc la scoala. Nu scriu cu resentimente sau suparare pentru ca stiu ca toate acestea au facut din mine ceea ce sunt: dar n-am uitat niciodata dupa aceea, n-am sa uit niciodata, nu pot sa uit niciodata ca mama mea a fost de parere sa fiu trimis inapoi'. Asaltarea frenetica a succesului si unele dintre temele cele mai sumbre abordate de Dickens, mai ales aceea victimizarii copiilor, ar putea fi considerate o reactie la durerea provocata de aceasta suferinta timpurie.

La o evaluare critica a carierei lui Dickens, romanele lui se clasifica, in general, in doua grupe: romanele timpurii, de la debutul cu Documentele postume ale clubului Pickwick (1836-l837) pana la D avid Copperfield (1849-l850) si romanele mai tarzii, incepand cu Casa cu fantome (1852-l853). Admiratorii a tot ceea ce se intelege prin dickensian - irezistibila vitalitate a romancierului si inepuizabilul rezervor de excentricitati, situatii comice, sentimente si umor - plaseaza cele mai de seama realizari ale Iui Dickens in prima perioada. Criticii moderni, incepand cu George Bernard Shaw, au tendinta sa considere complexitatea, subtilitatea psihologica si explorarea sociala profunda din romanele ulterioare drept sursa primordiala a geniului lui Dickens. Indiferent de preferintele cititorului, nu poate fi contestata uluitoarea evolutie tehnica si artistica vizibila in opera sa.

Dickens si-a inceput cariera de romancier aproape accidental, atunci cand a fost angajat ca sa scrie niste texte de legatura pentru o serie de schite. Aceste texte au devenit ulterior Documentele postume ale clubului Pickwick, dar geniul lui si-a pus pecetea asupra povestirii, iar Pichvick a devenit unul dintre best-seller-urile secolului al XlX-lea. Majoritatea cartilor timpurii ale lui Dickens au fost scrise sub forma de serii, dupa modelul Documentelor postume ale clubului Pickwick, „o forma nesistematica de publicare', dupa cum spunea el in prefata din 1837, care „exclude ideea de intriga intretesuta cu maiestrie sau complicata in mod ingenios'.

Punand accentul pe improvizatie in .defavoarea unei planificari a dezvoltarii intr-o tema mai ampla, romanele timpurii ale lui Dickens, cum ar fi Oliver Twist, Nicholas Nickleby, Barnaby Rudge, Magazinul cu antichitati si Martin Chuzzlewit, ne dezvaluie un autor-preocupat sa surprinda complexitatea personajelor care mai degraba provoaca drama acestora, in loc sa le-o impuna, realizand portrete mult mai elaborate ale societatii pe baza celei mai exigente metode narative, aceea a misterului si suspansului. Romanele mai tarzii ale lui Dickens, Casa cu stafii, Timpuri grele, Micuta Dorrit, Povestea celor doua orase, Marile sperante, Prietenul nostru comun si lucrarea neterminata Misterul lui Edwin Drood - sunt alcatuite dupa modelul intrigii si al detectiei care reunesc o vasta retea de relatii si teme sociale si psihologice intr-un tot unitar.

Spre deosebire de multi romancieri moderni, Dickens este un povestitor traditional care foloseste tehnici teatrale cum ar fi secretele, surprizele, coincidentele pentru a sublinia si a descoperi tiparele universale aflate dincolo de aparente. Formula lui de fictiune, exprimata in prefata la Casa cu stafii, isi propune sa dezvaluie „latura romantica a lucrurilor familiare'. Piatra de temelie a romanelor lui o constituie conflictul, actiunea dramatica inlocuind analiza si comentariul autorului, „intotdeauna am pornit de la ideea ca dupa ce i-am pus pe oameni sa joace piesa, este treaba lor s-o faca, si nu a mea', avea sa declare romancierul. Conflictul deliberat dintre personaje are ca scop evidentierea unor teme psihologice si sociale tot mai

complexe. Prin combinarea realismului cu simbolismul, vizibil in romanele lui mai tarzii, Dickens anticipeaza dinamismul central al romanului mo­dern, ilustrat de scriitori ca THOMAS HARDY [56], JAMES JOYCE [76], FRANZ KAFKA [78] si WIILLIAM FAULKNER [86].

Desi muncea cu frenezie, Charles Dickens a avut o viata personala si sociala implinita, in 1836 s-a casatorit cu Catherine Hogarth, care i-a daruit zece copii, in pofida succesului sau literar si financiar, Dickens continua sa fie agitat si nemultumit. A vizitat America, sperand sa gaseasca un ideal de democratie, dar in locul acestuia a descoperit anarhia morala si politica, ceea ce i-a accentuat neincrederea in solutiile politice pentru relele sociale. Fie ca facea dese calatorii in strainatate, isi edita si redacta propriile periodice, lucra ca amator in teatru sau isi lectura in public operele, Dickens si-a canalizat inepuizabilele resurse de energie spre o activitate continua, adesea obsedanta. Cariera lui ulterioara a fost marcata de nefericirea familiala, caci s-a despartit de sotie si a avut o aventura cu actrita Ellen Ternan, care era cu douazeci de ani mai tanara ca el. in 1870, dupa un al doilea turneu prin America si o serie epuizanta de lecturi in public, in timp ce lucra la ultima sa carte, Dickens a suferit un accident vascular cerebral si a murit in casa mare pe care o vazuse cu ani in urma pe cand era copil, impreuna cu tatal sau, ca un simbol al realizarii materiale inaccesibile pentru el.

Viata lui Dickens este o poveste uluitoare a puterii imaginatiei de a crea un numar aparent inepuizabil de personaje de neuitat - Pickwick, Sam si Tony Weller, Fagin, Bumble, Quilp, Scrooge, Pecksniff, Sairy Gamp, Micawber, Lady Dedlock, Matusa domnului F., domnisoara Havisham, pentru a nu enumera decat cateva dintre ele - intr-un univers imaginar, dar recognoscibil, ca expresie a fantasticei capacitati a romancierului de a vizualiza si de a insufla viata. Dickens ramane romancierul nepereche, capabil sa sondeze in profunzime elementele intunecate si luminoase ale mintii si lumii sale.