Emily Bronte 1818-1848

Emily Bronte

1818-1848

(Cum sa-i cant ei?) - al carei suflet La chin n-avu un alt suport, Patima, furie, durere, Scumpa, de cand e Byron mort.

Traducere de Passionaria Stoicescu. Mattew Arnold despre Emily
Bronte, Haworth Churchyard

Charlotte si Emily Bronte sunt legate in mod inseparabil, nu numai prin remarcabila lor contributie la revolutionarea artei romanului, dar si prin incredibila lor saga familiala. Evolutia personala si artistica a celor doua surori i-a fascinat pe cititori aproape la fel de mult ca si povestirile lor. Fiecare dintre ele a remodelat marile nefericiri personale in viziuni artistice marcate de un puternic angajament emotional, un deziderat atins de prea putini autori.

Charlotte si Emily Bronte erau a treia si a respectiv a patra fiica intr-o familie cu sase copii. Tatal lor, Patrick Bronte, fusese vicarul parohiei de

Haworth in West Riding, Yorkshire, o comunitate pitoreasca, dar izolata, cu drumuri impracticabile si mlastini nesfarsite. Mama lor s-a stins din viata in 1821, copiii fiind crescuti de o matusa si puritanul lor tata. Deoarece primele doua surori mai mari au murit de tuberculoza contractata la scoala, Charlotte si Emily n-au mai urmat cursurile acelei institutii si, impreuna cu sora lor mai mica Anne si fratele Branwell, au fost lasate in mare masura de capul lor. Si-au umplut timpul inventind povesti fantastice cu regatele imaginare Gondal si Angria pe care le-au populat cu personaje istorice. Primele poezii si povestiri ale lui Charlotte si Emily, scrise marunt in caietele confectionate in casa, infatiseaza diverse existente si aventuri din acele regate inventate si formeaza cheia esentiala pentru viziunea artistica a ambelor romanciere.

Jocurile imaginare ale celor patru au continuat mult timp dupa ce au depasit varsta copilariei, dar presiunile economice i-au obligat pe copiii Bronte sa se desprinda din cercul ingust al familiei si sa-si caute un rost in lume. Charlotte si Emily au lucrat ca profesoare, Anne a devenit guvernanta. Branwell, despre care se credea ca avea stofa de pictor portretist, a ajuns nenorocirea familiei, din cauza bauturii si a consumului de opiu. in dorinta de a mentine familia laolalta, fetele s-au gandit sa-si deschida o scoala proprie cu internat. Pentru a-si perfectiona cunostintele de franceza, Charlotte si Emily s-au inscris la o scoala din Bruxelles. Emily a suportat atat de greu despartirea de plaiurile natale, incat s-a intors aproape imediat la Haworth, lasand-o pe Charlotte singura, pentru a se indragosti de proprietarul scolii a carui sotie a intervenit prompt si a pus capat idilei. Charlotte a revenit in Yorkshire unde a colaborat cu surorile sale si a scos un volum de poezii, publicat pe cheltuiala lor sub pseudonimul Currer, Ellis si Acton Bell. S-au vandut numai doua exemplare. Atunci surorile s-au gandit sa exploateze posibilitatile comerciale ale romanului. Anne Bronte a scris Agnes Gray, bazata pe experienta ei de guvernanta; Emily a transferat temele explorate de ea in regatul imaginar intr-un peisaj din Yorkshire in romanul La rascruce de vanturi; iar Charlotte a folosit ca sursa de inspiratie experienta din Bruxelles in romanul realist Profesorul. Romanele lui Anne si Emily au fost acceptate spre publicare, insa majoritatea editorilor au respins cartea lui Charlotte. incurajata totusi de unul dintre acestia, a transpus cateva elemente ale propriilor povestiri din copilarie in Jane Eyre, care a devenit un succes literar rasunator.

Jane Eyre, povestea unei eroine, „la fel de stearsa si simpla ca mine insami', dupa cum spune chiar Charlotte Bronte, prezinta in relatarea la persoana intai evolutia personajului de la copilaria zbuciumata la viata independenta in calitate de guvernanta. Jane se indragosteste de patronul sau, Edward Rochester, al carui secret le distrugea sansa de a fi fericiti, pana in senzationalul moment culminant al romanului. Prima editie a

romanului s-a vandut in sase saptamani, desi a fost etichetat drept necrestinesc si instigator la revolta. Insistenta lui Jane de a-si urma indemnul inimii nesocotind uzantele si autoritatea, faptul ca era dispusa sa-l ierte pe desfranatul domn Rochester incantau si socau publicul victorian. Unul dintre recenzenti afirma ca aceasta carte „poate ca este scrisa de o femeie, dar nu de o lady'.

Triumful lui Charlotte Bronte s-a repercutat nefavorabil asupra receptarii romanelor lui Anne si Emily. Cei mai multi cititori victorieni au presupus ca Agnes Grey si La rascruce de vanturi erau lucrarile de ucenicie artistica ale autoarei cartii Jane Eyre, astfel ca romanele au fost ignorate. La rascruce de vanturi se distinge prin faptul ca este singurul roman clasic victorian care nu a inregistrat un succes de public, in anul triumfului literar al lui Charlotte, Branwell a murit, iar la inmormantare Emily a racit si ulterior s-a imbolnavit de tuberculoza. La sfarsitul anului a murit si Emily. in primavara anului 1849, Anne Bronte s-a stins si ea din viata, lasind-o pe Charlotte singura. Aceasta a mai scris doua romane, Shirley si Villette, iar in 1855 s-a casatorit cu vicarul tatalui sau. A mai trait inca un an si a murit de tuberculoza, in timp ce era insarcinata. Irascibilul Patrick Bronte a supravietuit tuturor copiilor sai, traind pana la varsta de optzeci si patru de ani.

Avand in vedere istoria familiei Bronte si evolutia artistica izolata a lui Charlotte si Emily, definita prin putina experienta si foarte multe lecturi, nu e de mirare ca cele doua capodopere ale lor - Jane Eyre si La rascruce de vanturi — sunt unice si slujesc intr-un mod fundamental la remodelarea formei si posibilitatilor romanului. Romanul, a carui sfera de cuprindere fusese definita de Jane Austin ca infatisarea realista a vietii si manierelor sociale, a fost extins de surorile Bronte atat spre interiorul si latura pasionala a firii umane, cat si in exterior, catre inaltimile si grandoarea elementara a mitului si a tragediei.

in Jane Eyre, conflictul dintre dragoste si obligatie imbraca forma dramei interioare a constiinciozitatii lui Jane. Charlotte Bronte transpune elementele romanului gotic - secretele lui sumbre, presentimentele, coincidentele, atmosfera stranie - in calatoria morala si psihologica a sufletului catre implinire, in centrul dramei romanului se afla o eroina neconventionala, nemaintalnita in literatura pana atunci. Jane este o fiinta stearsa; ea se vede nevoita sa-si castige existenta intr-o societate cu posibilitati limitate. Rasplata ei sufleteasca dobandita cu greu este rezultatul unei drame interioare a luptei pentru independenta si echilibru emotional. Nu este de mirare ca Jane si creatoarea ei au reprezentat, dupa opinia unor autori, modelele timpurii ale feminismului. Numita „primul istoric al constiintei private', Charlotte Bronte a fost considerata pe drept cuvant precursoarea romanului interior din secolul al XX-lea, reprezentat de scriitori precum PROUST [69], JOYCE [76] si WOOLF [77].

La rascruce de vanturi constituie una dintre cele mai mari capodopere literare, ai carei precursori sunt tragicii clasici si SHAKESPEARE [16]. Drama lui Catherine Earnshaw.si a orfanului repudiat Heathcliff si dragostea lor nefericita ilustreaza o relatie pasionata care incearca sa depaseasca insesi limitele timpului si ale spatiului. Povestea lui Catherine si Heathcliff este atat de intensa si de complexa, incat trebuie sa fie recompusa de un narator din afara, domnul Lockwood, un reprezentant al cititorului, caruia i se explica semnificatia unei patimi si a unei iubiri ce sfideaza orice evaluari standardizate. Cand Catherine Earnshaw declara: „Eu sunt Heathcliff, aceasta afirmatie trebuie luata ca atare. Cand Catherine si Heathcliff pun la incercare limitele inchiderii in sine intr-o inclestare cu timpul si imprejurarile, redefinind orice notiune conventionala de pacat si rascumparare, cititorul are revelatia fuziunii patimase a doua suflete salbatice, traind aceleasi sentimente de mila si teama pe care Aristotel le rezervase marilor tragedii.

Charlotte si Emily Bronte au scris doua dintre cele mai vestite povesti e dragoste din literatura universala, definind in acelasi timp metodele si viziunea romanului. Nu este de mirare ca cititorii care fac cunostinta cu romanele sunt la fel de fascinati si de autoarele lor si incearca sa inteleaga originile si influenta exercitata asupra lor. Geniul lor este unic, iar realizarile obtinute reprezinta o lectie de imaginatie menita sa domine adversitatea, a artiste literare, amandoua au extins capacitatea romanului de a deveni m instrument cu reverberatii poetice.