Culoarea in pictura bizantina

Culoarea in pictura bizantina

Frumusetea culorii este ceva simplu, ivit din cauza Formei si din biruinta asupra intunericului Materiei, prin prezenta luminii incorporate, care-i ratiune formatoare si Forma. Din aceasta pricina se poate spune ca focul este frumos intrucat el tine de ordinul Formei.

Culoarea este o insusire a luminii, determinata de compozitia sa spectrala, care face ca ochiul sa perceapa diferit radiatiile de pe retina, avand aceeasi intensitate, dar lungimi de unda diferite. Notiunea de culoare apare numai atunci cand exista lumina. Un fascicul de lumina naturala, trecand printr-o prisma de cristal, proiecteaza pe un ecran o figura (spectru) formata din culori alaturate: rosu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo si violet.

Intr-o compozitie plastica picturala, pentru definirea formelor folosim culorile. Culoarea este baza de la care se porneste pentru dezvoltarea celorlalte elemente ale compozitiei. Diferentele dintre culori, contrastele, ne permit definirea formelor. Culorile trebuie sa fie in armonie, in concordanta. Din potrivirea elementelor componente ale intregului, din impacarea contrariilor, din acordarea lor, rezulta unitatea continutului, adica armonia. Culoarea are influenta asupra omului provocandu-i impresii, sentimente sau stari psihice diferite. Culoarea este viata, fiindca o lume fara culoare se infatiseaza moarta. Culorile sunt energii radiante care ne influenteaza in mod pozitiv sau negativ, indiferent daca ne dam seama de acest lucru sau nu.

In pictura bizantina, culoarea are o importanta deosebita. Ea creeaza in acel spatiu real acel confort psihic, care da posibilitatea oricarui crestin aflat in spatiul bisericii sa se roage cu tot sufletul si sa realizeze acea legatura virtuala dintre Dumnezeu si om.

Pentru a realiza scopul propus, adica acea stare emotionala, pictorii bizantini nu s-au abatut de la acordurile cromatice care stau la baza compozitiei. Ei au realizat acorduri cromatice folosind culori de aceeasi valoare. De exemplu rosu inchis - albastru inchis ca la ″Arborele lui Iesei″ de la manastirea Voronet, ″Imnul Acatist″ de la manastirea Sucevita.

Pictorii bizantini cunosteau faptul ca alaturand in cantitatt diferite doua culori complementare se obtine un contrast dur, strident, de fapt un dezacord.

In multe din picturile manastirilor din Bucovina s-a folosit acordul cromatic rosu - verde - oranj - albastru pentru a da viata compozitiei si pentru a crea acea tihna din interiorul si exteriorul lacasurilor de cult. De exemplu ″Scena din viata Sfantului Nicolae″ de la manastirea Humorului, ″Intrarea in Ierusalim″ de la manastirea Probota, ″Calatoria magilor″ de la manastirea Humor si ″Caderea Constantinopolului″ de la manastirea Moldovita.

Gama cromatica folosita de pictorii bizantini a creat o adevarata personalitate manastirilor si bisericilor bucovinene, recunoscandu-se de toti plasticienii culoarea albastru de Voronet, rosu caramiziu de Humor sau verde de Sucevita. Parintele Nyssen vizitand manastirile din Bucovina arata ca purpuriul, albastrul, verdele formeaza o armonie care se acorda cu sobrietatea liniilor.

Proportiile sunt subordonate ansamblului pictural si ritmului fiecarei scene. Ordonarea liniara este in deplina concordanta cu cea cromatica. Spre exemplu, la Voronet, tonul cald al purpuriului, inconjurat de auriul galbenului, zonele luminoase ale albului si albastrului dovedesc o maturitate artistica a pictoriilor din acea vreme. ″Daca in muzica″, scria Paul Evdochimov, ″anumite acorduri provoaca un sentiment de beatitudine, armonia picturala atinge frumusetea pura si exprima in mod nemijlocit divinul, inaintea oricarei invataturi didactice.″

Nu intamplator parintele Wilhelm Nyssen si-a intitulat cartea despre icoanele manastirilor cu pictura exterioara din Moldova ″Pamant cantand din imagini.″″ La Voronet, Sucevita, Humor sau Arbore canta culorile.″ Chiar de la inceputurile ei, pictura bizantina s-a straduit sa conceapa ″simfonii″ de culori care sa completeze procesiunea religioasa in asa fel incat pictura impreuna cu muzica si logosul sa se completeze reciproc, avand ca scop induhovnicirea si trairea in Dumnezeu.

Pentru un suflet sensibil, iubitor de adevar divin, contemplarea picturilor acestor manastiri este o traire unica. Cand pe langa acestea se surprind si momentele Sfintei Liturghii, in acele clipe, ca prin niste transparente membrane colorate se aud din interior cantarile de slava armonioase si pure.

Pictorii bizantini, prin gama cromatica folosita, se adreseaza spiritului, scotand in evidenta chenoza Dumnezeului - om, integritatea trupului Sau, aducand aminte de nestricaciune.

Culorile primare

Dupa teoria lui Charles Bourgeois, lumina alba contine trei culori elementare si generatoare, numite culori primare. Acestea sunt rosu, galben si albastru.

In pictura bizantina culorile primare sunt folosite pentru a realiza ansambluri compozitionale diferite, dar si pentru a crea stari emotionale, deoarece cunoasterea semnificatiei si expresivitatii culorilor constituie un criteriu valoric care dezvolta primele forme ale personalitatii, temperamentului si ale emotivitatii. Semnificatiile expresivitatii si perceperea culorilor sunt diferite de la un popor la altul si chiar de la un individ la altul. Spre exemplu, culoarea rosie este folosita des pentru a reda unele scene cu o mare incarcatura emotionala. Exemplu: vesmintele si chiar aripile ingerilor din ″Scara virtutilor″ (fig. 45) de la manastirea Sucevita.

Scenele din Sinaxarul manastirii Probota, care redau sacrificiul martirilor, contin mult rosu, exprimand acea stare de neliniste pe care trebuie s-o simta privitorul pentru a se convinge ca invatatura crestina a fost aparata cu pretul vietii sfintilor. Tot rosul predomina si in icoana ″Judecatii de Apoi″, culoarea reprezentand focul Iadului care creeaza o stare de neliniste privitorului, indemnandu-l parca la savarsirea faptelor bune si lepadarea de pacat. Culoarea rosie predomina si in scenele rastignirii Mantuitorului de la manastirile Dragomirna, Probota si Moldovita, daca ne referim la culoarea vesmintelor care mobilizeaza parca la fapte bune, simbolizand jertfa Mantuitorului care a spalat pacatele lumii cu sangele Sau.

Culoarea galbena, folosita si ea des in frescele si icoanele bizantine, exprima satisfactie si intimitate. Este o culoare calda si intima ce arata distictie - galbena este aurola sfintilor. In imaginea ″Intrarea in Rai″ de la manastirea Voronet, aureolelor dreptilor sfinti exprima veselie, curatie si liniste.

Albastrul este culoarea cerului care impodobeste boltile bisericilor si care indeamna la rugaciune, dar in acelasi timp exprima concentrare, siguranta si o liniste interioara.

Culorile secundare

Aceste culori, care sunt folosite de pictorii bizantini, provin din amestecul culorilor primare. Aceste culori pot fi :

binare de gradul I (rezultate din amestecul culorilor primare) : rosu + galben = orange, galben + albastru = verde, rosu + albastru = violet;

culori binare de gradul II (rezultate prin amestecul unei culori primare cu una din culori binare de gradul I), de exemplu rosu + oranj = rosu aprins;

culori tertiare (care se obtin din amestecul culorilor binare de gradul I doua cate doua); de exemplu verde + oranj = ocru siena, ocru + violet = maro roscat;

culori complementare (sunt culori asezate pe cercul cromatic pe acelasi diametru, vis-a-vis); de exemplu rosu este completar cu verde, galben cu violet si ocru cu albastru.

In arta picturii bizantine culorile secundare sunt foarte folosite intr-un raport cromatic care formeaza un echilibru placut privitorului. Culorile secundare se gasesc in majoritatea imaginilor ce reprezinta momente cruciale ale Noului Testament ca ″Boboteaza″ pictata la manastirea Probota, ″Pogorarea Sfantului Duh″, ″Buna vestire″, ″Cina cea de taina″, ″Rastignirea″, ″Coborarea la Iad″ si ″Adormirea Maicii Domnului″.

Toate culorile secundare se intalnesc si in ″Imnul Acatist″ de la manastirile Sucevita si Moldovita.

Contrastele

Compozitia plastica este modalitatea propie fiecarui artist de a structura elementele unei lucrari incat aceasta sa formeze un ansamblu unitar si echilibrat, care sa transmita mesajul artistului. Intre mijloacele de expresie care stau la baza realizarii unei compozitii se situeaza in primul rand contrastul.

Contrastele pot fi :

de complementare, care rezulta din alaturarea culorilor complementare, care se cer reciproc;

● juxtapuse (alaturate), care isi maresc puterea de stralucire pana la maximum.

In contrastul de complementare se afla o culoare calda si una rece, care se exalta reciproc. Fiecare pereche de culori complementare se compune obligatoriu dintr-o culoare primara si o culoare binara de gradul I obtinuta din amestecul celorlalte doua culori primare. Exemplu: rosu complementar cu verde, care rezulta din galben si albastru. Contrastul cromatic de plin si gol, de linie si forma, accentueaza caracterele proprii, iar prin alaturare conduc la expresivitate plastica.

Pictorii bizantini, unii anonimi ca la manastirea Voronet, au avut simtul culorilor, chiar daca n-au fost scoliti, realizand adevarate opere de arta recunoscute in intreaga lume. Contraste de complementare intalnim des in picturile exterioare si interioare ale manastirilor si bisericilor. Exemplu: ″Calatoria magilor″ de la manastirea Humor si de la manastirea Sucevita, scena ″Prinderea lui Iisus″ de la Biserica Sfantul Dumitru din Suceava.

Contrastul de calitate apare des in pictura bizantina, rezultand din alaturarea unor culori stralucitoare cu unele mai stinse (inchise sau deschise prin amestec).

Albul pur si negrul, nonculori, in pictura bizantina sunt prezente doar in amestecul pigmentar, nicidecum in imaginea finala a lucrarii.

Exemple de contraste cromatice: ″Coborarea la Iad″ de la manastirea Dragomirna, ″Adormirea Maicii Domnului″ de la manastirea Humor si de la

Probota. Foarte frecvent in pictura bisericeasca este intalnit contrastul cald-rece (se stie ca dupa efectul lor culorile pot fi calde: adica rosu, oranj, galben si reci: verde, albastru, violet). Scena ″Judecata de Apoi″ (plan general) de la manastirea Voronet vine sa exemplifice toate tipurile de contraste. Nu intamplator artisti si critici de arta au denumit Voronetul ″Capela Sixtina a Orientului″.

Totul despre culori pe qtransform.com