Originea formei in arta

Originea formei in arta

Omul prin natura sa de a descoperii , de a inventa si de a se adapta a ajuns sa descopere si sa defineasca forma. Forma in arta este combinatia intre intentia si actiunea umana care permit realizarea obiectelor de prima necesitate a omului.Si obiectele din natura pot avea forma, fie prin modelarea vremii, timpului sau prin crestere sau alte modificari fizice, dar pentru aceste forme exista o stiinta bine definita, in shimb formele care rezulta din artefactele umane nu se incadreaza in nici o stiinta.

Omul este unic prin gandirea sa, lucru care il difera de orice animal, imaginatia nu poate fi egalata de nici un mamifer.Prin aceste atuuri omul a reusit sa creeze din niste bucati haotice de lemn sau piatra, primele obiecte care puteau fi manuite , acestea devenind unelte ale omului.Combinare imaginilor mentale si puterea vorbirii au permis individului sa creeze.

Simtul creativ apare odata cu nevoia, cu supravietuirea, iar pe parcursul miilor de ani forma se perfectioneaza devenind mai mult decat un obiect de trebuinta gospodareasca, obiectul devenind artefact.

Primele obiecte create de om, din nevoie si in mod deliberat, prezinta o evolutie , de la scici, dinti de rechini, bucati taioase de piatra, cioplite in mod convenabil pentru indeplinirea nevoii, devin cu trecerea timpului obiecte modelate ,unelte.

Evolutia obiectelor, precum si dezvoltarea formei au la baza nevoile omului.Vanatoarea , de exemplu, obliga omul sa isi creeze instrumente de strapuns, pentru a fi eficient, totodata acest vanat trebuie prelucrat aparand instrumente de taiat, aceste obiecte apar din diferite nevoi precum unelte in forma de ciocan sau maciuca, vase scobite folosite drept recipiente.Evolutia acestor unelte merge in paralel cu rafinamentul progresiv al formei, perfectionarea de cioplire,slefuire sau lustruire rezulta in artefacte care prin eleganta lor nu mai servesc nevoii practice.

Artefactele trec printr-o dezvoltare continuua de la cenceperea obiectului ca unelta, confectionarea si perfectionarea formei obiectului pana la eficienta maxima iar in ultima faza unelta depaseste punctul de eficienta maxima, forma devenind principalul scop al artefactului.

Magiia si mitul ajuta la definirea formei in arta, unelte ca toporul erau folosite in ritualuri , functia sa primara fiind inlocuita de simbol.

Unul din primele artefacte umane a fost toporul , in primele stadii de dezvoltare acesta era o piatra cu un tais si cu o anumita greutate, cu timpul forma devine ovoidala, permitand atasarea lamei pe o coada.Dupa o lunga perioada de experimete si perfectionare , dupa ce forma a fost standardizata

constructorul a inceput sa speculeze posibilitatile de taiere ale toporului, treptat sa perfectionat si tehnica de cioplire.

Etapa finala in evolutia formei , care nu are loc inaintea perioadei Mezoliticului sau Epoca media a pietrei, este cand toporul a depasit functia primara , utilitara, perfectionat in continuare pentru a sluji ca abiect de ritual.

Magia si ritualul au permis redefinirea obiectelor, functia lor utilitara disparand , forma capata o importanta speciala si bine definita.Materialele din care erau confectionate vechile unelte, erau inlocuite materiale rare care erau si mult mai usoare, cum ar fi jadul sau nefritul, artefactele capata o importanta spirituala si artistica. Si uneltele de piatra sau bronz au devenit obiecte de cult sau de ceremonial, acolo unde materialele pretioase nu erau cunoscute.

Aceasta atentie pentru obiectul de ceremonial o primeau si obiectele de uz zilnic, care nu aveau functie pur estetica, dar omul incepe sa inbine eficienta cu estetica.

Aceasta evolutie se aplica la toate artefactele, vase, arme sau unelte, originile formei incepe cu utilitarul iar cu timpul forma capata valori artistice.