Cauze pentru aparitia familiei monoparentale

Cauze pentru aparitia familiei monoparentale

Familia monoparentala face referire la gospodariile formate dintr-un singur parinte alaturi de copiii acestuia, situatie aparuta in urma: unui divort, decesul unuia dintre parteneri, abandon familial, o adoptie realizata de o persoana singura, cresterea copiilor in afara casatoriei, viol, cupluri cu copii, necasatoriti; recunoasterea copilului, nasterea precoce a unui copil fara ca mama sa se casatoreasca cu tatal copilului,  decizia unor femei de a avea un copil in afara unei casatorii legale etc.

In acest subcapitol am hotarat sa descriu cele mai frecvente cauze de aparitie a familiei monoparentale: divortul si nasterea copiilor in afara casatoriei.

Devotamentul asupra ingrijirii copiilor se intalneste mai mult la mame decat la tati pentru ca acestia ar trebui sa dovedeasca capacitatea de parinte in timp ce calitatea de mama este o siguranta nelipsita. Se considera ca barbatii cheltuiesc mai multi bani pe consilierea psihologica in timp ce la femei predomina cheltuielile materiale, de aceea familiile monoparentale au probleme economice si de socializare mai mari in comparatie cu familiile complete. De aici reiese faptul ca indeplinirea functiilor pe care societatea le cere cu privire la familie este de nerezolvat pentru parintele ramas cu copiii. In cadrul familiei fiecare membru are un loc si un rol bine stabilit, iar functiile de baza ale familiei sunt indeplinite aproape complet. Aceste functii bine stabilite asigura o desfasurare logica in evolutia familiei. De fiecare data cand apar neregularitati sau dezechilibre in familie, functiile acesteia ajung sa fie cauzele principale ale dezorganizarii.

Ne mai existand contact fizic intre soti si limitarea posibilitatii celui ramas alaturi de copii sa isi gaseasca o pereche, care sa inteleaga si sa accepte imprejurarile in care se afla acesta, reduce drastic functia sexuala si reproductiva.

Viata familiilor monoparentale este infuentata in mod direct de probleme financiare. Un parinte singur se descurca mai greu si face eforturi mari pentru a reusi sa mentina economia familiei pe un plan de plutire. Bugetul este in dezechilibru total, pentru ca veniturile parintelui variaza, iar cheltuielile sunt mari si trebuie sa acopere toate nevoile familiei.

Culturalizarea are o importanta deosebita pentru ca este functia care sta la baza procesului de educare al copiilor. Copilul este in proces de culturalizare inca de la inceputul vietii. Familia reprezinta prima lui resursa pentru ca ii ofera un izvor de modele care il vor ajuta mai tarziu la integrarea lui in cultura societatii. De asemenea, important este si cercul de prieteni din care face parte, copiii cu care se joaca, cei cu care interactioneaza constituie o prima experienta de extindere a orizontului cultural, dar si o treapta in formarea comportamentului social.

Functia de socializare a fost afectata, din cauza lipsei unui parinte copilul are de suferit, lipsa afectivitatii se simte oricat ar incerca parintele ramas sa acopere urmele. Procesul educativ din familie se inlocuieste treptat cu cel din sistemul scolar, pentru ca parintele petrece mai putin timp cu copilul din cauza serviciului si nevoilor financiare. Aceasta functie are ca scop integrarea eficienta a copilului in societate, trasformarea lui ca individ, formarea si dezvoltarea unei personalitati proprii.

"Decizia de a divorta reprezinta o incununare a unor relatii interpersonale tensionate caracterizate prin ambivalenta, insatisfactie si ostilitate. Un eveniment izolat va conduce la decizia finala in legatura cu divortul. Acesta poate fi un abuz fizic, un abuz de substanta, o problema financiara sau una de natura sexuala, individul sau cuplul declansand un set de reactii in plan emotional cognitiv si comportamental, reactii care nu sunt specifice si au un caracter dizadaptiv."[1]

In comparatie cu alte societati din Europa, Romania are una dintre cele mai scazute rate ale divortialitatii de 32,7 la 160.000 de oameni in anul 2006 in comparatie cu rata casatoriilor efectuate in proportie de 146,6 la 160.000 de oameni. (Anexa 2) Grupa de varsta a sotilor care divorteaza este cuprinsa intre 35-39 ani iar cea a sotiilor intre 30-34 ani  cu un total de familii divortate cu aceste varsta cuprinsa de 2957 familii. (Anexa 7) "Rata divortialitatii in municipiul Bucuresti a fost in mod constant de doua ori mai mare decat media la nivel national si de 4-5 ori mai mare decat cea inregistrata in judetele cu o divortialitate scazuta."

Divortul reprezinta despartirea legala dintre soti. Sunt cunoscute in intreaga lume trei tipuri principale de divort si anume:

-Divortul sanctiune prin care unul sau, in anumite cazuri, amandoi partenerii sunt culpabilizati;

-Divortul constatare unde sentinta este data de faptul ca se probeaza ca cei doi nu mai convietuiesc de multa vreme;

-Divortul prin consimtamantul reciproc, care presupune declaratia ambilor soti ca nu mai vor sa fie impreuna.

Cauzele ce ar putea duce la divort sunt: insuficienta cunoasterii initiale a partenerului, violenta in familie, lipsa manifestarii afectiunii/infidelitate, lipsa de comunicare, neasumarea responsabilitatilor casnice si familiale, educatia copiilor, nivelul de intruire/sistemul de valori, viciile, dependenta de alcool/drog, insuficienta mijloacelor materiale, incompatibilitate/nepotrivire de caracter/interese diferite, influenta familiilor sotilor sau a grupurilor de prieteni, cariera-prioritate in defavoarea obligatiilor familiale, gelozie, imposibilitatea unuia dintre parteneri de a avea copii, rutina, inexistenta propriei locuinte, starea de sanatate, conditia detentiei, etc.

Un motiv intalnit destul de frecvent in desfacerea casatoriei prin divort il constituie violenta si gelozia. "Specialistii apreciaza ca violenta conjugala constituie, orice forma de agresiune, abuz sau intimidare dirijata impotriva unui membru al caminului conjugal"[3].

Combinatia de gelozie exagerata, ura si suferinta, blamare, umilire si violenta grava a partenerei caracterizeaza aproape fiecare caz de divort, in care victima, daca nu are alte motivatii, renunta la casatorie tocmai datorita conduitelor abuzive ale partenerului de cuplu. Marile drame ale geloziei apar acolo unde sentimentele de viata ale ambilor parteneri cauta un refugiu spre libertate. Divortul are efect numai pentru viitor, inceteaza calitatea de sot, obligatia de sprijin moral si de fidelitate, de intretinere intre fostii parteneri. In urma desfacerii casatoriei legal, cel mai mult au de suferit copii in situatiile in care acestia exista in urma acestei relatii deoarece au nevoie de explicatii si informatii cu privire la schimbarile din viata lor si vor o siguranta ca nu vor fi parasiti. Daca relatiia copilului a fost buna cu ambii parinti, iar ruptura a avut loc fara stirea acestuia, despartirea va fi mai greu de realizat deoarece suferinta va fi nemarginita iar decizia de incredintare va fi foarte dificila, astfel divortul are consecinte psihologice dramatice, putand sa duca uneori la comportamente deviante ale copilului si se pot intinde pe termen lung.

Copiii care au luat parte la divortul parintilor, atunci cand ajung la maturitate inclina sa aiba un nivel mai scazut de educatie, venituri mai mici, meserii mai putin insemnate decat cei care provin din familii biparentale. Fetele tinere care au trecut prin experienta despartirii parintilor se casatoresc sau au relatii de concubinaj scurte, isi concep copiii foarte devreme, chiar din adolescenta. Aceasta situatie mai este intalnita si la baieti. Copiii proveniti din familii disimetrice au o mai mare predispozitie sa isi desfaca propriile casatorii decat cei din familiile clasice.

In decizia de a divorta, rolul copilului are o importanta majora. Astfel cea mai mare rata a divorturilor o ating cuplurile fara copii, care ajung sa divorteze chiar dupa un an de casatorie. Alta categorie include familia cu un copil, unde divortul apare dupa sapte ani dupa casatorie. Astfel, cu cat numarul copiilor creste, optiunea de a divorta scade.

Ajunsi in astfel de situatii, acesti copii nu reusesc sa inteleaga situatia de separare, si nu pot sa aleaga pe unul din parinti. Ei se simt vinovati pentru ceea ce se intampla, nu mai sunt siguri pe sentimentele parintilor fata de ei, se tem de abandon, simt ca nu mai sunt atat de importanti incat sa tina familia unita si se pot inchide in ei. De aceea, adolescentii simt in mod frecvent furie si rautate.

Timpul este cel care formeaza solidaritatea unui cuplu. Acesta ajuta la acumularea experientei familiale, increderii si devotamentului, prin acomodare si ajustare. In cazul rupturii familiale tot timpul este cel care hotaraste, dar acum vine cu niste etape: etapa de tensiune, incetarea relatiilor conjugale, parasirea - o desfacere a vietii de familie, abandonul si in final divortul.

In urma divortului, pe cei doi ii incearca sentimente de singuratate, de respingere, teama, esec, panica si indecizie. Divortul reprezinta un nou inceput, un punct de plecare in reconstruirea propriei vieti cat si o ocazie pentru gasirea unei relatii de implinire.

Familiile monoparentale formate din nasteri in afara casatoriei sunt in crestere de aceea o putem numi ca fiind o cauza la formarea grupului de parinte cu copii. Datele Institutului National de Statistica arata ca intre anii 1990 si 2001, nasterile in afara casatoriei au crescut de la 18,3% la 26,7%. Se considera ca numai in anul 2001 s-au inregistrat 31.586 de nasterii in afara casatoriei asta insemnand tot atatea familii monoparentale. Aceste nasteri extra - maritale au loc in mediul cuplurilor consensuale care in momentul de fata este destul de mic dar in crestere. "O analiza a nasterilor in afara casatoriei din anul 2001 arata faptu ca frecventa lor relativa este mai mare la varstele tinere, sub 25 de ani, intarind ideea ca o parte din nasterile extra maritale reprezinta un prim eveniment al vietii de cuplu urmat de casatoria legala. Adolescentele inregistreaza cele mai mari ponderi ale nasterilor in afara casatoriei in totalul nasterilor: 95% in cazul fetelor de 15 ani, 80% in cazul fetelor de 16 ani si 70% pentru cele de 17 ani. In acelasi timp, Trebuie remarcat faptu ca exista un procent semnificativ(peste 15%) al nasterilor in afara casatoriei si pentru celelalte grupe de varsta. De altfel, structura nasterilor dupa rangul nascutului viu pentru femeile necasatorite s-a schimbat in ultimii ani, in sensul scaderii nasterilor de rangul 1 si a cresterii nasterilor de rang superior. In 2001, doar 54,2% dintre nasterile femeilor necasatorite reprezentau o prima nastere. Restul mamelor necasatorite se aflau deja la a doua nastere (23,3%), a treia (11,1%), a patra sau chiar mai mult (11,3%). In concluzie, doar o parte din nasterile extra maritale pot fi considerate un prim pas spre casatorie, restul raman nasteri in cadrul familiilor monoparentale sau a cuplurilor consensuale"[4]

Evolutia ponderii copiilor nascutii in afara casatoriei

O data cu recensamantul din anul 2002 au aparut si informatii noi despre familiile monoparentale mai exact provenienta persoanelor la grupuri consensuale. In anul 1992 in urma recensamantului, numarul familiilor monoparentale erau cu 48% mai ridicate decat in anul 1977, iar importanta lor in randul familiilor a crescut de la 7,7% la 10,8%. In anul 1992 familiile monoparentale inregistrau un numar de 464 de mii din care 82,6% erau formate din grupul mama si copil iar 71% locuiau fara a mai avea o alta persoana in gospodarie. Nasterile in randul femeilor cu un nivel de educatie mai scazut sunt mai frecvente ca un rezultat "conjunctural" la care persoanele cauta solutii de schimbare si nu rezultatul unei alegeri pro-active a femeilor de a nu fi casatorite si de a avea copii."[5]