AC1 PARTICIPAREA LA DISCUTIILE FATA IN FATA
AC2 TUTORIALELE
AC3 GRUPURILE INDEPENDENTE DE STUDIU
AC4 INVATAREA PRIN COLABORARE
AC5 COMUNICAREA PRIN E-MAIL
AC6 COLABORAREA ONLINE
AC7 ASCULTAREA ACTIVA
AC8 SUSTINEREA UNEI PREZENTARI
AC9 SCOALA REZIDENTIALA
AC10 FURNIZAREA SI PRIMIREA FEEDBACK-ULUI
AC11 MODELE DE COMUNICARE
AC12 COMUNICAREA ASERTIVA
AC13 NEGOCIEREA
AC14 BRAINSTORMING
AC15 CONDUCEREA UNEI SEDINTE DE BRAINSTORMING
AC16 GRUPAREA IDEILOR
AC17 METODA LUCRULUI PE SUBGRUPE SI METODA BULGARELUI DE ZAPADA
AC18 METODA CIRCULAREI
AC19 INTERPRETARI DIFERITE
Unora le este usor sa participe activ la discutiile din tutoriale, altora nu. Multi oameni prefera sa asculte. Nu este nici o rusine. Respectand urmatoarele cateva recomandari simple, veti capata incredere in dumneavoastra si va va fi mai usor sa participati la discutii. In tutorialele obisnuite se organizeaza adesea discutii pe perechi ori pe grupuri de cate doi sau trei studenti, deci va fi usor sa castigati incredere.
CATEVA RECOMANDARI
Ganditi-va la tutoriale ca la niste oportunitati foarte pretioase.
Tutorul va veghea la respectarea egalitatea in drepturi a participantilor. Va aflati acolo pentru a invata si a experimenta fara teama sau timiditate. Deci profitati de ocazie.
Consultati din timp agenda tutorialului.
Veti afla ce se va intampla in cadrul tutorialului, ce materiale sa va aduceti si - cel mai important - ce trebuie sa pregatiti, de exemplu daca trebuie sa cititi un material de curs sau sa reflectati la o problema de management. Daca nu aveti timp, macar rasfoiti materialul. Veti gasi observatii si intrebari. Astfel, veti capata mai multa incredere si castiga mai mult din participarea la tutorial.
Sositi din timp, ca sa va alegeti locul in sala si sa discutati cu colegii.
Facand cunostinta cu cat mai multi colegi veti capata mai multa incredere - si o veti castiga si pe a celorlalti. De obicei, tutorul incepe primul tutorial cu un exercitiu de 'incalzire', pentru a 'sparge gheata' si pentru a va ajuta sa va cunoasteti colegii. Veti intelege foarte curand ca va aflati cu totii in aceeasi barca.
Depasiti-va emotiile si interveniti in discutie.
Aratati-va interesul pentru ceea ce se discuta prin gesturi sau vorbe si indicati ca doriti sa interveniti in discutie. Puteti recurge la afirmatii si intrebari simple de genul 'Da, si am observat si eu acest lucru' sau 'Puteti da un exemplu, va rog?'
Interveniti in discutie ori de cate ori simtiti ca aveti ceva de spus.
In discutiile de grup, tutorul incurajeaza interventiile studentilor prin pauze, intrebari deschise etc. Daca vi se pune o intrebare si va simtiti prins pe nepregatite, cereti timp de gandire. Ca in orice discutie libera, puteti sa va pregatiti dinainte cateva cuvinte pe o foaie de hartie, dar nu trebuie sa intarziati prea mult, pentru ca riscati sa pierdeti momentul. Nu pierdeti din vedere va regula 80/20 a lui Pareto!
Formati-va treptat stilul de participare
Incepeti in activitatile pe subgrupe restranse, de exemplu acceptand sa luati notite sau sa intocmiti raportul asupra actiunii efectuate. Daca veti ajunge sa prezentati raportul subgrupei in fata intregii grupe tutoriale, va veti depasi teama de a vorbi in prezenta unui public ceva mai mare.
Daca veti respectati aceste reguli simple, va veti depasi teama de a va manifesta in public.
Tutoriale fata in fata prevazute de cursul dumneavoastra va permite sa parcurgeti impreuna cu colegii materia pe care ati studiat-o deja pe cont propriu. Tutorialele nu sunt niste cursuri, pentru ca accentul se pune pe invatarea activa, contributia studentului ocupand locul central. Cei deprinsi cu sistemele traditionale de invatamant constata ca in invatamantul la distanta posibilitatile de contact cu colegii sunt mai reduse. De aceea, tutorialele au menirea sa va ajute sa studiati cursul in acest sistem, iar scopul este atins prin urmatoarele mijloace:
se folosesc metode alternative de aplicare a ideilor cursului intr-un mediu care va ofera sprijin si colaborare;
va puteti compara experienta manageriala si activitatea organizatiei dumneavoastra cu ale celorlalti studenti de grupa;
vi se ofera posibilitatea de a impartasi colegilor experienta acumulata in cadrul cursului si de a discuta cu tutorul despre ceea ce ati studiat.
Calendarul cursului va ofera informatii despre numarul, durata si locul desfasurarii tutorialelor. De regula tutorialele sunt conduse de tutor. Acesta va va informa dinainte despre continutul sau agenda tutorialului. Veti afla ce subiecte vor fi abordate si ce pregatire anterioara trebuie sa aveti.
Tutorialele sunt ocazii speciale in care puteti discuta cu colegii despre ceea ce ati studiat anterior pe cont propriu. Sunt 'speciale' si pentru ca tot ceea ce se discuta in cadrul lor ramane confidential. In privinta participarii la discutii, studentii au drepturi egale: singurul lucru necesar este dorinta de a contribui cu experienta si cunostintele lor. Tutorialele aduc beneficii si in planul cunostintelor, si in planul socializarii. Multi studenti includ 'oamenii pe care i-am cunoscut' printre cele mai apreciate rezultate ale cursului.
Probabil cel mai important moment al agendei tutorialului este cel al exercitiilor practice care permit lucrul in comun, in vederea interpretarii si intelegerii continutului cursului. In aceasta privinta, comentariile tipice ale studentilor sunt ca 'tutorialele dau viata cursului' si ca 'studiind de unul singur, poti sa te impotmolesti; discutiile cu ceilalti te ajuta sa te deblochezi!'.
Daca participati la discutii despre curs cu tutorul si cu colegii, conceptele invatate incep sa capete sens. Simpla exprimare cu glas tare a notiunilor invatate va ajuta sa le patrundeti si sa vi le insusiti.
Activitatile tutoriale tipice, de exemplu rezolvarea unei probleme de management sau a unui scenariu, vor incepe in grupuri restranse si se vor incheia cu concluzii si cu discutii in intreaga grupa, sub indrumarea tutorului. Activitatile in colaborare va permit schimbul de pareri despre semnificatia conceptelor cursului intr-un cadru imbogatit de diversitatea experientei manageriale a participantilor.
Dupa orice tutorial va veti simti cu siguranta incurajat datorita inaltului standard al invatarii in echipa, in compania colegilor si a tutorului.
Studentii se organizeaza adesea pe grupuri informale de studiu, cu care se intalnesc fata in fata sau colaboreaza prin e-mail, pentru a se ajuta reciproc sa studieze cursul. Tutorii incurajeaza asemenea activitati si se intereseaza de rezultatele lor, desi nu participa la organizarea lor ori la discutiile din cadrul lor.
De regula un asemenea grup se ocupa de:
discutarea tematicii cursului;
discutii despre urmatoarea lucrare notata de tutor;
discutarea rezultatelor la lucrarea precedenta;
pregatirea pentru scoala rezidentiala;
recapitularea pentru examen.
Formarea unui de grup independent de studiu
Incercati sa stabiliti cu cativa colegi o scurta intalnire inca de la inceputul cursului, ca sa formati un asemenea grup. Folositi ocazia respectiva pentru:
schimbul de nume si adrese;
discutii despre experienta manageriala a colegilor si despre avantajele pe care le-ar putea obtine fiecare din activitatea unui asemenea grup;
stabilirea unui loc convenabil de intalnire;
stabilirea datei primei intalniri;
schitarea unei agende de discutie pentru prima intalnire si stabilirea metodei de lucru care sa stimuleze grupul. (Este bine ca participantii sa-si asume diferite 'atributii' legate de organizare, conducerea discutiilor, scrierea unui proces verbal etc.);
stabilirea modului de pastrare a legaturii, de circulare a agendei si a notitelor pe cale electronica etc.
Daca participantii nu sunt multumiti de cum decurge prima intalnire, nu vor mai participa la urmatoarele. De aceea este important ca prima intalnire sa fie reusita. Desi caracterul informal este esential pentru un grup de studiu, este nevoie de o buna organizare, pentru ca totul sa decurga bine. Consultand agenda, participantii afla care sunt obiectivele intalnirii si se pot pregati bine, ca sa contribuie cat mai activ la discutii.
Porniti din start de la ideea ca un grup are nevoie de ceva timp ca sa ajunga sa functioneze la potential maxim: performante bune va avea numai dupa mai multe etape, de-a lungul carora participantii isi stabilesc de comun acord cea mai buna metoda de colaborare si de studiu in grup.
Prevedeti in agenda activitati de deschidere, continut si concluzii: in deschidere ocupati-va de probleme minore, pentru ca participantii sa se acomodeze; activitatile de continut sunt cele in care luati in discutie problemele principale; in partea de concluzii plasati activitatile de incheiere.
Numiti o persoana care sa conduca discutiile si sa vegheze la buna desfasurare a intalnirilor si o persoana care sa noteze punctele esentiale.
Stabiliti data urmatoarei intalniri; faceti propuneri pentru agenda si stabiliti cum veti tine legatura.
Unii studenti se intreaba daca nu cumva discutarea LNT-ului cu colegii ar fi vazuta ca o incercare de frauda. Totusi, pentru ca subiectele de la LNT-uri impun studentilor sa-si foloseasca experienta proprie, nu exista acest risc. Brosura LNT si tutorul va ofera o serie de indrumari privind modul de abordare a lucrarii. Nu este nimic rau sa discutati cu colegii si sa incercati sa clarificati abordarea lucrarii. Nu este insa permis sa redactati lucrarea in grup sau sa copiati parti din raspunsurile altora: aceste lucruri sunt considerate fraude. Prin urmare, trebuie sa va redactati LNT-ul singur.
La un moment dat vi se va cere sa lucrati impreuna cu unul sau doi colegi de grupa si sa obtineti rezultate care nu ar fi posibile pe cont propriu.
Studentii inscrisi la un curs desfasurat 'la distanta' apeleaza in cea mai mare parte le studiul individual. Exista insa si oportunitati si posibilitati de colaborare. Studentul lucreaza impreuna cu altii asa cum ar face-o daca ar fi membrul unei echipe manageriale. Fiecare membru al echipei are contributia sa individuala la indeplinirea obiectivului practic. Rezultatul acestor colaborari este evident superior sumei rezultatelor obtinute de participanti in studiul individual.
Cea mai frecventa metoda de colaborare presupune formarea unor mici echipe pentru efectuarea unui exercitiu practic obisnuit in cadrul tutorialului. Contributia membrilor echipei este diferita, dar activitatea lor ar trebui sa se incheie cu o concluzie mai mult sau mai putin colectiva. O colaborare eficace inseamna ca fiecare membru sa fi avut o contributie proprie si sa accepte cu totii ca rezultatul colectiv este optim. Asadar membrii echipei trebuie sa ajunga la concluzia ca rezultatul colectiv este mai bun decat ar fi putut ei obtine separat, adica lucrand individual.
Unele lucrari notate de tutori impun schimbul de idei cu colegii de grupa tutoriala (fie direct, fie prin e-mail) si includerea rezultatului discutiilor respective in raspunsuri. Astfel, continutul lucrarii trebuie sa reflecte explicit si contributiile colegilor la felul in care abordati subiectul. Retineti, prin urmare, ca este imposibil sa intocmiti o asemenea lucrare fara a cere parerile colegilor. Este posibil uneori ca lucrarea sa va ceara explicit sa prezentati un rezumat al acestor pareri si al opiniilor dumneavoastra despre ele.
Astfel, va trebui sa colaborati cu colegii in cadrul tutorialului si in afara lui si sa tineti seama de parerile lor. Metoda reprezinta o modalitate de a scoate in evidenta felul in care ne este influentata gandirea de actiunile si ideile celorlalti. In acelasi timp, reflecta o abordare colectiva a managementului, convingandu-va ca managerii (si restul oamenilor) obtin rezultate mult mai bune atunci cand colaboreaza cu ceilalti decat cand actioneaza doar pe cont propriu.
O buna comunicare prin e-mail necesita respectarea unor conventii:
Ganditi-va bine ce mesaj doriti sa transmiteti, ce impact vreti sa aiba si cui i-l adresati. Gasiti cel mai potrivit mijloc de transmitere: email, corespondenta prin posta sau discutie fata in fata.
Folositi e-mailul pentru comunicarea rapida si informala cu persoanele care urmeaza sa ia masuri pe baza mesajului; puteti transmite mesajul si unor persoane care doar ar dori sa-l cunoasca (dar fara sa actioneze neaparat conform acestuia).
Folositi ariile de chat sau conferinta pentru mesaj cu caracter public, mai ales cand doriti sa aflati care sunt reactiile auditoriului. Adaptati-va mesajele in functie de context.
Compuneti mesaje simple.
Folositi titluri scurte, clare si informative. Aceasta va ajuta in privinta continuitatii unei serii de mesaje, va permite sa le separati de altele etc. Daca doriti sa abordati mai multe subiecte, este bine sa compuneti mai multe mesaje separate. Daca un mesaj contine mai multe aspecte, numerotati-le ca sa-l ajutati pe cititor sa le retina si sa va raspunda clar. O buna structurare a mesajului va ajuta si pe dumneavoastra, si pe destinatar.
Compuneti mesaje scurte - in general sa nu depaseasca un ecran. Daca aveti nevoie sa abordati un subiect mai amplu sau daca este important felul in care il prezentati, trimiteti un document atasat. Descrieti pe scurt continutul documentului atasat in mesajul insotitor, pentru a-i ajuta pe destinatar sa se decida cum sa procedeze: sa-l citeasca imediat, sa-l salveze, sa-l imprime sau sa-l stearga.
Daca raspundeti creand un nou mesaj cu un nou titlu puteti pierde continuitatea mesajelor.
Folositi butonul 'Reply'. Hotarati dinainte daca sa va adresati numai expeditorului mesajului sau tuturor celorlalti participanti care l-au primit.
In cazul in care raspundeti numai la o parte a mesajului, subliniati acea parte sau copiati-o la inceputul mesajului dumneavoastra.
Ganditi-va bine inainte de a retransmite un mesaj primit de la cineva catre alte persoane. Daca aveti indoieli, cereti permisiunea expeditorului, ca sa evitati eventualele reprosuri.
Daca folositi citate, respectati regulile obisnuite si specificati sursa acestora. Dreptul de autor se aplica si la corespondenta electronica, nu numai la celelalte mijloace de informare.
Acordati importanta 'netichetei'. Chiar daca stilul in care sunt compuse mesajele electronice este mai familiar si mai direct decat cel din corespondenta traditionala, regulile politetii si ale respectului pentru ceilalti nu trebuie neglijate.
Unele cursuri presupun comunicarea online intre studenti sau crearea pe pagina web a unor Arii ale Grupei Tutoriale (AGT). Paginile programelor Certificat si Diploma gazduiesc informatii despre cursuri, anunturi, agendele tutorialelor, recomandari privind intocmirea LNT-urilor, discutii privind continutul cursului etc. Unele LNT-uri cer studentilor sa colaboreze online in cadrul unor echipe restranse de maximum zece persoane. Este bine sa profitati cat mai mult de oportunitatea de a invata prin aceste mijloace.
Fara indoiala ca schimbul de informatii si idei prin scrisori si mesaje scrise va este familiar. Puteti face un asemenea schimb si online, dar intr-un mod diferit. Un avantaj aparte al comunicarii electronice este faptul ca permite comunicarea asincrona a unui grup de persoane. Puteti trimite oricand un mesaj care ajunge imediat la ceilalti, dar destinatarii pot sa va raspunda cand doresc. Astfel, este posibila crearea unui dialog pe un anumit subiect, pe care participantii il pot citi si reciti oricand doresc - iata un bun exemplu de invatare prin colaborare!
Participarea la discutii
Din multe puncte de vedere este mai usor de participat la discutiile online decat la cele fata in fata. Interlocutorii au mai mult timp la dispozitie ca sa-si conceapa replicile, fara sa fie incomodati de anumite trasaturi de caracter, cum ar fi timiditatea. De fapt, e-mailul este un mijloc de comunicare extrem de confortabil. Lipsa de formalism a mesajelor online ii scuteste pe oameni de obligatia de a-si rafina prea mult mesajele. Este suficient ca acestea sa fie cat mai clare.
Totusi ca sa castigati cat mai mult din activitatile online, trebuie sa va conectati cat mai frecvent. Ca si in cazul intalnirilor fata in fata, daca nu participati activ, riscati sa pierdeti momentul oportun. O asemenea activitate de colaborare se bazeaza pe interventiile potrivite, facute de participanti la momentul potrivit.
Ca in orice situatie de comunicare, exista anumite reguli care trebuie respectate. Daca este vorba de o discutie colectiva pe AGT, este bine ca aceasta sa fie moderata de cineva, care sa se asigure de buna ei desfasurare. Pot exista si alte persoane insarcinate cu intocmirea rezumatelor. Toate aceste colaborari se bazeaza insa pe o participare activa. Daca nu intra nimeni in discutie, se pierde o buna oportunitate de invatare.
Participantii trebuie sa stie ca:
fiecare mesaj nou (care nu raspund unui mesaj anterior) trebuie sa aiba un titlu scurt si clar;
mesajul trebuie sa fie scurt si clar (maximum de lungimea unui ecran);
in general, mesajul trebuie sa trateze un singur subiect si sa fie structurat astfel incat sa poata primi raspunsuri clare; de exemplu daca sunt mai multe puncte, acestea trebuie numerotate;
mesajul afisat intr-o arie publica, unde poate fi vazut de toata lumea, nu trebuie sa se refere la subiecte private sau confidentiale si nici sa se refere la alte subiecte decat cele legate de curs (pentru acestea folositi chat-room-urile);
raspunsul la un mesaje se trimite prin 'Reply'; altminteri, un mesaj cu titlu nou ar putea intrerupe continuitatea subiectului discutat, iar participantii pot sa nu mai stie despre ce este vorba;
este bine sa apelati cand si cand la scurte mesaje de incurajare ('Ai dreptate. Nu m-am gandit la asta' 'Exista si alte pareri?' 'As vrea sa sustin punctul de vedere al Mariei' si asa mai departe);
nimeni nu trebuie sa uite ca politetea si bunele maniere sunt valabile si online, nu numai in celelalte medii de comunicare.
Ascultarea este fateta neglijata a comunicarii. Nu ii acordam intotdeauna atentia cuvenita. Adesea nu ne concentram, iar mintea noastra sare la intrebarea urmatoare si la replica pe care trebuie s-o dea inainte ca interlocutorul sa fi terminat ce are de spus. Daca ne aflam intr-un grup, de multe ori ne straduim mai cu seama sa ne impunem propriile pareri si uitam sa ascultam ce spun ceilalti. Retineti: veti colabora mult mai bine cu colegii daca aveti grija sa va dezvoltati aptitudinile pentru ascultarea activa.
sa-i acordam interlocutorului toata atentia;
sa demonstram sau sa verificam daca am inteles ceea ce ne-a spus;
sa intrerupem orice alte activitati in timpul discutiei.
ca sa evitam neintelegerile;
ca sa construim o buna relatie cu persoana respectiva, aratand respect fata de ceea ce ne spune si acceptandu-o ca interlocutor;
ca sa-l incurajam pe interlocutor sa vorbeasca mai mult si mai deschis;
ca sa-l ajutam pe interlocutor sa-si formuleze mai clar ideile.
Ascultarea activa are foarte multe aplicatii in management: discutiile cu noii angajati, instructiunile pe care le primiti de la seful dumneavoastra, disputele cu un coleg, transmiterea unui mesaj, primirea unui raport de activitate, instruirea unui coleg nou, interviul de evaluare a performantei, supervizarea personalului etc.
Aratati-le oamenilor ca sunteti atenti la ceea ce spun. Plasati-va cu fata spre ei si stabiliti contactul vizual. Aratati-le ca aveti timp pentru ei.
Reformulati sau repetati din cand in cand ceea ce auziti. Folositi expresii de genul 'Vreti sa spuneti ca.' sau 'Inteleg ca dumneavoastra considerati ca.' Verificati astfel daca ati inteles corect ce vi s-a spus si-i demonstrati acest lucru si interlocutorului.
Intrebati daca nu intelegeti ceva. 'Puteti sa-mi mai dati ceva detalii despre.' sau 'Nu sunt sigur ca am inteles ce-ati vrut sa spuneti despre'. Nu treceti cu vederea ceea ce nu intelegeti, pentru ca asta l-ar putea deranja foarte mult pe interlocutor.
Aratati ca tineti cont de sentimentele celuilalt, prin reformularea spuselor sale sau prin fraze de tipul 'Observ ca va supara foarte tare faptul ca'. Recunoasterea sentimentelor celuilalt poate constitui un mod de a-i arata ca intelegeti situatia.
Incurajati-va interlocutorul. Puneti intrebari deschise: 'Si ce s-a intamplat dupa aceea?', aratati-i ca-l intelegeti ('Pare dificil!') sau ca-l aprobati, prin gesturi si interjectii potrivite. Chiar si pauzele ii pot incuraja pe oameni sa vorbeasca.
Nu reactionati si nu raspundeti in nici un fel pana nu va este clar ca interlocutorul a terminat ce avea de spus. Nu sariti imediat cu un raspuns si nu-i spuneti ca grijile sale nu sunt fondate. Ambele reactii nu ar fi decat niste modalitati de a-l expedia pe interlocutor. In acelasi timp, poate fi destul de dificil pentru dumneavoastra sa aratati o asemenea rezerva, daca ceea ce ati aflat va supara sau va dauneaza.
Dificultatea punerii in practica a acestor recomandari depinde si de situatiile in care va aflati. Totusi cu cat atmosfera este mai tensionata, cu atat trebuie sa va straduiti mai mult sa aplicati aceste principii. De multe ori, ascultarea activa poate fi impiedicata de relatii inegale dintre interlocutori. Cand una dintre parti considera ca cealalta are o anume putere sau autoritate asupra sa, comunicarea deschisa si sincera este mai dificila.
Colaborarea cu colegii de curs poate presupune la un moment dat sa faceti o prezentare publica prin care sa le comunicati opiniile si informatiile despre un anumit subiect. Aceasta este o alta aptitudine manageriala utila pe care trebuie sa vi-o dezvoltati, asemenea celor pe care le folositi pentru a comunica verbal intr-un mod interesant, informativ si convingator, determinandu-i le interlocutori sa va accepte si sa va urmeze.
Multi sunt speriati de perspectiva sustinerii unei prezentari publice. Si dumneavoastra, daca nu ati mai facut niciodata o asemenea prezentare, s-ar putea sa va simtiti tensionat. Este vorba de o aptitudine care se dezvolta prin mult exercitiu, iar tutorialele si scoala rezidentiala va ofera conditiile si oportunitatea de a face acest lucru.
Planul prezentarii: identificati mesajul pe care doriti sa il transmiteti. Ce doriti sa obtineti? Care sunt punctele principale pe care doriti sa le parcurgeti? Cat trebuie sa dureze prezentarea?
Publicul: incercati sa va puneti in locul celor care va asculta. Cum ar trebui sa fie prezentarea pentru a capta interesul publicului?
Munca in echipa: daca prezentarea este realizata de un grup, trebuie sa decideti cine se ocupa de fiecare subiect si ce trebuie sa prezinte fiecare autor.
Pregatirea: notati-va punctele cheie ale prezentarii si pregatiti materiale ajutatoare (folii de retroproiector, prezentari Power Point) cat mai concise, mai clare si mai simple. Verificati daca echipamentele necesare sunt pregatite si in stare buna de functionare. Aveti grija ca sala sa creeze publicului o impresie favorabila.
Incercati sa va relaxati. Veti avea rezultate mai bune daca va simtiti in largul dumneavoastra in fata celor care va asculta. Nu incercati sa adoptati un stil care nu vi se potriveste. Nu vorbiti prea repede - aveti grija de acest lucru mai ales daca stiti ca emotia va face sa va grabiti.
Incercati sa starniti interesul ascultatorilor - cautati o fraza introductiva atragatoare.
Explicati pe scurt cum intentionati sa decurga prezentarea si ce anume doriti sa comunicati.
Prezentati ideile principale si dezvoltati-le intr-un stil concis.
Rezumati ideile principale si trageti concluziile.
Daca este cazul, acordati timp pentru intrebari.
Participarea la scoala rezidentiala este obligatorie, fiind o componenta esentiala a cursurilor. Scoala rezidentiala se organizeaza de regula intr-un hotel si ofera un mediu de studiu placut, in care va puteti concentra asupra aplicarii materiei invatate fara sa fiti perturbat de problemele de zi cu zi. Scoala rezidentiala va permite:
sa va exersati aptitudinile manageriale intr-un mediu sigur si interactiv;
sa clarificati si sa va consolidati cunostintele acumulate in timpul cursului;
sa invatati de la colegii dumneavoastra.
In sistemul invatamantului la distanta, studiul se desfasoara mai ales individual. Pentru compensare, scoala rezidentiala va ofera oportunitatea de a discuta si de a schimba opinii cu colegii de curs, proveniti dintr-o multitudine de situatii manageriale.
Daca nu ati mai participat la o scoala rezidentiala, probabil ca va intrebati ce se intampla acolo. Veti face parte dintr-o grupa restransa (de 10-12 persoane), condusa de un tutor care are rolul de a facilita desfasurarea activitatilor. Aceste activitati au un continut menit sa stimuleze invatarea activa si reflexiva: veti invata sa aplicati conceptele studiat si sa reflectati la rezultatele obtinute. La scoala rezidentiala este posibil sa vi se ceara:
sa interpretati diferite roluri in cadrul unor scenarii;
sa sustineti o prezentare
sa acordati si sa primiti feedback;
sa va exersati anumite aptitudini interpersonale, cum ar fi cele necesare in negociere.
Beneficiile pe care vi le va oferi scoala rezidentiala depind de cat de activ veti participa. De exemplu, daca aveti probleme in privinta scenariilor de management, scoala rezidentiala va va oferi prilejul sa exersati. Tutorul si colegii de grupa va vor sprijini in acest efort.
Uneori activitatea de grup va scoate la iveala anumite probleme, care va pot face sa reflectati mai adanc la felul in care abordati diferitele aspecte de management sau la felul in care invatati. Scoala rezidentiala va poate oferi in aceasta privinta o experienta antrenanta si provocatoare. In plus, este util si sa aflati daca abordarile bazate pe experienta sunt realmente potrivite pentru diferite contexte de management.
Majoritatea studentilor constata ca scoala rezidentiala le ofera o experienta stimulatoare si placuta. Directorul cursului raspunde de nivelul de calitate al scolii si va ofera raspuns la eventualele dumneavoastra intrebari. Alte informatii despre scoala rezidentiala va ofera paginile web ale programelor de studiu la care participati.
La scoala rezidentiala si la tutoriale vi se va cere sa comentati performantele colegilor - adica sa le furnizati un feedback. Acesta este un exercitiu folositor pentru rolul dumneavoastra de manager, in care trebuie adesea sa acordati feedback colegilor si subordonatilor. Multora acest lucru li se pare dificil. Pentru a-i ajuta pe ceilalti sa va inteleaga mesajul exista mai multe tehnici pe care le puteti folosi.
Multi dintre noi traim in medii culturale destul de negative. Din scoala ne-am obisnuit sa consideram ca 'a critica' inseamna a le spune celorlalti ce este gresit in munca sau in actiunile lor. Dar a critica nu inseamna numai atat. De exemplu, critica literara presupune a scoate in evidenta si calitatile, si defectele unei piese literare. De multe ori un manager petrece mult timp spunandu-le subordonatilor ce ar fi trebuit sa faca, uitand sa-i laude pentru ceea ce au facut bine. Trebuie insa sa stiti ca oamenii sunt mult mai receptivi la comentariile negative justificate, daca stiu ca sunt laudati cand au rezultate bune.
In multe organizatii, pozitia de manager poate duce la izolare. Multi managerii noi sunt promovati din randurile echipei in care au lucrat pana atunci si ajung sa se plaseze sub presiuni constante din partea superiorilor, fara insa a mai beneficia de sprijinul pe care fusesera obisnuiti sa-l primeasca din partea colegilor. Este important sa intelegeti care este cauza izolarii dumneavoastra si sa nu va plasati intr-o pozitie defensiva. Aflati cum puteti obtine sprijinul oamenilor si adoptati un comportament asertiv, nu agresiv ori pasiv.
Ca regula generala, trebuie sa stiti ca oamenii sunt receptivi la complimente. Cautati ocazii de a-i lauda pe oamenii dumneavoastra pentru felul in care muncesc.
Chiar daca nu-l oferim prea des, un feedback pozitiv ne face si pe noi insine sa ne simtim bine. Cei mai multi oameni se simt bine cand sunt laudati. Daca insa trebuie sa comunicati colegilor ceva negativ, este mult mai dificil. Daca nu va pregati dinainte cum trebuie, comentariile dumneavoastra ar putea fi nepotrivite, iar dumneavoastra va puteti simti tensionat.
Incepeti cu comentarii pozitive.
Folositi o exprimare atenta, cooperanta si imbracati mesajele critice intr-un limbaj grijuliu
Criticati numai comportamentele care pot fi schimbate.
Propuneti metode de optimizare a performantelor.
Plasati feedback-ul in contextul unei relatii.
Oferiti un feedback concis si la obiect.
Ascultati activ.
Cereti precizari. Cine este cel care a facut comentariile critice? La ce anume s-a referit? In ce moment? Care sunt consecintele?
Acceptati sau contraziceti criticile aduse. Admiteti ceea ce este adevarat. Exprimati-va dezaprobarea acolo unde considerati ca este cazul.
Aratati ce ati invatat din feedback-ul primit si cum veti schimba comportamentul si actiunile dumneavoastra viitoare.
Oferiti orice informatie care ar putea corecta eventualele neintelegeri.
Definiti anumite limite - daca va simtiti criticat pe nedrept, spuneti-i interlocutorului cum doriti sa primiti feedback-ul.
(dupa Piccinin, S.J. si Manson, G. (1991) Enhancing Teaching and Learning through the Effective Use of Feedback and Criticism, comunicare la 17th International Conference on Improving University Teaching, Glasgow)
Comunicarea este procesul prin care sunt transmise mesaje intre diferiti participanti. Din punctul de vedere al emitatorului mesajului, o comunicare eficace trebuie sa aiba trei etape:
Identificarea clara a receptorilor mesajului.
Definirea si clarificarea continutului mesajului care urmeaza a fi transmis.
Selectarea mediului pentru transmiterea mesajului.
Dar aceste trei etape sunt doar a latura a procesului de comunicare, pentru ca trebuie luata in considerare si perspectiva receptorului. Un model mai complet al comunicarii este cel din Figura 1. Acest model a fost propus de Shanon si Weaver (1949) si se refera la abordarea 'traditionala', care presupune cateva elemente necesare - sursa sau emitatorul, mesajul, receptorul - precum si un element nedorit, zgomotul. Comunicarea poate fi reprezentata deci ca un proces alcatuit din cateva etape caracteristice.
|
Transmisia | ||||
|
Emitator |
Codificare |
Semnal |
Decodificare |
Receptor |
|
Canal | ||||
|
Zgomot |
Figura 1 Un model simplu al procesului de comunicare
Emitatorul (sursa) doreste ca o alta persoana (receptorul) sa afle ceva sau sa faca ceva.
Informatia poate fi comunicata receptorului doar printr-un anumit tip de mesaj.
Mesajul este 'codificat' de emitator (sursa), adica exprimat cu ajutorul unui cod (limbaj, gest sau actiune) conceput pentru a transmite mesajul.
Mesajul este transmis folosind canalul care serveste cel mai bine scopul urmarit (discutie fata in fata, electronic, prin text scris etc.)
Mesajul este transmis de la emitator la receptor. Dupa ce iese de sub controlul emitatorului, mesajul incepe sa fie supus influentei zgomotului din mediu.
Receptorul incearca sa 'decodifice' mesajul, adica sa-l descifreze, folosind codul compus din cuvintele, actiunile, gesturile 'transmise' de sursa.
Mesajul a ajuns la destinatie atunci cand receptorul ii atribuie sens si actioneaza conform acestuia.
Ulterior, modelul 'traditional' de comunicare a fost modificat astfel (Figura 2):
Comunicarea nu este doar un proces unilateral, ci mai degraba interactiunea dintre doi participanti, ambii cu rol de emitator si receptor. Trimiterea si primirea mesajului sunt mai degraba simultane decat consecutive. (De exemplu, intr-o intalnire fata in fata receptorul poate sa zambeasca sau sa se incrunte in timp ce il asculta pe emitator).
Ambii participanti aduc in interactiune propriile lor asteptari si moduri de interpretare asupra 'sinelui' si asupra 'contextului', care le modeleaza felul in care vad procesul de comunicare.
Comunicarea este posibila doar daca participantii se afla intr-o oarecare masura pe un teren comun. Ei trebuie sa aiba o baza comuna de reguli, idei si ipoteze ca sa comunice eficient.
Figura 2 incearca sa inglobeze aceasta perspectiva interactiva si contextuala asupra procesului de comunicare.
|
Context |
Emitere |
Receptionare |
Context |
||
|
A |
B | ||||
|
Context |
Receptionare |
Emitere |
Context |
Figura 2 Model de proces de comunicare interpersonala
Multor oameni le este dificil sa-si explice punctul de vedere, sa transmita mesaje neplacute sau sa spuna pur si simplu 'Nu'. In astfel de situatii le pot fi utile metodele de comunicare asertiva, care le permit sa comunice eficient si sa se faca auziti de ceilalti.
Comportamentul asertiv presupune capacitatea cuiva de a-si sustine punctul de vedere fara a leza drepturile celorlalti. Este altceva decat agresivitatea, care presupune violarea drepturilor celorlalti, si altceva decat supunerea, care inseamna respectarea drepturilor celorlalti in detrimentul celor proprii.
cand ne exprimam o opinie;
cand nu suntem de acord cu parerile altcuiva;
cand solicitam ceva;
cand refuzam o solicitare;
cand criticam pe cineva;
cand raspundem la o critica;
cand laudam pe cineva;
cand raspundem la laude.
De multe ori, motivul pentru care oamenilor le este greu sa fie asertivi este ca nu stiu cum sa faca acest lucru - le lipseste tehnica respectiva. Pregatirea luarii de pozitie pe baza unui scenariu este o metoda posibil foarte utila de educare a asertivitatii. Elementele metodei respective stau la baza comunicarii asertive:
Pregatirea: clarificati-va obiectivele si aveti grija sa abordati interlocutorul si situatia respectiva intr-o stare de spirit pozitiva. Daca nu puteti face asta, este preferabil sa amanati discutia pana va linistiti.
Identificati ce anume va nemultumeste si formulati-va cerintele, adica explicati-i interlocutorului cum vedeti dumneavoastra problema, folosind secventa urmatoare:
|
Ce se intampla: |
'Cand faceti X. (relatati actiunea respectiva) |
|
Ce simtiti: |
.ma simt . (aratati ce sentimente nedorite aveti) |
|
Ce doriti: |
Asa ca va rog sa . (precizati ce doriti), deoarece (argumentati) |
|
Ce aveti de gand sa faceti: |
Daca acceptati ceea ce va cer, . (precizati urmarile pozitive), iar daca nu faceti ce va cer, . (precizati urmarile negative). |
Respectati-l pe celalalt: admiteti punctul de vedere al celuilalt, aratandu-i ca intelegeti situatia in care se afla - adica ii aratati empatie: 'Imi dau seama ca ati muncit foarte mult pentru acest lucru'. Incercati sa-i aflati parerile: 'Va rog, spuneti-mi ce credeti despre'
Multe tehnici de comunicare sunt ancorate in cultura europeana si americana. Ele se bazeaza pe ideea de autodeterminare si pe comunicarea directa. Ca atare, aceste metode au si unele limite:
Nu tin seama de dezechilibrele structurale si politice existente in multe organizatii si in societate in ansamblu; de exemplu, in organizatiile ierarhice s-ar putea ca angajatul sa nu aiba voie sa-si sustina punctul de vedere intr-o maniera asertiva.
Unele grupuri dominante sau influente pot interpreta asertivitatea reprezentantilor altor grupuri ca agresivitate chiar daca nu se manifesta nici o forma de atitudini ostile sau ofensatoare. Astfel, provenienta etnica, sexul sau eventualele probleme de sanatate ajung sa afecteze relatiile interpersonale.
Persoanelor care isi afirma cu asertivitate punctul de vedere li se poate impune sa-si asume solutionarea unor probleme aflate in afara controlului lor.
Asertivitatea poate duce la ignorarea unor drepturi colective cum ar fi, de exemplu, solidaritatea in sustinerea unei cauze.
In unele culturi se pretuieste mai mult tactul, decat sinceritatea, ambii interlocutori fiind obligati sa manifeste deferenta.
In concluzie, asertivitatea ar putea sa nu fie o calitate general valabila.
In orice colectivitate, intelegerea principiilor negocierii poate contribui la o mai buna desfasurare a activitatii si la obtinerea unor rezultate satisfacatoare pentru toti cei implicati. O conditie esentiala pentru succesul unei negocieri este sa se incerce sa se formeze o imagine de ansamblu asupra rezultatelor scontate si sa se inteleaga care sunt punctele de vedere care le-ar putea influenta celorlalti abordarea. Un bun negociator se straduieste sa gaseasca solutii castig-castig, adica solutii in folosul ambelor parti. Evitati negocierile dure, in care partile se blocheaza in pretentii aparent rigide.
Separati oamenii de probleme. Excludeti problemele personale dintre aspectele reale supuse negocierii.
Concentrati-va asupra problemelor, nu asupra pozitiilor. Incercati mai degraba sa identificati interesele generale si problemele partilor implicate decat sa va concentrati asupra pozitiilor lor.
Gasiti solutii profitabile pentru ambele parti. Nu exista niciodata o solutie unica si ideala. Cautati alternative si solutii avantajoase pentru ambele parti. Fiti dispus sa elaborati si sa analizati solutii inovatoare si amanati deciziile pentru finalul procesului.
Insistati asupra criteriilor obiective. In final, solutia convenita trebuie sa se bazeze pe un set de principii pe care toti participantii sa le considere avantajoase.
In orice negociere exista comportamente daunatoare si comportamente utile, care contribuie la obtinerea unui rezultat favorabil pentru toti. Un bun negociator evita:
cuvinte si fraze care nu aduc nimic nou in negociere si enerveaza interlocutorul.
alternanta atac-aparare - succesiunile de afirmatii ofensive si defensive (vezi si fisa AC12, Comunicarea asertiva).
diluarea argumentatiei - folosirea insistenta a unor argumente superficiale, menite sa abata atentia de la fondul discutiei.
recurgerea la interventii complexe - formularea intr-un singur enunt a unor seturi intregi de intrebari, completate de informatii noi, astfel incat interlocutorul sa nu stie la ce anume sa reactioneze.
recurgerea exagerata la contraoferte - a raspunde imediat la oferta celeilalte parti printr-o oferta proprie transmite un semnal de tipul 'Nu am ascultat nici un cuvant din ce ati spus!'
Dar ce face un bun negociator?
Rezuma si verifica daca a inteles pozitia celeilalte parti - isi da seama astfel daca toata lumea a inteles acelasi lucru si clarifica structura oricarei conventii. Astfel contribuie la cladirea unei relatii, demonstrand ca a ascultat si ca apreciaza ceea ce sustina cealalta parte.
Isi avertizeaza interlocutorii - le semnaleaza ce are de gand se faca: 'As putea sa va intreb daca.'. Negociatorul indica astfel ca s-a stabilit o comunicare clara si tine sub control ceea ce percep si inteleg interlocutorii.
Pune foarte multe intrebari - acest lucru il ajuta sa identifice diferite solutii tip castig-castig si sa inteleaga mai bine care sunt limitele in care actioneaza cealalta parte.
Isi exprima sentimentele - sinceritatea contribuie la cladirea increderii si relatiilor dintre oameni.
Isi analizeaza rezultatele obtinute - analiza ulterioara a modului cum a decurs negocierea, eventual cu ajutorul unui coleg, ajuta la identificarea calitatilor si deficientelor abordarii folosite.
Daca o negociere pare sa esueze pentru ca partea cealalta se comporta necorespunzator:
Nu reactionati - concentrati-va asupra comportamentului dumneavoastra, nu al interlocutorului. Nu scapati din vedere ceea ce doriti sa obtineti si straduiti-va sa ajungeti la o intelegere care sa va serveasca interesele.
Puneti-va in pielea celuilalt - daca va vad ca-i ascultati si ca tineti cont de pozitia lor, interlocutorii nu va mai arata chiar atata ostilitate.
Nu respingeti pozitiile interlocutorilor, ci reformulati-le - folositi ceea ce afirma ei pentru a ataca problema in cauza. Incercati sa va atrageti interlocutorii in gasirea unei solutii, prezentandu-le noi perspective asupra problemei.
Inlesniti-le interlocutorilor calea catre un raspuns afirmativ - acest lucru inseamna mai mult decat sa le oferiti o propunere atractiva. Atrageti-va interlocutorii in gasirea unei solutii convenabile. Nu va limitati la interesele imediate, ci cautati sa raspundeti si unor cerinte mai abstracte. Evitati sa-i faceti pe interlocutori sa se simta umiliti; prezentati-le solutia ca pe o victorie.
Ingreunati-le interlocutorilor calea catre un raspuns negativ - aratati-le care sunt dezavantajele pe care le-ar avea daca ar respinge solutia dumneavoastra, dar nu-i amenintati. Fiti cat mai temperat si asigurati-va ca exista intotdeauna loc pentru un raspuns pozitiv.
Brainstorming-ul este o metoda de generare de idei.
La organizarea unei sesiuni de brainstorming se aplica doua principii:
Creativitatea trebuie separata de judecata. Generarea ideilor trebuie separata de evaluarea acestora. Este mult mai productiv ca evaluarea ideilor sa se faca dupa incheierea fazei creative a brainstorming-ului.
Cantitatea naste calitate. Acest principiu are doua fatete: in primul rand, procesul de generare a ideilor este cumulativ: o idee da nastere alteia. In al doilea rand, cum ideile bune sunt rare, cu cat se genereaza mai multe, cu atat cresc sansele ca printre ele sa existe o idee buna.
Din aceste principii rezulta patru reguli practice:
Fara critici - nici o idee nu trebuie criticata. Aceasta regula, cea mai importanta, exprima primul principiu, amanarea evaluarii. Interdictia se refera atat la critica explicita prin cuvinte, cat si la semnele critice transmise prin gesturi etc.
Libertatea de exprimare - Ideile trebuie exprimate fara inhibitii. Orice va trece prin minte trebuie sa fie binevenit, inclusiv gandurile intamplatoare, imaginile caraghioase, propuneri care in alte sedinte sau in alte circumstante ar fi neavenite, idei relevante sau aparent irelevante etc.
Cu cat mai multe idei, cu atat mai bine - cu cat se exprima mai multe idei, cu atat creste probabilitatea ca una sau mai multe dintre ele sa fie utila.
Stimularea reciproca - participantii la brainstorming trebuie sa-si foloseasca reciproc propunerile ca surse de idei noi. Acest lucru imbunatateste calitatea ideilor si contribuie la crearea sentimentului de activitate colectiva.
O sesiune de brainstorming poate fi placuta si productiva numai daca participantii renunta la abordarile prudente ori inhibate in generarea de idei. Mai ales in cazul unei prime intalniri, managerul sau moderatorul trebuie sa inlature orice bariera in calea creativitatii oamenilor. Sesiunea este mai productiva daca participantii sunt convinsi ca scopul ei este sa genereze idei, nu sa le evalueze. Odata imprimata aceasta conceptie, sesiunile viitoare devin mai productive.
Cum se desfasoara o sesiune de brainstorming?
Cum suficient de mult timp inaintea de sesiunea de brainstorming, definiti problema si alegeti participantii. Opriti-va la cinci-zece participanti, suficient de multi pentru ca sesiunea sa se bucure de diversitate si energie, dar nu prea multi incat sa devina greu de condus. Cu doua sau trei zile inainte de sesiune, puneti trimiteti participantilor prezentarea problemei, contextul acesteia si o nota despre felul in care trebuie sa se desfasoare un brainstorming, inclusiv cele patru reguli. Sesiunea are nevoie de un moderator si de o persoana care sa noteze discutiile. Stabiliti-i pe cei care sa preia aceste roluri. La prima sesiune puteti sa va asumati chiar dumneavoastra rolul de moderator; notarea minutei poate fi lasata pe rand fiecarui participant.
Deschideti sesiunea cu o prezentare a ideii de brainstorming. Amintiti-le participantilor cele patru reguli, in special cea privind suspendarea oricaror critici. Faceti apoi o scurta sedinta de incalzire. Distribuiti o prezentare a unei probleme (alta decat problema principala) si numiti pe cineva care sa noteze ideile. Acordati un ragaz pentru clarificarea eventualelor nelamuriri in privinta problemei. Lasati un timp de pregatire si persoanei insarcinate cu notarea ideilor.
Apoi incepeti incalzirea. Lasati-i pe participanti sa se obisnuiasca sa-si exprime ideile asa cum le trec prin minte. Persoana numita sa noteze ideile nu trebuie sa treaca nici peste cele care considerate irelevante, neserioase etc. Trebuie folosite cuvintele participantului sau o fraza reformulata de grup. Pe durata etapei de incalzire, participantii invata sa-si exprima ideile din ce in ce mai clar si sa-si stabileasca un ritm care sa permita si notarea lor pe hartie. De obicei, persoana desemnata sa faca asta nu participa si la discutii decat daca grupul este foarte mic. Etapa de incalzire trebuie sa nu dureze mai mult de zece minute. Dupa ce o incheiati, cereti participantilor sa-si spuna parerea despre aceasta experienta.
Apoi incepeti sesiunea principala. Respectati aceeasi procedura ca la etapa de incalzire. Incheiati sesiunea in momentul in care participantii incep sa nu prea mai aiba idei de oferit - si in orice caz dupa treizeci de minute.
Separat, adunati, sortati si evaluati ideile. Dati-le participantilor copii ale rezultatelor.
Ideile generate trebuie grupate sau clasificate astfel incat sa prezinte un subiect sau o generalizare. Aceasta metoda este utila pentru prelucrarea ideilor generate intr-o sesiune de brainstorming.
In primul rand, transcrieti ideile pe foi separate de hartie sau pe etichete post-it (cate o singura idee pe o foaie). Ideile se pot referi la anumite probleme, actiuni, idei de produs sau serviciu etc.
Urmeaza clasificarea si gruparea foilor. Gruparea este bine sa fie facuta de trei sau patru persoane. De asemenea, este util ca foile sa poata fi lipite pe o tabla sau un panou.
Formati seturi de idei similare si stabiliti impreuna o denumire pentru fiecare set.
Denumirile si componenta seturilor de idei nu trebuie considerate fixe. In urma studierii fiecarui grup de idei, denumirile acestora pot fi modificate iar foile de probleme pot fi mutate dintr-unul in altul. Unele idei pot fi scrise in mai multe exemplare, pentru a putea figura in mai multe seturi.
Formarea grupurilor de idei trebuie sa continue pana cand li se definitiveaza componenta si titlurile.
Acest proces produce un acord in cadrul grupului, astfel incat ideile grupate pot fi prezentate ca rezultatul unei viziuni colective, care poate fi comparata cu a altei echipe.
Gruparea ideilor poate fi facuta si individual, nu numai in colectiv. O data cristalizate, viziunile individuale pot fi prezentate colectivului si comparate.
Prezentarea seturilor de idei si problematicii legate de ele ofera echipei sau persoanei care le-a grupat prilejul de a le reordona sau de a le modifica in lumina discutiilor si analizelor efectuate.
Acestea sunt doua metode folosite in activitatile de grup pentru a varia ritmul de lucru, pentru a stimula creativitatea oamenilor sau pentru a inviora procesul de gandire.
Cereti-le participantilor sa formeze echipe de cate doi pentru a discuta o anumita problema care li se aloca. Uneori se procedeaza astfel chiar si pentru activitati de cateva minute. Alteori este bine sa le lasati participantilor la inceput cateva minute de reflectie, ca sa-si adune gandurile. De regula, discutiile care au loc pe perechi (adesea ca pregatire pentru o discutie in plen) reusesc sa elibereze gandirea si sa cristalizeze ideile oamenilor fara ca procesul sa devina public. Cereti perechilor sa noteze cateva puncte pe care sa le poata folosi in discutia in plen. Astfel, contributiile oamenilor la discutie sunt mai substantiale si mai cu sens.
Metoda poate fi folosita si pentru deblocarea activitatii unui grup mai mare, sau chiar in cadrul unor prezentari efectuate in fata unui public. Astfel, in loc de a ramane cu totul pasiva, asistenta este atrasa sa participe activ la discutarea subiectului prezentat.
Metoda bulgarelui de zapada deriva din metoda lucrului pe subgrupe si are ca scop optimizarea procesului de gandire si de dezvoltare de idei. Colectivul este impartit pe perechi pentru a purta scurte discutii initiale pe o tema data. Apoi fiecare pereche discuta cu o alta pereche solutiile preliminare gasite si noteaza concluziile principale pe un flipchart. Aceste concluzii sunt apoi prezentate in cadrul unei discutii plenare.
Metoda circularei este utila atunci cand activitatea unui grup se blocheaza sau necesita o infuzie de idei noi. Ea ofera o modalitate simpla dar eficace de a acorda tuturor participantilor sansa de a-si exprima ideile ori de a face comentarii asupra unui subiect, indiferent de statutul lor in cadrul grupului. Daca numarul ideilor obtinute este destul de mare, apare si avantajul ca atentia grupului se concentreaza asupra lor, nu asupra autorilor lor. Prin urmare ideile sunt proprietatea comuna a participantilor. In plus, metoda ii face pe oameni sa contribuie cu mai multa incredere, deoarece primul pas consta numai din colectarea ideilor, nu si din evaluarea lor.
Metoda presupune urmatoarele etape:
Liderul grupului cere participantilor sa mediteze la problema in cauza.
Se acorda grupului cateva minute de gandire, timp in care fiecare participant reflecteaza in tacere la subiectul respectiv si isi noteaza ideile pe care ar dori sa le puna in discutie.
Liderul grupului trece pe rand pe la toti participantii, cerandu-le cate o singura idee de pe lista, evitand repetitiile.
Ideile sunt notate apoi pe un flipchart.
Liderul reia circuitul pana cand sunt notate toate ideile participantilor.
Se acorda din nou grupului un interval de gandire, in care oamenii sa analizeze si sa asimileze ideile notate pe flipchart. Dupa scurgerea acestui interval, are loc o discutie asupra ideilor si eventual o evaluare a acestora.
Oamenii nu vad lucrurile la fel. Nimeni nu poate spune ca 'toata lumea vede ceea ce vad eu'.
ACELEASI INFORMATII, REPREZENTARI DIFERITE
La un tutorial se discuta despre 'Planificare'; studentii au format trei grupe de lucru si li s-a propus urmatorul exercitiu practic:
'Discutati etapele succesive ale unui proces de planificare, incepand cu Definirea obiectivelor si incheind cu Monitorizare si control. In momentul in care sunteti siguri ca intelegeti ideea tabelului, incercati sa reprezentati grafic procesul de planificare.'
Iata mai jos ce contine tabelul respectiv:
Tabelul 1 Etapele procesului de planificare
Definirea obiectivelor
Generarea si evaluarea optiunilor
Identificarea activitatilor
Ordonarea activitatilor
Identificarea resurselor
Analiza planului
Intocmirea planurilor de masuri si a graficelor de lucrari
Monitorizare si control; dupa caz, refacerea planului.
Dupa un timp, cele trei grupe si-au prezentat diagramele desenate. Toate diagramele contineau cele opt etape din tabel, dar, spre uimirea tuturor, fiecare era altfel.
Aceleasi informatii initiale, dar diagramele erau diferite.
Oricine care are de-a face cu asemenea exercitii stie ca se intampla adesea asa ceva. Aceasta este o caracteristica esentiala a procesului de invatare: faptul ca oamenii prelucreaza in maniera proprie materialul studiat, intelegandu-l fiecare in felul sau. Cele trei reprezentari diferite exprima trei moduri diferite de a intelege un concept, de a vedea si interpreta unul si acelasi lucru. Toate grupurile au discutat continutul tabelului; toate au rezolvat exercitiul; fiecare grup a realizat cate o singura reprezentare. Totusi, desi diferite, toate reprezentarile au fost corecte.
Ceea ce s-a intamplat in acel tutorial se va intampla si in tutorialele dumneavoastra si in orice alta imprejurare in care se va cere unor oameni sa arate cum inteleg ceea ce au studiat. Aceleasi informatii, dar interpretari diferite, uneori complementare. Oamenii - inclusiv studentii si tutorii - percep lucrurile diferit.
Etapele procesului de planificare
Definirea obiectivelor
Generarea si evaluarea optiunilor
Identificarea activitatilor
Ordonarea activitatilor
Identificarea resurselor
Analiza planului
Intocmirea planurilor de masuri si a graficelor de lucrari
Monitorizare si control; dupa caz, refacerea planului.
|
DEFINIREA OBIECTIVELOR |
|||
|
PLANIFICARE |
PLANURI DE REZERVA |
||
|
AUTORIZARE |
|||
|
EXECUTIE |
|||
|
MONITORIZARE SI CONTROL |
|||
|
SUCCES PARTIAL |
SUCCES |
FINAL |
|
Etapele planificarii
Start
masoara
compara
corecteaza
regleaza
continua
SMART
|
Definirea obiectivelor |
Generarea/evaluarea optiunilor |
Identificarea activitatilor |
|
Sfarsit |
Monitorizare si control |
Ordonarea activitatilor |
|
Intocmirea planurilor de masuri si a graficelor de lucrari |
Analiza planului |
Identificarea resurselor |
Figura 1 Interpretari diferite
|
Politica de confidentialitate |
 .com |
Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
| Baltagul – caracterizarea personajelor |
| Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
| Caracterizarea lui Gavilescu |
| Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
| Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
| Actionare macara |
| Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
| Turismul pe terra |
| Vulcanii Și mediul |
| Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
| Termeni si conditii |
| Contact |
| Creeaza si tu |
