Construirea sociala a realitatii. rolul francmasoneriei in realitatea cotidiana.

CONSTRUIREA SOCIALA A REALITATII. ROLUL FRANCMASONERIEI IN REALITATEA COTIDIANA.

Interpretarea realitatii cotidiene

Viata pe care o traim in fiecare zi apare ca o realitate interpretata de oameni si avand pentru ei o semnificatie subiectiva, ca o lume coerenta. "Realitatea , obisnuitul, normalul, se contureaza pe fondul a nenumarate interpretari pure si cvasi-stiintifice ale realitatii cotidiene, luata ca data, cu paradigme si afirmatii axiomatice. Pentru a descrie realitatea data de simtul comun trebuie sa luam in considerare aceste interpretari si, de asemenea, sa tinem cont de caracterul sau dat, considerat ca "de la sine inteles". Toate aceste procese sunt realizate prin intermediul constiintei, care este intentionala. Putem percepe lucrurile prin prisma ei, dar nu ii putem percepe substratul probabil ca atare. De exemplu, indiferent daca stam si contemplam panorama unui peisaj montan sau daca percepem instantaneu o neliniste interioara, procesul de constientizare implicat este intentional in ambele cazuri.

Perceperea obiectelor din diferite sfere ale realitatii (realitatea cotidiana si vis, spre exemplu) se face foarte diferit, iar noi le acordam atentia cuvenita in concordanta cu gradul de tensiune din constiinta. Deci realizam faptul ca ea este capabila sa se deplaseze printre diferitele sfere ale realitatii, suntem constienti ca lumea este constituita din mai multe realitati.

Dar din multitudinea de realitati pe care le percepe constiinta, una singura poate fi privita si interpretata ca REALITATEA. Aceasta este realitatea vietii cotidiene.

Datorita pozitiei privilegiate pe care o detine o consideram realitatea suprema. Este indreptatita aceasta interpretare deoarece utilizeaza tensiunea constiintei la maximum, se impune urgent si cu putere. In aceasta realitate suntem constransi sa fim foarte atenti, sa ne traim viata cotidiana in stare de trezie.

Realitatea cotidiana apare deja obiectivata, constituita dintr-o ordonare a obiectelor care au fost desemnate ca obiecte inaintea intrarii noastre in scena. Limbajul utilizat preponderent ne ofera permanent obiectivarile necesare și stabilește ordinea in care ele capata ințeles și cadrul in care viața zilnica are sens pentru noi.

Existența umana ar fi un haos total daca s-ar baza numai pe resursele fizice. Dar, la nivel primordial, ea se desfașoara intr-un context de ordine, direcție și stabilitate. Este evidenta atunci intrebarea: Din ce anume deriva stabilitatea din plan empiric a ordinii umane? Raspunsul este ca pe de-o parte exista o ordine sociala data, ce precede dezvoltarea fizica a oricarui individ și pe de alta parte ordinea sociala este un produs omenesc, un proces uman continuu. Este produsa in permanența in cursul exteriorizarii noastre. Prin exteriorizare omul traieste și iși deprinde anumite obișnuințe care, repetate de foarte multe ori și insușite, conduc la instituționalizare. Tipizarile acțiunilor intrate in obișnuința, formand instituții, devin bunuri comune tuturor oamenilor. Prin insași existența lor, instituțiile controleaza comportamentul uman, prin stabilirea unor tipare de conduita care il canalizeaza intr-o anumita direcție. In felul acesta lumea instituționala este simțita prin conventii ca o realitate obiectiva. Are o istorie ce antedateaza nașterii individului. Lumea era acolo inainte ca el sa se nasca și ramane acolo și dupa moartea lui.

Rolul francmasoneriei in realitatea cotidiana

Evoluția omului de la inceputuri și pana in prezent este bazata pe capacitațile sale de adaptare și inovare in scopul crearii unui mediu ambiant, de habitualizare, cat mai complex, care sa asigure desfașurarea intregului ciclu al vieții (nașterea, trairea și moartea) intr-o ordine sociala prestabilita, morala și a condus in timp la dezvoltarea unei ierarhii sociale constituita pe fundamentalul principiu piramidal in care acesta se poate dezvolta și ocupa poziții diferite in cadrul societații.

Masoneria este o organizație constituita de barbați "Liberi și de bune moravuri" ce lucreaza cu ardoare la unicul și supremul scop de a șlefui "piatra bruta" interioara iar prin intermediul gandurilor și a faptelor fiecarui membru al sau sa faca pamantul un loc mai bun pentru toți oamenii, in concordanța cu programul Tatalui Ceresc, Marele Arhitect al Universului.

Istoria masoneriei se pierde in negura timpurilor. Aceasta premiza legitimeaza regularitatea masoneriei deoarece provine din ordinea Facerii.

Dupa revolta din Cer a orgoliosului inger Lucifer, acesta se coboara pe Pamant pentru a-i demonstra Creatorului ca și el poate fi la randul sau un Creator. Dar, condus de orgolii și vanitați, Lucifer nu a reușit decat sa creeze dezordinea, haosul material (elementul primordial și prim-material al timpului muritor). Dumnezeu a creat apoi pe Adam Androginul pentru a inlocui alungarea lui Lucifer. In acesta a pus mai puțin rau pentru a se opune raului absolut, haosului creat de Lucifer. Perfecțiunea Androginului a fost apoi impuținata voit prin crearea Adam-ului și a Evei. Acesta este rolul creator al omului pe pamant, sa aduca ordinea in dezordine. Chiar fragmentata fiind, Creația poate fi cunoscuta prin analogie, prin simbolism, cu dorința și voința de a nu trece prin viața ca un "cadavru viu". Odata legitimata, instituția masoneriei iși desfașoara activitatea prin intermediul simbolurilor, cuvintelor și atingerilor. Ea ofera inițiatului calea catre cunoașterea Creației prin intermediul simbolismului gradelor.

Simbolul este un semn concret care evoca ceva absent sau ceva imposibil de perceput - o ființa invizibila - deoarece nu se afla intr-un raport definit de convenție, de o ințelegere intre oameni muritori sau deoarece acel ceva nu se poate observa in natura. El este unealta predilecta a masonului speculativ (modern). Este util masonului in construcția vieții proprii intemeiate pe cunoașterea, trairea unui adevar propriu realizata ca ordine consecventa cu Binele și Frumosul divin. Multitudinea de simboluri prezente in masonerie constituie simbolismul masonic.

Simbolismul este baza masoneriei moderne. In lucrarea sa, masonul este discipol al lui Hermes. El practica exegeza prin incercari avizate de iluminarea sa inițiatica. Ca inițiat, masonul nu "se joaca", nu "potrivește" simbolurile in lucrarea sa, ci cunoaște "de la inceput", are planul sfarșitului operei sale ca un plan de arhitectura. Lucrarea sa este o opera de a restaura, de a Crea o Ordine pierduta (cunoscuta), așa cum a vrut-o Dumnezeu (ordinea creata la Facere).

Interpretarea sensului simbolurilor așa cum a fost lasat de la Dumnezeu restituie masonilor firul roșu al Ariadnei pe care l-au pierdut in ratacirile lor, dandu-le de gandit cu pasiune asupra Ființei de dincolo de material, de palpabil.

Fara conștiința simbolurilor sale masoneria ar fi asemeni unei religii fara crez. Singurul mod de a re-Crea tradiția primordiala autentica și suflul care sa trezeasca adevarata viața in "animalul pozitivist care a pierdut simțul moralitații" este prin dezvoltarea și insușirea inteligenței esoterice, rezultat al semnelor, emblemelor și limbajului inițiatic. In urma fragmentarii Androginului și a cunoașterii Binelui și Raului, omul s-a condamnat la a pierde și sceptrul inteligenței științifice. Caci rațiunea nu ar trebui sa faca alinața cu un corp material decat in favoarea sufletului, impreuna formand un compus regenerator.

Scopul și longevitatea asociației masonilor este perpetuarea divinului in om prin simbolism, in logica afirmațiilor verbale ale unui spiritualism transcendent.

Animal natural, apoi social, omul revine in zilele noastre la vocatia sa initiala - cea de la Facere - de creatura aidoma, de "animal-simbol". Pasul decisiv catre umanitate a fost trecut atunci cand semnalul-stimul de care a vibrat trupul a devenit semn-simbol care a transmis vibrație sufletului, atunci cand s-a manifestat minții primul enunt simbolic. Adica atunci cand, in loc sa vorbeasca cuiva, omul a inceput sa vorbeasca despre ceva, spunea Raymond Ruyer.

A trai, a exista - nu a (supra)vietui pur și simplu - este sinonim cu a produce un plus de energie fața de cea consumata, a spori, a spația, a munci. Masoneria crede ca este important sa muncești pentru a face tot pamantul un loc mai bun pentru toți oamenii. Munca este solidaritate. Misiunea omului de a munci este data, inscrisa in inima prin Planul divin. A nu munci inseamna a te impotrivi acestui Plan de sporire spațiala, propriei meniri. A munci inseamna a avea un scop pentru care niciodata mijloacele proprii par ca nu ajung, a munci inseamna și a dori, și a urmari o tinta simbolica: re-intregirea fara intarziere a Ființei, "ajungerea din urma" cu lipsuri si dorințe. Adica nu viitorul, nu maine ca pe un ieri al mortii, ci maine ca ziua completarii Fiintei careia omul i se constata nemultumit ca fragment. Munca necorupta e sacra, asemenea unui exercitiu simbolic, e o slujire a unitații Ființei.

Umanizarea, sociabilitatea, au aparut in raporturile dintre oameni de indata ce, folosind enunturi simbolice, omul a ieșit din jocul raporturilor de forte și a intrat in jocul "spunerilor", al discursului, al impartașirii de incompletitudini cu semenii. In acest fel, cuvantul servește constructiei unui limbaj de adresare destinat dialogului intre oameni care se recunosc drept egali, caci doresc sa cunoasca și sa se cunoasca in ceea ce au mai adevarat in fiinta, lipsa complementului ei divin intregitor.

Daca omul are nostalgia unitatii pierdute, a Intregului, atunci, in oglinda, omul vede un chip pe care iși urmarește propria transformare. Uneltele lui devin atunci cei trei C care il integreaza in societate: Cunoasterea, Comunicarea si Conlucrarea.

Privirea dincolo de cuvinte - "glasul luminii" - pe care masonii o numesc "darul divin al stravederii" le permite sa aiba acces la o forma de cunoaștere specifica și originara - cunoasterea legilor universale transmisa din negura timpurilor. Aceasta cunoaștere descopera tainele naturii patrunzandu-i valurile de forme in mișcare - dar fara a le reduce la cifre și ecuatii ori la concepte plasmuite de abstractii. Il indeamna pe mason sa nu inceteze a descoperi cu dragoste pe omul-frate in toate dimensiunile sale spirituale și sufletești pentru ca sa-i poata restitui intreaga și autentica sa verticalitate metafizica. Adica aceea de a fi om liber in conștiinta - cu vointa, cu memoria, cu imaginatia, cu ratiunea.

Just inteleasa, aceasta cunoastere va restitui omului ce ii urmeaza firul, sensul inrudirii sale divine, intentiile Fiintei Universale Supreme de la Facere, Marele plan al Marelui Arhitect al Universului, Fiinta care nu a putut fi niciodata inchisa in limitele unei formule ori ale unui concept omenesc, cea care da sens eforturilor de cugetare ale omului.

Oswald Wirth spunea ca masoneria autentic-tradiționala iși asuma misiunea sa refaca lumea, sa opereze o Facere "de nou" a lumii și omului. Cand in masonerie se vor afla destui maeștri iluminati care vor fi deprins sa "citeasca" și sa "scrie" in semnele limbajului divin al Genezei, atunci masoneria va inversa sensurile dinspre interpretare spre existența, spre viața nemijlocita. Aunci ea trece de la simbol la realitate ca o arca salvatoare a tradiției și a speciei om care a gasit limanul. Masoneria va reprezenta in cele din urma, corpul veritabil al initiatilor și va construi la propriu templul intelepciunii omenești supreme.

Aceasta este rasplata francmasonului, "plata" fagaduita doar la sfarșitul lucrarii sale.

Concluzionez prin a spune ca omul, prin intermediul constiintei, a liberului arbitru, se poate ridica deasupra materiei efemere cunoscand, comunicand si conlucrand cu ceilalti oameni la crearea Templului Ideal al Umanitatii, adevaratul si sublimul Templu al Marelui Arhitect al Universului!!!

Bibliografie:

- Thomas L., Peter L. B, "Construirea sociala a realitatii";

- Savoiu V., "La portile templului";

- Frankl E. V., "Omul in cautarea sensului vietii".