INDIA RELIGIOASA

INDIA RELIGIOASA

1. HINDUISMUL

" Ierarhia de casta este o scara ascendenta a urii si una descendenta a dispretului."

Dr. Bimrao Ambedkar

In centrul religiei hinduse,religie a patru cincimi dintre indieni, sta conceptul de dharma. Explicat pe scurt, este vorba de datoria pe care o are fiecare in timpul vietii sale si aceastaeste atinsa, in principal, prin fapte ( karma). Insa, altminteri decat la crestini, care urmeaza toti acelasi cod moral, dharma hindusilor este un termen care implica multe niveluri. El poate fi definit mai mult ca un mod de a trai decat ca o obligatie de a face ceea ce este drept. Dharma ta se transforma odata cu parcurgerea diferitelor stagii ale vietii, variind de la o persoana la alta. Dharma unei persoane nu este si darma alteia, iar dharma unui grup nu coincide cu cea a altui grup. Aceasta dharma de grup sat la baza sistemului de caste hindus si, cum 85 la suta dintre indieni sunt hindusi, face ca sistemul de caste sa domine viata in India.

Fiind una dintre  cele mai vechi religii ale lumii, hinduismul dateaza de cel putin trei mii de ani, din perioada arienilor, care au inceput sa populeze India in mileniul al doilea i.Hr. Nu are un fondator, profet sau un singur crez, ca majoritatea celorlalte religii importante, ci imbratiseaza o vasta panoplie de zei si zeite, culturi si practici - unele general cunoscute, altele adoptate doar de o mana de sate. Hinduismul este, intr-adeva, atat o religie prescriptiva, cat si una extrem de adaptabila, absorbind continuu noi divinitati si filozofii, astfel incat practicarea acestei religii poate diferi intr-un mod care ar fi imposibil in cazul crestinismului.

1.1. Vedele

Multe dintre elementele centrale ale hinduismului se regasesc in cele patru texte sacre, cunoscute sub denumirea de Vede, care au fost scrise intre 1000 i.Hr. Una dintre ideile fundamentale este aceea a reincarnarii. Genul de viata in care te nasti din nou depinde de cat de bine ti-ai indeplinit Karma din viata anterioara. Conform Upanisadelor, texte scrise in continuarea Vedelor, poti sa renasti " ca vierme, ca fluture, ca peste, ca leu, ca om sau ca orice alta fiinta". Pentru a renaste intr-o forma mai buna, trebuie sa traiesti in conformitate cu dharma ta. Daca nu o faci, e sigur ca vei aluneca in jos pe treptele vietii. Gaca insa traiesti asa cum trebuie, vei urca treptat pe scara atat de sus, incat vei ajunge sa traiesti moksha - starea perfectiunii, cunoasterii si fericirii, in care esti eliberat de ciclurile reincarnarii si te unesti cu Brahman, care poate fi socotit drept Dumnezeu Unul sau ca un fel de constiinta universala.

Sacrificiul este un element central al lui dharma - nu doar daruri catre zeitati, ci si sacrificii metaforice ale aspectelor negative ale naturii tale individuale. Prin sacrificiul acelei parti daunatoare a individualitatii tale, iti ajuti sufletul sa se uneasca cu Brahman. Nu este de mirare ca hindusiipun accent pe loialitatea fata de comunitate sau de casta - si nu este surprinzator nici faptul ca isi accepta soarta de-a lungul vietii, caci a nu o accepta ar insemna abandonarea dharmei si drept urmare, ar duce la o viata viitoare mai proasta.

1.2. Divinitatile hinduse

Hindusii sunt binevoitori cand e vorba deincluderea in credinta lor a unor divinitati diverse. Se spune adesea ca in panteonul hindus numarul acestora se ridica la 330 000. aceasta uimitoare varietate nu inseamna insa ce hindusii cred ca divinitatile sunt aproape la fel de numeroase ca oamenii. Cred, in primul rand in Brahman, singurul Dumnezeu, iar tot noianul de zeitati, sunt de fapt forme variate ale lui Brahman. Dar aceasta varietate le permite hindusilor sa aiba o relatie personala mult mai puternica cu divinitatile decat se poate concepe in crestinism sau in islam.

Brahman, Vishnu si Shiva sunt cele mai vechi si cele mai importante divinitati hinduse, ele formand un triunghi perfect cumpanit intre creatie, mentinere si distrugere. Brahman este creatorul care pune lumea in miscare. In mod traditional este prezentat avand patru capete, fiecare dintre ele recitand una dintre cele patru Vede. Vishnu este aparatorul care soseste pe pamant ca un avatar (incarnare), oricand umanitatea are nevoie de ajutor. El este reprezentat calare pe pasarea mitica Garuda, imbracat in albastru inchis si avand patru brate, care sunt indreptate catre cele patru puncte cardinale. Shiva este distrugatorul, care adesea apare acoperit de serpi incolaciti, manjit cu cenusa si dansand tandava, dansul distrugerii. Dar distrugerea adusa de Shiva este una necesara si pozitiva; ea curata lumea de impuritati.

Fiecare dintre aceste trei divinitati au consoarte divine. Cea a lui Brahman este sarasvati, zeita invataturii. Vishnu o are pe Bhudevi, zeita pamantului, si pe lakshimi, zeita bogatiei, prosperitatii si tertilitatii. Shiva are o sumedenie de consoarte, care reprezinta fiecare principiul femininului sau shakti, incluzand-o pe Parvati, care se arata ca Uma, zeita de aur, pe Durga cea manioasa cu cele zece brate ale sale si pe sangeroasa Kali, cateodata numita si zeita mortii.

1.3. O societate divizata

In spatele sistemului de caste al Indiei se afla conceptul de datorie comuna, de grup si acela de dharma. Ideea reincarnarii si dharma au dus la ideea ca oamenii se nasc intr-o anumita clasa, datorita modului in care au trait anterior. Fiecare clasa are propria sa dharma, iar cei care traiesc fideli dharma clasei lor pot spera ca in viata urmatoare sa renasca intr-o clasa superioara. Sistemul a rezultat din diviziunea naturala a muncii in societatea ariana, care se impartea in preoti, conducatori si razboinici, fermieri si comercianti, servitori si muncitori, aceste diviziuni sociale fiind codificate, peste secole, in sistemul de caste. Hindusii vizualizau societatea drept un trup, in care fiecare clasa isi avea locul sau - clasele superioare formau capul, iar cele inferioare picioarele.

1.4. Varna si jati

Vedele stabileau patru caste principale sau varna. La nivelul cel mai de sus se aflau brahmanii, preotii si profesorii, singura casta careia i se permitea sa scrie si sa citeasca. Apoi urmau kshatriya, clasa razboinicilor, a caror dharma era sa fie conducatorii lumii. Mai jos erau vaishya, fermierii si comerciantii, a caror dharma era sa asigure nevoile materiale ale societatii. Cea mai de jos casta era sudra, a servitorilor, lucratorilor si mestesugarilor, care prestau muncile umile.

In cadrul celor patru varna, exista aproape trei mii de subgrupuri, numite jati. Apartenenta la un jati anume depindea de cine erau parintii tai si ce ocupatie aveau. Un sudra se poate naste intr-un grup de fierari. Tatal si bunicul sau ar fi fost fierari si este probabil ca va deveni si el unul. Chiar daca nu va fi atins vreodata o nicovala, el va ramane in jati-ul fierarilor toata viata lui, ca si copiii lui. Jati-ul tau nu iti determina doar cariera, ci si universul in care traiesti, ba chiar si genul de mancare pe care o mananci. In mod tipic, hindusii se casatoresc inauntrul jati-ului lor - cei care se casatoresc in afara risca sa fie astracizati, sau chiar mai rau, desi acest lucru a inceput sa se schimbe in ultima perioada.

1.5. Poluatorii

Dincolo de varna si jati, in afara cercurilor acceptabile ale societatii existau cei care nu sunt numiti - " cei care nu se ating", intr-atat de exclusi din societate, incat nu li s-a dat un nume, in Vede fiind mentionati doar ca sursa de poluare. Deoarece se credea ca murdaresc totul, oricine din alta casta nu avea voie sa ii atinga si nici sa manance ceva gatit de ei. Functia lor in societate era sa faca acele munci pe care nimeni altcineva nu le-ar fi facut, de la strangerea de excremente la argasirea pieilor vacilor care murisera din cauze naturale. Statutul fiecarui jati se transforma continuu, iar indivizii puteau adesea sa treaca de la un jati la altul. Oricum insa, sistemul de caste a dat nastere la resentimente, multi hindusi convertindu-se la crestinism, islam sau budism, pentru a scapa de el. Inca din secolul al doisprezecelea, islamul a sprijinit o serie de miscari anti-casta cunoscute drept bhakti, care subliniau egalitatea tuturor in fata lui Dumnezeu. Interesant este insa faptul ca aceste grupuri au fost apoi gradual reabsorbite in hinduism, care se dovedeste in repetate randuri drept foarte maleabil, in ciuda aparentei sale rigiditati.

1.6. Supravietuirea castei

Forta durabila a sistemului de caste hindus de a modela forma de viata a indivizilor nu poate sa nu uimeasca. In nici o alta societate nu au rezistat asemenea grupari sociale bine definite atat de mult timp - spre trei mii de ani - si nici nu au supravietuit cu atata succes instaurarii epocii moderne. Multi indieni au crezut ca o data cu democratia aceste bariere sociale se vor eroda, in cele din urma. Si totusi, intr-un fel, castele par mai bine inradacinate astazi decat au fost vreodata, din moment ce declinul dominarii scenei politice de catre Partidul Congresului a facut posibila in ultimii cincisprezece ani aparitia a zeci si zeci de partide si de banci de alegatori bazate strict pe sistemul de caste.

Totusi, au avut loc si unele schimbari - mai ales in orase, unde traiul unor oameni diversi le-a impus prin natura lucrurilor. Nevoia si oportunitatile oferite de catre dezvoltarea economica au facut ca indivizii sa inceapa sa caute locuri de munca in afara bazei lor traditionale de casta - si, desigur, exista acum o multime de activitati, care pur si simplu nu pot fi asimilate in nici una dintre schemele de casta traditionale. IT-ul, mai ales, strange laolalta persoane provenind din caste diferite intr-o masura care ar fi fost absolut inimaginabila cu doar treizeci de ani in urma. Chiar si casatoriile intre caste devin tot mai numeroase.

1.7. Locuri de munca rezervate

Circa opt la suta dintre locurile din parlamentele nationale si statale sunt rezervate pentru candidatii provenind din castele inferioare si din triburi. Jumatate dintre locurile de munca guvernamentale sunt acum rezervate pentru trei clase dezavantajate - dalitii, adivasii si "alte caste dezavantajate", cum ar fi casta yadav - care impreuna se ridica la circa patru sute de milioane de oameni. Aceste locuri de munca rezervate nu se atribuie prin concurs, ci sunt atribuite pur si simplu de liderii castelor sau sunt vandute celui care plateste mai mult.

Sistemul de rezervari a avut incet, dar sigur, un vizibil impact asupra modului in care cei circa 200 de milioane de daliti interactioneaza cu restul societatii indiene. Treptat celelalte caste au inceput s se obisnuiasca sa aiba contacte cu "cei de neatins" in viata de zi cu zi, iar multi daliti au profitat de oportunitatea de a avea un loc de munca mai bun.

2. ISLAMUL

Fundamentalistii hindusi sustin cu indarjire ca islamul este o religie straina implantata pe taramul indian si ca nu are ce cauta in India. Dar islamul a ajuns in India aproape in acelasi timp in care crestinismul a sosit in Britania, iar musulmanii si hindusii au trait unii alaturi de ceilalti pentru mai bine de o mie de ani. Musulmanii din India sunt la fel de indieni ca si hindusii. Vorbesc aceeasi limba, mananca in cea mai mare parte aceeasi mancare, urmaresc aceleasi posturi de televiziune si locuiesc deopotriva in aceleasi orase si sate.

Musulmanii sunt o minoritate, dar o minoritate substantiala. In India traiesc 120 de milioane de musulmani - mai multi decat in oricare alta tara cu exceptia Indoneziei, mai multi chiar decat in Pakistan.

2.1. Devenirea islamului

Islamul isi are inceputul la Mecca, in secolul al saptelea al erei noastre, atunci cand un tanar comerciant de mirodenii, pe numele sau Mahomed, a inceput sa isi faca ganduri despre consecintele dorintei de imbogatire. Retragandu-se intr-o pestera de pe muntele Hira, in afara orasului, pentru a medita, Mahomed a avut o viziune puternica, care i-a relevat vrerea absoluta a lui Dumnezeu, pe care a scris-o apoi in Coran. Coborand de pe munte, Mahomed a inceput sa predice mesajul sau de a renunta la fuga dupa profit si de a-l accepta pe Alah, singurul Dumnezeu. Mesajul lui Mahomed s-a raspandit extrem de repede printre saracii si napastuitii lumii arabe si, in douazeci de ani, islamul nu era doar o religie importanta, dar si o armata cuceritoare, care s-a intins in tot Orientul Mijlociu, Africa de Nord si India cu o forta uimitoare.

Foarte devreme in istoria sa, islamul s-a divizat printr-o schisma majora. Mahomed a murit in anul 632, nelasand nici un mostenitor - si in curand, musulmanii s-au dezbinat in incercarea de a stabili liderul religiei (calif) - elita araba sau ginerele lui Mahomed, Ali. Ali s-a retras din disputa pentru un timp, elita araba alegand din sanul ei un calif. Dar cand califul a inceput sa se bucure tot mai tare de fructele cuceririlor, resentimentul celor saraci a explodat si, ca urmare, Ali a ajuns sa fie din nou calif. Cinci ani mai tarziu el a fost ucis, iae elita araba a repus stapanire pe institutia califatului, proclamand ca ea conduce intreaga lume musulmana.

De atunci porneste sciziunea ireconciliabila intre sustinatorii califatului arab, sunnitii, pe de o parte, care se considera adevaratii credinciosi ce duc mai departe crezul lui Mahomed, si, pe de alta, sustinatorii lui Ali, siitii, Shia Ali (fratii lui Ali), care ii resping pe toti califii ca fiind niste uzurpatori ai mostenirii profetului.

Astazi sunnitii au o majoritate substantiala. Din cele145 de milioane de musulmani din India, circa 20 de milioane sunt siiti, iar aproape toti ceilalti sunt sunniti, desi multi sunniti urmeaza calea mistica a sufismului, mai curand decat traditia sinnita mai zeloasa a arabilor. In India, siitii si sunnitii nu se urasc atat de mult cum o fac in Irak.

2.2. Islamul ajunge in India

Cum a ajuns islamul in India este un lucru extrem de dezbatut. Nationalistii hindusi sustin ca a venit pe un val de cuceriri. Armatele musulmane au sosit in India si au facut convertiti printr-un jihad sistematic. Nu exista indoiala ca au avut loc multe raiduri singeroase si violente intreprinse de musulmani, precum cel al lui Mahmud din Ghazni, care a bantuit India de Nord, jefuind templele. Turci musulmani au invadat India in secolul al doisprezecelea si s-au intronat ca sultani la Delhi. Alti istorici atrag insa atentia asupra faptului ca islamul a facut multi convertiti in India pe cale pasnica inaintea acestor raiduri, caci constructorii de corabii musulmani se asezasera pe coasta sudica in secolul al saptelea. Ceea ce spun istoricii conteaza atat pentru acei hindusi care considera ca islamul este o intruziune agresiva, cat si pentru cei care cred ca este o parte integranta, veche si genuina, a tesaturii religioase a Indiei.

3. SIKHII

Sikhismul este religia cea mai recenta din India. Ea a aparut in secolul al saisprezecelea cu primul guru dintr-o serie de zece, Guru Nanak (1469-1539), care a combinat elemente din hinduism si islam, pentru a crea o religie care, asemenea budismului, se centreaza pe meditatie, mai curand decat pe ritual. Nanak predica, asemeni hindusilor, ca urmandu-si dharma lor, credinciosii se pot elibera de ciclul nesfarsitelor reincarnari si astfel sa ajunga la moksha, uniunea cu Dumnezeu. Insa Nanak nu era de parere ca trebuie sa se astepte pana la o viata de apoi pentru a realiza moksha si ascensiunea pe scara castelor. Acest lucru este realizabil in aceasta viata, de oricare femeie sau barbat, oricarei caste ar apartine. Nu este de mirare, ca pentru multi hindusi din zona inferioara a societatii, sikhismul a venit cu o promisiune care le oferea un dram de speranta mai apropiata.

Sub imparatii moguli insa,sikhii au fost adesea persecutati, iar in 1699, Gobind Singh, al zecelea guru, i-a unit intr-o comunitate armata pe care a numita Khalsa, a carei tel era acela de a lupta impotriva opresiunii, de a crede intr-un singur Dumnezeu si de a apara credinta lor cu otelul armelor. In loc sa poarte nume de casta, barbatii urmau sa fie numiti Singh (leu) si sa poarte un turban, iar femeile urmau sa poarte numele de Kaur (leoaica).

Traditia lor martiala si pretentia unora dintre sikhi, adesea dublata de campanii violente, pentru instaurarea unui stat sikh independent in Punjab, care sa se numeasca Khalistan, i-a facut sa fie considerati periculosi. Lucrurile au luat amploare in anii 1980, atunci cand un tanar lider sikh, Sant Jarnail Singh Bhindranwale a lansat o campanie terorista pentru un Khalistan independent. Problema a fost ca si-a stabilit cartierul central in cel mai sfant locas sikh, marele Templu de Aur din Amritsar. Cand armata indiana a luat cu asalt templul in iunie 1984, s-au pierdut multe vieti, iar templul a fost serios avariat. Bhindranwale a fost omorat in timpul atacului, fiind imediat declarat martir. Patru luni mai tarziu, indira Gandhi a fost ucisa de doi dintre bodyguarzii ei sikh pe cand se plimba dimineata in gradina sa din Delhi. Au urmat violente impotriva shikhilor, la care multi politicieni din partida guvernamentala nu numai ca au inchis ochii, dar le-au si incurajat in mod explicit. A durat mai mult de doua decenii pentru ca ranile sa se inchida. Acum, cu un prim ministru sikh in persoana lui Manmohan Singh, se pare ca ce a fost mai rau ar fi trecut.

4. BUDISMUL

Budismul este una dintre putinele religii antice ale lumii, care a pornit de la o figura atestata istoric si care a trait in India in secolul al saselea i.Hr. Dupa moartea sa, in jurul anului 483 i.Hr., Buddha a fost ars, iar cenusa sa a fost impartita in opt stupe (monumente funerare). In anii 1960, un tanar arheolog indian a descoperit unul dintre aceste monumente, in care se afla un minuscul recipient din aur, plin cu cenusa. O inscriptie atesta identitatea: " acestea sunt relicvele lui Dashabala [Buddha]".

Nu exista asadar nici un dubiu privind faptul ca acest lider religios fundamental indian a existat in realitate. Buddha, ceea ce inseamna "Cel luminat", a fost un print indian care se numea Siddartha Guatama si care traia in Lumbini, in apropiere de granita cu actualul Nepal. Intreaga sa viata a stat in India si indienii au fost cei care i-au raspandit ideile in China si in restul Asiei, unde este astazi mult mai venerat decat in India.

In mod bizar, organizatiile care promoveaza mandria hindusa trateaza aceasta religie esential indiana ca fiind un implant venit din exterior. Doar doua comunitati din India practica astazi budismul, dalitii si tibetanii aflati in exil, preponderent in Himachal Pradesh, inde locuieste, de altfel, Dalai Lama.

"Nimeni nu este un paria prin nastere, nimeni nu este un brahman prin nastere", a spus Buddha.

4.1. Calea celor opt pasi spre iluminare

Legenda spune ca Buddha a pornit pe calea iluminarii cand avea 29 de ani si un fiu care ajunsese loa 13 ani. Conducatorul carului sau l-a scos atunci pe Buddha pe poarta palatului pentru prima data si, in drum, Buddha a vazut un batran foarte bolnav si un les. Incremenit de cele vazute, si-a dat seama ca trebuie sa paraseasca palatul si sa incerce sa inteleaga care este cauza unor atat de mari suferinte. Dupa ce a calatorit prin India timp de sase ani, negasind un raspuns, in ciuda faptului ca l-a ascultat pe fiecare intelept pe care l-a putut intalni, s-a asezat sub un copac bodhi in Bodhgaya (Bihar) si a inceput sa mediteze indelung. In timpul acestei meditatii a avut loc iluminarea sa, prin care a inteles ca toate fiintele sunt legate intre ele intr-un lant al cauzei si efectului - si ca problemele apar cand consideram ca nu ne leaga nimic de restul lumii, ceea ce ne face incapabili sa ne ducem viata in armonie. Urmatorii 45 de ani, pana cand a murit, Buddha si-a petrecut timpul invatandu-i pe ceilalti ceea ce descoperise - dar, mai ales, faptul ca toata nefericirea se datoreaza dorintei, care poate fi eliminata, daca urmezi cei opt pasi ai caii sale:

Corecta intelegere (sa vezi lumea asa cum este ea intr-adevar)

Bune intentii (bunatate si intelegere)

Dreapta vorbire (sa te feresti de minciuna si de barfa)

Dreapta actiune (sa nu faci rau fiintelor, sa nu furi, sa nu ai relatii sexuale nepotrivite, sa te abtii de la alcool si de la droguri)

Dreptul trai (sa iti castigi viata intr-un fel cinstit, fara sa faci altora rau)

Dreptul efort (sa stii ce poti sa faci folosind doar atat efort de cat este nevoie)

Dreapta atentie (sa fii alert la ceea ce se intampla in jurul tau si in tine)

Dreapta concentrare (sa-ti folosesti mintea deplin pentru a medita si in tot ceea ce faci).

Daca urmezi aceasta cale corect, credea Buddha, vei atinge o stare de iluminare si de nesfarsita bucurie, numita nirvana.

Este demn de mentionat faptul ca budismul poate sa fi aparut ca o miscare de protest impotriva ortodoxismelor hinduse, dar hindusii, in modul lor maleabil, pur si simplu si l-au asumat pe Buddha ca pe unul de al lor, ca pe o incarnare a lui Vishnu. Chiar daca Asoka, cel mai mare conducator al vechii Indii, a devenit budist, religia aceasta nu a reusit niciodata sa prinda radacini in India in aceeasi masura ca hinduismul, avand mult mai mult succes in alte tari. Budismul a atins apogeul in secolul al cincilea d.Hr., dar apoi a scazut ca importanta, lasand in urma doar un numar de monumente superbe, care vorbesc despre maretia sa din trecut.

BIBLIOGRAFIE

1. John Farndon, India - ascensiunea unei noi superputeri mondiale, ed. Litera International,2008