Familia ca definitie generala. Dezbateri despre familie.

Familia ca definitie generala. Dezbateri despre familie.

Familia este considerata ca fiind forma primara de organizare a indivizilor umani. Aceasta este considerata elementul natural si fundamental al societatii. Giddens (Giddens, Anthony 2000 - Sociologie, Bucuresti, Editura BICC ALL) defineste familia ca "un grup de persoane legate direct prin relatii de rudenie, ai carei adulti isi asuma responsabilitatea pentru cresterea copiilor". El intelege legaturile de rudenie ca fiind relatii intre indivizi, relatii stabilite, de exemplu, fie prin casatorie, fie prin descendenta, si intemeiaza legaturi de sange, cum ar fi: mama, tata, copii, bunici, etc.

H. Locke² defineste, deasemenea, familia ca fiind "o unitate de interactiuni si intercomunicari personale, cuprinzand rolurile sociale de sot si sotie, mama si tata, fiica si fiu, frate si sora". A. Berge³ defineste familia ca fiind "un soi de personalitate colectiva a carei armonie generala influenteaza armonia fiecareia dintre parti". V.T.Liciu⁴ considera ca familia este "o grupare sociala, bazata pe casatorie sau inrudire, care poseda o anumita structura organizata, istoriceste determinata". Fred Mahler⁵ argumenteaza ca familia este "un grup social, realizat prin casatorie, cuprinzand oameni care traiesc impreuna, cu o gospodarie casnica comuna, sunt legati prin anumite relatii natural-biologice, psihologice, morale si juridice, si care raspund unul pentru altul, in fata societatii". Avand continuitate din timpuri stravechi, familia este considerata ca fiind rezultatul unei aliante intre doua persoane de sex opus, cu un anumit grad de legitimitate, alianta care a avut ca scop, sau ca rezultat, procreerea, si, de aici perpetuarea prin noi nascuti a unei parti care intra in componenta comunitatii din care face parte.

Dupa cum putem vedea, familiei i s-au atribuit mai multe definiri, in urma unor cercetari si incercari, familia fiind definita in functie de modul si nivelul de organizare sociala, de tipul de conceptie, paradigma sau teoria pe care o reprezinta cercetatorul, scopul si interesul activitatii intreprinse.

Familia mai poate fi definita, dupa Goodman⁶ ca "institutie fundamentala in toate societatile". El sustine ca, intrucat suntem atat de cufundati in ea, avem tendinta de a nu intelege pe deplin importanta acesteia. Nu devenim intru totul constienti de familie decat atunci cand este amenintata existenta ei. Acesta este cazul din zilele noastre, cand utilitatea familiei ca o institutie sociala cheie este pusa sub semnul indoielii, si abunda preziceri infricosatoare despre decesul ei.

Plecand de la aceste definitii, se pot contura urmatoarele caracteristici ale familiei:

a) existenta unui numar anumit de persoane;

b) reunirea lor este urmarea actului casatoriei;

c) intre membrii grupului familial exista un ansamblu de drepturi si obligatii garantate juridic;

d) relatii interpersonale, de ordin biologic, psihologic si moral, dintre membrii;

e) climatul sau atmosfera psihosociala;

f) ansamblul de norme si reguli privind conduita membrilor grupului familial;

g) organizare structurala, cu o anumita distributie a rolurilor si sarcinilor familiale;

h) indeplinirea unor functii in raport cu societatea.

In definirea familiei nu putem neglija perspectiva juridica, care ne propune o definitie specifica: "familia este un grup de persoane intre care exista drepturi si obligatii cu originea in acte juridice: casatoria, infierea, rudenia, sau in alte situatii asimilate relatiilor de familie, tutore, plasament familial, etc"⁷.

Familia poate fi definita ca grupul de persoane unite prin casatorie, filiatie sau rudenie, care se caracterizeaza prin viata economica comuna, prin comuniune de interese, aspiratii, de sentimente, etc. Este o "forma de comunitate umana alcatuita din cel putin doi indivizi uniti prin legaturi de casatorie si/sau paterne, realizand mai mult sau mai putin, latura biologica si/ sau cea psihosociala"⁸.

Indiferent ce definitie abordam, trebuie sa acceptam un punct de inceput in recunoasterea familiei ca grup legitim in societate si ca forma institutionala fundamentala a evolutiei societatii.

Deoarece traim intr-o lume care este intr-o continua schimbare, observam ca aceasta intampina mari dificultati in devenirea ei. Astazi, putem intelege ceea ce se petrece in viata noastra familiala doar daca stim cate ceva despre cum a fost familia de-a lungul istoriei. Schimbarile au constat in trecerea de la formele premoderne la cele moderne de viata de familie. Forma premoderna a familiei este cea de tip extins, in care familia era formata din sot, sotie, copiii acestora, bunici.

Alta forma a familiei o constituie cea de tip nuclear (sub forma primitiva), care cultiva relatii puternice in interiorul comunitatii, inclusiv cu alte rude. Aceasta structura familiala nu era clar separata de comunitate. In aceasta familie, oamenii nu cautau si nu traiau intimitatea emotionala pe care o asociem astazi cu viata de familie. Sexul in cadrul casatoriei nu era privit ca o sursa de placere, ci ca o necesitate, in vederea procrearii. Aceasta forma primitiva de familie nucleara nu permitea libertatea individuala de alegere in casatorie, si in alte aspecte ale vietii de familie, ci erau subordonate intereselor parintilor, ale altor rude sau ale comunitatii.

Acestei forme de familie nucleara i-a urmat o forma de tranzitie, care a determinat formarea familiei nucleare ca forma distincta, aparte de alte legaturi de rudenie si de comunitatea locala. S-a pus, deodata, accentul pe importanta dragostei parintesti si maritale, desi se manifesta, totodata, o crestere a puterii autoritatii din partea tatilor.

Urmatoarea forma de manifestare a familiei este cea moderna, cea cu care suntem obisnuiti astazi. Aceasta familie este un grup in care functioneaza legaturi emotionale puternice, care se bucura de un grad sporit de intimitate si se preocupa de cresterea copiilor. Individualismul afectiv este sporit in familia moderna, are loc formarea legaturilor maritale pe baza selectiei personale, condusa de atractia personala si sexuala, sau de dragostea romantica. Se valorifica aspectele sexuale ale dragostei in interiorul casatoriei, in locul relatiei extramaritale. Astazi, casatoria incepe din dragoste, continua cu cresterea copiilor si se termina cu problemele referitoare la proprietate, punct in care dragostea este absenta sau doar o amintire indepartata, pe cand in familia premoderna casatoria incepea, in general, cu un aranjament in privinta proprietatii, continua cu cresterea copiilor si se termina cu dragostea.

Dupa cum vedem si simtim, institutia familiei s-a modificat o data cu schimbarile survenite in toate domeniile realitatii sociale, si continua sa evolueze spre noi tendinte, care, mai demult, erau de neconceput. Variatiile experientei de familie in timpul diferitelor etape de viata sunt evidente: de exemplu, un individ se poate casatori si divorta, ca apoi sa se recasatoreasca, altcineva poate proveni dintr-o familie cu un singur parinte, se poate casatori de mai multe ori si poate avea copii din fiecare mariaj⁹.   De asemenea, legaturile dintre parinti si bunici, au devenit, probabil, mai slabe decat inainte, ca dealtfel, si legaturile intergenerationale dintr-o familie.

Modernitatea a avut un impact direct asupra traditionalitatii, stilul de viata traditional fiind abandonat aproape sub toate aspectele sale. Indivizii au inceput sa experimenteze stiluri de viata alternative, mai ales ca valorile familiei au inregistrat schimbari radicale, prabusindu-se continuu, diminuand, prin aceasta, importanta si atasamentul fata de institutia familiei. Cu toate ca multi specialisti vedeau familia ca fiind impenetrabila si indestructibila, baza unei stabilitati intr-o lume guvernata de haos, aceasta s-a adaptat cu usurinta schimbarii: "modernitatea ameninta sa-l inchida pe om, in cele din urma, in singuratatea propriei sale inimi"¹⁰.

"Familia este pe cale de disparitie" sunt de parere avocatii ce se ocupa de valorile familiale, observand schimbarile din ultimele decenii, adica o atitudine mai liberala, mai deschisa fata de sexualitate, o rata a divorturilor exploziva, o cautare generala a fericirii personale si o crestere a ratei recasatoririlor in dauna vechilor conceptii despre datoria fata de familie.Ca urmare, trebuie sa recastigam sensul moral al vietii de familie, cu toate ca o intoarcere la familia traditionala nu este posibila, pentru ca schimbarile sociale care au transformat formele mai vechi de familie sunt ireversibile.

Cu toate ca rata divorturilor s-a echilibrat dupa o crestere brusca, aceasta nu se prognozeaza a fi in scadere. Pe baza tendintelor din trecut putem banui ca aproximativ 60% din casatoriile contractate in prezent s-ar putea termina cu un divort in urmatorii 10 ani¹¹. Dar divortul nu mai este privit ca o rezultanta a nefericirii, intrucat acesta poate genera noi posibilitati de satisfactie si implinire personala.

Marea diversitate de forme de familie existenta astazi trebuie privita cu bucurie, intrucat ne elibereaza de limitarile si suferintele trecutului. Barbatii si femeile pot ramane necasatoriti daca doresc, fara sa trebuiasca sa infrunte dezaprobarea societatii ce deriva, candva, din a fii celibatar, sau, si mai rau, fata batrana. Cuplurile care traiesc impreuna nu mai sunt respinse socialmente de prietenii lor mai "responsabili", casatoriti.

Deci, casatoria a incetat sa mai fie conditia obligatorie pentru o experienta sexuala normala: pentru ambele sexe, ea nu mai constituie baza activitatii economice. Cu siguranta ca varietatea formelor de relatii sexuale si sociale va inflori si mai mult. Familia ramane o institutie bine determinata, dar care trece prin framantari si presiuni majore.