APARATUL CARDIO-VASCULAR

APARATUL CARDIO-VASCULAR

Inima si vasele de sange formeaza aparatul cardio-vascular.

Inima

Inima se gaseste asezata in cutia toracica, in partea inferioara a mediastinului anterior.

Prin fata ei posterioara, inima vine in raport cu fata superioara a diafragmului, iar prin fata anterioara, vine in raport cu peretele toracic si cu plamanii. Ea are o greutate de 250-300g si o capacitate de aproximativ 500 ml.

Configuratia externa a inimii. Inima prezinta: o fata anterioara, o fata posterioara, doua margini, un varf si o baza.

Fata anterioara (sternocostala) este indreptata spre coaste si stern. Pe aceasta fata exista doua santuri: santul longitudinal anterior sau santul interventricular anterior, si santul atrioventricular sau santul coronar.

Fata inferioara mai este denumita si fata diafragmatica, pentru ca este indreptata spre diafragm. Pe aceasta fata sunt, de asemenea, doua santuri: santul longitudinal inferior sau santul interventricular inferior si un al doilea sant, care se gaseste in continuarea santului coronar si poarta acelasi nume. Pe partea superioara, deasupra santului coronar, se gaseste orificiul venei cave inferioare.

Marginile inimii sunt : una dreapta si alta stanga.

Varful inimii este asezat in jumatatea stanga a inimii si este indreptat in jos, inainte si spre stanga.

Baza inimii este acoperita, aproape in intregime, de vasele mari care pornesc sau se termina in inima: aorta, artera pulmonara, vena cava inferioara.

Configuratia interna a inimii. Inima are o structura tetracamerala, fiind formata din doua atrii situate superior si doua ventricule situate inferior. Atriile si ventriculele sunt separate intre ele prin septul atrio-ventricular. Singura comunicare fiziologica este intre atriul si ventriculul de aceeasi parte prin orificiul atrio-ventricular.

In atriul stang, se deschid venele pulmonare (aduc sange oxigenat de la plamani). Atriul stang comunica cu ventriculul stang prin orificiul atrio-ventricular stang. Orificiul atrio-ventricular stang este prevazut cu valva mitrala sau bicuspida.

In atriul drept, se deschid venele cave superioara si inferioara (aduc sange venos din partea superioara si inferioara a corpului). Atriul drept comunica cu ventriculul drept prin orificiul atrio-ventricular drept. Orificiul atrio-ventricular drept este prevazut cu valva tricuspida.

Varfurile valvelor sunt legate de muschii papilari ai orificiilor atrio-ventriculare prin cordajele tendinoase. Prin contractia muschilor papilari, orificiile sunt inchise, iar comunicarea dintre atriu si ventricul intrerupta.

Cele doua atrii sunt despartite prin septul interatrial.

Din ventriculul drept, pleaca trunchiul arterei pulmonare. La locul de origine a acestuia, exista orificiul arterei pulmonare, prevazut cu valva pulmonara, care inchide ventriculul drept, impiedicand astfel intoarcerea coloanei de sange in timpul diastolei in ventriculul drept. Valva pulmonara este prevazuta cu trei valvule sigmoide (semilunare). Trunchiul arterei pulmonare conduce sangele neoxigenat la plamani pentru a fi oxigenat.

Din ventriculul stang pleaca artera aorta. La locul de origine a acesteia exista orificiul aortei, prevazut cu valva aortica, care inchide ventriculul stang, impiedicand astfel intoarcerea sangelui, in timpul diastolei, in ventriculul stang. Valva aortica este prevazuta cu trei valvule sigmoide (semilunare). Aorta conduce sangele oxigenat in tot organismul.

Cele doua ventricule sunt separate prin septul interventricular.

Structura inimii. Inima prezinta in structura sa trei componente: endocardul, miocardul si epicardul.

Endocardul. Inveleste toate cavitatile inimii si se continua cu endoteliul arterelor si venelor.

Miocardul. Este constituit din tesut muscular cardiac.

La nivelul atriilor, musculatura este mai subtire si dispusa circular. La nivelul ventriculilor, musculatura este dispusa in trei straturi cu orientare oblic spiralata. Din fasciculele musculare se desprind muschii papilari.

Tesutul nodal (miocardul embrionar sau sistemul de conducere al inimii) este reprezentat de:

Nodulul sino-atrial (nodulul Keith-Flack). Este situat in peretele atriului drept intre orificiul de varsare al venei cave superioare si al venei cave inferioare.

Nodulul atrio-ventricular (nodulul Aschoff-Tawara). Situat in peretele atriului drept, in portiunea inferioara a septului inter-atrial, in vecinatatea valvei tricuspide.

Fasciculul atrio-ventricular (His). Pleaca din nodulul atrio-ventricular, coboara in portiunea membranoasa a septului interventricular si se imparte in doua ramuri: dreapta (merge la ventriculul drept) si stanga (merge la ventriculul stang).

Reteaua Purkinje. Continua fasciculul atrio-ventricular la nivelul peretelui ventricular.

Epicardul. Reprezinta foita viscerala a pericardului seros.

Pericardul. Pericardul este un sac fibro-seros care contine inima si radacinile vaselor mari. Este format din:

Pericardul fibros situat la periferie.

Pericardul seros. Este format din doua foite, parietala la exterior si viscerala la interior. Intre ele se formeaza un spatiu virtual, ce contine o cantitate mica de lichid, care le usureaza alunecarea.

Vascularizatia inimii. Irigarea inimii cu sange este asigurata, ca pentru oricare alt organ, prin artere si vene.

Venele inimii sunt reprezentate de venele coronare si de venele cardiace accesorii.

Inervatia inimii. Inima are o inervatie intrinseca si o inervatie extrinseca. Inervatia intrinseca a inimii este realizata de formatiuni nervoase proprii, reprezentate prin doua plexuri:

Unul care se afla in apropierea nodulului Keith-Flack si cuprinde mai multi ganglioni nervosi.

Altul care se afla in vecinatatea nodulului Aschoff-Tawara, la baza ventriculelor, si cuprinde un singur ganglion nervos.

Inervatia extrinseca a inimii este realizata de fibre vegetative - simpatice si parasimpatice. Aceste fibre formeaza, in jurul inimii, plexul cardiac, care este alcatuit din fibre simpatice, provenite de la nervii cardiaci (superior, mijlociu, inferior) si din fibre parasimpatice, provenite de la nervul vag.

Proprietatile fiziologice ale miocardului:

Automatismul (functia cronotropa) este proprietatea miocardului de a genera ritmic impulsuri. Frecventa normala a excitatiilor ritmice cardiace in repaus este in medie 72-75 batai pe minut si este determinata de excitatii care pornesc de la nodulul sino-atrial.

Conductibilitatea (functia domotropa). Conductibilitatea miocardului asigura raspandirea excitatiei in intreaga masa a acestuia. De la nodulul sino-atrial, excitatia se raspandeste in atrii determinand contractia (sistola atriala) cu o viteza de 1m/sec. Excitatia atriala este captata apoi de nodulul atrio-ventricular. In nodulul atrio-ventricular, excitatia se propaga mult mai incet, 0,05m/sec., fapt ce asigura contractia asincrona a atriilor si ventriculelor. Din nodulul atrio-ventricular, excitatia se propaga, prin fasciculul atrio-ventricular His, la cele doua ramuri ale acestuia, de unde este transmis in toata masa musculara ventriculara prin reteaua Purkinje.

Contractilitatea (functia inotropa). Unda de depolarizare determina unda de contractie in miocard.

Tonicitatea (functia tonotropa). Este starea de semicontractie a muschiului cardiac, care se mentine si in diastola.

Excitabilitatea sau functia batmotropa. Miocardul, ca toti muschii, este excitabil datorita modului diferit in care se dispun sarcinile electrice de o parte si de alta a membranei in timp de repaus si in timpul potentialului de actiune.

Ciclul cardiac (Revolutia cardiaca). Fazele activitatii inimii constau din contractii (sistole), prin care se realizeaza evacuarea cavitatii, si relaxari (diastole), in timpul carora are loc umplerea cavitatilor.

Un ciclu cardiac este format dintr-o sistola si o diastola. El dureaza 0,8 sec., atunci cand inima bate intr-un ritm de 75 batai/min.

In diastola atriala, atriile se umplu cu sange, iar valvele atrio-ventriculare sunt inchise. Treptat, presiunea atriala creste, iar valvele atrio-ventriculare se deschid, cei doi ventriculi umplandu-se cu sange, in proportie de 70%. In acest moment, survine sistola atriala, care va pompa in ventriculi si restul de 30% sange existent in atrii. Apoi, musculatura atriilor se relaxeaza, incepand diastola atriala.

Valvele atrio-ventriculare se inchid, ventriculii se contracta, iar presiunea ventriculara crescanda deschide valvele sigmoide aortice si ale arterei pulmonare, sangele fiind eliminat cu forta in aorta si artera pulmonara. Apoi, valvele semilunare ale aortei si arterei pulmonare se inchid, iar ventriculii devin camere inchise. Musculatura ventriculilor se relaxeaza, incepand diastola ventriculara. Ciclul se reia.

Manifestarile activitatii cardiace:

Manifestari acustice. Exista doua zgomote cardiace principale. Primul, zgomotul sistolic, este produs de inchiderea valvelor bi si tricuspide atrio-ventriculare. Zgomotul doi, zgomotul diastolic, este produs de inchiderea valvelor aortice si pulmonare.

Manifestari mecanice:

Pulsul arterial - fiecare contractie cardiaca ventriculara este urmata de expulzia sangelui in aorta si genereaza o unda de presiune care se propaga de-a lungul aortei si ramurilor sale, numita puls. Frecventa pulsului este aceeasi cu a inimii. De obicei, perceperea pulsului se realizeaza la nivelul arterei radiale.

Socul apexian - se percepe in spatiul V intercostal stang, pe linia medioclaviculara, acolo unde varful inimii vine in contact cu peretele toracic.

Manifestari electrice. Inregistrarea modificarilor de potential electric, care insotesc activitatea miocardului, se numeste electrocardiograma. EKG-ul consta din unde dispuse deasupra sau dedesubtul liniei izoelectrice, segmente si intervale. Unda P corespunde activarii atriale. Complexul QRS corespunde activarii ventriculare. Unda T corespunde repolarizarii ventriculare. Intervalul PR prezinta modul in care excitatia progreseaza de la nodulul sino-atrial la ramurile fasciculului His. Intervalul QRST se suprapune sistolei electrice ventriculare.

Debitul cardiac. Reprezinta cantitatea de sange expulzata in sistemul arterial odata cu fiecare sistola. In conditii de repaus, debitul cardiac variaza intre 4-6 litri/min., iar in conditii de efort poate creste pana la 30 litri/min., in special prin cresterea frecventei cardiace.

Reglarea activitatii inimii. Activitatea inimii este influentata de sistemul nervos vegetativ, dar nu este determinata de acesta.

Fibrele parasimpatice, provenite din nervul vag, au actiune inhibitoare asupra inimii: bradicardie, scaderea fortei de contractie a miocardului, scaderea excitabilitatii, intarzierea conducerii impulsului in nodulul atrio-ventricular.

Fibrele simpatice, provenite din simpaticul cervical, accelereaza activitatea inimii, realizand tahicardie, cresterea fortei de contractie si a excitabilitatii miocardului, scurtarea conducerii impulsului in nodulul atrio-ventricular.

Sistemul circulator

Sistemul arterial. Arterele sunt vasele prin care sangele circula de la inima la reteaua capilara din organe si tesuturi. Din punct de vedere al structurii microscopice, arterele se impart in doua categorii: arterele de tip elastic, cu rol propulsor lent si continuu, si artere de tip muscular, cu rol propulsor rapid si discontinuu.

Sistemul aortic. Aorta pleaca din ventriculul stang si are trei portiuni: ascendenta, arcul aortic si descendenta.

Aorta descendenta are doua portiuni:

Toracala pana la diafragm.

Abdominala pana la locul de bifurcare.

Ramurile aortei ascendente sunt arterele coronare: dreapta si stanga.

Arcul aortic are 3 ramuri: trunchiul arterial brahio-cefalic (se imparte in artera carotida comuna dreapta si artera subclavie dreapta), artera carotida comuna stanga si artera subclavie stanga.

Artera carotida externa asigura vascularizatia glandei tiroide, laringelui, musculaturii limbii, buzelor, faringelui, musculaturii cefei, tegumentului fetei, gatului, capului si durei mater.

Artera carotida interna asigura vascularizatia ochiului, glandei lacrimale, portiunii anterioare si laterale a encefalului.

Artera subclavie dreapta si stanga vascularizeaza centura scapulara, extremitatea superioara a toracelui, partial gatul si capul, esofagul, traheea, muschii trapez si muschii coloanei cervicale.

Artera suclavie se continua cu artera axilara. Aceasta vascularizeaza musculatura toracelui, glanda mamara, muschii scapulei, muschiul deltoid si articulatia scapulo-humerala.

Artera axilara se continua cu artera brahiala. Aceasta vascularizeaza muschii si oasele membrului superior. Artera brahiala se intinde pana la plica cotului unde se bifurca in artera radiala si artera ulnara. Acestea genereaza arcadele palmare profunde si superficiale care vascularizeaza oasele si muschii palmei.

Aorta descendenta are o portiune toracala si o portiune abdominala. Portiunea toracala are ramuri viscerale (vascularizeaza mediastinul, bronhiile, pericardul, esofagul) si ramuri parietale (care vascularizeaza spatiile intercostale, muschii spatelui, maduva spinarii si meningele). Portiunea abdominala are ramuri viscerale (pentru stomac, ficat, splina, intestinul subtire, colon, rinichi, glanda suprarenala, testicul sau ovar) si ramuri parietale (pentru diafragm, muschii spatelui si muschii abdomenului). Ajunsa la nivelul vertebrei lobara 4, aorta descendenta se bifurca generand arterele iliace comune dreapta si stanga. La nivelul articulatiei sacro-iliace, artera iliaca comuna se bifurca generand artera iliaca interna si artera iliaca externa. Artera iliaca interna are ramuri viscerale (pentru vezica urinara, organele genitale interne masculine sau feminine, rect, organele genitale externe, muschii perineului) si ramuri parietale (pentru muschii abdominali profunzi, muschii adductori ai coapsei si muschii fesieri). Artera iliaca externa se continua cu artera femurala care vascularizeaza tesutul subcutanat al abdomenului inferior, scrotul sau labiile, ganglionii inghinali, articulatia coxo-femurala, muschii coapsei si articulatia genunchiului. Las nivelul regiunii poplitee, artera femurala se continua cu artera poplitee, care vascularizeaza prin ramurile sale regiunea gambei si piciorului.

Artera pulmonara. Isi are originea in ventriculul drept si transporta sange neoxigenat de la inima la plamani in vederea oxigenarii. Aretra pulmonara are doua ramuri: artera pulmonara stanga si artera pulmonara dreapta. Acestea patrund in plamanul corespunzator prin pediculul pulmonar.

Capilarele. Odata parcurse arterele mari si mici, sangele ajunge intr-o retea vasculara cu calibru foarte mic (vasele capilare) raspandita in tot organismul.

Venele. Venele sunt vase prin care sangele se intoarce de la tesuturi la inima.

Venele marii circulatii colecteaza sangele venos din intreg oragnismul si, in final, converg in doua trunchiuri colectoare mari (vena cava superioara si vena cava inferioara), care se deschid in atriul drept.

Venele micii circulatii colecteaza sangele oxigenat de la nivelul plamanului si il aduc la nivelul atriului stang. Ele sunt in numar de patru, cate doua pentru fiecare plaman.

Circulatia sangelui in artere - tensiunea arteriala. Sangele este impins din ventricule in artere cu o anumita forta si exercita o apasare asupra peretelui acestora. Rezistenta pe care o opun peretii arterelor mari, arteriolelor si capilarelor la aceasta apasare si elasticitatea peretilor arterelor mari fac ca sangele sa se gaseasca in interiorul vaselor sanguine sub o anumita presiune; aceasta poarta denumirea de presiune sau tensiune arteriala.

Presiunea arteriala variaza, fiind maxima in timpul sistolei, cand se numeste presiune sistolica si minima in timpul diastolei, cand se numeste presiune diastolica.

Cauzele presiunii arteriale. Presiunea arteriala se datoreaza urmatorilor factori :

Forta de contractie a muschiului ventricular.

Rezistenta pe care o intimpina sangele la inaintare prin vase.

Volumul de sange trimis in aorta de fiecare sistola ventriculara.

Viscozitatea sangelui.

Elasticitatea peretilor vaselor.

Circulatia sangelui in vene - factori favorizanti ai intoarcerii venoase:

Aspiratia toracica. Este produsa de presiunea negativa intratoracica.

Excursiile diafragmului. In inspiratie, diafragmul exercita o presiune asupra viscerelor abdominale care se transmite si venelor.

Tonusul si contractiile muschilor extremitatilor inferioare.

Aspiratia atriala.

Forta gravitationala - pentru venele aflate deasupra cordului.

Marea si mica circulatie. In atriul stang, exista sange oxigenat. Acesta trece prin orificiul atrio-ventricular stang si ajunge in ventriculul stang. De aici, sangele este pompat in artera aorta, care il conduce in intregul organism. Sangele venos, rezultat in urma metabolismului tuturor tesuturilor organismului, este adus in atriul drept prin vena cava superioara si vena cava inferioara. Se inchide, astfel, marea circulatie.

In atriul drept se gaseste sange neoxigenat care trece prin orificiul atrio-ventricular drept in ventriculul drept. De aici, sangele este pompat in trunchiul arterei pulmonare care, prin cele doua artere pulmonare (dreapta si stanga), il conduce spre cei doi plamani. In urma schimburilor gazoase care au loc la acest nivel, sangele se reoxigeneaza si este adus inapoi la cord (in atriul stang) prin venele pulmonare. Se inchide, astfel, mica circulatie.

Sistemul limfatic Sistemul limfatic este alcatuit din capilare limfatice, trunchiuri colectoare limfatice si ganglioni limfatici. Prin aceste vase circula un lichid numit limfa, care provine din plasma interstitiala, ce reprezinta o parte din plasma sanguina trecuta prin peretele endotelial al capilarelor in tesuturi.

Limfa. Limfa este un lichid transparent, usor galbui, care contine globule albe si in special limfocite. Cantitatea de limfa aflata in circulatie, timp de 24 de ore, este de aproximativ 1500 ml.

Ganglionii limfatici. Ganglionii limfatici sunt niste organe mici, cu diametrul de 2 cm, situate pe traiectul vaselor limfatice.

Structura anatomica. Ganglionul are la exterior o capsula, iar la interior un parenchim. Capsula prezinta niste despartituri, care patrund in interiorul parenchimului, alcatuind trabeculele, care impart ganglionul in loji. Parenchimul se compune dintr-o regiune periferica (corticala) si o regiune centrala (medulara). In ganglionul limfatic, se fabrica limfocite, anticorpi si fermenti, fiind un organ de aparare, in care se opresc substantele straine patrunse in organism (pulberi, carbune); tot el constituie o bariera fundamentala in lupta contra infectiilor. Astfel se explica tumefactiile ganglionilor in procesele inflamatoare ale regiunilor din care primesc limfa; acestea sunt adenopatiile inflamatoare (marirea de volum a ganglionilor, prin reactie inflamatoare). In ganglionul limfatic se opresc celulele canceroase plecate din focarul neoplazic, producand adenopatii metastatice.

Ganglionul are un hil, prin care intra vasele aferente, iar pe circumferinta sa se observa iesirea vaselor eferente.

Principalele trunchiuri limfatice. Capilarele limfatice, care se gasesc in toate organele corpului conflueaza si formeaza vasele limfatice aferente ale diferitelor grupe ganglionare. Vasele eferente ale ganglionilor din acelasi grup de ganglioni conflueaza si formeaza vase limfatice mai mari, care se unesc cu alte vase similare si formeaza trunchiuri limfatice, care colecteaza limfa dintr-o regiune a corpului

Cele mai importante trunchiuri limfatice sunt:

• Trunchiul traheal (jugular).
• Trunchiul subclavicular.
• Trunchiul bronhomediastinal.

• Trunchiul lombar.
• Trunchiul intestinal.

Canalul toracic.

Alte organe in legatura cu aparatul cardio-vascular - Splina

Asezare. Splina este situata in loja splenica, inapoia stomacului si deasupra unghiului stang al colonului (unghiul splenic).

Studiu descriptiv. Splina are 3 fete (diafragmatica, gastrica, renala), 3 margini (antero-superioara, posterioara, intermediara) si 2 poli (superior si inferior).

Structura anatomica. Splina are la exterior o capsula fibro-elastica, iar in interior un parenchim. De la capsula pornesc in interior septuri conjunctive, numite trabecule, care alcatuiesc o retea in ale carei ochiuri se afla parenchimul. Parenchimul este format din tesut limfoid (pulpa alba) si hematii (pulpa rosie).

Vascularizatie. Vascularizatia splinei este data de artera splenica. Sangele venos se intoarce prin vena splenica.

Limfaticele. Limfa splinei se varsa in ganglionii pancreatico-splenici.

Inervatie. Inervatia provine din plexul vegetativ celiac.

Rolul splinei:

• Organ hematopoietic.
• Distrugerea eritrocitelor si trombocitelor ajunse la limita functionarii.
• Rezervor de eritrocite.
• Producerea de anticorpi.
• Fagocitarea microbilor care au patruns in organism.