INTERLEUKINE PROINFLAMATORII

INTERLEUKINE PROINFLAMATORII

Interleukinele (IL) sunt produse si eliberate de macrofage activate aflate in focarul inflamator.

IL 1β si TNF au si efecte comune ceea ce duce la stimularea aderarii leucocitelor la endoteliile locale:

E stimulata expresia pe suprafata celulelor endoteliale a receptorilor de adeziune de catre selectina P, E si ICAM

Creste foarte mult expresia contraliganzilor pentru receptorii de adeziune endoteliala, oligozaharidul Lewis (pt selectina E), ligandul granular pentru selectina P si LFA 1.

Stimularea proprietatilor procoagulante ale endoteliilor locale, ceea ce duce la scaderea expresiei pe membranele celulelor endoteliale a trombomodulinei printr-o sinteza scazuta si prin internalizarea rapida a trombomodulinei=> incapacitatea celulelor endoteliale de a activa proteina C si S care au efecte anticoagulante, rezultand o stare de hipercoagulabilitate, mai ales pe cale intrinseca

Creste expresia factorului vW pe suprafata lumenala a celulelor endoteliale. Factorul vW e multimerizat cel putin mediu si poate sa stimuleze aderarea plachetara . Celulele endoteliale devin producatoare de PAF, eliberat local, ceea ce duce la stimularea aderarii plachetare la endoteliile intacte si sunt si intens activate si incep sa agrege intre ele pe endotelii intacte.

Mai exista si o stare de hipercoagulabilitate constituita de microtrombi fibrinoplachetari care se constituie in contact cu celulele endoteliale locale normale morfologic. Acest efect e foarte mult exagerat de eventuala alterare a celulelor endoteliale sub actiunea enzimelor si radicalilor liberi de O2 si N=> se realizeaza obstructia completa a vaselor locale si se creeaza bariere prin care se realizeaza localizarea focarului , impiedicandu-se in final eventuala diseminare a bacterilor din focarul inflamator.=> bariera fibrinoleucocitara. Prin sistarea locala a circulatiei poate aparea necroza.

Ambele (IL 1 beta si TNF) au un efect piretogen prin stimularea centrilor hipotalamici ai termoreglarii cu urmatoarele efecte: daca efectul e crescut apare deshidratarea iar daca creste temperatura se stimuleaza o clasa de proteine (proteine de soc caloric HSP)

IL 1 beta: mentine gradul de vasodilatatie locala pt ca IL 1 stimuleaza producerea de celule endoteliale, a cox => creste PGI2 cu efect vasodilatator local

TNF stimuleaza aparitia citotoxixitatii a microfagelor si macrofagelor stimuland sinteza de radicali liberi de O2 si N. Stimuleaza degranularea micro si macrofagelor.

Interleukina 8: Se gaseste in mastocite si macrofage. Sunt chemoleukine cu GM foarte mica.

Atat IL1 cat si TNF stimuleaza aderarea leucocitara la endoteliile locale. Activitatea intensa a leucocitelor care trec prin diapedeza din vase in tesuturi stimuleaza chemochinezia, degranularea mastocitara si producerea de radicali liberi de O2.

Efecte:

Asanarea focarului inflamator, daca e creat de bacterii

Exagerarea leziunii tisulare => importanta protectiei antienzime   prin care se realizeaza scaderea leziunii locale induse ca urmare a deversarii in focar a unor cantitati crescute de enzime lizozomale. Se realizeaza sub actiunea unor inhibitori enzimatici din calea serpinelor 9inhibitori ale proteazelor serinice) care sunt: α1 antitripsina, α1 antichemotripsina, α2 macroglobulina, α2 antiplasmina. Aceste proteine sunt produse si eliberate de ficat ca urmare a stimularii hepatocitelor sub actiunea IL 6, produsa si eliberata la randul ei de macrofagele din focarul inflamator.

α1 antitripsina: este alcatuita din 3 lanturi unite prin punti disulfurice . La lantul γ(gamma) , la nivelul capatului COO terminal prezinta mai multe situsuri ce sunt substrat de actiune pt diverse proteaze => aceste enzime actioneaza specific pe aceste situsuri pe care le cliveaza ce duce la aparitia unor modificari conformationale de ansamblu a α1 antitripsinei .

Cele 3 lanturi prezinta afinitate f crescuta pt enzime ceea ce inseamna ca se fixeaza definitiv de enzime, ea nemaiputand sa revina in stare libera , iar complexul este indepartat prin pinocitoza de catre macrofage.

α2 macroglobulina: e o proteina formata dintr-un singur lant cu GM mare si care prezinta diferite secvente ce sunt substrat de actiune pt diferite proteaze. Are loc fixarea enzimatica si eliberarea capatului COO , restul se infasoara de jur imprejurul enzimei ce ramane captiva α2 macroglobulinei.