Aplicarea si adaptarea clinica a protezelor totale

APLICAREA SI ADAPTAREA CLINICA A PROTEZELOR TOTALE

Finalizarea tehnica a protezelor totale mobile duce la aplicarea si adaptarea lor in cavitatea orala si reprezinta un inceput in restabilirea etapizata a functiilor SDM, in adaptarea pacientului la proteze, a protezelor la functiile SDM si a tesuturilor morfologice la noua situatie locala oro-faciala. Pentru acesta se urmareste:

- controlul protezelor finite.

- adaptarea mecanica a protezelor in cavitatea orala.

- controlul si adaptarea relatiilor mandibulo-craniene si mandibulo-maxilare.

- adaptarea functionala.

- adaptarea biologica.

- adaptarea psihica a pacientului.

- readaptarea protezelor totale.

- dispensarizarea pacientului.

1. Controlul extraoral al protezelor finite

Verificarea protezelor finite se face dupa igienizarea lor in cabinetul stomatologic prin spalare obisnuita. Se controleaza realizarea obiectivelor de la verificarea machetelor in ceara: controlul extraoral si intraoral al machetelor in ceara, validarea rezultatului final de catre pacient, respectarea datelor transmise laboratorului pentru obtinerea optima si individualizata a protezelor finite.

Se controleaza executia tehnica a arcadelor artificiale si a bazelor protezelor legate de:

- verificarea procesului de polimerizare si prelucrare a pieselor protetice: bule de aer, surplusuri de material, urme de gips sau plumb, daca proteza a fost bine prelucrata si lustruita pe fata externa.

- verificarea corectitudinii plasarii zonelor de despovarare si a mijloacelor suplimentare de mentinere.

- se inspecteaza si se palpeaza:

- suprafetele mucosale. Se indeparteaza cu pietre cu granulatie fina sau freze adecvate, numai limitat, muchiile, asperitatile care pot provoca dureri sau leziuni, chiar daca ele corespund reliefului campului protetic.

- suprafata externa. Se urmareste modelajul extern al protezei corespunzator elementelor anatomice invecinate, modelajul reproducerii rugilor palatine, a papilei bunoide, a grosimii uniforme, a surplusurilor sau a minusurilor de acrilat, prelucrarea si lustruirea in luciu ,,de oglinda" a suprafetei externe. Orice retusare executata pe suprafata externa a acrilatului impune lustruirea perfecta a protezei.

- marginile protezei sa fie rotunjite corespunzator si sa aiba o grosime uniforma.

- se verifica daca in urma proceselor tehnologice de ambalare, polimerizare si dezambalare au avut loc fisuri, fracturi, deformari sau migrari ale dintilor de pe arcada.

Unele greseli majore legate de procesul tehnologic risca sa duca la refacerea protezelor de la prima faza clinica.

Protezele totale vor fi tinute pana la aplicarea lor in cavitatea orala intr-un vas cu apa, pentru a se dizolva eventualele urme de monomer si a se pastra umiditatea de imbibitie.

2. Adaptarea mecanica a protezelor totale in cavitatea orala

Inainte de a se aplica protezele in cavitatea orala ele vor fi igienizate in fata pacientului pentru ca el sa cunoasca modul de intretinere si i se vor explica manoperele clinice care se vor executa in aceasta sedinta si in ce consta colaborarea lui viitoare.

Se introduce mai intai proteza inferioara care pare a fi mai usor acceptata pentru ca are un volum mai mic si nu produce reflexul de voma. Se urmareste:

- daca in anumite portiuni ale mucoasei campului protetic se declanseaza dureri provocate unele reliefuri sau asperitati neinlaturate de la baza sau marginea proteze. Ele sunt localizate de pacient, insemnate cu creionul chimic pe mucoasa si in locurile corespunzatoare de pe proteza se fac retusurile necesare. Finisarea si lustruirea suprafetelor abordate este obligatorie.

- se verifica stabilitatea protezei pe campul protetic prin presiuni digitale alternative pe fetele ocluzale ale dintilor laterali. In acest caz pot apare dureri in zone nedecelate sau basculari transversale determinate de montarea dintilor laterali in afara crestelor edentate, de zone de rezilienta mucoasa exagerata, sau atrofii exagerate ale osului alveolar.

- proteza inferioara in pozitia de repaus mandibular si repaus a limbii nu trebuie sa se ridice de pe campul protetic. Mobilizarea protezei este posibila daca marginile protezei sunt lungi, prea groase si nu ocolesc formatiunile mobile periferice.

- se aplica testele lui Herbst.

- se aplica testele de succiune prin presiunea vestibulo-linguala pe fata vestibulara a incisivilor inferiori pentru controlul inchiderii in zona linguala centrala; presiune linguo-vestibulara pe fata orala a incisivilor inferiori pentru controlul inchiderii distale; tractiunea in sens vertical pentru a se aprecia succiunea totala.

Se aplica apoi proteza mobila superioara si se urmaresc aceleasi obiective:

- aparitia durerilor datorita asperitatilor de pe suprafetele mucosale sau marginile protezei.

- aparitia senzatiei de voma la pacientii protezati pentru prima data indica o limita relativa si nu exacta a liniei Ah. Senzatia se inlatura prin respiratie ampla nazala si coborarea voluntara a umerilor. Ea va disparea prin exercitii de respiratie sau in timpul adaptarii psihice (senzatia de voma are si o componenta psihica).

- controlul stabilitatii prin presiuni digitale pe fata ocluzala a premolarilor si molarilor superiori. Un torus maxilar nedespovarat corect determina bascularea protezei fata de aceasta zona.

- controlul mentinerii protezei superioare se face prin deschiderea usoara a gurii la inceput, apoi brusc. Desprinderea ei de pe campul protetic se datoreaza lipsei de adeziune totala intre suprafetele de contact, a marginilor prea lungi, neocolirea corecta a formatiunilor ligamentare din jur, actiunii ligamentului pterogomandibular.

- se aplica testele lui Herbst.

- se aplica testele de verificare a succiunii: presiune palato-vestibulara pe fetele palatinale ale incisivilor superiori pentru zona distala; tractiune marginala vestibulara din aproape in aproape cu indexul pentru inchiderea marginala vestibulara.

- daca exista retentivitati marcante care nu au fost inlaturate preprotetic, cum ar fi tuberozitatile retentive, care impiedeca aplicarea corecta a protezei pe campul protetic, se pot reduce marginile la acest nivel pana la limita de covexitate maxima a tuberozitatilor, sau se creiaza o fanta in baza protezei ce lasa libera tuberozitatea respectiva, iar marginea protezei de la nivelul fundului de sac actioneaza ca un croset circular acrilic.

- poate exista si o instabilitate a protezelor datorita unei neconcordari musculare reflexe si in acest caz se recurge la un tratament kinetoterapic.

Esecuri in adaptarea mecanica a edentatului total purtator de proteze este legata de neadaptarea statica si dinamica a lor. Rolul important este detinut de: valoarea retentivitatilor anatomice, adeziunii, succiunii, corectitudinea amprentelor, a montarii dintilor, a corectei prelucrari tehnice a protezelor de catre laborator.

3. Controlul si adaptarea relatiilor mandibulo-craniene si mandibulo-maxilare

Controlul relatiilor mandibulo-craniene sau mandibulo-maxilare trebuie sa fie deosebit de exigent inca din prima sedinta clinica.

Se verifica ca protezele in relatia de postura, verificare prin metodele cunoscute, elementele extraorale a unei dimensiuni verticale de postura sa fie optime.

Se verifica relatia centrica prin semnele clinice cunoscute.

Inaintea oricarei verificari si echilibrari ocluzale vom porni de la tipul de ocluzie artificiala realizat prin montarea dintilor artificiali.

Se verifica pentru o montare normala Gysi:

- coincidenta IM cu RC obtinuta prin contactul cuspid foseta ce realizeaza point centric. Se face proba spatulei. Se verifica apoi contactele interdentare cu hartia de articulatie. Rolul IM este de a stabiliza protezele pe campul protetic, de a dispersa uniform presiunile pentru straturile subiacente, de a reface adeziunea si succiunea prin reaplicarea protezelor pe campul protetic. Pot exista urmatoarele situatii care impiedeca realizarea IM, obtinandu-se un contact prematur si astfel proteza deviaza:

- sagital, rectiliniu spre anterior 1 mm. Slefuirea contactului se face dupa regula MUDL, Mesial Upper, Distal Lower, adica din versantele meziale superioare si versantele cuspidiene distale inferioare.

- daca contactul prematur este pe parte dreapta activa si devierea protezei se face pe partea stanga inactiva, se vor slefui versantele LUBL, Lingual Upper, Bucal Lower, adica versantii mezio-palatinali superiori si disto-vestibulari inferiori.

- daca contactul prematur este pe partea activa si devierea mandibulei se face de aceeasi parte, se aplica regula BULL, Buccal Upper, Lingual Lower, adica versantii mezio-vestibulari superiori si disto-linguali inferiori.

- se indica miscarile test de propulsie si lateralitate. Ca reguli generale:

- se aplica teoria ocluziei bilateral echilibrate.

- cuspizii activi sunt cuspizii palatinali superiori si cuspizii vestibulari inferiori care nu se slefuiesc. Exceptie face slefuirea lui numai atunci cand in miscarea de lateralitate el va jena contactul bicuspidian al partii opuse.

- cuspizii inactivi cu valoare secundara sunt cuspizii vestibulari superiori si cuspizii linguali inferiori.

- in miscarile de lateralitate corectarile se vor face in detrimentul cuspizilor inactivi.

- echilibrarea ocluzala nu se limiteaza in prima sedinta, ci se va perfecta si in sedintele urmatoare.

Lejoyeux indica echilibrarea ocluziei dinamice in doi timpi:

- in prima sedinta se desfiinteaza contactele incisivo-canine.

- in sedinta a doua dupa trei zile se echilibreaza ocluzia in IM, propulsie si lateralitate dupa regulile ocluziei bilateral echilibrate.

Pentru tehnica de montare Sears se aplica aceleasi reguli.

Esecuri la adaptarea purtatorului de proteze totale la echilibrarea mandibulo-craniana se datoreaza:

- gradului de supraocluzie frontala care trebuie sa fie in concordanta cu miscarile de propulsie si lateralitate conform teoriei ocluziei bilateral echilibrate. Aceasta se verifica prin inspectie si proba spatulei.

- realizarea curbelor de ocluzie in functie de tipul de masticatie:

- la tipul de masticatie tocator ocluzia frontala poate fi cap la cap, iar curbele transversale si sagitale de ocluzie pot lipsi. Daca montarea in zona frontala s-a realizat cu o usoara supraocluzie frontala, curba sagitala va fi realizata iar curba transversala de ocluzie poate lipsi.

- la tipul de masticatie frecator ocluzia in zona frontala poate fi cap la cap, este necesara realizarea curbei transversale de ocluzie, iar curba sagitala poate lipsi.

- tipului de sistem nervos al pacientului: echilibrat sau labil. Pacientii cu sistem nervos labil, excitabili si nestapaniti, vor prezenta miscari mandibulare necontrolate in timpul fonatiei, realizand parafunctii, care provoaca bascularea protezelor totale.

4. Adaptarea functionala

Verificarea estetica

Verificarea functiei estetice consta in urmarirea obiectivelor obtinute de la proba machetei de ceara subordonate realizarii armoniei dento-somato-faciale: dimensiunea verticala a etajului inferior, refacerea armoniei faciale, plenitudinea obrajilor si a buzelor. Se poate interveni pentru modificari limitate ale unghiurilor incizale, de rotunjire sau ascutire a lor, de reducere usoara din convexitatea versantului vestibular al protezei care proemina buza superioara.

Aspectul initial de plenitudine a obrajilor si a buzelor dupa aplicarea protezelor totale apare datorita unui infiltrat celular provocat de absenta dintilor, infiltrat care va disparea dupa cateva zile si pentru care un masaj usor favorizeaza resorbtia progresiva.

Esecuri in adaptarea esteticii se datoresc nerespectarii principiilor estetice in realizarea protezelor totale legate de: sex, varsta, tipul sistemului nervos, conditia sociala, profesiune.

Controlul fonetic

Verificarea fonatiei se va realiza intr-o faza finala pentru ca limba trebuie sa se familiarizeze si sa se adapteze noii conditii, fiind organul destul de ,,curios" ce va explora imediat regiunile retroincisive, bolta palatina, pozitia marginilor libere. Corectarile care pot fi facute protezelor totale sunt reduse pentru ca adaptarea la functia fonetica se realizeaza repede prin exercitii fonetice, care sunt usor supravegheate de pacient, cu voce tare sau prin silabe. Obligator se verifica in aceasta sedinta clinica, prin teste fonetice, dimensiunea verticala de postura. Modificarile bruste de volum si forma a tubului fonetic prin aplicarea protezelor mobile produc noi conditii de articulare fonetica a limbii. Adaptarea fonetica se realizeaza in cateva zile pentru ca functia fonetica este o actiune stereotipica si se desfasoara simetric. Pentru o buna adaptare fonetica este necesar ca grosimea protezelor sa fie cat mai mica, dintii artificii sa fie montati corect, treimea anterioara a palatului sa aiba modelate rugile palatine si papila bunoida, regiunea retroincisiva maxilara si mandibulara sa fie modelate corespunzator si nu in exces.

Esecuri in adaptarea fonetica sunt date de:

- o dimensiune verticala gresita.

- forma, dimensiunea si montarea dintilor in zona frontala gresita.

- placa palatinala prea scurta sau prea lunga.

Deglutitia

Deglutitia se obtine fara dificultate dupa retusurile din zona distala superioara si nisa retromolara.

Functia masticatorie

Adaptarea la functia masticatorie se realizeaza in timp si sub controlul medicului curant.

Esecuri in adaptarea la functia masticatorie sunt intalnite in caz de:

- nerespectarea stereotipului dinamic individual de masticatie.

- activitatea muschilor mobilizatori ai mandibulei, ai muschilor limbii si ai muschilor oro-faciali sa fie in concordanta cu relieful ocluzal, planul de ocluzie, dimensiunea verticala si relatiile mandibulo- craniene.

- vechimea mare a edentatiei pana la momentul protezarii.

5. Adaptarea biologica

Adaptarea biologica reprezinta modul in care cavitatea orala precum si intregul organism accepta protezele totale. Ea se intinde pe o perioada mai lunga de timp. Durerile care apar la aplicarea lor in cavitatea orala, senzatia de volum, de voma, trebuie cunoscute de pacient inainte de aplicarea protezelor si ca aceste senzatii se vor diminua treptat. Poate apare uneori hipersalivatia reflexa la corpul strain sau chiar fenomene alergice locale mucosale sau generale, destul de periculoase.

Instruirea pacientului se face pentru modul de igienizare a protezelor ori de cate ori este nevoie, de insertie si dezinsertie a lor de pe campul protetic, de purtare permanenta si doar cu pauzele de igienizare. Folosirea masajului gingival cu periile moi sau prin dusuri orale in scopul imbunatatirii keratinizarii si circulatiei periferice trebuie sa fie o preocupare permanenta a pacientului.

Esecuri in adaptarea biologica a pacientului este data de reactivitatea individuala a organismului care reactioneaza diferit la:

- raportul dintre amploarea aspectului clinic al eroziunilor si ulceratiilor date de actiunea mecanica a marginilor protezei si intensitatea redusa a durerilor semnalate de pacient.

- presiunile exercitate de proteze asupra campului protetic care comprima neuniform portiuni ale fibromucoasei si osului alveolar si fata de care suportul biologic reactioneaza prin dureri, tulburari circulatorii, hiperemii, ulceratii si chiar atrofia osului.

- volumul pieselor protetice introduse pe campul protetic. Edentatia totala produce relaxarea tesuturilor din cavitatea orala si periorala, apare o hipotonicitate direct proportionala cu vechimea edentatiei. Tesuturile din jur cauta sa ocupe spatiul lasat liber in urma edentatie de arcadele alveolo-dentare si totodata se realizeaza un infiltrat celular excesiv la nivelul obrajilor. Introducerea protezelor totale in cavitatea orala produce senzatia de corp strain, de volum mare, inconfort, care va dispare o data cu purtarea permanenta a protezelor totale. Ele care vor dirija in diferite directii tesuturile din jur. Tonicitatea tesuturilor se va reface in aceste noi conditii morfofunctionale si tesuturile se vor repozitiona in timp.

6. Adaptarea psihica a pacientului

Cunoasterea particularitatilor psihice ale pacientului edentat total de catre medic incepe o data cu examenul clinic si se perfecteaza de-a lungul manoperelor, pana in faza finala, cand reactia lui psihica poate fi neasteptata. Astfel pentru bolnavii in varsta, cu psihic labil, emotivi, acceptarea protezelor se face cu greutate, ei avand permanent sentimente de neincredere si nereusita. Uneori pot apare stari de spirit contradictorii, de dorinta rapida de protezare si totodata de respingere finala a lor. Acesti pacienti sunt foarte pretentiosi, cerand de multe ori corectii importante fizionomice sau de stabilitate care nu se incadreaza posibilitatilor protezelor totale mobile.

Pacientii care prezinta un fond psihic patologic, aplicarea protezelor mobile poate duce la aparitia simptoamelor de anxietate, depresie psihica si preocupare exagerata pentru aspectul lor exterior.

Daca pacientul nu este pregatit psihic, aplicarea protezelor totale in cavitatea orala va fi un esec si de aceea va trebui amanata intr-o alta sedinta clinica.

Esecuri in adaptarea psihica la protezele totale pot fi determinate de:

- lipsa de incredere si comunicare dintre medic si pacient.

- prag de sensibilitate dureroasa foarte ridicat pe un fond psihic alterat si conservator.

- experiente stomatologice negative in istoricul pacientului.

- pretentii nerealiste sau absurde fata de tratamentul prin proteze mobile.

- dorinta particulara de esec.

Problemele de educatie sanitara sunt in finalul acestei sedinte clinice foarte importante si sunt legate de:

- insertia si dezinsertia protezelor de pe campul protetic.

- modul de igienizare a protezelor.

- readaptarea functionala masticatorie si fonetica. Pentru o buna adaptare la masticatie si refacerea senzatiilor gustative se recomanda mancaruri si bauturi calde si aromate, introducerea fragmentelor alimentare mici, la inceput de consistenta redusa, fara a fi sectionate cu dintii frontali, iar miscarile de masticatie vor fi predominent verticale. Mesele vor fi reduse ca volum, dar mai dese, masticatia mai lenta si completa pentru o buna digestie.

- purtarea permanenta a protezelor, folosirea lor, tolerarea eventualelor dureri si prezentarea la tratament dupa 24-48 de ore.

7. Readaptarea protezelor totale

Dupa 24-48 de ore pacientul se prezinta medicului stomatolog pentru a continua tratamentul protetic. Se verifica:

- durerile date de eroziunile marginale localizate la nivelul frenurilor sau a bridelor laterale. La acest nivel se retuseaza marginile dupa metodele cunoscute fara a aduce prejudicii succiunii protezelor. La nivelul arcadei inferioare zonele care pot da frecvent ulceratii, cel mai putin tolerate, apar in zona centrala linguala si a frenului, cu dureri la miscarile limbii. In zonele laterale sublinguale compresiunea marginilor protezei poate determina o herniere a glandelor salivare sublinguale si chiar o tasare a canalului Wharton. Retusarea va rezolva aceste modificari. In zonele retromolare fascicolele musculare de aici interfereaza cu marginea posterioara a protezei inferioare si produce eroziuni care impiedeca bolnavul sa inghita saliva iar durerile iradiaza violent spre amigdale simuland o angina. La nivelul liniei oblice interne ca de altfel la nivelul marginilor protezei, retusurile vor avea in vedere pe cat posibil grosimea marginilor la nivelul eroziunilor marginale.

Suprafata mucosala poate fi ulcerata datorita unor rugozitati sau bule neobservate in prima sedinta clinica de aplicare a protezelor totale. La maxilar leziunile apar frecvent paratuberozitar sau retrotuberozitar daca tuberozitatile sunt proeminente si retentive. Uneori apar la nivelul suturii palatine sau a torusului.

- mentinerea si stabilitatea poate fi imbunatatita prin reducerea marginilor protezei care au determinat eroziunile marginale.

- relatiile ocluzale statice si dinamice. Cu hartia de articulatie se verifica IM si RC si apoi se aplica miscarile test, echilibrand ocluzia dupa regulile cunoscute.

- eroziunile bazale determinate de reactiile alergice, leziuni mai rare care implica un tratament complex.

Dupa purtarea protezelor totale 24-48 de ore, pacientul isi va expune o serie de doleante care vor fi cu atat mai numeroase cu cat pacientul este mai pretentios cu persoana sa si mai documentat socio-profesional. Astfel:

- zonele sau punctele dureroase vor fi rezolvate in prima faza.

- senzatia de voma poate fi data de instabilitatea excesiva a protezelor care vin dinamic in contact cu zonele reflexogene din valul palatin sau treimea posterioara a limbii. Localizarea incorecta a limitei posterioare a protezei superioare in zona Ah, fie prea anterior fie prea posterior, stimuleaza reflexul de voma. Grosimea marginii distale a bazei protezei superioare care interfereaza cu 1/3 posterioare a limbii poate provoca acest reflex. Reflexul de voma poate apare daca dimensiunea verticala a etajului inferior este subevaluata si in acest caz in momentul deglutitiei se realizeaza un contact intim intre baza protezei superioare si fata dorsala posteriora a limbii.

- senzatia de arsura si uscare a gurii, poate fi difuza sau localizata si apare mai ales la nivelul boltii palatine sau pe fata interna a buzei superioare. Cauzele locale sunt date de insuficienta despovarare a mucoaselor sensibile sau lipsa echilibrarii ocluzale corecte. Pot exista si cauze generale date de tulburarile psihice, senilitate, diabet, menopauza, avitaminoza complexului B.

- pierderea senzatiei gustului se datoreaza unui volum prea mare a protezelor la un pacient care completeaza o stare labila psihica.

- hipersalivatia apare ca reflex la durerile date de eroziunile locale si  a volumului protezelor, dar ea va dispare treptat.

- muscarea obrajilor se datoreaza inclinarii prea vestibular a molarilor superiori ai caror cuspizi vestibulari trebuie rotunjiti. La aceasta se adauga si fenomenul de diapneuzie sau a infiltratiei celulare excesive a obrajilor, fenomen care se va diminua si disparea dupa purtarea protezelor.

- corectarea esteticii poate fi realizata prin idividualizari disfizionomice.

Aceasta sedinta clinica se incheie cu perfectarea educatiei sanitare legate de:

- igiena stricta a protezelor, a cavitatii orale, perierea si masarea suprafetelor de sprijin, periere a fetei dorsale a limbii. Se vor spala protezele cu o perie dura cu apa si sapun. Folosirea pastei de dinti nu este indicata pentru igienizarea protezelor datorita eficientei mici de spalare. Se va insista igienizarea in zonele declive ale protezei sau pe unele suprafete nelustruite unde foarte usor pe o matrice organica formata din resturile alimentare neindepartate prin spalare, se va forma tartrul, va fi un depozit de microorganisme, coloranti alimentari, saruri calcice, fosfati si carbonati de origine salivara. In aceste conditii se incearca dizolvarea partii anorganice a tartrului, dezinfectarea lor si apoi solubilizarea matricei organice. Acesta se realizeaza cu substante medicamentoase numai pentru aceasta destinatie care contin enzime, acizi diluati, hipocloriti alcalini, peroxizi alcalini. Cele mai cunoscute sunt: Corega Tabs, Polident, Deterdent.

- se recomanda ca mai intai pacientul sa invete sa vorbeasca, sa rada, sa-si perfecteze mimica, sa bea cu protezele si numai dupa aceea sa inceapa masticatia cu alimente moi dar nu lipicioase.

- obtinerea unei masticatii care sa satisfaca pacientul apare dupa cateva luni de zile, fiind necesare miscarile predominent verticale si un nou stereotip de masticatie pe care trebuie sa-l insusiasca si sa-l perfecteze.

- pentru masticatie nu se vor mai folosi incisivii, trebuie sa invete sa muste la nivelul premolarilor si molarilor.

- protezele sunt casabile si se fractureaza usor la socuri sau  scapate in contact cu solul.

- fenomenele de resorbtie si atrofie osoasa, fenomenele de imbatranire loco-regionala, vor altera tesuturile si suportul protezelor totale. De aceea dispensarizarea pacientului este obligatorie pentru verificarea suprafetelor de sprijin, integritatea dimensiunii verticale, ameliorarea echilibrului ocluzal, reparatii sau captusiri posibile. 

8. Dispensarizarea pacientului

Tratamentul edentatului total dupa aplicarea protezelor totale se va continua prin dispensarizarea primara si secundara.

Dispensarizarea primara

Pacientul este chemat la 5-7 zile pentru verificarea vindecarii eroziunilor mecanice (leziunilor de decubit), de retusare a protezelor in cazul aparitiei altora noi, de verificarea adaptarii mecanice, a relatiilor ocluzale, a adaptarii functionale, biologice si psihice. Pot apare fenomene alergice, chimico-toxice sau microbiene, care se vor trata profilactic si curativ local si general.

Dispensarizarea secundara

Dispensarizarea secundara dureaza permanent, pe toata durata purtarii protezelor totale, incepand cu prima luna si apoi din sase in sase luni.

Se va urmarii permanent adaptarea functionala si psihica, se va colabora permanent cu pacientul pentru imbunatatirea integrarii protezelor totale. In aceasta perioada pot apare alterari chimice sau mecanice caracterizate prin fisuri in baza protezei, modificari de culoare si structura, abraziuni dentare, instabilitatea protezelor pe campul protetic.

Fenomenele de atrofie si resorbtie osoasa continua intr-un ritm diferit care pot scadea randamentul functional al protezelor. Importante sunt tratamentele profilactice de intretinere a SDM prin igiena lui corecta si tratamentul de imbunatatire a circulatiei si troficitatii locale a fibromucoasei si a osului alveolar.