Afectiuni ale conjunctivei

Afectiuni ale conjunctivei

Apar izolat sau in interdependenta cu bolile pleoapelor si cu cele ale polului anterior al globului ocular. Afectiunile conjunctivei neglijate, agravate ori extinse la elementele globului ocular - mai ales la cornee - duc la scaderea vederii.

Bolile conjunctivei, importante din punctul de vedere al acuitatii vizuale, sunt congenitale si dobandite. Cele congenitale se trateaza chirurgical.

Bolile dobandite ale conjunctivei sunt: inflamatorii, degenerative, traumatice si tumorale. Bolile dobandite ale conjunctivei pot evolua acut, subacut sau cronic. Unele dintre ele au o evolutie recidivanta.

A. Afectiunile conjunctivale inflamatorii mai importante din punctul de vedere al deficitului vizual sunt:

Conjunctivitele catarale acute. Gravitatea acestora rezida in faptul ca, de regula, sunt "cheratoconjunctivite", mai ales virale, cu evolutie lunga, de durata.

Conjunctivita flictenulara este o afectiune inflamatorie ce poate imbraca forme grave si care prezinta potential patogen de alterare a acuitatii vizuale. Este cunoscuta si sub numele de: eczematoasa, scrofuloasa, impetiginoasa.

Conjunctivita flictenulara (mai frecvent cheratoconjunctivita flictenulara) se caracterizeaza prin proeminente conjunctive ce apar in pusee pe conjunctiva bulbara, deseori la limb si care se ulcereaza. Termenul de "flictena" intrat in uzul curent este impropriu, deoarece nu este vorba de o "flictena", ci de un infiltrat limfocitar. Infiltratele limfocitare apar frecvent si pe cornee, soldandu-se cu opacitate sau cu ulceratii corneene "flictenulare". in cazul in care sunt mari, ele pot perfora, avand consecinte optice nefaste. Evoluand in pusee, netratata, determina in mod constant opacitati (macule corneene sau leucoame) care, sumate, duc la scaderea acuitatii vizuale. In cazurile severe, la copii genereaza ambliopie.

Pemfingusul conjunctival apare in cadrul eruptiilor dermice buloase. Se manifesta rar prin bule conjunctivale, mai frecvent prin ulceratii ale conjunctivei, localizate mai des in fundul de sac inferior, urmate de bride cicatriciale. Paralel evolueaza cu opacitati si neovase corneene. Puseele repetate se soldeaza cu simblefaron total, cornee opaca, glob ocular blocat (ochi de statuie).

Conjunctivita lemnoasa este foarte grava, dar, din fericire, este rara. Este o afectuine conjunctivala virala. Apare mai des la copii de sex feminin, debutand brutal cu febra, catar rinofaringian, falsa membrana groasa pe conjunctiva tarsala superioara. Pleoapa este indurata ("lemnoasa"). Este bilaterala, ducand la afectarea corneei si perforatia globului ocular in cateva zile.

In cadrul conjunctivitelor inflamatorii, ca forme particulare - pe langa conjunctivita "lemnoasa" - se descriu: conjunctivita foliculara acuta cu adenopatie, conjunctivitele pseudomembranoase (difterica, pneumococica, streptococica), conjunctivitele alergice, precum si conjunctivitele cronice.

Dintre conjunctivitele nodulare cronice amintim trahomul, boala frecventa in trecut in numeroase tari, iar azi in acelea in care standardul economic este foarte scazut si nu sunt luate masuri igienico-sanitare riguroase. Trahomul (conjunctivita granuloasa) este o boala infectioasa, contagioasa, constand in aparitia si dezvoltarea unei conjunctivite granuloase, constant bilaterala, cu evolutie lenta - in patru stadii (Mac-Callan):

a) Trahom la debut - foliculi izolati, fenomene congestive usoare.

b) Trahom in perioada de stare - falsa ptoza, foliculii conjunctivali sunt numerosi, diseminati; apare panusul. Panusul este o propagare a procesului patologic de la conjunctiva la cornee, fiind principala cauza a scaderii acuitatii vizuale, care depaseste adesea limita de 1/3. Dupa densitatea infiltratiei corneene si a vascularizatiei sale se distinge: "panus tenuis", "vasculosum" si "crassus".

c) Trahom pe cale de cicatrizare: foliculi rari, cicatrici conjunctivale, panus.

d) Trahom cicatrical - opacitati corneene si complicatii cicatriciale ale conjunctivei si glandelor lacrimale: entropion, trihiaza, xeroza.

Diagnosticul de trahom se stabileste dupa aspectul clinic si conditiile epidemologice. in tarile cu epidemii de trahom functioneaza dispensare fixe si dispensare mobile specializate in tratamentul trahomului. Datorita gravitatii bolii, exista numeroase organizatii internationale de combatere si profilaxie a trahomului, precum si comitete de experti in cadrul O.M.S.

B. Afectiunile degenerative ale conjunctivei importante pentru scaderea acuitatii vizuale sunt:

Xeroza conjunctivala - care apare la copiii subnutriti (distrofici), la subiectii cu trahom, pemfigus, arsuri etc. Se datoreaza unor policarente ale unor principii nutritivi (proteine, vitamine, enzime etc.). Simptome: senzatia de jena oculara, arsuri, intepaturi sub pleoape, senzatie de corpi straini, fotofobie. in cazurile grave apar dureri oculare, opacifierea corneei si scaderea accentuata a acuitatii vizuale, pana la pierderea totala a vederii.

Pterigionul - este cea mai frecventa afectiune degenerativa a conjunctivei, constand intr-o ingrosare a conjunctivei bulbare, cel mai ades nazala - sub forma unei cute triunghiulare cu varful spre cornee si baza spre cuta semilunara. Prin varful ei invadeaza corneea, alterandu-i transparenta si determinand astigmatism neregulat. Leziunea, situata initial intre epiteliu si membrana Bowmann, invadeaza ulterior si parenchimul. Vederea se altereaza prin extensia leziunii pe cornee si se recupereaza doar prin interventie chirurgicala. Gravitatea afectiunii este determinata de caracterul ei recidivant.

C. Tumorile conjunctivei sunt rare, dar au caracter malign (tumorile melanice).

Prognosticul afectiunilor conjunctivale depinde de etiopatogenia lor, de precocitatea terapiei si calitatea acesteia. De exemplu, este obligatorie - prin lege - aplicarea procedeului Cr d , care rezida in instilarea, imediat dupa nastere, noului-nascut, in ambii ochi, a cate unei picaturi de solutie proaspata de nitrat de argint 1%, ceea ce a dus la eradicarea conjunctivitei gonococice a noului-nascut.

Prognosticul afectiunilor conjunctivale devine nefavorabil in cazul in care ele se extind sau se complica cu leziuni corneene sau ale altor structuri anatomice, cel mai frecvent in caz de ulceratii flictenulare sau serpiginoase ale corneei.