Afectiunile corneei

Afectiunile corneei

Afectiunile corneei pot genera scaderi mari si definitive ale acuitatii vizuale. Repercursiunile optice ale acestor afectiuni se refera, in principal, la:

Modificari de dimensiuni. Diametrul normal al corneei este intre 10 si 12 mm. Sub 9 mm = microcornee; peste 13 mm = megalocornee.

Alterari ale transparentei corneei: macula, leucom.

Modificari de forma si curbura: keratoconul, keratoglob, ectazii, insotite de un deficit vizual de grad mare, partial recuperabil prin corectia miopiei din keratocon si keratoglob. In keratocon se poate recupera vederea si prin keratotomia radiara si prin epikeratoprotezare.

Modificari ale grosimii corneei: ingrosarea sau subtierea corneei faciliteaza, la traumatisme minime, ruperea acesteia.

Pierderea luciului corneei - ca urmare a diferitelor leziuni corneene (edeme, infiltrate) - duce la scaderi ale acuitatii vizuale pe durata existentei lor.

Aparitia de vase sanguine superficiale sau profunde la nivelul corneei care, normal, este avasculara.

Bolile corneei care se insotesc de deficit optic definitiv, cuprind: procese congenitale, inflamatorii (keratitele), procese degenerative, distrofice, traumatice si - foarte rar - tumorale.

a) Bolile congenitale ale corneei vizeaza mai ales marimea, forma, curburile si transparenta sa. Alterarile de transparenta iau cel mai adesea aspectul de: sclerocornee ori anomala lui Peters (leucom cornean congenital bilateral aderent). In mod constant, afectiunile congenitale ale corneei se insotesc de malformatii iriene, cu deficit optic mare.

b) Afectiunile dobandite ale corneei. Cele mai frecvente sunt procesele inflamatorii - numite keratite - care au cauze endogene si cauze exogene. Pot fi acute, subacute si cronice, respectiv supurate sau nesupurate. Simptome: scaderea acuitatii vizuale, fotofobie, oculalgii.

Keratite exogene:

Ulcerul corneean serpiginos ("ulcerul seceratorilor") apare dupa microtraumatisme, adesea in mediul agricol ori in productia industriala, la acei subiecti care au si o infectie locala (palpebrala, conjunctivala, lacrimala). Simptome: dureri oculare accentuate, scaderea acuitatii vizuale, ulceratia corneei, cu o zona de infiltratie ce se extinde ("serpiginos") in suprafata si in profunzime. Poate evolua spre perforatie, glaucom secundar, panoftalmie ori - in cel mai bun caz - prin cicatrizare opacifiaza dens corneea si, realizand leucomul, determina scaderea acuitati vizuale. In unele cazuri se poate, totusi, ajunge si la cecitate.

Panusul trahomos (vezi trahomul).

Keratitele virale: mai frecvent este herpesul corneean care se soldeaza cu fenomene oculare (uneori keratouveita), cicatrici corneene care, sumandu-se in timp - datorita recidivelor - reduc mult acuitatea vizuala.

Keratita flictenulara (vezi in cadrul conjunctivitei flictenulare) la varstele mici - in cazurile grave - produce infirmitati optice.

Keratita disciforma survine mai ales la tineri, sub forma unei opacifieri discoide in zona centrala a corneei, determinand scaderi de durata ale acuitatii vizuale.

Keratita neuroparalitica apare ca urmare a sectiunii nervului trigemen sau leziunii ganglionului Gasser, a nervului oftalmic sau a ganglionului ciliar. Prognosticul optic este sever.

c) Procesele corneene degenerative si distrofice au o evolutie lenta; multe apar la varsta mai inaintata ("arcul senil", atrofia marginala a corneei, distrofia epiteliala). Dintre ele amintim:

Xeroza corneei consta in alterarea epiteliului corneean care isi pierde luciul, devine mat, uscat, de culoare cenusie. Se insoteste de scaderi mari ale acuitatii vizuale. Indica o carenta de vitamina A sau o insuficienta asimilare a ei. Poate fi un stadiu premergator al keratomalaciei.

Keratomalacia apare mai frecvent la copiii distrofici, in primii ani de viata. Constant bilaterala, este o afectiune foarte grava care se soldeaza cu perforatie si cecitate definitiva.

Keratita buloasa apare mai ales ca o complicatie a glaucomului avansat (absolut), deci, pe ochi fara vedere, unde genereaza fenomene congestive dureroase.

Keratoconul consta in modificarea zonei centrale a corneei, care isi mareste curbura, luand aspect conic. Apar miopii de grad mare care necesita lentile corectoare (de contact) sau interventii chirurgicale (keratoplastie refractiva, keratotomie radiara, epikeratoplastie).

Degenerescentele eredofamiliale (tardive) apar adesea la mai multi membri de familie in generatii succesive. Evolutia este lenta dar progresiva, interesand ambii ochi. Degenerescentele pot fi superficiale sau profunde. Acuitatea vizuala scade treptat. Se impune tratament chirurgical (keratoplastie).

Casexia corneei apare ca urmare a unor arsuri oculare intinse si profunde. De obicei, vederea este compromisa, intrucat corneea se vascularizeaza profund si apoi se opacifiaza total.

d) Cicatricile si pigmentatiile corneei reprezinta sechelele proceselor inflamatorii sau traumatice ale corneei. Tesutul functional, transparent, corneean este inlocuit cu elemente "reparatorii" de neoformatie, epiteliale sau conjunctive. Daca cicatricile se extind in suprafata si in profunzime, corneea se poate deforma (se bombeaza sau se turteste). Acuitatea vizuala scade in functie de sediul si intinderea cicatricilor, precum si de grosimea lor.

Opacitatile corneene cicatriciale se incadreaza in urmatoarele forme clinice:

Nebucula este o opacitate foarte fina care determina doar o usoara scadere a acuitatii vizuale.

Macula este o opacitate mai densa, vizibila; cand este situata central, determina o scadere mare a acuitatii vizuale, mai ales in conditii de mediu intens luminat, cand pupila este miotica, in timp ce in mediu mai putin luminat, cand pupila este dilatata, deficienta vizuala se manifesta mai putin. In cazul leziunilor paracentrale, functionalitatea vizuala limitata se manifesta in sens invers. Aceasta opacitate evolueaza cu scaderea acuitatii vizuale si cu tulburari de refractie (astigmatism neregulat care nu poate fi ameliorat pe calea corectiei optice). Acuitatea vizuala poate fi eventual imbunatatita prin tratament chirurgical.

Leucomul este cicatricea groasa, alba intens, care suprima transparenta corneei in zona respectiva. Se datoreste refacerii straturilor parenchimului corneean, postdistructie. Dupa extindere, leucomul poate fi: partial sau total. Dupa structura: nevascularizat, vascularizat sau degenerat. Dupa profunzime: simplu sau aderent de elementele anatomice subjacente corneei. Leucoamele aderente, cand sunt intinse, blocheaza circulatia umoarei apoase si pot determina glaucom secundar. In urma leucoamelor corneene poate sa se produca deficienta functionala reprezentata prin scaderea acuitatii vizuale, de obicei sub 1/3-1/4, conditionata de extinderea in profunzime a leucomului.

Stafilomul corneean este un leucom aderent cu suprafata ectatica si neregulata, semanand cu un bob de strugure. Poate fi partial sau total. Deficitul vizual este intotdeauna foarte mare, chiar total.

Pigmentatiile corneene sunt sechele de tip cicatricial sau apar ca urmare a unor boli generate cu rasunet ocular. Formele pigmentatiilor corneene mai frecvente sunt: impregnarea hematica, sideroza, calcoza, argiroza, fusul pigmentar al lui Krukenberg, inelul pigmentar Kaise-Fliescher (Zamfirescu-Margescu, Marin, 1990, pag. 40).

Deficitul functional vizual determinat de bolile corneei este important, intrucat corneea reprezinta elementul esential din sistemul dioptric ocular, avand cea mai mare putere de refractie (45 dioptrii).