Bolile ale marginii libere a pleoapelor
Blefaritele
Blefaritele sunt afectiuni inflamatorii ale marginii ciliare, care prezinta o tendinta marcata spre cronicizare si recidive.
Factori etiologici. Pot fi de ordin general si local .
Factori generali. Sunt reprezentati de tare organice, tulburari endocrine, boli infectioase, stari alergice, factori, care in ansamblu, modifica in sens negativ capacitatea de aparare imunitara a organismului. Factorul constitutional este foarte important, blefarita aparand in special la persoane cu tegumente deschise la culoare si seboreici.
Factori locali. Actioneaza fie direct prin iritatii mecanice (fum, praf, corpi straini), fizice (caldura, frig, radiatii) sau chimice (cosmetice, medicamente), fie pe cale reflexa (vicii de refractie necorectate, hipermetropie, astigmatism). Destul de frecvent aparitia blefaritei poate fi urmarea unei infectii de vecinatate.
Clinic, afectiunea se poate prezenta sub trei aspecte: eritematoasa, scuamoasa si ulcerativa.
-Blefarita eritematoasa se caracterizeaza prin congestia si tumefierea marginii libere a pleoapei, insotita adesea de inrosirea conjunctivei palpebrale. Bolnavul acuza senzatia de prurit sau usturime. Simptomele se exacerbeaza dupa expunere la intemperii sau/si dupa eforturi prelungite.
-Blefarita scuamoasa sau seboreica se manifesta prin aparitia unor scuame galbui, uscate pe fondul marginii edematiate si congestionate a pleoapei. Dupa indepartarea scuamelor, pielea ramane iritata, rosie si lucioasa. Leziunea insoteste frecvent seboreea pieli fetei si a capului.
-Blefarita ulcerativa, survine mai rar, insa are o evolutie mai grava. Prezenta stafilococului aureu determina aparitia unor microabcese la radacina cililor. Epilatia cilului care centreaza un asemenea microabces este urmata de evacuarea colectiei purulente, dupa care persista o mica ulceratie, care, in general se vindeca greu. Datorita distructiei foliculilor cilii nu se mai refac, iar cei ramasi pot lua o orientare vicioasa, producand trichiaza. Alteori, ca urmare a lipsei de refacere a cililor, apare o alopecie ciliara. Bolnavul acuza senzatie de corp strain, dureri sub forma de intepaturi. Leziunea se poate complica prin aparitia unei conjunctivite, a unei cheratite punctate superficiale sau foliculare.
Tratament. Acesta trebuie axat pe identificarea factorului etiologic potential al leziunii. In acest sens, deosebit de importanta este tratarea dermatitei seboreice si o igiena riguroasa a pleoapelor. Inainte de a se spala pleoapele, este bine sa se aplice, pentru 10-15 minute, comprese cu apa calda.
In blefarita eritematoasa sunt indicate instilatiile cu solutii antiseptice(nafazolina) .In blefarita scuamoasa si ulceroasa, prezenta florei microbiene patogene impune aplicarea de coliruri sau unguente cu antibiotice (kanamicina H si tobramicina-Tobrex). In blefarita ulcerativa, dupa epilarea cilului si evacuarea microabcesului, ulceratia restanta se tamponeaza cu solutie de nitrat de argint 1% si se aplica ungvente cu antibiotice.
In toate formele de blefarita este indicat masajul marginilor palpebrale cu un tampon de vata sau cu pulpa indexului pe care se aplica un unguent cu antibiotice si cortizon. Scopul acestui masaj este inlaturarea secretiilor restante de sebum de la nivelul glandelor.
Tratamentul general vizeaza inlaturarea factorilor favorizanti.
Trichiaza
Reprezinta o deviere anormala a genelor, care ating si irita corneea, putand duce la ulceratie si opacitati corneene. Aceasta deviatie poate interesa unul sau mai multi cili, sau chiar toata marginea ciliara.
Deplasarea cililor este determinata de leziunile cicatriciale ale marginii libere sau ale conjunctivei (arsuri, traumatisme, trahom, blefarite, etc. ).
Daca deviatia cuprinde un numar limitat de cili, se procedeaza la distrugerea radacinii cililor prin electroliza sau prin diatermocoagulare cu ace foarte fine iar daca intreaga margine ciliara este deviata, tratamentul va fi chirurgical.
Orgeletul extern
Etiopatogenie. Se mai numeste si ulcior sau hordeolum extern. Este o inflamatie acuta a glandelor pilo-sebacee ale lui Zeiss ce poate apare izolat sau ca o complicatie a unei blefarite. Germenul patogen cel mai frecvent implicat este stafilococul aureu
Clinic. Local se constata un edem inflamator, circumscris, dureros la palpare, urmat dupa 2-3 zile de aparitia in mijlocul tumefactiei a unui punct galben ce se transforma rapid intr-o pustula. Aceasta se sparge cu eliminare de puroi, dupa care edemul retrocedeaza iar ulceratia se cicatrizeaza. Concomitent se poate constata o adenopatie preauriculara sau submaxilara.
Evolutie Posibilitatile evolutive ale orgeletului extern sunt multiple: se poate propaga si la alti foliculi cu aparitia de orgelete in serie in diferite stadii evolutive (stare numita hordeoloza) , se poate poate transforma intr-un salazion sau sa se complice cu o celulita orbitara.
Tratamentul consta in aplicarea de comprese reci pentru a face ca inflamatia sa retrocedeze. In cazul in care inflamatia persista se badijoneaza cu comprese calde pentru a grabi evolutia spre colectare. Se poate institui un tratament local cu antibiotice si sulfamide. Odata colectat, se va grabi evacuarea puroiului prin smulgerea cilului de la nivelul foliculului infectat sau punctionarea cu un ac. In formele recidivate si in cazurile de hordeoloza se va utiliza anatoxina sau vaccinul antistafilococic.
