Alergia la proteinele laptelui de vaca

Alergia la proteinele laptelui de vaca

Definitie: un grup de manifestari de tip alergic ale tractului gastrointestinal (in special), tractului respirator si pielii determinate de "consumul" (integrarea) proteinei din laptele de vaca (sau derivatele acestuia: formule industriale de lapte, de ex.).

Etiopatogenie. Prevalenta a fost estimata la 2,0-7,5% din sugarii sanatosi. Sunt considerati factori predispozanti: varsta mica (sub 2 ani); atopia (anamnestic sau in prezent); alimentatia artificiala ("cu biberonul") precoce; alimentatia cu formule cu "alergenitate"; infectia gastrointestinala; deficientele imune: IgA scazut/imaturitatea sistemului imun al mucoaselor/imaturitatea functiei de bariera a mucoaselor. Laptele de vaca neprocesat contine 19% proteina din zer. Aceasta fractiune contine la randul sau mai multe tipuri de proteina: beta-lactoglobulina, alfa-lactoglobulina, albumina serica bovina, orosomucoidul, proteina care leaga folatul, beta₂-microglobulina, transferina si lactoferina.

Sugarii care primesc lapte de vaca dezvolta intotdeauna un raspuns imun la proteine, cu formarea de anticorpi IgG circulanti si anticorpi IgA de mucoasa (sIgA) despre care se crede ca sunt protectivi. Sugarii alimentati exclusiv la san pot sa dezvolte alergie la proteina din laptele de vaca prin expunerea la alergenii transportati din alimentatia mamei in laptele de san pe care il ofera sugarului sau.

Majoritatea sugarilor sunt alergici la mai multe fractiuni proteice din lapte (rareori numai la o singura fractiune). Beta-lactoglobulina a fost suspectata a fi stimulul antigenic major, dar nu a putut fi probat ca o singura fractiune proteica are acest rol.

Clinic, atat anamnestic cat si prin examenul fizic poate fi suspectata alergia la laptele de vaca, dar valoarea predictiva a datelor furnizate la aceste doua metode nu este cea mai buna. In plus nu exista nici un test de laborator care sa aiba acea sensibilitate care sa permita detectarea certa a sindromului.

Obisnuit simptomele de prezentare sunt: diareea cronica si varsaturile, distensia abdomenului (meteorism), pierderea oculta de sange in scaun si dezvoltarea anemiei feriprive, hipoproteinemia si esecul cresterii. Colita alergica este o forma mai severa de prezentare; se manifesta cu sangerare rectala, asociata sau nu cu diaree, hemoragie (propriu-zisa) si stare de soc.

Diagnosticul pozitiv clinic este confirmat de cedarea simptomelor dupa excluderea din alimentatie a proteinelor alergizante implicate.

Investigatia paraclinica are in vedere si eozinofilia din sangele periferic precum si prezenta eozinofilelor in scaun. La copilul mare este util testul pentru prezenta anticorpilor pentru proteina laptelui.

Anatomopatologic, se constata macroscopic o mucoasa inflamata si friabila; sunt prezente eroziuni. Microscopic (leziunile macroscopice sunt ocazionale) se constata insa atrofie viloasa partiala, cu micsorarea "in inaltime" a vililor si o moderata crestere a numarului de limfocite intraepiteliale; sunt puse in evidenta infiltrate eozinofilice proeminente.

Diagnosticul diferential se face cu enteropatii infectioase diverse. Infectia poate fi exclusa prin coproculturi si culturi din lichidul duodenal. Provocarea cu lapte se face numai in spital la copii cu anamneza de anafilaxie severa sau cu urticarie acuta.

Evolutie. Dupa excluderea formulelor fabricate din laptele de vaca, sugarul continua sa aiba sange in scaun 24-72 ore (vizibil) si respectiv, doua saptamani prin hem-test pozitiv. Toleranta la laptele de vaca apare obisnuit intre 1-2 ani (varsta), dar 20% din simptome pot persista pana la varsta de 6 ani.

Tratament. Este esentiala excluderea din alimentatie a oricaror surse de proteine din laptele de vaca. Aproximativ 10-30% din copii cu alergie la laptele de vaca sunt alergici si la soia, ceea ce face rationala si excluderea acestor preparate si recomandarea unei diete (formule) cu hidrolizate (Progestimil, Nutramigen etc.).