Analizatorii

Analizatorii

Analizatorul este definit ca o unitate functionala alcatuita din trei componente:

segment periferic (receptorul);

segment de conducere;

segment central.

Aceasta structura functionala are rolul de a transmite sistemului nervos informatii asupra mediului intern si extern organismului. Informatia receptata de analizatori este supusa unui proces complex de prelucrare si analiza din care vor rezulta procesele psihice senzoriale numite senzatii si perceptii. Acest proces de prelucrare analitica si sintetica a informatiei se desfasoara incepand de la nivelul receptorilor si atinge un maximum de complexitate la nivelul scoartei cerebrale.

Senzatiile sunt procese psihice senzoriale elementare prin care se semnalizeaza separat, in forma imaginilor simple si primare, insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor, in conditiile actiunii directe a stimulilor asupra organelor de simt (analizatori).

Semnalele primite de organism sunt preluate de receptori daca intensitatea stimulului depaseste o anumita valoare numita valoare prag si daca stimulul actioneaza cel putin un anumit interval de timp considerat necesar.

Receptorul sau segmentul periferic al analizatorului este reprezentat de celule nervoase specializate sau celule receptoare avand rolul de a transforma informatia adusa de stimul in informatie de tip nervos. Aceasta transformare are loc in doi pasi: in primul rand aparitia potentialului de receptor si apoi aparitia potentialului de actiune.

Exista mai multe criterii de clasificare a receptorilor.

Dupa tipul tesutului care constituie receptorul, deosebim:

-situatia in care excitantul actioneaza direct asupra neuronului senzitiv (receptori olfactivi, tegumentari, musculari);

-situatia in care stimulul actioneaza asupra unor celule epiteliale specializate care vor stimula apoi neuronii senzitivi (receptorii vizuali, gustativi, auditivi).

Dupa situatia lor topografica, receptorii pot fi de mai multe tipuri:

-exteroreceptori, situati la suprafata corpului si care aduc informatii despre mediul extern (receptorii auditivi, vizuali, olfactivi, gustativi, tactili, etc);

-interoreceptori, situati in interiorul corpului, aducand informatii despre mediul intern (proprioreceptorii musculari, visceroreceptorii organelor interne),

Dupa tipul excitantului, avem urmatoarele categorii de receptori:

-mecanoreceptori, care preiau informatii despre deformarile mecanice (receptorii de presiune, de tact, de distensie din organele interne);

-chemoreceptori, care semnalizeaza modificarile chimice ale mediului intern sau extern (receptorii olfactivi, gustativi, glucoreceptorii);

-termoreceptorii, care recepteaza variatiile de temperatura ale mediului intern sau extern.

Raspunsul in timp al unui receptor la actiunea continua a unui stimul nu este liniar. Acest raspuns variaza in timp in cazul receptorilor fazici, respectiv este constant in timp in cazul receptorilor tonici. Fenomenul de modificare in timp (in sensul diminuarii pana la sistare) a raspunsului receptorilor fazici la actiunea unui stimul care nu se modifica se numeste adaptare. Receptorii fazici sunt rapid adaptabili, in aceasta categorie intrand receptorii de presiune si tact. Rolul lor este de a transmite prompt informatii despre stimulii care isi modifica continuu parametrii. Receptorii tonici nu sunt adaptabili, transmitand continuu semnale, in conditiile in care parametrii stimulului nu variaza. Rolul lor este de a informa despre stimulii a caror actiune excitatoare nu se modifica. Cel mai important tip de receptori tonici sunt algoreceptorii (receptorii pentru durere) care emit continuu impulsuri nervoase, atata timp cat cauza care a produs durerea nu inceteaza. Algoreceptorii intervin in apararea organismului fata de actiunea potential sau real nociva a unui stimul.

Calea aferenta sau segmentul de conducere al analizatorului este reprezentata de formatiunile anatomice prin care informatia ajunge de la receptor la segmentul central. Aceste formatiuni anatomice sunt fibre nervoase ascendente senzitive. Caile aferente pot fi de doua tipuri: directe sau indirecte.

Calea directa este calea spino-talamo-corticala, care prezinta sinapse putine, avand rolul de a transmite rapid informatiile care vor fi proiectate cortical intr-o arie specifica. Aceasta cale este compusa din trei neuroni. Primul neuron este situat la nivelul ganglionilor spinali de pe radacina posterioara a maduvei spinarii. Al doilea neuron se afla localizat la nivelul coarnelor posterioare medulare. Al treilea neuron este situat in talamus, iar axonul sau ajunge la nivelul scoartei cerebrale, in zona de proiectie specifica a analizatorului respectiv.

Calea indirecta este reprezentata de sistemul reticulat ascendent activator si este o cale polineuronala, fiind compusa din mai multi neuroni. Pe aceasta cale informatiile sunt transmise mai lent, fiind proiectate cortical difuz si nespecific. Sistemul reticulat ascendent activator este implicat in mentinerea starii de veghe, in asigurarea unei stari de excitatie difuza a cortexului, necesara pentru receptia stimulilor specifici.

Segmentul central este reprezentat de zona de proiectie specifica a analizatorului respectiv. Rolul segmentului central este de a realiza prelucrarea complexa a informatiei primite. Prin aceasta prelucrare, scoarta cerebrala participa la elaborarea proceselor psihice numite senzatii si perceptii.

Teme

Care sunt criteriile de clasificare ale receptorilor?

In ce consta diferenta dintre receptorii fazici si tonici?