Analizatorul auditiv

Analizatorul auditiv

Din punct de vedere topografic receptorul analizatorului auditiv este situat la nivelul regiunii auriculare (urechea externa), regiunii cavitatii timpanice (urechea medie) si regiunii labirintice (urechea interna).

Urechea interna contine pe de o parte organul lui Corti, specializat in receptia undelor sonore, iar pe de alta parte structurile receptoare ale analizatorului vestibular (implicat in mentinerea posturii, realizarea echilibrului si mentinerea tonusului muscular).

Receptorul analizatorului auditiv

Urechea externa este formata din pavilionul urechii, conductul auditiv extern si membrana timpanica. Rolul urechii externe este de a capta, canaliza si transmite undele sonore lantului de oscioare din urechea medie. Astfel, pavilionul urechii asigura captarea si concentrarea undelor sonore, care vor fi conduse prin intermediul conductului auditiv extern spre membrana timpanica, care va intra in rezonanta sub actiunea lor. Vibratiile timpanului vor fi transmise apoi lantului de oscioare din urechea medie. Conductul auditiv extern are rolul de a proteja membrana timpanica, de a umidifica si de a mentine aerul la o temperatura apropiata de cea corporala. De asemenea, conductul auditiv extern functioneaza ca o camera de rezonanta, realizand o intensificare a undelor sonore.

Urechea medie

Urechea medie este situata in portiunea petro-mastoidiana a osului temporal, fiind compusa din trei portiuni: cavitatea timpanului, trompa lui Eustachio, antrul mastoidian si cavitatile mastoidiene. Ele sunt dispuse in lungul unui ax aproape paralel cu axul mare al stancii temporale, fiind cavitati pline cu aer, ventilarea lor facandu-se prin trompa lui Eustachio, care se deschide anterior in rinofaringe. Aceasta relatie de vecinatate anatomica intre faringe si urechea medie explica posibilitatea propagarii unor infectii ale faringelui spre urechea medie.

In interiorul cavitatii timpanului se afla cele trei oscioare auditive (ciocanul, nicovala, scarita), cele cinci ligamente, cei doi muschi (muschiul tensor al timpanului, sau muschiul ciocanului si muschiul stapedius sau al scaritei) si sistemele articulare care pun in legatura functionala aceste elemente anatomice.

Vibratia timpanului deplaseaza in bloc cele doua oscioare care alcatuiesc impreuna o parghie cu brate inegale in care miscarile au caracter de balans. Miscarile scaritei sunt asemanatoare unui piston care pune in miscare perilimfa din rampa vestibulara a urechii interne. Perilimfa este un lichid cu inertie mai mare decat a aerului, iar pentru a determina vibrarea sa este necesara o presiune mare. Aceasta presiune mare este obtinuta prin concentrarea undelor sonore si prin amplificarea fortei de miscare a undelor sonore. Concentrarea undelor sonore la nivelul ferestrei ovale se produce deoarece suprafata ferestrei ovale este mult mai mica decat a timpanului. Amplificarea fortei de miscare a undelor sonore este realizata de sistemul de parghie format de oscioare care face ca miscarile scaritei sa fie asemanatoare unui piston. Aceste miscari au amplitudine mica, dar forta mare.

Trompa lui Eustachio este un conduct osteo-cartilaginos care leaga cavitatea timpanica de faringe, asigurand ventilatia urechii medii.

Functia urechii medii este de a transmite, amplifica si cupla eficient vibratiile aerului cu mediul lichid al urechii interne, de a realiza protectia structurilor fixe ale urechii interne de miscarile excesive produse de unele sunete (amortizarea sunetelor) si de a realiza egalizarea presiunii statice pe cele doua fete ale timpanului.

Transmiterea sunetelor se realizeaza in primul rand pe calea aeriana, descrisa deja. Este posibila insa si transmiterea pe cale osoasa, datorita faptului ca vibratiile oaselor craniului pot determina vibratii ale lichidului cohlear.

Urechea interna este compusa dintr-o serie de cavitati sapate in grosimea stancii temporalului, medial de cavitatea timpanica. Aceste cavitati formeaza labirintul osos, in interiorul caruia se gaseste labirintul membranos, in care se gasesc receptorii auditiv si vestibular. Labirintul membranos este despartit de labirintul osos printr-un mic spatiu care contine lichidul numit perilimfa. In interiorul labirintului membranos se gaseste un lichid asemanator, numit endolimfa. Labirintul contine doua zone topografice care sunt total diferite din punct de vedere anatomic si functional:

-vestibulul si canalele semicirculare, care contin receptorii pentru echilibru si orientarea corpului in spatiu, informatiile fiind preluate de nervul vestibular;

-melcul sau cohleea, care contine receptorii analizatorului auditiv, informatiile fiind preluate de nervul cohlear.

Melcul osos se afla in interiorul urechii interne si prezinta trei compartimente: rampa vestibulara, rampa timpanica si melcul membranos. Rampa vestibulara si rampa timpanica contin un lichid numit perilimfa, iar melcul membranos contine un lichid numit endolimfa. Intre cele doua lichide (perilimfa si endolimfa) exista un potential electric de 80 mV. In interiorul melcului membranos se gaseste organul Corti, situat pe membrana bazilara, continand celulele receptoare auditive. Rampele vestibulara si timpanica au rol protector si de transmitere a undelor sonore, iar melcul membranos, fiind separat de cele doua rampe prin pereti elastici poate intra in oscilatii, avand rolul esential in receptia auditiva.

Organul lui Corti sau receptorul auditiv este format dintr-un epiteliu senzorial, cu caractere particulare, asezat pe membrana bazilara a melcului membranos. Epiteliul senzorial este format din doua tipuri de celule: de sustinere si senzoriale. Sunt doua randuri de celule de sustinere, mai inalte, departate prin bazele lor si apropiate prin varfuri, care formeaza tunelul lui Corti. Restul celulelor de sustinere se dipune intre celulele senzoriale. Medial de tunelul lui Corti exista un rand de celule senzoriale si celule epiteliale, iar lateral doua, trei sau chiar patru siruri de celule senzoriale. Acestea sunt cu atat mai numeroase cu cat membrana bazilara se apropie de varful melcului. Celulele senzoriale sunt ciliate la polul apical, iar la baza lor se gasesc prelungiri dendritice care le imbraca si care provin din neuronii ganglionului lui Corti.

Deasupra organului lui Corti se gaseste membrana tectoria, care realizeaza variatii de contact cu cilii celulelor receptoare, pe care ii excita in raport cu miscarile endolimfei. Miscarea endolimfei este sincrona cu miscarea perilimfei din melc si aceasta cu miscarea oscioarelor din urechea medie si cu miscarea timpanului. La baza melcului sunt percepute sunetele inalte, iar la varful sau sunetele joase.

Undele sonore sunt preluate de pavilion, apoi canalizate de conductul auditiv extern spre membrana timpanica. Vibratiile timpanului sunt preluate de lantul de oscioare din urechea interna, ajungand la scarita, fiind apoi transmise perilimfei din rampa vestibulara si rampa timpanica. In final aceste vibratii sunt transmise endolimfei din melcul membranos, miscarile endolimfei fiind preluate de membrana tectoria, fapt ce va determina excitarea cililor celulelor receptoare. Vibratiile membranei bazilare si ale membranei tectoria genereaza miscari care indoaie cilii celulelor receptoare. Deformarea mecanica a cililor va determina aparitia unui potential de receptor, iar in momentul cand acesta atinge valoarea prag determina aparitia unui potential postsinaptic excitator. Sumatia potentialelor postsinaptice excitatoare va determina producerea potentialelor de actiune, propagate in nervul cohlear.

Segmentul de conducere al analizatorului auditiv

Segmentul de conducere este reprezentat de nervul cohlear, sau ramura cohleara a nervului vestibulo-cohlear. Organul receptor primeste dendrite de la neuronii bipolari din ganglionul Corti. Primul neuron se afla la nivelul ganglionului lui Corti. Axonii acestor primi neuroni din ganglionul lui Corti se termina in bulb, in nucleii cohleari, unde fac sinapsa cu al doilea neuron. Axonii celui de-al doilea neuron se indreapta homolateral si contralateral spre tuberculii cvadrigemeni inferiori ai mezencefalului, care reprezinta un centru pentru reflexele legate de auz. In tuberculii cvadrigemeni inferiori se afla al treilea neuron, iar axonul acestuia se face sinapsa cu al patrulea neuron, situat in corpii geniculati mediali ai metatalamusului. Axonul neuronului al patrulea, situat in corpii geniculati mediali se proiecteaza pe scoarta cerebrala, in cortexul auditiv.

Segmentul central

Cortexul auditiv se afla localizat in regiunea temporala si in cea parietala. Aria auditiva primara se afla in regiunea temporala, fiind considerata arie receptiva, iar aria de asociatie in regiunea parietala si este considerata arie cognitiva.

Teme

Care este rolul conductului auditiv extern?

Care sunt componentele anatomice ale urechii medii?

Care este functia urechii medii?

Descrieti structura organului Corti.

Care este calea de conducere a analizatorului auditiv?