Aparatul respirator

Aparatul respirator este format din cai aeriene superioare(nasul, faringele si laringele) si cai aeriene inferioare(trahee, bronhii si alveolele pulmonare).

Ca sa poata prelua aerul din atmosfera si sa procure organismului oxigenul, ca sa poata elimina din organism bioxidul de carbon in exces(rezultat din arderi) , ca sa poata regla centrul respirator din creier si ca sa poata echilibra presiunea atmosferica cu cea interna, aparatul respirator si-a dezvoltat cateva organe si subaparate, contribuind astfel la complexul de fenomene mecanice, ventilatorii, chimice si fizice care constituie respiratia.

Primul aparat prin care trece aerul este nasul, care are un rol important in prepararea aerului ce trebuie sa ajunga in plamani, incalzit, usor umezit si lipsit de impuritati, indiferent de faptul ca in atmosfera aerul poate fi rece sau cald, uscat sau umed, plin de impuritati si microbi. Numeroase glande mucoase, comunicarea cavitatilor nazale cu ochii, precum si alte mecanisme asigura permanenta umezire a nasului. Nasul joaca si rol de filtru, perii dispusi la intrarea narilor, precum si mucusul secretat retin particulele de praf si microbi, purificand aerul inspirat.

Din nas aerul trece prin faringe, aflat in regiunea in care calea respiratorie se desparte de cea digestiva, acolo unde cavitatea nazala comunica cu cavitatea bucala. Intre faringe si trahee, se afla un aparat format din cartilaje, osicioare si muschi, laringele, care se astupa cu un capacel, epiglota, care se inchide cand inghitim si se deschide cand respiram.

Sub laringe se afla traheea. In dreptul inimii traheea se bifurca in cele doua bronhii principale, care la randul lor se ramifica.

Plamanul drept(format din 3 lobi) si plamanul stang(format din 2 lobi) sunt inveliti de o dubla foita subtire, pleura. In mod normal aceste foite sunt aderente, una invelind plamanul, cealalta captusind fata interna a toracelui, ele determinand plamanii sa fie solidari in miscari cu toracele si diafragmul.

Cauzele imbolnavirii aparatului respirator

Traheea, bronhiile si plamanii sunt organe interne, intratoracice, totusi datorita structurii lor tubulare, ele comunica direct cu atmosfera, motiv pentru care sunt expuse factorilor nocivi existenti in atmosfera. Cauzele imbolnavirii sunt numeroase si variate ; de cele mai multe ori se asociaza una sau multe cauze, favorizand aparitia unei boli a aparatului respirator.

Una din cauzele determinante este infectia. De cele mai multe ori infectarea se face pe cale aeriana, prin inhalarea microbilor raspanditi prin tuse, stranut, vorbire, sarut. Molipsirea se face mai usor si numarul de imbolnaviri creste cand virulenta germenilor este crescuta, ceea ce se intampla in izbucnirile de boli cu caracter epidemic(gripe, viroze, tuse).

Cauzele favorizante sunt factorii care determina reactii congestive ale mucoasei nasului, faringelui, traheei si bronhiilor, ale alveolelor si ale pleurei.

O alta cauza favorizanta este actiunea factorilor iritanti asupra mucoaselor respiratorii si anume a substantelor care excercita o iritatie mecanica(praf, fum, pulberi) sau chimica(gaze iritante, gaze toxice, vapori).

Cauzele predispozante sunt factorii care inlesnesc producerea inflamatiei mucoaselor respiratorii prin crearea unor conditii ce scad rezistenta organismului.

Factori predispozanti :

defecte nazale(deviatii de sept)

focarele infectioase cronice ale cailor respiratorii(rinite, faringite, amigdalite, sinuzite, infectii dentare).

Inflamatia este o reactie de aparare la agresiunea microbilor asupra mucoasei in care acestia se cuibaresc, precum si o tendinta a organismului de a combate virulenta microbilor. Frigul, praful, eforturile si alti factori predispozanti si favorizanti, inlesnesc fixarea, dezvoltarea si actiunea nociva a microbilor.

Tulburarile de circulatie. Incetinirea circulatiei si cresterea presiunii sangelui intr-o zona a plamanilor poate sa duca la edem pulmonar, hemoragii intrapulmonare, hemoptizii. Aceste situatii survin in boli ale inimii sau in insuficienta cardiaca, astmului, tuberculozei.

Alergia Exista persoane deosebit de sensibile fata de anumite substante, medicamente, pulberi, par, pene, fulgi, polen. Ori de cate ori vin in contact cu acea substanta, reactioneaza intr-un mod neobisnuit, mai mult sau mai putin violent.

Rolul asistentului medical in ingrijirea bolilor respiratorii este complex si necesita o seriozitate si constientizare maxima a riscurilor de raspandire a bolilor.

In primul rand asistenta va urmari evitarea contactelor infectate intre bolnavi si persoanele receptive

Impiedicarea contaminarii aerului cu diversi microbi din produsele uscate, paturi, lenjerii contaminate

Dezinfectia periodica a saloanelor si o ventilatie care sa nu agite aerul

Dezinfectareainstrumentelor medicale(plosti, termometre)

Asigurarea igienei, a alimentatiei corespunzatoare

Supravegherea starii generale,executarea examinarilor si tratamentului

Prevenirea complicatiilor

Aerisirea saloanelor pe geam, nu pe usa

Schimbarea lenjeriei de pat si de corp ori de cate ori este nevoie

Urmarirea si notarea zilnica a functiilor vitale si vegetative(puls, respiratie, temperatura, diureza, scaun)

Ridicarea bolnavilor in pozitie sezanda si gimnastica respiratorie de mai multe ori pe zi

Administrarea medicamentelor cu atentie deoarece este o mare responsabilitate pentru asistentii medicali, putand surveni greseli ce provin din nerespectarea dozelor, a cailor de administrare, administrarea unor medicamente expirate, putand da astfel nastere unor accidente grave, uneori chiar fatale.

Din aceasta cauza asistenta medicala trebuie sa tina seama de urmatoarele reguli :

respectarea intocmai a medicamentului prescris, neavand voie sa schimbe tratamentul fara aprobarea medicului

identificarea  medicamentelor administrate : va verifica eticheta de pe ambalaj si medicamente la preluarea acestora, dar in afara de verificarea scriptica de pe eticheta, asistenta trebuie sa recunosca medicamentele si dupa ambalare, consistenta, culoare, miros

verificarea calitatii medicamentului administrat : alterarea medicamentelor se observa prin decolorare sau supracolorare, precipitate, sedimente sau flocoane in solutii, lichefierea medicamentelor solide, tulburarea sau opalescenta lor. Acestea nu vor fi administrate bolnavilor.Prin alterare unele medicamente i-si pierd din eficacitate, altele insa se transforma in produse  toxice, daunatoare organismului

respectarea cailor de administrare

respectarea dozajului prescris

respectarea orarului de administrat

evitarea incompatibilitatii dintre medicamente

administrarea  imediata a medicamentelor deschise

respectarea ordinii succesive de administrare

luarea medicamentelor in prezenta asistentei, mai ales la pacientii cu probleme

prevenirea infectiilor intraspitalicesti

explicarea bolnavului asupra efectelor medicamentelor prescrise si administrate si in cat timp se va instala efectul lor

raportarea imediata catre medic a vreunei greseli de administrare

hidratarea organismului prin perfuzia intravenoasa atunci cand este necesara si prescrisa de catre medic.

Tratamentul bolilor respiratorii trebuie adaptat diagnosticului(localizare, etiologie, severitate).

Diagnosticul infectiilor respiratorii se pune pe baza fenomenelor generale de boala(afectarea starii generale, febra sau stare subfebrila, astenie, inapetenta), cat si pe baza semnelor si simptomelor localizatoare specifice segmentului afectat(rinoree si obstructia nazala, odinofagie, tuse, dispnee, dureri retrosternale).

Diagnosticul de infectie a cailor respiratorii se bazeaza si pe simptomele fizice, examenele complementare(punctia pleurala, examenul de laborator a sputei, bronhoscopia), examenul radiologic(radioscopia, radiografia, tomografia, bronhografia), explorarea functiei respiratorii prin metode clinice, radiologice, explorare functionala.

Tratamentul se prescrie in functie de gravitatea bolii si tipul bolii. In infectiile respiratorii virale, necomplicate se recurge la : antiinflamatorii, antialgice, antitermice, dezinfectante nasofaringiene. La cele bacteriene se va administra si antibiotice conform prescrierii medicului.

Pe langa tratamentele etiologice indicate de medic, asistenta medicala joaca un rol important  in asigurarea unui mediu corespunzator cat si in conduitele de urgenta in momentul agravarii starii pacientului :

pentru a impiedica caderea limbii, asistenta medicala va aseza pacientul in decubit dorsal cu capul in hiperextensie

curatarea orofaringelui de secretii sau varsaturi

in tulburarile de deglutitie sau la bolnavii inconstienti, dezobstruarea se face prin asezarea bolnavului in pozitie de drenaj postural(decubit ventral sau lateral, cu capul mai jos fata de trunchi).Secretiile care nu se elimina prin drenaj postural vor fi aspirate

daca bolnavul nu mai are respiratie spontana, se instituie respiratia artificiala

oxigenoterapia sa fie facuta rational, si nu pe perioade foarte indelungate

asigurarea unei atmosfere umede, asezarea bolnavului intr-o pozitie comoda.

Urgentele aparatului respirator trebuiesc cunoscute de asistenta, dar totodata sa cunoasca si conduitele de urgenta ale acestor boli(insuficienta respiratorie acuta, criza de astm bronsic, starea de rau astmatic, hemoptizia, pneumotoraxul spontan, BPOC acutizata), iar interventia ei oportuna si corecta poate salva viata pacientului.

Prevenirea bolilor respiratorii

Optiunea cea mai favorabila este aceea de a evita utilizarea si expunerea la asemenea agenti, prin inlocuirea acestora cu o substanta mai putin iritanta.

In cazul in care nu este posibila substituirea, trebuie redus la minim concentratia, timpul si frecventa expunerii, precum si numarul de lucratori expusi.

Metodele de prevenire :

o      evitarea aglomeratiilor, expunerea indelungata la umezeala, frig, bauturi reci

o      evitarea procedurilor de lucru care produc pulberi, aerosoli sau vapori

o      utilizarea substantelor cu toxicitate redusa, sub forma de granule sau paste

o      utilizarea unor sisteme inchise pentru umplere si transfer

o      tinerea sub control a degajarilor prin ventilatoare, hote de aspiratie a fumului

o      folosirea metodelor de curatare prin procedee umede sau aspiratoare de praf

o      utilizarea mastii de protectie sa fie unica si personala

o      informarea si instruirea lucratorilor privind agentii sensibilizanti la care sunt expusi

o      protectia muncii sa fie facuta corect si ori de cate ori este nevoie

o      folosirea corecta a mastilor de protectie

o      controale medicale periodice

o      campanii sustinute impotriva fumatului activ, dar si pasiv

o      supravegherea epidemiologica, clinica si de laborator

o      depistarea precoce a infectiilor faringo-amigdaliene(streptococ beta hemolitic)si sterilizarea lor

o      supravegherea fostilor bolnavi si a purtatorilor sanatosi

o      izolarea pacientilor de ceilalti, daca se poate pe categorii de boala,sex, varsta

o      educatia pentru sanatate din partea familiei si a institutiilor specializate.

Definitia Organizatiei Mondiale a Sanatatii este : 'Sanatatea este acea stare de bine in care se gaseste un individ din punct de vedere organic, spiritual si social'.

Pentru unele persoane, sanatatea devine importanta decat atunci cand lipseste. Atata timp cat omul considera ca are acea 'sanatate', el are tendinta de a ignora toate ideile bune care il ajuta sa-si pastreze sanatatea pe tremen lung.

Cauzele imbolnavirii si modalitatile de insanatosire, alimentatia si suplimentele nutritionale, emotiile si gindurile, respiratia, exercitiu fizic si somn, reprezinta ansamblul care ne sprijina in regasirea drumului catre sanatatea pe care fiecare ne-o dorim.

'''.fara sanatate nimic nu conteaza''''