Boli profesionale datorate trepidatiilor (vibratiilor mecanice)

Boli profesionale datorate trepidatiilor (vibratiilor mecanice)

Trepidatiile sunt definite ca fiind un complex de oscilatii ale corpurilor solide, ce se transmit corpului uman.

Limitele admisibile pentru trepidatii depind de caracteristicile fizice ale acestora:

frecventa, exprimata in Hz;

amplitudine, exprimata in m;

acceleratie, exprimata in m/s²;

viteza, exprimata in m/s.

Producerea trepidatiilor poate fi:

o      nedorita (defectiuni tehnice, mijloace de transport);

o      dorita (unelte si masini vibratorii actionate cu aer comprimat sau electricitate).

Trepidatiile se transmit direct corpului muncitorului in doua modalitati principale:

q      Actiunea asupra intregului corp, prin membrele inferioare (daca muncitorul sta in pozitie ortostatica pe o o suprafata care trepideaza: sol, podea, platforma etc.) sau prin partea corpului care sta pe un scaun ce trepideaza si prin membrele inferioare de la pedale etc. (daca muncitorul se afla in pozitie sezand) - trepidatii cu frecventa de 0-20 Hz.

q      Actiunea asupra sistemului mana-brat, sistem care sustine, impinge, orienteaza uneltele vibratorii (pneumatice) - trepidatii cu frecventa de 20-200 Hz.

Trepidatiile actioneaza asupra:

receptorilor sensibilitatii vibratorii;

organelor interne din cavitatea abdominala si pelviana;

sistemului osteo-articular (in special asupra coloanei vertebrale);

direct asupra muschilor, tendoanelor, aponevrozelor.

Bolile profesionale datorate trepidatiilor profesionale cu frecventa 0-2 Hz (kinetozele) apar la personalul care are profesii in transportul aeronautic, maritim etc. Miscarile liniare sunt transformate in miscari de forma eliptica la nivelul capului datorita reactiilor reflexe ale capului, provocand stimularea vestibulara, responsabila de manifestarile clinice.

Bolile profesionale datorate trepidatiilor profesionale cu frecventa 2-20 Hz (boala de vibratii generala) apar la urmatoarele profesii: conducerea camioanelor, vehiculelor de transport uzinal, tractoarelor, excavatoarelor, buldozerelor etc. Aceste trepidatii duc la deplasari ritmice ale organelor din cavitatea abdominala si pelviana, precum si la deplasari ale corpurilor vertebrale.

Bolile profesionale datorate trepidatiilor profesionale cu frecventa 20-1000 Hz apar la toate profesiile care utilizeaza unelte si masini vibratorii ce actioneaza asupra sistemului mana-brat: mineri (datorita utilajelor pneumatice), muncitori din industria constructoare de masini utilizati la nituire, curatirea pieselor turnate etc.

Actiunea mecanica a acestora se manifesta direct asupra sistemului osteo-articular al membrelor superioare. De asemenea, au actiune directa asupra sistemului vascular local, cu aparitia unei hipertonii vasculare, pe fondul careia sincopa locala este declansata de noradrenalina, eliberata la nivelul terminatiilor adrenergice ale simpaticului. Urmarea este lezarea trunchiurilor nervoase sau a terminatiilor aferente, nevroze cu focare de excitatie stagnanta, stabila, in creier, generatoare de tulburari vasculare si trofice ale membrelor superioare.

Sindromul aparatului locomotor (osteoartropatia) este consecinta solicitarii mecanice a cartilajului articular, osului, muschiului, tendoanelor etc.

Sunt prezente urmatoarele leziuni:

o      leziuni osteoarticulare: articulatia cotului, carpului, rar a pumnului, scapulo-humerala;

o      leziuni ale tendoanelor si tecilor tendinoase: tenosinovite;

o      leziuni musculare: artrofii musculare primitive ale muschilor mainii, muschii centurii scapulare;

o      leziuni ale fasciilor si aponevrozelor: boala Dupuytren, bursite cronice ale palmei.

Sindromul vascular - vasopatia angiospastica (sindromul Raynaud profesional) este cel mai frecvent intalnit, fiind urmarea actiunii directe asupra peretelui vascular prin intermediul unei stari de hiperactivitate stagnanta in creier sau prin alterari ale simpaticului perivascular, ce raspund exagerat la actiunea stimulilor fizici, ca frigul (fig.3.4).

Caracteristica sindromului Raynaud profesional este aparitia crizelor de spasm arteriolar, ce pot dura pana la 30 de minute si care evolueaza in trei faze:

perioada de aura: parestezii, dureri in degete;

perioada de stare: paloare marcata a unuia sau mai multor degete, anestezia in aceleasi regiuni, precum scaderea temperaturii cutanate in regiunile afectate (durata variaza de la cateva minute la cateva ore);

perioada de restabilire: dureri in degete, mana, antebrat, cianoza, tumefierea degetelor, revenirea la normal a temperaturii cutanate, congestie

In timp fenomenele se extind si la alte degete si se stabilizeaza. Este afectata miscarea ce implica finete.

Sindromul neurologic, manifestat prin tulburari senzitive (intepaturi, arsuri, furnicaturi, amorteala, durere, crampa, hipoestezie tactila si dureroasa); tulburari motorii; tulburari trofice (hipotrofie); pe electroencefalograma pot apare alterari la peste 100 cm/s².

La aceste trei componente ale bolii de vibratii se pot adauga:

hipoacuzie sau surditate profesionala;

tulburari neurodigestive (cefalee, insomnie, astenie etc.);

tulburari digestive;

la nivelul mainii: anhidroza, hipercheratoza, bataturi, ragade, fragilitate unghiala..

Expunerea profesionala la trepidatii cu frecventa si caracteristici fizice (amplitudine, acceleratie, viteza) peste limitele admisibile, pe o durata semnificativa de timp, se pune in evidenta prin anamneza profesionala. Obiectivizarea anamnezei profesionale se face prin acte doveditoare de vechime in profesii cu risc specific trepidatiilor si buletine de analiza pentru caracterizarea trepidatiilor.

Diagnosticarea sindromului Raynaud profesional se face prin teste si examinari specifice:

testul de provocare la rece (recuperare);

testul de reincalzire a degetelor dupa imersia in apa rece (prin termocuplu);

testul presor la rece (indicele Okada);

examenul electromiografic cu determinarea vitezei de conducere nervoasa;

cresterea pragului de sensibilitate a degetelor;

testul de aglutinare la rece + crioglobuline;

rheografia longitudinala a antebratelor;

pletismografie digitala;

tensiune arteriala;

capilaroscopie;

radiografii osteo-articulare.

Deosebit de utile pentru stabilirea diagnosticului si aprecierea evolutiei bolii sunt indicele de recuperare Okada si punctajul Pyyko, a carui valoare indica gravitatea in sindromul Raynaud.

Pentru profilaxia sindromului Raynaud profesional se impun urmatoarele masuri:

q      masuri tehnico-organizatorice:

o      inlocuirea proceselor tehnologice generatoare de vibratii;

o      suprimarea expunerii la vibratii prin mecanizare si automatizare;

o      dotarea cu echipament de protectie individual corespunzator si obligativitatea folosirii lui (manusi absorbante pentru evitarea contactului direct cu unealta vibratorie);

o      folosirea amortizoarelor speciale la uneltele pneumatice;

o      evitarea expunerii la frig si intemperii;

o      balneofizioterapie.

q      masuri medicale:

o      examenul clinic general anual;

o      examen radiologic al coloanei vertebrale pentru vibratii aplicate intregului corp la frecvente mai mici de 20 Hz la intervale stabilite de medic;

o      examen radiologic al membrelor superioare pentru vibratii aplicate sistemului mana-brat, la frecvente intre 20-200 Hz la intervale stabilite de medicul de medicina muncii;

o      controlul medical periodic;

o      testul de provocare la rece la intervale de doi ani;

o      radiografia mainilor la cinci ani de la incadrare, apoi din trei in trei ani;

o      pletismografie digitala la fiecare doi ani;

o      audiometrie din doi in doi ani.

In cazul aparitiei sindromului Raynaud profesional, atitudinea este urmatoarea:

schimbarea locului de munca;

pensionare grad III sau chiar grad II, in functie de deficienta motorie si osteoartrozele manifestate ale membrelor motorii.